Intro in viata noua

 Umblu de bezmetica prin lumi paralele ca sa caut ceva ce am chiar langa mine. Imi fuge cerul de sub picioare gandindu`ma la tine. Si nu am nicio sansa sa te privesc in ochi mai devreme de a doua zi.
 Macar sa fii langa mine cand ma trezesc. Macar sa ne bem cafeaua impreuna pe o raza de soare,leganandu`ne pe brate ca intr`un hamac. Macar sa ne privim in ochi zambind si sa intoarcem capul ca sa ne imaginam clipa urmatoare. Macar sa fii aici cand adorm.
 Macar sa pasim impreuna pe scena. Si eu sa iti spun tot ce am de spus. Ca acolo nu ma poti opri.
 Zac inerta pe retina ta. Numai suflarea`ti mentolata ma poate readuce la viata. In ochii tai sunt o papusa de carpa inzestrata cu suflare si inconstienta proprie. In ochii mei esti un urias. Pogoara`ti harul peste mine si adu`mi sangele`n vine,adu`ma la viata cu un gest din degetele tale slabe. Tine`ma toata in brate si nu ma scapa pana ce nu ma aduci printre cei vii.Scufunda`ma in faldurile robei tale de ganduri si nu ma mai scoate de acolo pana nu primesc parohia ta sentimentala! Jura`te pe Dumnezeul tau ca nu mai vei lasa sa iti pier intre degete.
 Promite`mi ca nu vei lasa viata`mi sa ti se strecoare sub unghii pana ce ti le va impanzi de seva poetica. Spune`mi ca inca nu ti`ai terminat tigara. Ca mai ai si un fum pe care sa mi`l strcori sub pleoape,sa pot sa vad din nou si sa devin dependenta de muscaturile din filtrul carnii tale.

 Tu,lumina,fa`ma scrum si arunca`ma in patru zari. Tu,noutate,prihaneste`mi inima si refa`i bucatelele,coase`o cum stii tu mai bine sa nu se vada ca a fost violata de infidelitate pur sufleteasca. Slujeste`mi la altarul pe care il fac prieteniei. Aprinde`mi foc din vreascuri otravite,ca sa imi purifici inima de ura si negare. Picura`mi scantei in gura ca sa mi se umple de iubire si de miere,sa usuce fierea si sa`mi redea graiul pierdut in lupta cu timpul.

 Clipa,adu`ma langa el!...
 Maine vreau sa ma trezesc cu tine in minte. Ca, tot gandindu`ma la tine,sper sa te aduc aproape. Sa te recreez in universul meu plin de flori sapate in zapada. Plin de ceruri virgine si de pamanturi pacatoase. Plin de mine si plin de el insusi. Univers golit de infatuare si umplut cu paie seci ce se aprinde la primul rasarit din iubiri noi.
 Maine vreau sa ma trezesc mai grea de tine si mai slaba de mine. Tu vei atarna cel mai greu la cantar.
 Maine ai vrea sa te trezesti cu gandul la mine?

