Avant-premiere pentru primul meu volum de versuri

                Ecouri pe gheaţă

 Când patinez pe patinoarul de incertitudine,

 Singurul lucru cert e căderea.

 Mă ridic şi planez asupra mării de suspiciuni,

 fără să ghicesc dacă îmi place,sau,măcar,

 mă tentează.

 Tu te răzbuni pe mine prin tăcere.

 Glasul meu tăios nu penetrează gheaţa,

 Sunetul se reflectă,

 mă plim printre ecouri de gheaţă.

 Încinsă,mă propag pe punctual de incidenţă

 al inciziei luminii,pătrunzând incisive

 în imoralitatea incertă a incestului.

 Mi-erai cel mai bun prieten.

 Incomod,incomestibil,incomparabil,

 incomensurabil,incompatibil,

 glasul meu incoherent mă zideşte pe gheaţă,

 mă sculptează pe pielea ta de netatuat,

 mă răzbună pe retina ta

 inviolabilă.

 Mă mai ţii minte?

 Sunt imaginea pandemică e

 corectitudinii şi moralităţii din viaţa ta.

 Dacă ai ales să-şi trăieşti viaţa

 Într-un pandemoniu,

 Nu pot face sacrilegiul de a-l

 sanctifica prin sinceritatea mea.

 Albul contrastează.

 Migrează-ţi sufletul spre purgatoriu,

 Curăţă-ţi frica de mine şi încearcă să asculţi.

 Vrei să mă mai cunoşti?

         În marea trecere (Ce vreau)

 Mă pregătesc să fiu un mamifer fără coloană vertebrală

 Şi să mă ataşez de tine asemeni unui parazit.

 Să-ţi sug lichidul vital până ajungi ca mine

 şi te ataşezi de tine ca să ţi-l recapeţi.

 Vreau să te iubesc nebun,animalic,

 fără nicio responsabilitate şi fără nicio consecinţă.

 Să nu mă abţin să urlu de plăcere

 dacă presiunea intercostală devine prea mare,

 să nu mă abţin să torc dacă îţi simt

 degetele ca pe prelungirile vertebrelor mele.

 Vreau să te iubesc cu ură,ca la sfârşitul lumii,

 când sângele se face apă,iar apa se contaminează

 cu plasmă.

 Vreau să te iubesc ca şi când,în învălmăşala

 de trupuri care se iubesc te-aş putea confunda

 cu un sălbatic revenit la realitate,

 ca şi când ameninţarea dinţilor tăi sticloşi ar fi reală.

 Vreau să te iubesc numai pe tine

 până la sfârşitul lumii mele.

 Dacă e prea puţin,plusez cu vieţile mele viitoare.

 E ca un joc de noroc.

 Dacă nu eşti atent,poţi să mă câştigi

 pentru totdeauna.

© Riri. The next big thing.

Ce nu te omoara,te intareste.

 Azi ma uit in oglinda si vad alta fata. Am in ochi umbre de iubire,pe buze urme de sarut si pe obraji purpura primei iubiri adevarate. Acum sunt adolescenta. Am invatat sa pierd cu demnitate si sa nu ma revolt impotriva destinului- oricum nu are niciun rost. Ma trezesc si`mi rememorez replica: "Bai,am fost iubita. Ce mai conteaza de acum?"
 Or sa fie si mai multe. Poate tot mai putine. Dar in 2 zile am simtit ca intru in viata si ma scufund in ea,ca`ntr`o oaza de nisipuri miscatoare,pana la gat si chiar mai sus... Viata te ia prin surprindere cand ai nevoie mai putin. M`a aruncat din cer,de acolo de unde credeam ca imi e locul si m`a invatat lectia umilintei. Mi`a aratat drumul spre casa si spre prietenii pe care i`am neglijat doar ca sa`i fiu alaturi mereu si mereu si mereu. Nu zic ca n`a fost corect,pe de`o parte. Nu pe de`a`ntregul. Ca acum ma intorc la ei cu coada intre picioare si cersesc un colt de suflet pe care sa ma asez si sa plang pana consider ca pot reveni la lumea reala. Un umar pe care sa imi odihnesc capul doar o clipa lunga,pana cand va trece iarna si`mi va renaste sufletul. Nu`i mult. Si ei asteapta. Si eu le multumesc.

 De maine nu sunt alta. Sunt tot eu,dar fara mine. Nu zic ca nu`mi place viata,am invatat sa o gust iar,dupa ce mi`a dat cuvenitul sut in cur. Are gust de praf de pe bocanci,de carti,de Eugenii si cafele de la automat. Are gust de prietenii uitate si de timp care vindeca tot si le vede toate.
 Nu`ti cer sa te intorci,te inteleg,stiu ce ai facut si de ce. Preferam sa ma faci TU sa inteleg. Sunt destul de departe,dar nu suficient incat sa fi uitat ca o sa mai ai nevoie de mine. Nu sunt manta de vreme rea,dar ma poti pune in cui,sa ma iei cand vine iar sezonul ploios si te vor inghesui in casa averse de sentimente de nedistins. Am ramas alaturi chiar si celor care m`au tradat,si nu`s Iisus,ca sa ma simt fara de pacat si tradata pe nedrept. Stiu cand gresesc si imi cer scuze. From now on.
 Rad cand ma gandesc ca visam sa avem impreuna 2 copii,o fata si un baiat,pe fata sa o cheme Amaranth si pe baiat Pavel. Rad cand ma gandesc ca ne ardea de casnicie,cad nici nu ne cunosteam mai departe de ziua de ieri,pe care o aveam in comun. Cine stie daca am avut vreodata altele?...
 Ma simt oarecum pustiita. Si nu`mi e rusine sa spun ca ma agat de orice speranta. Dar nu cu disperare,ca pana acum. E meritul tau,ca m`ai invatat sa stau demna in fata avalanselor vietii. Cam tarziu si cam de inteles de ce voiai tu,de fapt,sa ma pregatesti. Dar a fost. Uite,nu suport ca,intr`o singura zi,sa se duca totul de rapa. Din iubiti sa devenim aliati la impingerea rotii vietii. Sa tragem impreuna la jugul vietii unuia fara decelalalt. Si asta sa ramana totce mai avem de facut. Stiu ce era de facut,iarta`ma ca am vrut ceva mai multa iubire in ultimele zile,ca mi`a prisosit intr`adevar in celelalte. M`ai  facut sa ma simt unic. Si nu`mi pare rau. Doar ca inchid ochii si ne sarutam in intuneric,indelung,asa cum obisnuiam odata,care se indeparteaza cu fiecare secunda care trece. Sa fim intelesi: nu vreau nimic de la tine. Scriu doar ca sa ma impac cu mine insami si cu decizia asta insolita si inoportuna pentru inima mea,care inca mai voia sa iubeasca. Ea simtea ca nu s`a terminat. Nu vreau sa`ti provoc mila,sa te dezgust,sa`ti intorc stomacul pe dos cu niste combinatii dulci-amarui. Vreau numai sa`mi explic ce a fost.

 Viata mea a luat`o pe alt drum. Hotarat. Dar nu ma impiedic,nu ma poticnesc,caut altceva. Ceva in care sa`mi pun iar toata baza si care sa nu se clatine la prima furtuna. Maine merg iar pe acelasi drum. Dar fara tine. Sa nu crezi ca nu plang. Lor le zambesc si le vorbesc deschis,dar daca m`ar cunoaste,ar vedea ochii rosi de nesomn si de plans. Umflati. Exoftalmici la vederea lui. Scursi dupa timpul in care au privit un abis caprui.
 A trecut prima noapte. Vor trece si celelalte 1001. Repede si`n somn de voie,ca nu mai am ce visa,subconsitntul e letargic si hiberneaza involuntar. Am luat o pauza din a mai visa. M`am angajat la vederea lumii asa cum e. Si le iau pe toate ca atare. In mana sau in gluma. Depinde. Viata mi te`a oferit,viata mi te`a luat. Mi se pare corect. Hai sa trecem peste. Chiar daca mainile ne sunt impregnate cu amintiri greu de (re)negat,chiar daca mintile ne sunt pline de ce a fost,chiar daca veasul se misca inapoi,spre momentul cand ne`am imprietenit,chiar daca buzele noastra murmura un singur nume...
 Sunt mai departe. Dar inca alaturi.


●◦.••◦° Riri`.→Hmmmm.°◦•: Viata ne trimite ingeri,iar cand ii izgonim,ne aflam prigoniti intr`o viata anosta,fara noi si fara noima.

Ce bine ca esti - Nichita Stanescu [Tribute to the fallen leaves and the minutes which passed away without taking me with]

 E o întâmplare a fiintei mele
si atunci fericirea dinlauntrul meu
e mai puternica decât mine, decât oasele mele,
pe care mi le scrisnesti intr-o imbratisare
mereu dureroasa, minunata mereu.

Să stam de vorba, să vorbim, să spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca niste dalti ce despart
fluviul rece în delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.

Du-mă, fericire, în sus, si izbeste-mi
timpla de stele, până când
lumea mea prelunga si în nesfirsire
se face coloana sau altceva
mult mai inalt si mult mai curând.

Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt!
Doua cântece diferite, lovindu-se amestecindu-se,
doua culori ce nu s-au văzut niciodata,
una foarte de jos, intoarsa spre pământ,
una foarte de sus, aproape rupta
în infrigurata, neasemuita lupta
a minunii ca esti, a-ntimplarii ca sunt.

Portretul adolescentului ideal [Fragment din tema la romana]

 Adolescentii au fost intotdeauna prototipul consumatorilor ideali. Orice li se serveste e bine primit si foarte util intr`un anumit punct al existentei lor dezechilibrate. Insa nu vreau sa descriu generic o masa de hibrizi umani cu acnee juvenila si mintea frumos dezorganizata,m`as opri asupra portretului adolescentului ideal.
 El nu a fost niciodata inteles,indiferent de circumstante. Este un boem in toata regula,ce colinda in singuratate cafenelele,in cautarea propriului sau coltisor. Intra,absent,in vorba cu toata lumea,are aerul dezolat al unui "geniu pustiu". Scrie romane de dragoste pe care nu le termina niciodata,din lipsa timpului fizic necesar. E implicat in toate si nu se daruieste nimanui,ci nimicului. E un filozof transparent care trateaza cu gravitate probleme existantiale si fete ale maturitatii pe care nu a ajuns,inca,sa le cunoasca.
 Este insusi omul frumos. Aura asta il insoteste ca un pacat de moarte,il diferentiaza si il separa iremediabil de ceilalti. Societatea l`a renegat,nu mai e la moda,e intruparea rebelilor secolului al XIX-lea... Cu parul ravasit,zambetul implacabil,hainele sifonate,tigarile la purtator,cu ochii pierduti in zari straine de orizonturile celorlalti,abia treziti de racoarea diminetii din betia de aseara. E intotdeauna in depresie,cauta caile lumesti spre indreptarea trupului si a sufletului,deopotriva. E un alchimist care lucreaza cu esente tari,pe care le combina,in cautarea proportiilor corespunzatoare fericirii.
 E un adevarat cititor,care`si da pe fata abnegatia si afinitatea spre literatura de orice fel. In buzunar are intotdeauna o carte si chibrituri. Citeste,fumeaza si viseaza undeva unde nu`l cauta nimeni. Doarme numai pe iarba,scaldat de roua,altfel are insomnii. Scoala nu`l atrage. E o constrangere,nu`l lasa sa fie ce vrea el,ii taie in mod constient si sistematic aripile. E rebel,nu`l impresioneaza prestanta profesorilor,poate oricand sa`i egaleze,daca vrea. Aerul lui sictirit ii scoate pe toti din sarite,nu se lasa patruns de nimeni,nu`si da cartile pe fata,are mereu o mana buna. Si patrunde voluntar in atatea intimitati...

 Iubeste pentru el si nu vrea sa se vada,altfel e asaltat de papusi goale pe dinauntru,dornice de trupul lui perfect si asudat de profunzime spirituala. La ele e doar imaginea lui. E perechea ideala,la care se preteaza si varsta a doua. Sa deslusesc un amanunt: e baiat. Damele bine se dau in vant dupa el,se vede ca n`au visat in viata lor si ca n`au standarde prea inalte in inalta lor societate. Blugii prespalati si rupti le dau pe spate,li se arata ca un cersetor,dar ce`ar mai face amor cu cersetorul asta fermecator!... Sotii lor sunt deja prinsi de stres,desfigurati de viata. El e intact,asa cum vor ele in fanteziile lor nocturne. El le da ce vor cu zambetul pe buze si cu o indiferenta transanta. Virginitatea nu i se pare o comoara. Putin importa decorul,timpul,perechea... Se lasa`n voia firii,doar-doar o scapa de plictis. Dar parfumurile lor nu`i excita niciun nerv,pielea lor moale nu e proaspata,cum ar vrea el. Ochii lor nu se dilata de placere,nu e multumit de companie. Mai fumeaza,gol,o tigara in fata lor,in patul in care,altadata,se lafaie barbatii lor,ele pica in extaz,iar el se cara din viata lor,murdar de amprentele cine stie caror mosi,prelevate de pe trupurile zvacnind sa i se dea ale visatoarelor astora perverse si lipsite de ocupatie...
 E greu sa`l vezi. Seamana cu o umbra cu chip,un zburator romantic si foarte profund,cu fata neciupita de cosuri sau varsat,cu barba de`abia mijita,care ii ranjeste,tepasa si starnita,din barbie. Si din ochi ce`i iese? Sufletul. Se uita la tine,parca zaresti o licarire,dar se stinge si`ti intoarce spatele. Nu`l vezi a doua oara. Zilnic are pe altcineva.
 E un sinucigas,latent,n`are curaj,dar are intentie. E un ganditor incurabil,nu se va vindeca vreodata de mania persecutiei. Simte ca iubeste si nu e iubit. Ii e frig,e pe drumuri si e seara. Se intoarce la casa lui de carton,in lumea lui de vata,cu vise si ce`o mai avea el pe`acolo... Maine o ia de la capat. Iar o sa`l doara visul,iar i se despica muschii spatelui si`i cresc aripi. Si iar vrea sa plece dintre noi...

Pauza [Furtuna intr`un pahar cu apa...]

 Te`am lasat in seara aia cu niste versuri incropite la nimereala si la repezeala.
 "Azi s`a ofilit ultima petala de trandafir,
  Tu ai uitat ca ma iubesti,
  Eu am uitat sa mai respir,
  Tu ai uitat cum sa traiesti..."

 Nu stiu si nici nu vreau sa stiu cat sunt de adevarate. Dar ma uitam la trandafir si ma gandeam ca a trecut timp de cand l`am primit,ca s`a ofilit. Si ca timpul se va aseza si peste relatia noastra,i,probabil o va ofili... Nu se stie daca va face cu ea ce face si cu vinu`: cu cat se invecheste,cu atat e mai bun... Poate ne va turna zeci de piedici in cale. Mi`e greu sa le prevad,mult mai greu decat mi`ar fi sa le trec. Mi`a venit si mie in minte ca nu va dura la nesfarsit,desi speranta si increderea mea nu se vor stirbi. Voi visa la noi pana in ultima secunda... Azi mi`a venit sa te iau in spatele casei,unde te jucai in parul meu,unde adormeai in poala mea,ascultand muzica,unde incercam sa ne sincronizam bataile inimii,unde fugeam de realitate si ne gaseam numai pe noi,in coltul de intimitate din spatele vietii rutinare. M`am gandit ca,dupa tot ce am facut,poate nu o sa mai am sansa sa te aduc acolo si sa`ti spun ce si cum si nu vreau sa ramana nimic nespus intre noi. Am vrut sa te aduc acolo,sa recreez imaginea verii,sa`ti arat ca tot ce a fost poate,foarte bine,sa mai fie inca mult timp. Acolo am fost noi insine mereu si ne`am iubit mai mult decat oricand,nu ne`am ferit de nimeni si nu ne`am retinut niciun gest. Voiam sa ma impac cu tine acolo.

