Cand plang nu vad decat cuvinte.

 Vino,sa plecam de`acasa,vom calaoti,vom vedea lumea,vom fi liberi,nimeni nu ne va mai certa. Vom merge,asa cum mi`am propus,pe jos,pana in Finlanda. Nu vom avea nevoie de mancare,apa sau bani. Deocamdata,aerul ne ajunge.
 Mi`ai spus de atatea ori ca ma iubesti. E momentul sa imi dovedesti,sa ai incredere oarba in mine,sa fii de acord ca dragostea e un act gratuit,adolescentin,negandit,instinctual,mutual,care se elibereaza de tiranie si ne elibereaza din capcana propriului suflet. Haide,stii ca e mai mult decat a ne simti unul langa celalalt!
 Poate nu ma crezi pe cuvant. Dar zi`mi in fata ca nu simti ca prin gura mea vorbeste sufletul din tine. Ia totul ca pe un joc,si`asa mi`ai spus ca nu ai avut timp sa iti traiesti copilaria. Dezbraca`te de conventii,stii bine ca nu tin de cald pe timp de criza. Nu e niciodata prea tarziu. Mi`era teama sa te rog,desi stiu ca faci orice alaturi de mine. Dar sa te ademenesc intr`un asemenea itinerar... E decizia mea,nu are rost sa te implic si pe tine in idealul imaginatiei mele. pentru un suflet care nu simte nevoia,necunoscutul e prea periculos si prea sufocant. Pe de alta parte,cine mi`ar tine de urat? Tolba de carti pusa noaptea capatai nu mi`e de ajuns. Nici mintea mea chinuita si calomniata. Am nevoie de un interlocutor.
 Ce zici,vii?...

 Ne`am avea doar unul pe celalalt,cum ai vrut mereu. Nu am mai depinde de nimeni si am ajunge sa ne intelegem dincolo de cuvinte. Ai simti cum e sa fii in pielea mea. Ne`am incredinta taine de a caror existenta nici noi nu stiam. Susurul raurilor de munte ne`ar uni bratele de la humerus pana la falange. Pamantul reavan ne`ar unifica bazinele,iar soldurile alipite vor purta aceeasi sarcina defericire,de pace,de intregire. Nu ar mai exista notiunea de "barbat" sau de "femeie",am fi amandoi capabili sa procream idealul intelegerii umane. Vezi cat de dureroase sunt chinurile facerii? Ce abundenta e hemoragia asta verbala din vaginul geniului? Purtam in acelasi uter acelasi copil de raze,copil din flori. Copacii ne`ar ascunde procesul de infratire,vom deveni siamezi pe nesimtite. La sfarsitul calatoriei vom fi unul si acelasi om si vom uita de unde am plecat. Nu`i frumos? Sa uitam de noi?...
 Deocamdata,te las sa te gandesti. Si te astept. Cand vii sa mai cresti langa mine?...

 Cand iti mai pierzi o noapte ca sa ma asculti plangand?
 Cand te mai ascunzi de lacrimile mele dupa usa? Cand ne mai ascundem dupa deget?
 Probabil va fi usor de acum incolo,tu sa ma auzi plangand pana adormi nefericit,iar eu sa te aud tipand din ce in ce mai tare,pana ce imi vor da din nou lacrimile...
 Ti`am promis ca voi tine doliu 3 zile. Sa plang tot timpul. Si ma tin de cuvant. Plang in mine 3 zile si toata viata pentru atunci cand m`ai facut sa`mi fie frica de tine... Te implor,nu mai tipa la mine!...