Zambete de pamant

 Ma intorc de la liceu. Pe acelasi drum pe care,acum,il bat cu altcineva in suflet.
 Calc pe inimi fraged frante,fara sa`mi pese ca le mai strivesc o data. Le strivesc cu ciuda,cum ti`am strivit si tie buzele. Nu ma intereseaza consecintele,ma simt lovita in plin doar de gravitatea clipei. Am invatat sa o traiesc. Stii,a fi posesiv arata ca iti pasa. A fi posesiv e drumul lor catre tine. O legatura inacceptabila si foarte utila intre tine si societatea care te`a renegat. Nu conteaza. O tai din radacina. O iau cu totul de la capat.
 Toamna mea incepe cu noi. Toamna mea incepe acum. Luna asta,o vom trai in doi.
 Ma confund cu peisajul pamantiu din jurul meu,lutul e fondul meu de ten,prefer sa`mi fauresc masca din frunze coapte si fructe uscate de soare. Prefer sa fiu catalizator in reactia asta chimica dintre noi. Nu ma gandeam ca o sa mai pun otrava in gura. Cel putin,nu atat de curand. Pentru mine,fericirea si zambetul sunt de fiere. Sunt rare. Sunt scumpe precum veninul sfintilor. Dar mi`ai redat increderea in mine. Mi`ai aratat ca o prietenie trece de toate granitele,atunci cand sufera latent.Cel mai greu e sa fii prieten cu cineva pe care il iubesti in secret. Sa cersesti din priviri sansa la un loc din sufletul lui,dar sa nu cutezi niciodata sa`ti dirijezi cuvintele spre buzele lui. Stii ce mi`as fi dorit sa am curajul sa fac? Sa nu te salut,sa vin la tine si sa te sarut direct. Cred ca iti inchipui cat de dor mi`a fost de tine,chiar daca eram incurcata sufleteste cu altul. Pe care,oricum,nu l`am mintit vreodata. L`am iubit,atata timp cat a fost necesar. Cand nu a mai meritat,a rupt chiar el vraja si mi`a redat libertatea si integritatea morala.
 Stie si el,imi era dor de tine din cand in cand. Stii de ce imi era cel mai dor? De orele pe care le petreceam la telefon. De mesajele pe care le asteptam cu sufletul la gura. De fiorii primei iubiri. De orele in care ne tineam de mana pe sub masa,atunci cand mergeam impreuna la pregatire. La tot ce mi`ai oferit cat timp lucram ca stagiara la intreprinderea ta sufleteasca. Mi`a fost dor,n`am negat niciodata.
 I se pare corect sa scriu despre tine acum? Nu stiu. Nu cred. Nici macar nu vreau. Am scris destul si despre el. Acum intorc la propriu foaia si trec si pe la tine. Deci... Ne intalnim din nou.
 Nu sunt altceva decat un suflet ratacit pe caile intortocheate ale disperarii umane. Viata e o cocioaba cu mii de etaje,un paradox interpretabil,dar si o dogma fara talc. Viata nu e altceva decat o prelungire a inconstientei prenatale... Si moartea- o prelungire a inconstientei vitale... Oamenii nu`s oameni,in sine. Sunt papusi de carpa inzestrate cu suflare si inconstienta proprie. Eu nu neg faptul ca atarn de itele altcuiva. Condu`mi sufletul pe caile pierzaniei! Nu`mi pasa.

 Eu stiu ca ma pot tine de propriu`mi suflet pana in momentul in care il voi pierde pentru vreunul dintre voi. Demoni! Asasini ai liberului cuget! Lanturi ale graiului meu curat! Inhamari la cele mai grele si mai frumoase chinuri... Legari de cea mai dulce glie. Pact curat cu diavolul pentru pacatul care o sa ma separe iremediabil de perfectiunea spre care tind cu abnegatie de virgina...
 Dar mi`am curatat gandul,astfel incat sa te pot tine de mana fara mustrari de cuget. Tot ce ma lega de trecut s`a cristalizat in pagini de poezie. Si s`a terminat. Iti multumesc ca mi`ai adus toamna in vine. Azi sau maine,tot trebuia sa o simt. Daca cineva m`ar imortaliza acum in piatra,ar reda prea putin. Daca m`ar imortaliza in huma,ar spune,poate,prea mult. Daca m`ar sculpta in carne,i`ar aluneca dalta si m`ar zamisli cu aripi. Si mi`ar da condeiul in palma. Sa pot sa scriu despre voi fara de incetare,asa cum imi e menirea. Asa cum am ajuns pe lume.

 Si,drept tatuaj,mi`ar desena o lacrima. Semn ca stie si el ca`s sora cu suferinta si ca tot ce va iesi din mine,va iesi in lacrima si dor. Ca voi tanji dupa zambet pana in clipa renasterii,iar,cand voi fi pusa in fata ei,ma vor podidi lacrimile de atata sansa...
 E toamna,dragule. Iti multumesc ca ma ajuti sa o simt pe pielea mea.

