El nu a fost niciodata inteles,indiferent de circumstante. Este un boem in toata regula,ce colinda in singuratate cafenelele,in cautarea propriului sau coltisor. Intra,absent,in vorba cu toata lumea,are aerul dezolat al unui "geniu pustiu". Scrie romane de dragoste pe care nu le termina niciodata,din lipsa timpului fizic necesar. E implicat in toate si nu se daruieste nimanui,ci nimicului. E un filozof transparent care trateaza cu gravitate probleme existantiale si fete ale maturitatii pe care nu a ajuns,inca,sa le cunoasca.
Este insusi omul frumos. Aura asta il insoteste ca un pacat de moarte,il diferentiaza si il separa iremediabil de ceilalti. Societatea l`a renegat,nu mai e la moda,e intruparea rebelilor secolului al XIX-lea... Cu parul ravasit,zambetul implacabil,hainele sifonate,tigarile la purtator,cu ochii pierduti in zari straine de orizonturile celorlalti,abia treziti de racoarea diminetii din betia de aseara. E intotdeauna in depresie,cauta caile lumesti spre indreptarea trupului si a sufletului,deopotriva. E un alchimist care lucreaza cu esente tari,pe care le combina,in cautarea proportiilor corespunzatoare fericirii.
E un adevarat cititor,care`si da pe fata abnegatia si afinitatea spre literatura de orice fel. In buzunar are intotdeauna o carte si chibrituri. Citeste,fumeaza si viseaza undeva unde nu`l cauta nimeni. Doarme numai pe iarba,scaldat de roua,altfel are insomnii. Scoala nu`l atrage. E o constrangere,nu`l lasa sa fie ce vrea el,ii taie in mod constient si sistematic aripile. E rebel,nu`l impresioneaza prestanta profesorilor,poate oricand sa`i egaleze,daca vrea. Aerul lui sictirit ii scoate pe toti din sarite,nu se lasa patruns de nimeni,nu`si da cartile pe fata,are mereu o mana buna. Si patrunde voluntar in atatea intimitati...

E greu sa`l vezi. Seamana cu o umbra cu chip,un zburator romantic si foarte profund,cu fata neciupita de cosuri sau varsat,cu barba de`abia mijita,care ii ranjeste,tepasa si starnita,din barbie. Si din ochi ce`i iese? Sufletul. Se uita la tine,parca zaresti o licarire,dar se stinge si`ti intoarce spatele. Nu`l vezi a doua oara. Zilnic are pe altcineva.
E un sinucigas,latent,n`are curaj,dar are intentie. E un ganditor incurabil,nu se va vindeca vreodata de mania persecutiei. Simte ca iubeste si nu e iubit. Ii e frig,e pe drumuri si e seara. Se intoarce la casa lui de carton,in lumea lui de vata,cu vise si ce`o mai avea el pe`acolo... Maine o ia de la capat. Iar o sa`l doara visul,iar i se despica muschii spatelui si`i cresc aripi. Si iar vrea sa plece dintre noi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu