Mitul zburatorului [Perversitate voalata]

 Sufletul omului se gaseste intr`o perpetu(u)a schimbare,intr`o continua imbunatatire si intr`o  incontestabila stare de mahmureala. Cel putin asa e al meu. Mereu graitor prin el insusi,mereu obosit,rasufland de munca si alte hobby`uri devenite pasiuni obositoare si moduri de existenta si,in particular,are o fata foarte buhaita,respirand aburii alcoolului vietii prin toti porii. Problema e ca nu toti vad simplitatea sufletului meu,toti ma iau drept ce nu sunt.
 Iubesc si respir ca toti ceilalti,cu o singura diferenta: o fac din suflet.

 In toata viata m`am simtit condusa de o forta superioara,mitica,de un zburator,de o caldura nepamanteana,de un suflet apropiat care se indeparteaza mereu,ca sa nu`l descopar. Cred intr`unul Zburator,inceputul pasiunilor mele,Tatal atotvisatorul,facatorul viselor si al imaginarului,al celor vazute si nevazute intr`o persoana...
 In fond,ce e acela un zburator? Orice vrea femeia sa fie. Apropo de femei,daca n`ar fi ele,multe n`ar exista pe lumea asta,multe n`ar avea inca un concept si un sens. Iata cum tot noi dam barbatilor sens si aura de legenda... Un zburator este Dumnezeul noptilor de Sanziene si ale fanteziilor feminine,de cand me stim facuti pe Pamantul asta... E printul ala calare pe cal alb pe care nu o sa`l avem niciodata.
 De el e condusa viata mea,adorm numai invocand protectia lui,sanctificandu`l ca sa`mi coboare`n vis,inchinandu`ma lui ca sa am parte de cea mai apropiata reflectie a lui in viata mea. Il proiectez pe panza canapelei si ma culc cu el seara de seara,pierzandu`mi virginitatea in somn si trezindu`ma curata si fara de pacat in fiecare a doua dimineata. Si reveria o ia de la capat seara de seara,datele problemei se repeta si eu sunt intotdeauna fecioara. Nici cu visul nu visezi asa o fantezie ^^
 In general,viata mea e lipsita de fantezii perverse,dar subconstientul lucreaza,si ma trezesc transpirata din orgia de peste noapte... Si camera mea cu miros de pagini mucegaite si de roua ametita se transforma in viziunile mele intr`un templu al desfraului,fara sa o vreau,sa o cer sau sa o gandesc. E pur si simplu o alta fata a unei realitati negate cu tot dinadinsul...
 Zburatorul... Fantezie... Frenezie... Adoratie... Nonsens...

Gaseste`ti,bai nene,un suflet normal!...