Spune`mi.

 Intr`o scorbura zidita dintr`un stejar secular,in firide nestiute de nimeni,in talpi lipite de asfalt,se ascunde o inima imprastiata in cele patru zari. Inima incinerata. Instrainata de trup. Cel mai sadic cadou pe care ai putea sa il primesti: inima unei fete care iarta,dar nu uita,inchisa intr`o caseta facuta numai din lemnul trandafirilor pe care i`ai adus tu... L`ai primi?
 Ploua afara cand m`am decis sa`mi pun ordine in inima si sa ma fofilez printre umbre si asfalt. In inima mea era soare de despartire,simteam,profetic,ca sfarsitul lumii mele e aproape. M`am asezat in fata portii tale,asemeni unui cersetor ce te ameninta cu santajul sentimental. Ma uitam pe geam cu insatisfactia unui apropiat dat afara din casa sufletelor voastre. In imaginatia mea se facea ca langa tine era alta fata,te iubea alta,ramanea peste noapte la tine si se uita cu ura la homeless`ul plouat din fata portii. Simtea ca nu o sa poata face mai multe ca mine in nicio privinta... Mama ta era acolo... Ea ma compatimea,simteam asta din stropii de cafea care ii alunecau,usor,pe gat si din lacrimile care i se pralingeau pe degetul aratator cu care ma chema la tine,pentru inca o noapte pe care nu am apucat sa o traim impreuna. Ea inca isi dorea sa te stie stapan pe sufletul meu...

 Intr`un fulger,m`am lipit de fereastra ta si te`am vazut razand cu ea in fata calculatorului,luand`o in brate exact cum ma luai atunci cand ne apropia vreo adiere. Te`ai speriat si te`ai intors. Nu m`ai vazut,m`am confundat cu o umbra. Si ti`am intrat pe sub piele. Nu era un blestem,dar parca n`ai mai putut sa te apropii de ea. In seara aia,ai dormit cu sora ta. Nu te`a simtit cand ai plans,eu,insa,iti zvacneam in sange la fiecare nod care`ti pulsa in gat,la fiecare tresarire involuntara,ca un spasm ce ti se prelungea pana in inima si nu te lasa pana nu te stia in regula. M`ai absorbit cu dorul tau.
 Ti`ai propus sa ma suni. Dar cum,naivule,cum era sa iti raspund,daca ma inghitise,cu totul,trupul tau atat de frumos imperfect? Am iesit,usor,din tine,ca sa pot sa ma apropii si sa`ti sarut taliple,sa le incalzesc,apoi sa`ti blagoslovesc tampla si sa te adorm sub vraja mea. Si ai adormit. Ma simteam implinita,ca o mama,al carei copil a terminat convalescenta si se odihneste,sub atingerea magica a vindecarii,in bratele ei ostenite. Stii cum te iubeam? Cu indarjirea unei mame. Cu inconstienta animalica.
 M`am mai plimbat o data prin casa. Nestiuta de nimeni. Pierduta de identitatea`mi fugara si dezonoranta. Incognito. Tatal tau suferea. Mama ta uitase sa mai viseze. Sora ta se odihnea greu,aproape fara de suflare. Si iubita ta... Ma simtise si plecase pe nesimtite acasa...
 Ti`am facut clatite. In forma de inimioara. Asa cum mi`ai facut tu vara... Ti le`am lasat pe birou. Roseata de pe ele nu avea gust de zmeura sau de capsuni... Era amara... Puteai sa masori alcoolemia dezolarii in ea... Am sarutat pernele din patul tau si nu se vor mai odihni in veci. Nu se vor mai vindeca de toate partile uitate din mine...
 Am plecat. Acum ca mi`am lasat amprentele post-traumatice pe toti porii peretilor casei,ca mi`am impregnat aroma de sudoare indulcita de otravuri in fundatia casei,ca v`am privit pe toti,laolalta,dormind,ca ti`am vegheat somnul si ca te`am mai iubit inca o zi din timpul pe care il mai aveam... Mi`am permis sa plec.
 In alta seara,cand gandurile`mi vor rapai pe ferestrele tale,sa nu te mai uiti pe geam. Umbra mea traieste in concubinaj cu ideea ta de cuplu. E singura si nefericita. Dar nu mai e a ta... In seara aia,m`am uitat pe mine in pivnita casei tale. Dezgroapa`ma cand ne e cel mai greu sa traim un` far` de celalalt. Adu`ma la lumina cand nu vei mai vrea sa ma blestemi pentru fericirea pe care am avut nenorocul sa ti`o torn cu de`a sila in viata. Sa`ti ramana hartiile mele drept mostenire,care sa ateste viata pe care am pierdut`o. Sa`ti ramana literele mele inseparabile una de cealalta,care sa`ti promita iubire eterna. Sa`ti ramana parfumul meu in nari,ca sa stii ca si tu mai traiesti,inchis intre ridurile canapelei mele,cuprins in hainele mele,presat intre paginile caietelor si muiat in calimara cu cerneala. Portretul tau robot staruie pe unul din lobii creierului meu. Si pe perete sta,stinsa,urma unui glont care a ajuns,fara sa vrea,drept in humerusul meu. Si mi`a retezat dreapta. Astfel ca,de maine,nu sper,dar nu voi mai scrie despre tine...
 Ureaza`mi ranire usoara...

