sâmbătă, 5 noiembrie 2011

Spune`mi.

 Intr`o scorbura zidita dintr`un stejar secular,in firide nestiute de nimeni,in talpi lipite de asfalt,se ascunde o inima imprastiata in cele patru zari. Inima incinerata. Instrainata de trup. Cel mai sadic cadou pe care ai putea sa il primesti: inima unei fete care iarta,dar nu uita,inchisa intr`o caseta facuta numai din lemnul trandafirilor pe care i`ai adus tu... L`ai primi?
 Ploua afara cand m`am decis sa`mi pun ordine in inima si sa ma fofilez printre umbre si asfalt. In inima mea era soare de despartire,simteam,profetic,ca sfarsitul lumii mele e aproape. M`am asezat in fata portii tale,asemeni unui cersetor ce te ameninta cu santajul sentimental. Ma uitam pe geam cu insatisfactia unui apropiat dat afara din casa sufletelor voastre. In imaginatia mea se facea ca langa tine era alta fata,te iubea alta,ramanea peste noapte la tine si se uita cu ura la homeless`ul plouat din fata portii. Simtea ca nu o sa poata face mai multe ca mine in nicio privinta... Mama ta era acolo... Ea ma compatimea,simteam asta din stropii de cafea care ii alunecau,usor,pe gat si din lacrimile care i se pralingeau pe degetul aratator cu care ma chema la tine,pentru inca o noapte pe care nu am apucat sa o traim impreuna. Ea inca isi dorea sa te stie stapan pe sufletul meu...


 Intr`un fulger,m`am lipit de fereastra ta si te`am vazut razand cu ea in fata calculatorului,luand`o in brate exact cum ma luai atunci cand ne apropia vreo adiere. Te`ai speriat si te`ai intors. Nu m`ai vazut,m`am confundat cu o umbra. Si ti`am intrat pe sub piele. Nu era un blestem,dar parca n`ai mai putut sa te apropii de ea. In seara aia,ai dormit cu sora ta. Nu te`a simtit cand ai plans,eu,insa,iti zvacneam in sange la fiecare nod care`ti pulsa in gat,la fiecare tresarire involuntara,ca un spasm ce ti se prelungea pana in inima si nu te lasa pana nu te stia in regula. M`ai absorbit cu dorul tau.
 Ti`ai propus sa ma suni. Dar cum,naivule,cum era sa iti raspund,daca ma inghitise,cu totul,trupul tau atat de frumos imperfect? Am iesit,usor,din tine,ca sa pot sa ma apropii si sa`ti sarut taliple,sa le incalzesc,apoi sa`ti blagoslovesc tampla si sa te adorm sub vraja mea. Si ai adormit. Ma simteam implinita,ca o mama,al carei copil a terminat convalescenta si se odihneste,sub atingerea magica a vindecarii,in bratele ei ostenite. Stii cum te iubeam? Cu indarjirea unei mame. Cu inconstienta animalica.
 M`am mai plimbat o data prin casa. Nestiuta de nimeni. Pierduta de identitatea`mi fugara si dezonoranta. Incognito. Tatal tau suferea. Mama ta uitase sa mai viseze. Sora ta se odihnea greu,aproape fara de suflare. Si iubita ta... Ma simtise si plecase pe nesimtite acasa...
 Ti`am facut clatite. In forma de inimioara. Asa cum mi`ai facut tu vara... Ti le`am lasat pe birou. Roseata de pe ele nu avea gust de zmeura sau de capsuni... Era amara... Puteai sa masori alcoolemia dezolarii in ea... Am sarutat pernele din patul tau si nu se vor mai odihni in veci. Nu se vor mai vindeca de toate partile uitate din mine...
 Am plecat. Acum ca mi`am lasat amprentele post-traumatice pe toti porii peretilor casei,ca mi`am impregnat aroma de sudoare indulcita de otravuri in fundatia casei,ca v`am privit pe toti,laolalta,dormind,ca ti`am vegheat somnul si ca te`am mai iubit inca o zi din timpul pe care il mai aveam... Mi`am permis sa plec.
 In alta seara,cand gandurile`mi vor rapai pe ferestrele tale,sa nu te mai uiti pe geam. Umbra mea traieste in concubinaj cu ideea ta de cuplu. E singura si nefericita. Dar nu mai e a ta... In seara aia,m`am uitat pe mine in pivnita casei tale. Dezgroapa`ma cand ne e cel mai greu sa traim un` far` de celalalt. Adu`ma la lumina cand nu vei mai vrea sa ma blestemi pentru fericirea pe care am avut nenorocul sa ti`o torn cu de`a sila in viata. Sa`ti ramana hartiile mele drept mostenire,care sa ateste viata pe care am pierdut`o. Sa`ti ramana literele mele inseparabile una de cealalta,care sa`ti promita iubire eterna. Sa`ti ramana parfumul meu in nari,ca sa stii ca si tu mai traiesti,inchis intre ridurile canapelei mele,cuprins in hainele mele,presat intre paginile caietelor si muiat in calimara cu cerneala. Portretul tau robot staruie pe unul din lobii creierului meu. Si pe perete sta,stinsa,urma unui glont care a ajuns,fara sa vrea,drept in humerusul meu. Si mi`a retezat dreapta. Astfel ca,de maine,nu sper,dar nu voi mai scrie despre tine...
 Ureaza`mi ranire usoara...

joi, 3 noiembrie 2011

Prelegeri dintr`un suflet chel

 Timpul trece,parca,altfel in fiecare zi. Viata se misca cu alti pasi de cand am ramas doar noi pe Pamant. Si cu totul altfel cand ai fugit si m`ai lasat unic paznic al Camerei Secretelor. Timpul trece gol,se aude in goana lui ca in filmele western,e reprezentat grafic printr`un rotocol de praf ce`mi tot da tarcouale,ma urmareste ca un nor anevoios de gaze toxice...
 Imi schimb aspectul ca sa insel timpul si sa ma pacalesc pe mine insami ca nu am imbatranit cu zece ani de cand ai plecat. Grijile se apleaca numai spre partea mea,nu mai exista suflet pe celalalt taler al balantei,care sa`mi echivaleze sentimentele... Si pleoapele`mi grele de plumb se trag psete buze si le pecetluiesc ca lespedea pe mormant.
 Am plecat in lumea goala,sa le vorbesc celorlalti absenti despre ce am patit.
 Mi`am inceput predica pe malul unei mari. Nimeni nu ma asculta. Dar eu ma simteam asemeni celui mai ovationat orator. Unicii martori mi`ereau valurile si pescarusii. Le`am marturisit ca tu stai la baza inceputurilor mele materiale. Prin iubirea pe care mi`ai dozat`o periodic in trup,m`ai ajutat sa fiintez. Sa intru in randul oamenilor. Ne`am ratacit,intre timp,unul de celalalt. Eu,asemeni unui fiu risipitor,am vrut sa ma intorc,m`am cait pentru greselile pe care nu le comisesem. Era,insa,prea tarziu. Casa de bilete a sufletului tau a afisat SOLD-OUT la spectacolul vietii tale. Nu am mai apucat sa prind vreun loc. Ma gandeam sa iau postul de figurant,in ultimele randuri ale piesei tale. Am incercat pe la toate usile,la toate geamurile,dar erau zavorate,puse sub cheie si sub moarte. Nu te`am mai vazut...
 Pe plaja era zapada. Si eu mergeam desculta prin ea,lasand urmele de sange de care stii prea bine. Visam sa ne iubim pe prima zapada a unui an urmator...
 Le`am zis tot. Pareau ca ma asculta.
 Cui sa spun,daca nu celor care nu graiesc ca sa imi intrerupa apologia?... Le`am mai spus si ca ii rog sa mi te aduca inapoi. Dar mi`au adus un glob de cristal in care tu radeai superficial si superior la auzul numelui meu... Iar eu eram aproape langa tine...  Asa ca,pentru prima oara in viata,am decis sa trec mai departe. In fata mea,orizontul era mohorat si zapada se innegrea cu fiecare pas pacatos de`al meu. Dar mi`am spus ca nu va fi asa mereu. Ca,din moment ce Pamantul nu mai vrea sa auda de obsesia mea pentru tine,ar fi cazul sa o acopar cu un patrafir si sa`mi trec pacatele in lumea de dincolo,sa incep o noua viata,curatita de nevoia de tine.

 E greu. Zile. Fire de par uitate pe asternutul tau. Momente. Saruturi. Machiaje. Arme. Prietenii. Amintiri. Comuniune. Perfectiune. Anotimpuri. Luni. Pagini. Culori. Acum- alb`negru. Sepia. Trecut. Toate au fost si mi`as fi dorit sa se mai fi intamplat macar de 10 ori pe atata.
 Momente furate din viata ta. Le`as rechema,dar am uitat parola care te dezleaga de ce nu`ti apartine.
 Saruturi uitate pe buzele mele,care nu vor sa plece cu primul tren spre litoral. "Vara trecuta imi spuneai ca sunt valul ce il asteptai..."
 La auzul numelui tau,ma dau trei pasi in spate si imi fac semnul crucii,ca pentru blestem. Nu e un blestem,dar ma feresc oricum de incantatiile amintirilor. Nu vreau sa dezgrop ce ai ingropat tu,nu am nevoie de o cariera de necrofil sau de sapator autorizat la "Eternitatea" relatiei noastre...
 In schimb,Doamne,tare`as vrea sa dezgrop fundatia fiintei mele... Sa pot sa o refac,sa nu mai fie vulnerabila la saruturi si sentimente. Doare sa te darame cineva si sa simti ca nu te vei mai putea recladi in veci.
 Marea s`a trezit din somn. Nu mai eram singura pe lume. Viata mi`a adus in cale darul pe care nu l`am avut niciodata,sau pe care nu invatasem inca sa il pretuiesc: Prietenii. Sangele pus in lacrimi ne`a unit,ca si cand ar fi simtit si ei cum e sa ti se dezintegreze sufletul. Ca si cand ei toti s`ar fi despartit de noi. Cineva,acolo,sus,nu iubeste izolarea...
 Cineva,de oriunde s`ar afla,ne`a pecetluit ruperea in doua pentru totdeauna. Mi`a taiat o aripa,iar tie ti`a luat o coasta ca sa ma recreeze pe mine. Fiecare va plati insutit pentru sacrificiu.


 Dar iti promit ca vei primi inapoi,cu dobanda,ce a fost de drept al tau. Si eu imi voi recapata aripa care nu ma lasa sa ma transfer in plutonul de executie al ingerilor... Coasta ta... Din mine se va naste,oadata,un copil. Iti va purta numele,in amintirea sensului pe care mi l`ai aratat. Aripa? Candva vei iubi si vei avea binecuvantarea mea,sa`ti implinesti iubirea pe care nu ai vrut s`o scrii pe fruntea mea. As fi fost mandra sa`i port cicatricea peste veacuri,risipita`n osul meu parietal. Schimb cinstit.
 Si din copacul cel vesnic fara frunze a picat o castana coapta. S`a rostogolit cu sunet gol pana la picioarele mele vinete si sangerande si m`a oprit din vorbit. Pe plaja? Castan... M`am incaltat cu un val inghetat si am pornit mai departe. Sa vorbesc sufletului despre cum arata odata sufletul meu... Sa`i arat o fotografie de pe vremea cand nu era un profet chel si dezbracat de piele si ligamente... De pe vremea cand era exilat in iubire si nu`i pasa daca primea azil politic intr`alt suflet. Azi... E refugiat pe o plaja goala,pe care nu mai calca nimeni. Miroase puternic a suflet lancezit,a inima putrezita,a om uitat de lume...


 Primeste,ingere,asta prelegere cursa dintr`un suflet beteag,care nu`si mai poate scrie singur destinul.

marți, 1 noiembrie 2011

Cantec de leagan

 Fetei i s`a facut somn. Unul greu,ca o coma a amintirilor. El nu mai era acolo,sa i se puna la capatai cu paharul de vin,sa i`l faca perfuzie si sa o trezeasca la prezent. El lipsea din convocarea zilnica. Pe ea nu o durea inima,o dureau bataile ei. Si s`a asezat pe canapea,si`a pus capul pe bratul ei ros,care parea ca ii palpita sub vine. Sa fie si canapeaua la fel de roasa pe dinauntru ca si ea? Sa`i iasa captuseala prin toti porii? Sa`i planga`n ochi pana or sa`i sece ei lacrimile?...
 I s`a facut de plecare. Decalatorie. De nemurire. I s`a facut de dor si el nu era acolo sa`i descante de moarte. Sa plece azi sau sa o lase pe maine?...
 Si s`a intors pe partea cealalta,sa simta cum ii trage inima la tarana. Si`a impreunat coastele a rugaciune si si`a lipit buzele,cum face in fiecare seara,inainte sa adoarma. A alungat blestemul ce`i dadea tarcoale,s`a inchinat la Ceruri si s`a gandit la ei pana cand i s`a facut de disparut. S`a intors pe spate si si`a pus mainile capatai,ca sa nu le tina impreunate pe piept,sa`i sufoce inima in causul lor... Si s`a culcat.
 O leganau iar bratele lui. Au amortit de greutatea capului ei. O saruta pe frunte,ca atunci cand il durea inima sa o priveasca dormind. Isi pune capul pe pieptul ei,ca sa il salte respiratia ei neregulata si sa il indemne la viata bataile inimii ei. Era odata,intr`o vreme indepartata,un baiat care traia din pulsul iubitei lui.
 S`a strans pe pieptul lui ca o sfera ce fusese desfasurata. S`a implinit iar in mainile lui vii. Dar nu a deschis ochii. Arespirat pentru ultima oara si a adormit. El a mangaiat`o pe crestet,ca si cand si`ar fi amintit cum mirosea a vant cand se rasfira pe pernele lui,mai odinioara. Ea s`a mai rasfatat o data,ca din alta lume,nehotarata daca sa plece sau sa mai ramana in visare. Cand s`ar fi trezit,el oricum n`ar mai fi fost langa. S`ar fi izbit de realitatea zilnica...
 Mana lui i`a alunecat pe umeri,le`a dezmierdat rotunjimea care se racea cu calm. I`a inconjrat grumazul,a mai sarutat`o o data pe tample si a hotarat sa faca un popas pe cutia ei toracica,sa`i verifice rezonanta. Dar inlauntrul ei nu mai batea toba fericirii.
 S`a speriat,si`a lipit buzele de gura ei intredeschisa,i`a picurat viata intre dinti,pana in vinele amortite,dar in van. Plecase cu cateva minute inainte,sa`si implineasca misiunea: aceea de a`l veghea tot restul veacurilor. De a fi canonizata ca ingerul lui pazitor...
 Cu disperarea iubirii inca neterminate,a luat`o pe bratele amortite si vlaguite de nesomnul trupului intreg,a coborat`o pe scari si a dus`o undeva unde sa i se deschida inima si sa revina la viata. Era frumoasa moarta. Doamna alba a visurilor lui. Brusc,a avut revelatia vietii lui: fiinta care l`a invelit in noaptea aia,inainte de a o cunoaste si care s`a indepartat cand a simtit ca`i tulbura somnul era EA. Trecuta de parteacelor drepti,slabita de evocari si plenitudini sufletesti sapate in stanca.
 S`a chircit in bratele lui. S`a facut pisica. Apoi umbra. L`a sarutat pe obrazul asudat si rece si i`a urat gand bun si iubire eterna. Si l`a parasit,impotriva vointei ei,pentru prima si ultima oara...
 In palma lui s`a strecurat o adiere,palma ei de altadata. Si el s`a strans in sine si nu a mai plecat nicaieri. Pacatul de a o fi facut sa sufere intr`atat nu l`a mai lasat sa plece de langa copacul in care au stat intr`o primavara timpurie si s`au sarutat... Clopotul manastirii batea a vecernie. El a pus capul pe o ramura noduroasa si a asteptat sa`l gaseasca zorile,ratacit de lume fiindca a pierdut`o pe ea...

sâmbătă, 29 octombrie 2011

Avant-premiere pentru primul meu volum de versuri

                Ecouri pe gheaţă

 Când patinez pe patinoarul de incertitudine,
 Singurul lucru cert e căderea.
 Mă ridic şi planez asupra mării de suspiciuni,
 fără să ghicesc dacă îmi place,sau,măcar,
 mă tentează.
 Tu te răzbuni pe mine prin tăcere.
 Glasul meu tăios nu penetrează gheaţa,
 Sunetul se reflectă,
 mă plim printre ecouri de gheaţă.
 Încinsă,mă propag pe punctual de incidenţă
 al inciziei luminii,pătrunzând incisive
 în imoralitatea incertă a incestului.
 Mi-erai cel mai bun prieten.
 Incomod,incomestibil,incomparabil,
 incomensurabil,incompatibil,
 glasul meu incoherent mă zideşte pe gheaţă,
 mă sculptează pe pielea ta de netatuat,
 mă răzbună pe retina ta
 inviolabilă.
 Mă mai ţii minte?
 Sunt imaginea pandemică e
 corectitudinii şi moralităţii din viaţa ta.
 Dacă ai ales să-şi trăieşti viaţa
 Într-un pandemoniu,
 Nu pot face sacrilegiul de a-l
 sanctifica prin sinceritatea mea.
 Albul contrastează.
 Migrează-ţi sufletul spre purgatoriu,
 Curăţă-ţi frica de mine şi încearcă să asculţi.
 Vrei să mă mai cunoşti?



         În marea trecere (Ce vreau)

 Mă pregătesc să fiu un mamifer fără coloană vertebrală
 Şi să mă ataşez de tine asemeni unui parazit.
 Să-ţi sug lichidul vital până ajungi ca mine
 şi te ataşezi de tine ca să ţi-l recapeţi.
 Vreau să te iubesc nebun,animalic,
 fără nicio responsabilitate şi fără nicio consecinţă.
 Să nu mă abţin să urlu de plăcere
 dacă presiunea intercostală devine prea mare,
 să nu mă abţin să torc dacă îţi simt
 degetele ca pe prelungirile vertebrelor mele.
 Vreau să te iubesc cu ură,ca la sfârşitul lumii,
 când sângele se face apă,iar apa se contaminează
 cu plasmă.
 Vreau să te iubesc ca şi când,în învălmăşala
 de trupuri care se iubesc te-aş putea confunda
 cu un sălbatic revenit la realitate,
 ca şi când ameninţarea dinţilor tăi sticloşi ar fi reală.
 Vreau să te iubesc numai pe tine
 până la sfârşitul lumii mele.
 Dacă e prea puţin,plusez cu vieţile mele viitoare.
 E ca un joc de noroc.
 Dacă nu eşti atent,poţi să mă câştigi
 pentru totdeauna.


© Riri. The next big thing.

miercuri, 26 octombrie 2011

Ce nu te omoara,te intareste.

 Azi ma uit in oglinda si vad alta fata. Am in ochi umbre de iubire,pe buze urme de sarut si pe obraji purpura primei iubiri adevarate. Acum sunt adolescenta. Am invatat sa pierd cu demnitate si sa nu ma revolt impotriva destinului- oricum nu are niciun rost. Ma trezesc si`mi rememorez replica: "Bai,am fost iubita. Ce mai conteaza de acum?"
 Or sa fie si mai multe. Poate tot mai putine. Dar in 2 zile am simtit ca intru in viata si ma scufund in ea,ca`ntr`o oaza de nisipuri miscatoare,pana la gat si chiar mai sus... Viata te ia prin surprindere cand ai nevoie mai putin. M`a aruncat din cer,de acolo de unde credeam ca imi e locul si m`a invatat lectia umilintei. Mi`a aratat drumul spre casa si spre prietenii pe care i`am neglijat doar ca sa`i fiu alaturi mereu si mereu si mereu. Nu zic ca n`a fost corect,pe de`o parte. Nu pe de`a`ntregul. Ca acum ma intorc la ei cu coada intre picioare si cersesc un colt de suflet pe care sa ma asez si sa plang pana consider ca pot reveni la lumea reala. Un umar pe care sa imi odihnesc capul doar o clipa lunga,pana cand va trece iarna si`mi va renaste sufletul. Nu`i mult. Si ei asteapta. Si eu le multumesc.


 De maine nu sunt alta. Sunt tot eu,dar fara mine. Nu zic ca nu`mi place viata,am invatat sa o gust iar,dupa ce mi`a dat cuvenitul sut in cur. Are gust de praf de pe bocanci,de carti,de Eugenii si cafele de la automat. Are gust de prietenii uitate si de timp care vindeca tot si le vede toate.
 Nu`ti cer sa te intorci,te inteleg,stiu ce ai facut si de ce. Preferam sa ma faci TU sa inteleg. Sunt destul de departe,dar nu suficient incat sa fi uitat ca o sa mai ai nevoie de mine. Nu sunt manta de vreme rea,dar ma poti pune in cui,sa ma iei cand vine iar sezonul ploios si te vor inghesui in casa averse de sentimente de nedistins. Am ramas alaturi chiar si celor care m`au tradat,si nu`s Iisus,ca sa ma simt fara de pacat si tradata pe nedrept. Stiu cand gresesc si imi cer scuze. From now on.
 Rad cand ma gandesc ca visam sa avem impreuna 2 copii,o fata si un baiat,pe fata sa o cheme Amaranth si pe baiat Pavel. Rad cand ma gandesc ca ne ardea de casnicie,cad nici nu ne cunosteam mai departe de ziua de ieri,pe care o aveam in comun. Cine stie daca am avut vreodata altele?...
 Ma simt oarecum pustiita. Si nu`mi e rusine sa spun ca ma agat de orice speranta. Dar nu cu disperare,ca pana acum. E meritul tau,ca m`ai invatat sa stau demna in fata avalanselor vietii. Cam tarziu si cam de inteles de ce voiai tu,de fapt,sa ma pregatesti. Dar a fost. Uite,nu suport ca,intr`o singura zi,sa se duca totul de rapa. Din iubiti sa devenim aliati la impingerea rotii vietii. Sa tragem impreuna la jugul vietii unuia fara decelalalt. Si asta sa ramana totce mai avem de facut. Stiu ce era de facut,iarta`ma ca am vrut ceva mai multa iubire in ultimele zile,ca mi`a prisosit intr`adevar in celelalte. M`ai  facut sa ma simt unic. Si nu`mi pare rau. Doar ca inchid ochii si ne sarutam in intuneric,indelung,asa cum obisnuiam odata,care se indeparteaza cu fiecare secunda care trece. Sa fim intelesi: nu vreau nimic de la tine. Scriu doar ca sa ma impac cu mine insami si cu decizia asta insolita si inoportuna pentru inima mea,care inca mai voia sa iubeasca. Ea simtea ca nu s`a terminat. Nu vreau sa`ti provoc mila,sa te dezgust,sa`ti intorc stomacul pe dos cu niste combinatii dulci-amarui. Vreau numai sa`mi explic ce a fost.


 Viata mea a luat`o pe alt drum. Hotarat. Dar nu ma impiedic,nu ma poticnesc,caut altceva. Ceva in care sa`mi pun iar toata baza si care sa nu se clatine la prima furtuna. Maine merg iar pe acelasi drum. Dar fara tine. Sa nu crezi ca nu plang. Lor le zambesc si le vorbesc deschis,dar daca m`ar cunoaste,ar vedea ochii rosi de nesomn si de plans. Umflati. Exoftalmici la vederea lui. Scursi dupa timpul in care au privit un abis caprui.
 A trecut prima noapte. Vor trece si celelalte 1001. Repede si`n somn de voie,ca nu mai am ce visa,subconsitntul e letargic si hiberneaza involuntar. Am luat o pauza din a mai visa. M`am angajat la vederea lumii asa cum e. Si le iau pe toate ca atare. In mana sau in gluma. Depinde. Viata mi te`a oferit,viata mi te`a luat. Mi se pare corect. Hai sa trecem peste. Chiar daca mainile ne sunt impregnate cu amintiri greu de (re)negat,chiar daca mintile ne sunt pline de ce a fost,chiar daca veasul se misca inapoi,spre momentul cand ne`am imprietenit,chiar daca buzele noastra murmura un singur nume...
 Sunt mai departe. Dar inca alaturi.


●◦.••◦° Riri`.→Hmmmm.°◦•: Viata ne trimite ingeri,iar cand ii izgonim,ne aflam prigoniti intr`o viata anosta,fara noi si fara noima.

Ce bine ca esti - Nichita Stanescu [Tribute to the fallen leaves and the minutes which passed away without taking me with]

 E o întâmplare a fiintei mele
si atunci fericirea dinlauntrul meu
e mai puternica decât mine, decât oasele mele,
pe care mi le scrisnesti intr-o imbratisare
mereu dureroasa, minunata mereu.
Să stam de vorba, să vorbim, să spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca niste dalti ce despart
fluviul rece în delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.
Du-mă, fericire, în sus, si izbeste-mi
timpla de stele, până când
lumea mea prelunga si în nesfirsire
se face coloana sau altceva
mult mai inalt si mult mai curând.
Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt!
Doua cântece diferite, lovindu-se amestecindu-se,
doua culori ce nu s-au văzut niciodata,
una foarte de jos, intoarsa spre pământ,
una foarte de sus, aproape rupta
în infrigurata, neasemuita lupta
a minunii ca esti, a-ntimplarii ca sunt.

duminică, 23 octombrie 2011

Portretul adolescentului ideal [Fragment din tema la romana]

 Adolescentii au fost intotdeauna prototipul consumatorilor ideali. Orice li se serveste e bine primit si foarte util intr`un anumit punct al existentei lor dezechilibrate. Insa nu vreau sa descriu generic o masa de hibrizi umani cu acnee juvenila si mintea frumos dezorganizata,m`as opri asupra portretului adolescentului ideal.
 El nu a fost niciodata inteles,indiferent de circumstante. Este un boem in toata regula,ce colinda in singuratate cafenelele,in cautarea propriului sau coltisor. Intra,absent,in vorba cu toata lumea,are aerul dezolat al unui "geniu pustiu". Scrie romane de dragoste pe care nu le termina niciodata,din lipsa timpului fizic necesar. E implicat in toate si nu se daruieste nimanui,ci nimicului. E un filozof transparent care trateaza cu gravitate probleme existantiale si fete ale maturitatii pe care nu a ajuns,inca,sa le cunoasca.
 Este insusi omul frumos. Aura asta il insoteste ca un pacat de moarte,il diferentiaza si il separa iremediabil de ceilalti. Societatea l`a renegat,nu mai e la moda,e intruparea rebelilor secolului al XIX-lea... Cu parul ravasit,zambetul implacabil,hainele sifonate,tigarile la purtator,cu ochii pierduti in zari straine de orizonturile celorlalti,abia treziti de racoarea diminetii din betia de aseara. E intotdeauna in depresie,cauta caile lumesti spre indreptarea trupului si a sufletului,deopotriva. E un alchimist care lucreaza cu esente tari,pe care le combina,in cautarea proportiilor corespunzatoare fericirii.
 E un adevarat cititor,care`si da pe fata abnegatia si afinitatea spre literatura de orice fel. In buzunar are intotdeauna o carte si chibrituri. Citeste,fumeaza si viseaza undeva unde nu`l cauta nimeni. Doarme numai pe iarba,scaldat de roua,altfel are insomnii. Scoala nu`l atrage. E o constrangere,nu`l lasa sa fie ce vrea el,ii taie in mod constient si sistematic aripile. E rebel,nu`l impresioneaza prestanta profesorilor,poate oricand sa`i egaleze,daca vrea. Aerul lui sictirit ii scoate pe toti din sarite,nu se lasa patruns de nimeni,nu`si da cartile pe fata,are mereu o mana buna. Si patrunde voluntar in atatea intimitati...