 Daca ar exista o abreviere a suferintei fara drept de apel,un rezumat al caznelor unui suflet indecis,as vrea sa`i fiu autor,ca sa scap lumea de atatea treceri dureroase in revista. Au fost prietenii care au lasat peceti dureroase pe fruntea mea,stiu ca mi se poate citi in ochi dezamagirea ca mi`am dezamagit corpurile auxiliare. Am decis sa ma impart intre toti si sa las in fiecare din ei cate ceva. Astfel ca,la stingerea unei prietenii,mie`mi anchilozeaza partea pe care i`am incredintat`o definitiv respectivului. Facem pariu ca peste cativa ani imi va ramane libera si neatarnata,atasata de corp si inca vascularizata doar mana dreapta? La urma urmei,imi e de ajuns ca sa traiesc. Eu traiesc ca sa scriu. Si prin ce scriu,sa va iubesc pe toti,pana la unul.
 Reiau subiectul. Ma doare,frate,vrei sa incetezi? Te rog si eu din toata inima,ceea ce nu fac prea des,ca nu stiu exact unde se situeaza,si tu mai inchizi un ochi,apoi pe al doilea,apoi ma inchizi in mine. Nu stiu,sincer,ce sa mai fac. Si daca tot imi pun sufletul pe tava in fata unui nerecunoscator,de ce sa nu afirm si ca nu am suportat niciodata sa te priveasca vreo alta fata? Acum oricum nu ma mai consideri prietena de altadata,deci gelozia mea o poti lua drept o ofranda a vremurilor trecute,cand te idolatrizam fara sa stii si nu aveam curaj sa ma tin pe picioare in fata ta,fiindca erai mai inalt si mai tare decat mine,imi erai superior aub toate aspectele etcaetera. Ia`le pe toate cum vrei tu. Dar,ca sa fiu sincera pana la capat,asta e o scrisoare deschisa prin care,ori te primesc inapoi in viata mea din nou,pentru totdeauna,sau pe o perioada nedefinita de timp,gen abonament de maxi-taxi,ori te dau afara odata pentru totdeauna... Fara drept de apel,irevocabil,definitiv si fara cale de intors. Mi`as dori sa te privesc in ochi si sa te intreb ce preferi. Dar mi`e frica de faptul ca nu ti`ar fi pasat niciodata,ca tu ai vrut de la mine doar comunicare lejera,de timp liber,si niciodata sa ma privesti in ochi si sa`mi spui ca`ti sunt PRIETENA. Mi`e frica sa nu vad in tine ceea ce nu`mi doresc,ceea ce ocolesc,ceea ce pastrez in mine a fi idealul urii si reincarnarea temerilor mele,frate,nu ma trada si nu`mi spune ca ti`am facut rau!
 Orice as fi facut,a fost din inconstienta aferenta varstei. Oricune merita o a doua sansa,merita iertare si izbavire de pacate. Nu esti tu cel fara pata care sa ma absolve pe mine de orice vina,dar macar esti in masura sa ma ierti ca te`am facut sa`ti irosesti timpul cu preocuparile mele copilaresti. Ma poti,macar,ierta ca mi`am dorit sa ma cunosti si sa`mi ajungi pana`n strafundurile sufletului. Iarta`ma,frate,ca tin la tine si vreau sa am grija de departe la tine. Imi scapa multe,sunt impulsiva si nu am varsta ca sa ma controlez. Inca. Imi scapa multe si le regret dupa,dar cum sa vezi asta cand iti inchizi ochii in calea mea ca si cand i`ai inchide definitiv? De ce nu vrei sa ma ierti?
 Disperarea e cea mai subtila forma a nebuniei,cea mai curata versiune a iubirii si cea din urma apasare dintr`un biet suflet omenesc,vulnerabil si atins de aripa pacatului...
 Sunt disperata sa te recuperez,ca si cand ai fi un bun care mi s`a furat. Pana la urma,tie ti`am incredintat atriul meu stang,deci imi datorezi macar o discutie la o bere,daca nu una serioasa,muie to muie [pentru novici,"muie" este un regionalism pentru "fata",asadar am tradus intr`un mod colocvial expresia englezeasca "face to face"]. vReau si eu dreptul la replica.
 Si vreau sa`ti mai zic ceva. Stiu ca dupa asta,sansele mele de impacare se vor reduce la aproximativ zero,dar cum matematica mea e oarecum esuata pe malurile Pacificului,se poate sa`mi si creasca... Eu imi asum riscul si`ti spun ce`mi rasuna in minte de fiecare data cand ma aplec pe geam si te vad de sus. Imi vine sa cobor,usor,sa`ti ating in treacat parul si sa dispar,ca sa nu stii ca inca imi pasa si ca inca imi mai esti ca un frate... Uite,asculta`ma,nu e niciodata prea tarziu sa`ti dai seama cum esti vazut si sa nu te schimbi pentru ca incompetentii din jurul tau sunt prea miopi sa bata pana in interior... Acolo stiu ca esti deosebit... Dar in exterior... Ti`ai pierdut esenta: increderea din priviri pentru cineva care iti va sta mereu aproape,fie ca vrei sau nu. Alunga`ma sau ignora`ma in continuare,insa asvulta ce am de spus:

http://www.youtube.com/watch?v=5M1W1DYFUmA&feature=related

Gust de sange si acid acetilsalicilic...

 Dupa o absenta de cateva luni,revin pe pagina mea necitita de nimeni cu subiecte de actualitate emotionala... Am ajuns la liceu,m`am acomodat,dar nu prea... [gen "E frumos,da` nu prea..."]
 Sa o zic p`aia dreapta. Ma asteptam sa vorbesti cu mine. Nu ma intereseaza ce pricepi din viata mea,ce crezi ca stii,ce te astepti sa cunosti din intimitatea mea. La urma urmei,m`am intors pe dos in fata ta,sa imi vezi interiorul fara sa`ti scape niciun detaliu. Am avut incredere oarba in tine,m`am gandit ca merit si eu un cuvant din partea ta,de priviri nu mai zic...
 Sa zic si mai drept,te`am placut. Ma indragostisem pana peste urechi de tine,de imaginea ta,de sufletul tau. Am sperat nopti la rand la un altfel de cuvant sau de gest din partea ta. Am asteptata sa vad daca trezesc in tine aceeasi pasiune nebuna pe care ai trezit`o atat de usor in mine. Nu sunt chiar genul care sa viseze plimbari pe plaja la rasarit,dar visam sa le fac cu tine. Nu am avut niciodata curajul sa ti`o spun,ma gandeam ca se va ajunge la zidul de acum... Te visam in fiecare noapte,pentru Dumnezeu!!! Cadeam in mine cu fiecare gest care ne indeparta. Imi doream mai mult ca oricand sa fiu inteleasa si nu o sa tert in viata mea ca mi`ai dat iluzia asta. Nu o sa te iert in viata mea ca mi`ai adus in gura gustul rosu de sange si sarat de piele din muscaturile adanci prin care`mi perforam pielea ca sa nu se auda hohotul din gat...
 Cand nu mi`ai mai vorbit,parca ne`am fi despartit. Weird,tu n`ai fost niciodata cu mine. Dar am tinut cu tot trupul si cu toata inconstienta mea la tine,mi`as fi dat ultimul cuvant din gura ca sa`ti fac vesmant de vorbe curate care sa te insoteasca oriunde te urmareste neincrederea... Mi`as fi dat ultima clipire ca sa te asigur ca esti dorit,macar intr`o inima,si ultima suflare dintr`o zi sau o noapte ca sa te incalzesc atunci cand flecareala celor din jur te lasa rece...
 Si tu mi`ai lasat o urma de cuvinte indezirabile,la care sa reflectez ori de cate ori revd idila noastra imaginara....