Prelegeri dintr`un suflet chel

 Timpul trece,parca,altfel in fiecare zi. Viata se misca cu alti pasi de cand am ramas doar noi pe Pamant. Si cu totul altfel cand ai fugit si m`ai lasat unic paznic al Camerei Secretelor. Timpul trece gol,se aude in goana lui ca in filmele western,e reprezentat grafic printr`un rotocol de praf ce`mi tot da tarcouale,ma urmareste ca un nor anevoios de gaze toxice...
 Imi schimb aspectul ca sa insel timpul si sa ma pacalesc pe mine insami ca nu am imbatranit cu zece ani de cand ai plecat. Grijile se apleaca numai spre partea mea,nu mai exista suflet pe celalalt taler al balantei,care sa`mi echivaleze sentimentele... Si pleoapele`mi grele de plumb se trag psete buze si le pecetluiesc ca lespedea pe mormant.
 Am plecat in lumea goala,sa le vorbesc celorlalti absenti despre ce am patit.
 Mi`am inceput predica pe malul unei mari. Nimeni nu ma asculta. Dar eu ma simteam asemeni celui mai ovationat orator. Unicii martori mi`ereau valurile si pescarusii. Le`am marturisit ca tu stai la baza inceputurilor mele materiale. Prin iubirea pe care mi`ai dozat`o periodic in trup,m`ai ajutat sa fiintez. Sa intru in randul oamenilor. Ne`am ratacit,intre timp,unul de celalalt. Eu,asemeni unui fiu risipitor,am vrut sa ma intorc,m`am cait pentru greselile pe care nu le comisesem. Era,insa,prea tarziu. Casa de bilete a sufletului tau a afisat SOLD-OUT la spectacolul vietii tale. Nu am mai apucat sa prind vreun loc. Ma gandeam sa iau postul de figurant,in ultimele randuri ale piesei tale. Am incercat pe la toate usile,la toate geamurile,dar erau zavorate,puse sub cheie si sub moarte. Nu te`am mai vazut...
 Pe plaja era zapada. Si eu mergeam desculta prin ea,lasand urmele de sange de care stii prea bine. Visam sa ne iubim pe prima zapada a unui an urmator...
 Le`am zis tot. Pareau ca ma asculta.
 Cui sa spun,daca nu celor care nu graiesc ca sa imi intrerupa apologia?... Le`am mai spus si ca ii rog sa mi te aduca inapoi. Dar mi`au adus un glob de cristal in care tu radeai superficial si superior la auzul numelui meu... Iar eu eram aproape langa tine...  Asa ca,pentru prima oara in viata,am decis sa trec mai departe. In fata mea,orizontul era mohorat si zapada se innegrea cu fiecare pas pacatos de`al meu. Dar mi`am spus ca nu va fi asa mereu. Ca,din moment ce Pamantul nu mai vrea sa auda de obsesia mea pentru tine,ar fi cazul sa o acopar cu un patrafir si sa`mi trec pacatele in lumea de dincolo,sa incep o noua viata,curatita de nevoia de tine.