 Iubeste pentru el si nu vrea sa se vada,altfel e asaltat de papusi goale pe dinauntru,dornice de trupul lui perfect si asudat de profunzime spirituala. La ele e doar imaginea lui. E perechea ideala,la care se preteaza si varsta a doua. Sa deslusesc un amanunt: e baiat. Damele bine se dau in vant dupa el,se vede ca n`au visat in viata lor si ca n`au standarde prea inalte in inalta lor societate. Blugii prespalati si rupti le dau pe spate,li se arata ca un cersetor,dar ce`ar mai face amor cu cersetorul asta fermecator!... Sotii lor sunt deja prinsi de stres,desfigurati de viata. El e intact,asa cum vor ele in fanteziile lor nocturne. El le da ce vor cu zambetul pe buze si cu o indiferenta transanta. Virginitatea nu i se pare o comoara. Putin importa decorul,timpul,perechea... Se lasa`n voia firii,doar-doar o scapa de plictis. Dar parfumurile lor nu`i excita niciun nerv,pielea lor moale nu e proaspata,cum ar vrea el. Ochii lor nu se dilata de placere,nu e multumit de companie. Mai fumeaza,gol,o tigara in fata lor,in patul in care,altadata,se lafaie barbatii lor,ele pica in extaz,iar el se cara din viata lor,murdar de amprentele cine stie caror mosi,prelevate de pe trupurile zvacnind sa i se dea ale visatoarelor astora perverse si lipsite de ocupatie...
 E greu sa`l vezi. Seamana cu o umbra cu chip,un zburator romantic si foarte profund,cu fata neciupita de cosuri sau varsat,cu barba de`abia mijita,care ii ranjeste,tepasa si starnita,din barbie. Si din ochi ce`i iese? Sufletul. Se uita la tine,parca zaresti o licarire,dar se stinge si`ti intoarce spatele. Nu`l vezi a doua oara. Zilnic are pe altcineva.
 E un sinucigas,latent,n`are curaj,dar are intentie. E un ganditor incurabil,nu se va vindeca vreodata de mania persecutiei. Simte ca iubeste si nu e iubit. Ii e frig,e pe drumuri si e seara. Se intoarce la casa lui de carton,in lumea lui de vata,cu vise si ce`o mai avea el pe`acolo... Maine o ia de la capat. Iar o sa`l doara visul,iar i se despica muschii spatelui si`i cresc aripi. Si iar vrea sa plece dintre noi...

sâmbătă, 22 octombrie 2011

Pauza [Furtuna intr`un pahar cu apa...]

 Te`am lasat in seara aia cu niste versuri incropite la nimereala si la repezeala.
 "Azi s`a ofilit ultima petala de trandafir,
  Tu ai uitat ca ma iubesti,
  Eu am uitat sa mai respir,
  Tu ai uitat cum sa traiesti..."


 Nu stiu si nici nu vreau sa stiu cat sunt de adevarate. Dar ma uitam la trandafir si ma gandeam ca a trecut timp de cand l`am primit,ca s`a ofilit. Si ca timpul se va aseza si peste relatia noastra,i,probabil o va ofili... Nu se stie daca va face cu ea ce face si cu vinu`: cu cat se invecheste,cu atat e mai bun... Poate ne va turna zeci de piedici in cale. Mi`e greu sa le prevad,mult mai greu decat mi`ar fi sa le trec. Mi`a venit si mie in minte ca nu va dura la nesfarsit,desi speranta si increderea mea nu se vor stirbi. Voi visa la noi pana in ultima secunda... Azi mi`a venit sa te iau in spatele casei,unde te jucai in parul meu,unde adormeai in poala mea,ascultand muzica,unde incercam sa ne sincronizam bataile inimii,unde fugeam de realitate si ne gaseam numai pe noi,in coltul de intimitate din spatele vietii rutinare. M`am gandit ca,dupa tot ce am facut,poate nu o sa mai am sansa sa te aduc acolo si sa`ti spun ce si cum si nu vreau sa ramana nimic nespus intre noi. Am vrut sa te aduc acolo,sa recreez imaginea verii,sa`ti arat ca tot ce a fost poate,foarte bine,sa mai fie inca mult timp. Acolo am fost noi insine mereu si ne`am iubit mai mult decat oricand,nu ne`am ferit de nimeni si nu ne`am retinut niciun gest. Voiam sa ma impac cu tine acolo.


 Dar s`a intamplat in alta parte,la o tigara. Inca de cand te`am vazut venind am intors capul,presimtind ce o sa se intample. Ai avut o retinere cand m`ai luat in brate si mi`a trecut viata prin fata ochilor. Nu voiam sa`ti dau drumul si nici sa aud ce ai de spus. Dar am auzit,mi`a pasat,m`am lasat dusa de val pana cand m`am accidentat de realitate. Nicio lacrima perversa de a mea nu avea sa`ti clinteasca decizia. Nicio privire exoftalmica si deliranta nu avea sa te asigure ca se poate si fara. Asa ca am luat o pauza.


