Ordin de descompunere

 "Si iarasi va sa vie cu slava,sa judece viii si mortii,a carui imparatie nu va avea sfarsit."
 In subteran se da in fiecare zi o batalie a stadiilor de descompunere,in fiecare zi cineva vrea sa revina la viata,sa isi nege statutul de hrana a pamantului si sa revina la cele lumesti. Poate ii e dor de placerile trupesti. Poate ii e foame. Poate ii e dor.
 Saracia nu ii macina pe cei trecuti la cele sfinte,insa timpul da,ca si pe vremea cand traiau. Nu mai sunt minciuni,sunt viermi care taie in carne moarta,cu aceeasi indiferenta cu care ar fi patruns ieri in carne vie.
 Dragostea nu`i mai invioreaza,ei se indreapta spre ceva mult mai precis si mai sfant.
 Nici dorul nu`i mai mana spre casa,au inchis ochii ca sa nu le mai fie de nimic,ca sa doarma linistiti unde cineva ii striga,iar ei nu aud,unde cineva ii plange,iar ei rad pe sub mustati,unde cineva ii pomeneste,iar ei se linistesc.
 Exista viata dupa moarte.

 Timpul ia ca unici sclavi vietuitorii de pretutindeni,inrobindu`i la jugul lui,ca unici martori mincinosi la trecerea lui ireversibila. Dupa moarte esti eliberat. Ti`ai dus viata in sclavie ca sa domnesti pe celalalt taram,unde e loc pentru tot ce nu a incaput in viata ta.
 Timpul a dat ordin de descompunere. Azi,ardem de vii in crematoriul falsitatii si al lasitatii. Azi ne descompunem pe picioare sub influenta viselor induse,viziuni ce ne rapesc din spiritul realitatii si ne indeparteaza de lumea spre care tragem fara sorti de izbanda. Azi murim in fiecare zi.
 Timpul ne`a sacrificat pe altarul lui,sa fim sclavi pentru ca sclavilor de maine sa le fie mai bine si pentru ca celor de ieri sa le fie tarana usoara. Timpul a grait prin prooroci.
 Azi adormim. Maine,s`ar putea foarte bine sa nu ne mai trezim. Din realitate.