 E greu. Zile. Fire de par uitate pe asternutul tau. Momente. Saruturi. Machiaje. Arme. Prietenii. Amintiri. Comuniune. Perfectiune. Anotimpuri. Luni. Pagini. Culori. Acum- alb`negru. Sepia. Trecut. Toate au fost si mi`as fi dorit sa se mai fi intamplat macar de 10 ori pe atata.
 Momente furate din viata ta. Le`as rechema,dar am uitat parola care te dezleaga de ce nu`ti apartine.
 Saruturi uitate pe buzele mele,care nu vor sa plece cu primul tren spre litoral. "Vara trecuta imi spuneai ca sunt valul ce il asteptai..."
 La auzul numelui tau,ma dau trei pasi in spate si imi fac semnul crucii,ca pentru blestem. Nu e un blestem,dar ma feresc oricum de incantatiile amintirilor. Nu vreau sa dezgrop ce ai ingropat tu,nu am nevoie de o cariera de necrofil sau de sapator autorizat la "Eternitatea" relatiei noastre...
 In schimb,Doamne,tare`as vrea sa dezgrop fundatia fiintei mele... Sa pot sa o refac,sa nu mai fie vulnerabila la saruturi si sentimente. Doare sa te darame cineva si sa simti ca nu te vei mai putea recladi in veci.
 Marea s`a trezit din somn. Nu mai eram singura pe lume. Viata mi`a adus in cale darul pe care nu l`am avut niciodata,sau pe care nu invatasem inca sa il pretuiesc: Prietenii. Sangele pus in lacrimi ne`a unit,ca si cand ar fi simtit si ei cum e sa ti se dezintegreze sufletul. Ca si cand ei toti s`ar fi despartit de noi. Cineva,acolo,sus,nu iubeste izolarea...
 Cineva,de oriunde s`ar afla,ne`a pecetluit ruperea in doua pentru totdeauna. Mi`a taiat o aripa,iar tie ti`a luat o coasta ca sa ma recreeze pe mine. Fiecare va plati insutit pentru sacrificiu.

 Dar iti promit ca vei primi inapoi,cu dobanda,ce a fost de drept al tau. Si eu imi voi recapata aripa care nu ma lasa sa ma transfer in plutonul de executie al ingerilor... Coasta ta... Din mine se va naste,oadata,un copil. Iti va purta numele,in amintirea sensului pe care mi l`ai aratat. Aripa? Candva vei iubi si vei avea binecuvantarea mea,sa`ti implinesti iubirea pe care nu ai vrut s`o scrii pe fruntea mea. As fi fost mandra sa`i port cicatricea peste veacuri,risipita`n osul meu parietal. Schimb cinstit.
 Si din copacul cel vesnic fara frunze a picat o castana coapta. S`a rostogolit cu sunet gol pana la picioarele mele vinete si sangerande si m`a oprit din vorbit. Pe plaja? Castan... M`am incaltat cu un val inghetat si am pornit mai departe. Sa vorbesc sufletului despre cum arata odata sufletul meu... Sa`i arat o fotografie de pe vremea cand nu era un profet chel si dezbracat de piele si ligamente... De pe vremea cand era exilat in iubire si nu`i pasa daca primea azil politic intr`alt suflet. Azi... E refugiat pe o plaja goala,pe care nu mai calca nimeni. Miroase puternic a suflet lancezit,a inima putrezita,a om uitat de lume...