 Nu am cum sa`ti promit ca nu o sa mai plang,esti universul in centrul caruia ma scald indecisa. Nu iti promit ca nu voi fi devastata,esti astrul in jurul caruia`mi fac vesnica miscare de rotatie. Nu`ti promit ca o sa te uit,esti prea imaginar,ireal,total opus teluricului,picat din alta dimensiune,ca sa pot. M`ai rugat sa nu mai plang. Ok. Nu in fata. Dar ia sufletul ca pe un cap mare si frumos. Din el se varsa atatea sentimente,care nu se strang in alta parte decat pe ridurile lui,il uratesc,dar il insufletesc,daca iti inchipui ca e posibil asa ceva. Sufletul plange sentimente. Nu si le varsa pe fata,dar,mai mult ca sigur,are el o fata a lui pe care o inroseste de lacrimi,cum mi`am asortat eu verdele ochilor cu rosul albului lor... Nu mai e umoare apoasa in privirea mea. Canalul lacrimal e,poate,noul canal Dunare-Marea Neagra. Au ajuns sa ma usture si sa`mi arda fata la propriu. Asadar,nu`ti promit ca o sa reusesc sa`mi tin sentimentele in frau...


 Nu vreau sa te pierd. Scurt. Nici sa`ti intorc spatele. Mi`e frica de faptul ca nu o sa pot sa`ti mai intorc fata. Vreau sa te gandesti la noi ca la ceva frumos. Nu sa`ti puna sula`n coaste mereu,mereu gandul ca se va termina. E ca obsesie mea pentru moarte,de care ma tratez,incet si sigur: nu o sa mai putem sa ne traim idila in regula,cu toate detaliile si toate frumusetile,gandindu`ne ca o sa se termine. De ce dracului am mai fi motivati sa continuam cand ne reamintim in permanenta unul celuilalt ca nu va fi pe veci? Aminteste`ti ca la inceput chiar eram copii si credeam ca vom muri mana`n mana. Si ca nici necrutarea timpului nu ne va desparti. Si nu era frumos sa fim poeti? Este. Nu vreau sa ma aduci cu picoarele pe pamant,sunt o visatoare,e ca aerul pentru mine. Mai bine aura asta feerica a relatiei decat gandul ca se va sfarsi vreodata. Nu o sa mor virgina sau nemaritata,nu ma tem de asta. Stiu ca o sa mai gasesc pe cineva si ca o sa il iubesc. Dar deocamdata te iubesc pe tine si te vreau alaturi pana la sfarsit,pana cand o sa stiu ca s`a stins flacara iremediabil,ca trebuie sa aduc flori la piatra pe care am stat azi,comemorand ce a fost frumos,pana cand te vei fi indepartat mult prea mult ca sa ne mai corelam si amestecam bataile inimii,cand sufletele noastre nu vor mai arde la unison.
 Nu vreau sa te pierd,pentru numele lui Dumnezeu! Pentru numele Tau!!!
 Iubesc totul l tine,mai putin momentele cand tragi cortina si te retragi in tine. E de inteles,dar ma doare. Te iubesc cu totul,nu`mi imaginez entitate mai buna si mai iubitoare,mai grijulie si mai curajoasa,mai dulce si mai visatoare,mai sigura si mai complexa,mai tare si mai blanda,in acelasi timp,pe toata planeta asta. Te rog,nu te retrage din viata mea! Te las singur o saptamana. Dar intoarce`te dupa asta! Te rog!


 Oricat de patetic ar suna,nu pot sa stau fara sa simt gustul buzelor tale. Sunt ca niste petale zvacnind de viata,pline de roua si de bruma,acumulate,combinate,imprastiate pe toata suprafata lor. Mereu miros ca trifoiul si au gust de muscata. Dar mie imi plac. Sunt ca iarba proaspata pentru mine. Locul pe care imi place sa`mi odihnesc crestetul obosit de griji. Regret orice greseala,ti`am spus. Nu exista orgoliu sau capriciu care sa merite sa intre intre noi. Nu exista cearta care sa ne desparta. Nu exista suferinta sau canon pe care sa nu le iau in piept pentru tine,fara sa scazi in ochii mei.
 Sambata,la 3,te astept tot acolo,sa`mi spui ca esti pregatit sa reintri in joc. Totul meu. Viata mea. Sufletul meu.


--------------------------------------------------------

 Ai incredere in mine. Nu as renunta pentru nimeni si nimic la tine. Nici pentru o dregoste fulgeratoare. Stiu ca ea nu va putea,poate,sa`mi ofere siguranta si sprijinul,toata frumusetea si toate sentimentele pe care mi le`ai oferit tu. Nu as renunta la atat de bine pentru cine stie cat de rau. Tu poate o sa renunti. O sa te las. Ti`am zis si mai demult ca orice te face fericit ma face,implicit,si pe mine. Esti ingerul meu! Sa`ti dea Cel de Sus gand bun,sa iubesti si sa fii iubit indiferent de circumstante,sa fii fericit,alaturi de oricine crezi tu ca te poate face si sa`ti fie toata viata un cantec,o melodie rock,plina de orice sentiment,de orice emotie,de orice e necesar sa traiesti. Cand te vei hotari sa pleci,iti voi ura drum bun in viata fara mine,si voi lasa jumatate din mine si din suflet sa plece cu tine,sa te vegheze oriunde te`ai duce si sa traiasca prin tine,asa cum mor de dorinta sa faca. Sufletul meu e,oricum,jumate in tine. Si as scoate si inima pe o masa,sa`ti arat cum bate defazat,jumate pentru mine si jumate pentru tine si ce e intre noi. Te iubesc,ingerul meu!