 Dar s`a intamplat in alta parte,la o tigara. Inca de cand te`am vazut venind am intors capul,presimtind ce o sa se intample. Ai avut o retinere cand m`ai luat in brate si mi`a trecut viata prin fata ochilor. Nu voiam sa`ti dau drumul si nici sa aud ce ai de spus. Dar am auzit,mi`a pasat,m`am lasat dusa de val pana cand m`am accidentat de realitate. Nicio lacrima perversa de a mea nu avea sa`ti clinteasca decizia. Nicio privire exoftalmica si deliranta nu avea sa te asigure ca se poate si fara. Asa ca am luat o pauza.

 Nu am cum sa`ti promit ca nu o sa mai plang,esti universul in centrul caruia ma scald indecisa. Nu iti promit ca nu voi fi devastata,esti astrul in jurul caruia`mi fac vesnica miscare de rotatie. Nu`ti promit ca o sa te uit,esti prea imaginar,ireal,total opus teluricului,picat din alta dimensiune,ca sa pot. M`ai rugat sa nu mai plang. Ok. Nu in fata. Dar ia sufletul ca pe un cap mare si frumos. Din el se varsa atatea sentimente,care nu se strang in alta parte decat pe ridurile lui,il uratesc,dar il insufletesc,daca iti inchipui ca e posibil asa ceva. Sufletul plange sentimente. Nu si le varsa pe fata,dar,mai mult ca sigur,are el o fata a lui pe care o inroseste de lacrimi,cum mi`am asortat eu verdele ochilor cu rosul albului lor... Nu mai e umoare apoasa in privirea mea. Canalul lacrimal e,poate,noul canal Dunare-Marea Neagra. Au ajuns sa ma usture si sa`mi arda fata la propriu. Asadar,nu`ti promit ca o sa reusesc sa`mi tin sentimentele in frau...

 Nu vreau sa te pierd. Scurt. Nici sa`ti intorc spatele. Mi`e frica de faptul ca nu o sa pot sa`ti mai intorc fata. Vreau sa te gandesti la noi ca la ceva frumos. Nu sa`ti puna sula`n coaste mereu,mereu gandul ca se va termina. E ca obsesie mea pentru moarte,de care ma tratez,incet si sigur: nu o sa mai putem sa ne traim idila in regula,cu toate detaliile si toate frumusetile,gandindu`ne ca o sa se termine. De ce dracului am mai fi motivati sa continuam cand ne reamintim in permanenta unul celuilalt ca nu va fi pe veci? Aminteste`ti ca la inceput chiar eram copii si credeam ca vom muri mana`n mana. Si ca nici necrutarea timpului nu ne va desparti. Si nu era frumos sa fim poeti? Este. Nu vreau sa ma aduci cu picoarele pe pamant,sunt o visatoare,e ca aerul pentru mine. Mai bine aura asta feerica a relatiei decat gandul ca se va sfarsi vreodata. Nu o sa mor virgina sau nemaritata,nu ma tem de asta. Stiu ca o sa mai gasesc pe cineva si ca o sa il iubesc. Dar deocamdata te iubesc pe tine si te vreau alaturi pana la sfarsit,pana cand o sa stiu ca s`a stins flacara iremediabil,ca trebuie sa aduc flori la piatra pe care am stat azi,comemorand ce a fost frumos,pana cand te vei fi indepartat mult prea mult ca sa ne mai corelam si amestecam bataile inimii,cand sufletele noastre nu vor mai arde la unison.
 Nu vreau sa te pierd,pentru numele lui Dumnezeu! Pentru numele Tau!!!
 Iubesc totul l tine,mai putin momentele cand tragi cortina si te retragi in tine. E de inteles,dar ma doare. Te iubesc cu totul,nu`mi imaginez entitate mai buna si mai iubitoare,mai grijulie si mai curajoasa,mai dulce si mai visatoare,mai sigura si mai complexa,mai tare si mai blanda,in acelasi timp,pe toata planeta asta. Te rog,nu te retrage din viata mea! Te las singur o saptamana. Dar intoarce`te dupa asta! Te rog!

 Oricat de patetic ar suna,nu pot sa stau fara sa simt gustul buzelor tale. Sunt ca niste petale zvacnind de viata,pline de roua si de bruma,acumulate,combinate,imprastiate pe toata suprafata lor. Mereu miros ca trifoiul si au gust de muscata. Dar mie imi plac. Sunt ca iarba proaspata pentru mine. Locul pe care imi place sa`mi odihnesc crestetul obosit de griji. Regret orice greseala,ti`am spus. Nu exista orgoliu sau capriciu care sa merite sa intre intre noi. Nu exista cearta care sa ne desparta. Nu exista suferinta sau canon pe care sa nu le iau in piept pentru tine,fara sa scazi in ochii mei.
 Sambata,la 3,te astept tot acolo,sa`mi spui ca esti pregatit sa reintri in joc. Totul meu. Viata mea. Sufletul meu.

--------------------------------------------------------

 Ai incredere in mine. Nu as renunta pentru nimeni si nimic la tine. Nici pentru o dregoste fulgeratoare. Stiu ca ea nu va putea,poate,sa`mi ofere siguranta si sprijinul,toata frumusetea si toate sentimentele pe care mi le`ai oferit tu. Nu as renunta la atat de bine pentru cine stie cat de rau. Tu poate o sa renunti. O sa te las. Ti`am zis si mai demult ca orice te face fericit ma face,implicit,si pe mine. Esti ingerul meu! Sa`ti dea Cel de Sus gand bun,sa iubesti si sa fii iubit indiferent de circumstante,sa fii fericit,alaturi de oricine crezi tu ca te poate face si sa`ti fie toata viata un cantec,o melodie rock,plina de orice sentiment,de orice emotie,de orice e necesar sa traiesti. Cand te vei hotari sa pleci,iti voi ura drum bun in viata fara mine,si voi lasa jumatate din mine si din suflet sa plece cu tine,sa te vegheze oriunde te`ai duce si sa traiasca prin tine,asa cum mor de dorinta sa faca. Sufletul meu e,oricum,jumate in tine. Si as scoate si inima pe o masa,sa`ti arat cum bate defazat,jumate pentru mine si jumate pentru tine si ce e intre noi. Te iubesc,ingerul meu!

-------------------------------------------------------

 Sa luam viata ca pe o palma. Suntem in mijlocul ei. Intr`o zi,cand ne va vrea numai pentru ea,va strange pumnul si ne va trivi ca pe niste furnici. Ne va duce,sub unghii,undeva,oriunde,unde sa ne lase pentru eternitate,ca sa stie de unde sa ne ia cand isi va aminti de ce am fost. Ca sa stie de unde sa ne ia sufletul,ca sa`l puna in alta creatie a Domnului. Acum cred in reincarnare. Si cand doua palme,adica viata a doua persoane diferite,se intalnesc si se impreuneaza,cei doi pioni din centrul ei se vor uni,ca sa traiasca impreuna cat le e dat. Cum era mitul ala grecesc,cand omul,fiinta unitara,a fost separata de catre un zeu in 2,fiind,de atunci,predestinat unei infinite si epuizante cautari a celeilalte jumatati,care sa il completeze ca fiinta. Palmele astea ne`au adus si pe noi impreuna. Sa nu le despartim,ca nu stim unde ne vor duce unghiile alea murdarea de atatea vieti pe care le`au mai aparat inainte...

Radio TNT

                                         http://sinaia.listen2myradio.com/

 Un radio de rock online adevarat,nu gen Rock FM,care nu discrimineaza subdiviziunile rockului si pune in playlist tot,de la clasici pana la cele mai noi melodii. DJ Metalhead intra in emisie in fiecare seara de la ora 7,eventual 8,dupa cum au programul ciudatii ceilalti care l`au facut si vor hosting,sa faca din el radio house,coca etc... Nu va suparati,prieteni,da` mie tot DJ Gaman imi place :D.
 Ascultati cea mai buna muzica,indiferent de gen,sigur o sa va placa ceva din tot ce e acolo.
 Si eu fac cate putin din playlist cand sunt online,in plus DJ Metalhead da dedicatiile,il puteti contacta la id de mess ionut_gaman_spider_man@yahoo.com , Iertati`i numele asta de toata frumusetea si grandoarea,a uitat sa il mai schimbe inca de cand a incetat sa mai poarte pelerina rosu cu albastru si masca idolului lui si de cand si`a aruncat penarul cu Testoasele Ninja.
 Gasiti pe`acolo bancuri,noutati muzicale,chestii funny,orice vreti.
 Enjoy ^^

Cand plang nu vad decat cuvinte.

 Vino,sa plecam de`acasa,vom calaoti,vom vedea lumea,vom fi liberi,nimeni nu ne va mai certa. Vom merge,asa cum mi`am propus,pe jos,pana in Finlanda. Nu vom avea nevoie de mancare,apa sau bani. Deocamdata,aerul ne ajunge.
 Mi`ai spus de atatea ori ca ma iubesti. E momentul sa imi dovedesti,sa ai incredere oarba in mine,sa fii de acord ca dragostea e un act gratuit,adolescentin,negandit,instinctual,mutual,care se elibereaza de tiranie si ne elibereaza din capcana propriului suflet. Haide,stii ca e mai mult decat a ne simti unul langa celalalt!
 Poate nu ma crezi pe cuvant. Dar zi`mi in fata ca nu simti ca prin gura mea vorbeste sufletul din tine. Ia totul ca pe un joc,si`asa mi`ai spus ca nu ai avut timp sa iti traiesti copilaria. Dezbraca`te de conventii,stii bine ca nu tin de cald pe timp de criza. Nu e niciodata prea tarziu. Mi`era teama sa te rog,desi stiu ca faci orice alaturi de mine. Dar sa te ademenesc intr`un asemenea itinerar... E decizia mea,nu are rost sa te implic si pe tine in idealul imaginatiei mele. pentru un suflet care nu simte nevoia,necunoscutul e prea periculos si prea sufocant. Pe de alta parte,cine mi`ar tine de urat? Tolba de carti pusa noaptea capatai nu mi`e de ajuns. Nici mintea mea chinuita si calomniata. Am nevoie de un interlocutor.
 Ce zici,vii?...

