Catedrala deznadejdii

 Dormi,inger al sperantei...
 Si eu voi pasi in lovul tau spre locuri pe care nu`ti doresc sa le umbli,le voi strabate de la un capat la altul pentru tine,cred in tine si n`am nici cea mai mica nevoie ca sentimentul sa fie reciproc. In fond,nu am nevoie de tine. Preumblandu`ma printre toate leprele societatii,prin toate focarele de infectie ale lumii,sugand puroiul unei generatii,balacindu`ma in laturi,nu mai intrevad nicio cale de iesire,asadar te contest cu inversunare.
 Intru in biserica. Nu ca sa ma purific. Deja spovedaniile sunt contrafacute,fraudate,scoase de sub magia tainei,totul se face public la un moment dat. Nici in preoti nu mai poti avea incredere... Vitraliile plang lumina pe lespezile reci si funerare,pe care si`au dat duhul sufletele mustelor rapuse din inta,plare de aerul inchis,cu iz de opuri mucegaite... Inaintez spre altar. Ma privesc ochii catolici mai ingaduitori ai sfintilor din statuile de pe margini,atat de diferiti in chinul si tristetea lor de frescele ortodoxe care m`au speriat inca de cand am deschis ochii pe lume...

 Un iz de moarte pluteste sceptic deasupra catedralei. Intrasem sa ma rog. Acum fug si nu ma mai uit inapoi,e prea intuneric si o armata de calugari in rase peticite se tarasc spre mine,ma dezgusta aerul lor de milogi intru Dumnezeu,scuza citata atunci cand cersesc indurare de la necredinciosi. Credinta triumfa? Odata,poate. Demult. Nu inteleg de ce ma alearga,ca nu fug de credinta mai mult decat ei,cand se apropie de obscuritatea celor lumesti. Nu neg credinta mai tare decat ei atunci cand practica cersetoria si se lasa pangariti de orice ateu... Credinta e in suflet,prostilor! Lasati`ma sa ies la suprafata!
 In spatele meu,un ateu intrat dupa mine se rastigneste pe crucifixul din varful catedralei,ca sa obtina iertarea pacatelor,a blasfemiei si a neincrederii in cele sfinte. Moare si se boteaza intru numele Domnului...
 Calugarii se pierd in adorarea lui si isi leapada rasele,isi sterg imaginar aurele lor de "sfinti" si se dedau desfraului,crezand in martirul proaspat mort,care si`a obtinut pasaportul spre Rai printr`un singur gest spontan,lipsit de orice rationament crestin...
 Speranta mea de viata a scazut cu 10 ani.
 De deasupra mea,ingerii imortalizati in piatra,sau,poate,cazuti,raniti si pietrificati pe locul constructiei sacre,se crucesc de atatea ciudatenii,de metamorfoza credintei intr`o strategie comerciala,intr`o reclama,culmea,la DUMNEZEU! Il vand si pe El,daca li se ofera un pret bun. Unde ne mai e constiinta in ziua de azi? Cum afirmam anterior, in goana voastra dupa aur,v`ati uitat principiile in halatul amantei din mine. Probabil de`aia am io preamult,iar voua va lipsesc cu desavarsire.
 Azi tot ce e pe lume e lumesc. Unde e aura aia de mister,religiozitatea sarbatorilor,bucuria sacra de nedefinit pe care o simteam odinioara?
 Le gasim pe toate la un pret bun in orice lacas de cult cu usile inca deschise.