-------------------------------------------------------
 Sa luam viata ca pe o palma. Suntem in mijlocul ei. Intr`o zi,cand ne va vrea numai pentru ea,va strange pumnul si ne va trivi ca pe niste furnici. Ne va duce,sub unghii,undeva,oriunde,unde sa ne lase pentru eternitate,ca sa stie de unde sa ne ia cand isi va aminti de ce am fost. Ca sa stie de unde sa ne ia sufletul,ca sa`l puna in alta creatie a Domnului. Acum cred in reincarnare. Si cand doua palme,adica viata a doua persoane diferite,se intalnesc si se impreuneaza,cei doi pioni din centrul ei se vor uni,ca sa traiasca impreuna cat le e dat. Cum era mitul ala grecesc,cand omul,fiinta unitara,a fost separata de catre un zeu in 2,fiind,de atunci,predestinat unei infinite si epuizante cautari a celeilalte jumatati,care sa il completeze ca fiinta. Palmele astea ne`au adus si pe noi impreuna. Sa nu le despartim,ca nu stim unde ne vor duce unghiile alea murdarea de atatea vieti pe care le`au mai aparat inainte...


duminică, 16 octombrie 2011

Radio TNT

                                         http://sinaia.listen2myradio.com/

 Un radio de rock online adevarat,nu gen Rock FM,care nu discrimineaza subdiviziunile rockului si pune in playlist tot,de la clasici pana la cele mai noi melodii. DJ Metalhead intra in emisie in fiecare seara de la ora 7,eventual 8,dupa cum au programul ciudatii ceilalti care l`au facut si vor hosting,sa faca din el radio house,coca etc... Nu va suparati,prieteni,da` mie tot DJ Gaman imi place :D.
 Ascultati cea mai buna muzica,indiferent de gen,sigur o sa va placa ceva din tot ce e acolo.
 Si eu fac cate putin din playlist cand sunt online,in plus DJ Metalhead da dedicatiile,il puteti contacta la id de mess ionut_gaman_spider_man@yahoo.com , Iertati`i numele asta de toata frumusetea si grandoarea,a uitat sa il mai schimbe inca de cand a incetat sa mai poarte pelerina rosu cu albastru si masca idolului lui si de cand si`a aruncat penarul cu Testoasele Ninja.
 Gasiti pe`acolo bancuri,noutati muzicale,chestii funny,orice vreti.
 Enjoy ^^

Cand plang nu vad decat cuvinte.

 Vino,sa plecam de`acasa,vom calaoti,vom vedea lumea,vom fi liberi,nimeni nu ne va mai certa. Vom merge,asa cum mi`am propus,pe jos,pana in Finlanda. Nu vom avea nevoie de mancare,apa sau bani. Deocamdata,aerul ne ajunge.
 Mi`ai spus de atatea ori ca ma iubesti. E momentul sa imi dovedesti,sa ai incredere oarba in mine,sa fii de acord ca dragostea e un act gratuit,adolescentin,negandit,instinctual,mutual,care se elibereaza de tiranie si ne elibereaza din capcana propriului suflet. Haide,stii ca e mai mult decat a ne simti unul langa celalalt!
 Poate nu ma crezi pe cuvant. Dar zi`mi in fata ca nu simti ca prin gura mea vorbeste sufletul din tine. Ia totul ca pe un joc,si`asa mi`ai spus ca nu ai avut timp sa iti traiesti copilaria. Dezbraca`te de conventii,stii bine ca nu tin de cald pe timp de criza. Nu e niciodata prea tarziu. Mi`era teama sa te rog,desi stiu ca faci orice alaturi de mine. Dar sa te ademenesc intr`un asemenea itinerar... E decizia mea,nu are rost sa te implic si pe tine in idealul imaginatiei mele. pentru un suflet care nu simte nevoia,necunoscutul e prea periculos si prea sufocant. Pe de alta parte,cine mi`ar tine de urat? Tolba de carti pusa noaptea capatai nu mi`e de ajuns. Nici mintea mea chinuita si calomniata. Am nevoie de un interlocutor.
 Ce zici,vii?...


 Ne`am avea doar unul pe celalalt,cum ai vrut mereu. Nu am mai depinde de nimeni si am ajunge sa ne intelegem dincolo de cuvinte. Ai simti cum e sa fii in pielea mea. Ne`am incredinta taine de a caror existenta nici noi nu stiam. Susurul raurilor de munte ne`ar uni bratele de la humerus pana la falange. Pamantul reavan ne`ar unifica bazinele,iar soldurile alipite vor purta aceeasi sarcina defericire,de pace,de intregire. Nu ar mai exista notiunea de "barbat" sau de "femeie",am fi amandoi capabili sa procream idealul intelegerii umane. Vezi cat de dureroase sunt chinurile facerii? Ce abundenta e hemoragia asta verbala din vaginul geniului? Purtam in acelasi uter acelasi copil de raze,copil din flori. Copacii ne`ar ascunde procesul de infratire,vom deveni siamezi pe nesimtite. La sfarsitul calatoriei vom fi unul si acelasi om si vom uita de unde am plecat. Nu`i frumos? Sa uitam de noi?...
 Deocamdata,te las sa te gandesti. Si te astept. Cand vii sa mai cresti langa mine?...

 Cand iti mai pierzi o noapte ca sa ma asculti plangand?
 Cand te mai ascunzi de lacrimile mele dupa usa? Cand ne mai ascundem dupa deget?
 Probabil va fi usor de acum incolo,tu sa ma auzi plangand pana adormi nefericit,iar eu sa te aud tipand din ce in ce mai tare,pana ce imi vor da din nou lacrimile...
 Ti`am promis ca voi tine doliu 3 zile. Sa plang tot timpul. Si ma tin de cuvant. Plang in mine 3 zile si toata viata pentru atunci cand m`ai facut sa`mi fie frica de tine... Te implor,nu mai tipa la mine!...