 Ne`am avea doar unul pe celalalt,cum ai vrut mereu. Nu am mai depinde de nimeni si am ajunge sa ne intelegem dincolo de cuvinte. Ai simti cum e sa fii in pielea mea. Ne`am incredinta taine de a caror existenta nici noi nu stiam. Susurul raurilor de munte ne`ar uni bratele de la humerus pana la falange. Pamantul reavan ne`ar unifica bazinele,iar soldurile alipite vor purta aceeasi sarcina defericire,de pace,de intregire. Nu ar mai exista notiunea de "barbat" sau de "femeie",am fi amandoi capabili sa procream idealul intelegerii umane. Vezi cat de dureroase sunt chinurile facerii? Ce abundenta e hemoragia asta verbala din vaginul geniului? Purtam in acelasi uter acelasi copil de raze,copil din flori. Copacii ne`ar ascunde procesul de infratire,vom deveni siamezi pe nesimtite. La sfarsitul calatoriei vom fi unul si acelasi om si vom uita de unde am plecat. Nu`i frumos? Sa uitam de noi?...
 Deocamdata,te las sa te gandesti. Si te astept. Cand vii sa mai cresti langa mine?...

 Cand iti mai pierzi o noapte ca sa ma asculti plangand?
 Cand te mai ascunzi de lacrimile mele dupa usa? Cand ne mai ascundem dupa deget?
 Probabil va fi usor de acum incolo,tu sa ma auzi plangand pana adormi nefericit,iar eu sa te aud tipand din ce in ce mai tare,pana ce imi vor da din nou lacrimile...
 Ti`am promis ca voi tine doliu 3 zile. Sa plang tot timpul. Si ma tin de cuvant. Plang in mine 3 zile si toata viata pentru atunci cand m`ai facut sa`mi fie frica de tine... Te implor,nu mai tipa la mine!...

Catedrala deznadejdii

 Dormi,inger al sperantei...
 Si eu voi pasi in lovul tau spre locuri pe care nu`ti doresc sa le umbli,le voi strabate de la un capat la altul pentru tine,cred in tine si n`am nici cea mai mica nevoie ca sentimentul sa fie reciproc. In fond,nu am nevoie de tine. Preumblandu`ma printre toate leprele societatii,prin toate focarele de infectie ale lumii,sugand puroiul unei generatii,balacindu`ma in laturi,nu mai intrevad nicio cale de iesire,asadar te contest cu inversunare.
 Intru in biserica. Nu ca sa ma purific. Deja spovedaniile sunt contrafacute,fraudate,scoase de sub magia tainei,totul se face public la un moment dat. Nici in preoti nu mai poti avea incredere... Vitraliile plang lumina pe lespezile reci si funerare,pe care si`au dat duhul sufletele mustelor rapuse din inta,plare de aerul inchis,cu iz de opuri mucegaite... Inaintez spre altar. Ma privesc ochii catolici mai ingaduitori ai sfintilor din statuile de pe margini,atat de diferiti in chinul si tristetea lor de frescele ortodoxe care m`au speriat inca de cand am deschis ochii pe lume...

 Un iz de moarte pluteste sceptic deasupra catedralei. Intrasem sa ma rog. Acum fug si nu ma mai uit inapoi,e prea intuneric si o armata de calugari in rase peticite se tarasc spre mine,ma dezgusta aerul lor de milogi intru Dumnezeu,scuza citata atunci cand cersesc indurare de la necredinciosi. Credinta triumfa? Odata,poate. Demult. Nu inteleg de ce ma alearga,ca nu fug de credinta mai mult decat ei,cand se apropie de obscuritatea celor lumesti. Nu neg credinta mai tare decat ei atunci cand practica cersetoria si se lasa pangariti de orice ateu... Credinta e in suflet,prostilor! Lasati`ma sa ies la suprafata!
 In spatele meu,un ateu intrat dupa mine se rastigneste pe crucifixul din varful catedralei,ca sa obtina iertarea pacatelor,a blasfemiei si a neincrederii in cele sfinte. Moare si se boteaza intru numele Domnului...
 Calugarii se pierd in adorarea lui si isi leapada rasele,isi sterg imaginar aurele lor de "sfinti" si se dedau desfraului,crezand in martirul proaspat mort,care si`a obtinut pasaportul spre Rai printr`un singur gest spontan,lipsit de orice rationament crestin...
 Speranta mea de viata a scazut cu 10 ani.
 De deasupra mea,ingerii imortalizati in piatra,sau,poate,cazuti,raniti si pietrificati pe locul constructiei sacre,se crucesc de atatea ciudatenii,de metamorfoza credintei intr`o strategie comerciala,intr`o reclama,culmea,la DUMNEZEU! Il vand si pe El,daca li se ofera un pret bun. Unde ne mai e constiinta in ziua de azi? Cum afirmam anterior, in goana voastra dupa aur,v`ati uitat principiile in halatul amantei din mine. Probabil de`aia am io preamult,iar voua va lipsesc cu desavarsire.
 Azi tot ce e pe lume e lumesc. Unde e aura aia de mister,religiozitatea sarbatorilor,bucuria sacra de nedefinit pe care o simteam odinioara?
 Le gasim pe toate la un pret bun in orice lacas de cult cu usile inca deschise.