 Tu ai sarit primul sa ma denigrezi,n`as fi crezut,eram convinsa ca`mi vrei binele si fericirea... Sau nu ai suportat sa me vezi alaturi de altul si ai vrut ca fericirea sa ti se cuvina doar tie,sa ai gustul satisfactiei din faringe pana in esofag,chiar pana jos de tot,la plamani? Sau voiai sa simti "gustul" acela numai prin prisma gonadelor?...
 Mi`ai promis ca ma vei bate... Stii ceva??? As fi preferat de mii de ori sa ma abti,sa`mi strivesti trupul sub greutatea dulce a pumnilor tai rauvoitori. Sa simt apasarea genunchilor tai pana in strafundul rinichilor,sa`mi faci coastele coala pentru jurnalul tau,iar teasta sa mi`o faci una cu pamantul pana ce nu as mai putea sa`mi scot numele tau din cap... M`ai fi putut baga in spital,nu ma interesa,nu ma durea cum ma doare faptul ca tu nu te mai uiti la mine. Ca treci pe langa mine si intorci capul in alta parte.
 Incerc sa iti atrag atentia prin toate mijloacele,nu ma mai intereseaza nimic. Vreau sa vorbesti si sa te uiti la mine macar atata timp cat iti spun ca as fi vrut sa`mi traiesc o parte din sentimente alaturi de tine. Iarna asta nu a fost moment sa nu vreau sa apar pe strada de brat cu tine,sa nu imi doresc sa te cunosc si altfel decat ca pe un frate si ca pe un confident.
 Nu vreau sa ma faci sa te urasc cu tot sufletul! Nu vreau sa ma faci sa ma gandesc la tine ca la un obiect pentru satisfacerea proprie`mi placeri diebolice... Sa te dezbrac,incet,in fata tuturor,pana cand fetele isi vor acoperi ochii cu poalele fustelor de uniforma,iar baietii vor intoarce,nepasatori,capul hohotind de ras in alta parte... Pana cand eu voi simti pana in adancul creierului placerea rusinii tale si pulsul crescandu`mi in vine si capul plesnindu`mi de nefericire si indecizie...
 Imi doresc sa`mi fi fost data o sansa la momentul oprtun.
 Nu cred ca vreunul dintre noi ar fi regretat in momentul de fata un sentiment netrait,o strangere de mana ratata,o privire obsesiv dorita,un gest de apropiere,o gura de aer proaspat in compania celuilalt.

 E impropriu sa ma gandesc la asta acum. Dar te`am vazut azi si nu m`am putut abtine sa nu plang in mine de ciuda ca ne`am pierdut reciproc,ca increderea noastra in celalalt a fost falsa si s`a rupt precum unghiile mele inainte de ultima serata din generala... Totul s`a scurs ca machiajul de pe fata mea la prima zapada,intr`o vreme cand visam la tine in subconstient,pentru ca aveam prea multa nevoie de ajutorul tau si de toate sfaturile arhivate intr`un ungher de nepatruns al mintii mele. Daca ai tine minte parola,ai putea ajunge si acum la ele,sa le rasfoiesti. Da,m`am uitat iar fix la tine si am plans inauntru,apoi un pic cu martori. Oare daca ai sti ca e asa,ca regret daca ti`am facut ceva,ca`mi pare bine ca detii un domeniu de o suprafata considerabila inauntrul meu,ca iti cer inapoi prietenia cu orice pret,ca orice cearta fara rost poate fi lasata in urma,iar relatia,de orice gen ar fi,luata de la cap cu mult tact si perseverenta...m`ai ierta si ai sterge tot ce a fost din tine cum sterg elevii de serviciu tabla magnetica? Mi`ai primi piosenia inapoi in sinagoga ta? Ai vrea sa odihnesti o parte a trupului meu cazut in batalia amicitiei in altarul tau,in urna pentru suflete ratacite?...

                      Ai vrea sa ma mai cunosti?