Ars Poetica

In viata asta sunt un cersetor pe drumul eruditiei.
Mi`am ales cea mai grea cale de a o parcurge,am ales un drog prea scump
pentru economia precara a sufletului meu,
mi`am ales un atuu prea greu de confirmat,
o ploaie de idei pe Pamantul spurcat.
Nu sunt maestru al timpului,poate doar al celui pierdut,
il tin intre degete si el se joaca cu mine,imi roade cuticulele innegrite de munca campului minat din foaie,
il tin intre degete si el mi le face una cu el,falange vesnice pe trup adolescentin efemer.
Tin foaia in mana ca si cand as scrie istoria,
scriu pe ea ce`mi doresc si cersesc la usa Raiului ura cereasca,
sa ma oropseasca,sa pot sa scuip si eu venin,
sa indulcesc denivelarea foii,amara de invizibila si invizibil de aspra la atingere.
Sunt cersetor pe drumul artei,am dat faliment din scris prelung,
dintr`un condei cu varful lung,care m`a lasat ciunga pe viata,
m`a dezmembrat cand n`am stiut sa`l folosesc,
m`a paralizat cand n`am stiut sa il apreciez.
Cu mana amortita si cu ochiul renegat,scriu versuri pentru cei trecuti in nefiinta.
Licenta poetica,licenta vitala,ma`ndruma spre ei in rumoare infernala.
Ma hranesc cu antibiotice lirice,care`mi digera ficatul verticalitatii,
ma anesteziez cu filozofie,ma scald in nepricepere,ce taie`n carne vie,
ma complac in anonimat,imi sfredelesc timpanele cu scrijelitul condeiului pe foaie,
beau cerneala`n loc s`o scriu,sunt o analfabeta a breslei mele.
Dar arta mea e viata insasi,
o scriu de parca as veghea`o din moarte,
mi`o doresc din perspectiva celor trecuti in nefiinta,
slavesc in oda mea doar focul-act creator si distructiv.
Iubesc Pamantul,caci din el ma trag.
Tind spre Cer,caci spre el ma indrept.
Cred in Dumnezeu,caci el a lasat moartea despre care sa scriu pe Pamant.
Cred in versuri-expresia trecerii mele prin viata.
Si chiar de nu stiu incotro ma`ndrept,scriu si`mi trece.
Prefer sa ma ratacesc in nestiinta,sa bajbai printre rafturi de cunoastere,
decat sa merg drept prin viata,pe un drum de zapada,fara grai,fara prada.
Prefer sa nu stiu si sa conving c`am aflat,
decat sa ma nasc invatata,sa ma feresc de pacat.
Prefer sa gresesc,ca sa incerc inc`o data,
sa retraiesc ce`am stricat intr`un "deja-vu" de alta data.
Prefer sa scriu.
Mai sincer decat orice pe aceasta lume,prefer sa caut singura sens si nod in papura vietii.
Ca eu cred ca filozofia se naste din nestiinta,acolo`si are radacinile si e vlastarul interpretativ al necunoasterii.
Ca mine,de altfel.
Asadar,sunt filozof.
Sau doar proasta?
Si ce scriu e poezie.
Sau doar cuvinte?
Oriunde ma duc,orice vad si ce fac sunt arta mea si in ea ma complac.

Ordin de descompunere

 "Si iarasi va sa vie cu slava,sa judece viii si mortii,a carui imparatie nu va avea sfarsit."
 In subteran se da in fiecare zi o batalie a stadiilor de descompunere,in fiecare zi cineva vrea sa revina la viata,sa isi nege statutul de hrana a pamantului si sa revina la cele lumesti. Poate ii e dor de placerile trupesti. Poate ii e foame. Poate ii e dor.
 Saracia nu ii macina pe cei trecuti la cele sfinte,insa timpul da,ca si pe vremea cand traiau. Nu mai sunt minciuni,sunt viermi care taie in carne moarta,cu aceeasi indiferenta cu care ar fi patruns ieri in carne vie.
 Dragostea nu`i mai invioreaza,ei se indreapta spre ceva mult mai precis si mai sfant.
 Nici dorul nu`i mai mana spre casa,au inchis ochii ca sa nu le mai fie de nimic,ca sa doarma linistiti unde cineva ii striga,iar ei nu aud,unde cineva ii plange,iar ei rad pe sub mustati,unde cineva ii pomeneste,iar ei se linistesc.
 Exista viata dupa moarte.

 Timpul ia ca unici sclavi vietuitorii de pretutindeni,inrobindu`i la jugul lui,ca unici martori mincinosi la trecerea lui ireversibila. Dupa moarte esti eliberat. Ti`ai dus viata in sclavie ca sa domnesti pe celalalt taram,unde e loc pentru tot ce nu a incaput in viata ta.
 Timpul a dat ordin de descompunere. Azi,ardem de vii in crematoriul falsitatii si al lasitatii. Azi ne descompunem pe picioare sub influenta viselor induse,viziuni ce ne rapesc din spiritul realitatii si ne indeparteaza de lumea spre care tragem fara sorti de izbanda. Azi murim in fiecare zi.
 Timpul ne`a sacrificat pe altarul lui,sa fim sclavi pentru ca sclavilor de maine sa le fie mai bine si pentru ca celor de ieri sa le fie tarana usoara. Timpul a grait prin prooroci.
 Azi adormim. Maine,s`ar putea foarte bine sa nu ne mai trezim. Din realitate.

Tipa`ti imnu`,tipa`ti deviza!

 CE E VIATA? TEATRU DE PAPUSI!

Suicidual thoughts [Reflectie asupra notiunilor abstracte]

 Departe de a ma crede un om normal,afirm,din contra,cu toata taria,ca nu am toate tiglele pe casa.
 Stiu diferenta intre agonie si extaz,la incerc pe amandoua aproape in paralel,si combinatia nu este una orgasmica... Traiesc cu tot sufletul afara,respirand si prin el ca prin niste branhii adiacente sistemului meu respirator desfigurat. Nu pot sa fiu eu fara sa las la vedere,macar in decolteu,sufletul. Sa iasa si el,obraznic de acolo,sa`i faca pe ceilalti sa uite ca nu port uniforma si sa se concentreze asupra lui...
 Stiu cat de amar poate fi gustul sarat al lacrimilor. Eu plang cel mai des de ciuda. Si ce`i ciuda,in fond? E ultimul strigat al unui suflet disperat ca e calcat in picioare. Si ce`i disperarea? Mandria potrivnica a unui suflet in descompunere.
 Si ce e fericirea? Eliberarea unei clipa,minciuna unei constiinte prea incarcate,detasarea de realitate fara a te desprinde de ea,dimensiunea paralela pe care o vom parasi cu prima ocazie a unei tristeti. Si tristetea? Antonimul fericirii. Imperiul carmuit de Hades. Mania ce nu a putut fi ascunsa in faldurile robei lui Dumnezeu,veninul care a fost lasat sa`I scape,vrand sau nevrand.
 Si ce`i lacrima? Instantaneul unei clipe de ratacire.
 Ce`i un sinucigas? Un mult prea fin cunoscator al vietii,care`i fuge de toate si pentru toti.
 Ce e moartea? Un portal pentru o lume a descompunerilor materiale intru filtrarea esentialului. O calatorie a sufletului,intru atingerea perfectiunii prin atotcunoastere.
 Ce e viata? O clipa.
 Ce e nemurirea? Un basm despre care citim mereu,dar in care nu credem. Nu credem in ceea ce nu este evident. In ce nu ni se arata. Nu mai credem in Dumnezeu. Nu mai credem in noi. In ce credem? Singurul lucru care mai ramane incontestabil pe lumea asta,mai presus de pericolele care anihileaza nasterea,mai presus de avort,mai presus de sentimente si de stari trecatoare,mai presus de conditia umana,mai presus de intelegerea muritorilot de rand.
 Viata e un cumul de alfabete interioare.
 Moartea e tacerea lor.
 Clipa e o secventa a marii treceri.
 Omul e un instrument al creatiei.
 Gandul este piedica ce ni se pune in calea acceptarii mortii.
 Sentimentul este cuvantul pe care nu vrem sa`l spunem lumii.
 Plecarea este un eseu al mortii. [Partir c`est mourir un peu.]

 Tu esti doar un alt obstacol in calea orbirii tuturor.
 Sinucigasul e un filozof trecut la cele nu prea sfinte,ale carui facultati mintale sunt serios puse la indoiala,care e renegat in Eden si primit cu bratele deschise in focul ce primeneste,purifica,toate chinurile lumesti.
 Ce sunt eu? Un martor al celor pe care le vad.
 De ce treceti peste sufletul meu? Stiti si voi ca va trece si el peste ceva-peste fiinta- si se va intoarce in nefiinta? De ce imi nesocotiti lupta vremelnica? Nu sunt,oare,detul de inaintata in varsta ca sa ma bat cu morile de vant? De ce nu vreti sa ma intelegeti? Credeti ca nu are rost sa aprofundati o teorie neverificata,o falsa dogma,o pseudostiinta? In sfarsit,credeti ca nu o sa gasiti si in mine ceva care sa va intereseze?
 Azi poate nu. Dar ati pierdut clipa- secventa aia din marea trecere care v`ar fi lasat sa ma cunoasteti.
 Nu sunt atat de abila incat sa va provoc la dialogul ala in care va afirm ca voi nu sunteti ceea ce sunt eu,voi acceptati docil,eu va zic ca sunt om,dar voi nu,voi incuviintati,iar eu trag concluzia ca nu sunteti oameni.
 Insa s`ar putea sa fie si asa. Nu stiu. Sunt prea bulversata ca sa va patrund in gaurile alea negre prin care vi se scurg gandurile ca din cer,ajungand spre nicaieri. Sunt prea intoarsa pe dos de greturi materne vizavi de viziunile voastre. Sunt prea tanara ca sa ma simt batrana,dar ma simt indeajuns de batrana ca sa`mi privesc de sus tineretea.
 Salve,magistri!