 Primeste,ingere,asta prelegere cursa dintr`un suflet beteag,care nu`si mai poate scrie singur destinul.

Cantec de leagan

 Fetei i s`a facut somn. Unul greu,ca o coma a amintirilor. El nu mai era acolo,sa i se puna la capatai cu paharul de vin,sa i`l faca perfuzie si sa o trezeasca la prezent. El lipsea din convocarea zilnica. Pe ea nu o durea inima,o dureau bataile ei. Si s`a asezat pe canapea,si`a pus capul pe bratul ei ros,care parea ca ii palpita sub vine. Sa fie si canapeaua la fel de roasa pe dinauntru ca si ea? Sa`i iasa captuseala prin toti porii? Sa`i planga`n ochi pana or sa`i sece ei lacrimile?...
 I s`a facut de plecare. Decalatorie. De nemurire. I s`a facut de dor si el nu era acolo sa`i descante de moarte. Sa plece azi sau sa o lase pe maine?...
 Si s`a intors pe partea cealalta,sa simta cum ii trage inima la tarana. Si`a impreunat coastele a rugaciune si si`a lipit buzele,cum face in fiecare seara,inainte sa adoarma. A alungat blestemul ce`i dadea tarcoale,s`a inchinat la Ceruri si s`a gandit la ei pana cand i s`a facut de disparut. S`a intors pe spate si si`a pus mainile capatai,ca sa nu le tina impreunate pe piept,sa`i sufoce inima in causul lor... Si s`a culcat.
 O leganau iar bratele lui. Au amortit de greutatea capului ei. O saruta pe frunte,ca atunci cand il durea inima sa o priveasca dormind. Isi pune capul pe pieptul ei,ca sa il salte respiratia ei neregulata si sa il indemne la viata bataile inimii ei. Era odata,intr`o vreme indepartata,un baiat care traia din pulsul iubitei lui.
 S`a strans pe pieptul lui ca o sfera ce fusese desfasurata. S`a implinit iar in mainile lui vii. Dar nu a deschis ochii. Arespirat pentru ultima oara si a adormit. El a mangaiat`o pe crestet,ca si cand si`ar fi amintit cum mirosea a vant cand se rasfira pe pernele lui,mai odinioara. Ea s`a mai rasfatat o data,ca din alta lume,nehotarata daca sa plece sau sa mai ramana in visare. Cand s`ar fi trezit,el oricum n`ar mai fi fost langa. S`ar fi izbit de realitatea zilnica...
 Mana lui i`a alunecat pe umeri,le`a dezmierdat rotunjimea care se racea cu calm. I`a inconjrat grumazul,a mai sarutat`o o data pe tample si a hotarat sa faca un popas pe cutia ei toracica,sa`i verifice rezonanta. Dar inlauntrul ei nu mai batea toba fericirii.
 S`a speriat,si`a lipit buzele de gura ei intredeschisa,i`a picurat viata intre dinti,pana in vinele amortite,dar in van. Plecase cu cateva minute inainte,sa`si implineasca misiunea: aceea de a`l veghea tot restul veacurilor. De a fi canonizata ca ingerul lui pazitor...
 Cu disperarea iubirii inca neterminate,a luat`o pe bratele amortite si vlaguite de nesomnul trupului intreg,a coborat`o pe scari si a dus`o undeva unde sa i se deschida inima si sa revina la viata. Era frumoasa moarta. Doamna alba a visurilor lui. Brusc,a avut revelatia vietii lui: fiinta care l`a invelit in noaptea aia,inainte de a o cunoaste si care s`a indepartat cand a simtit ca`i tulbura somnul era EA. Trecuta de parteacelor drepti,slabita de evocari si plenitudini sufletesti sapate in stanca.
 S`a chircit in bratele lui. S`a facut pisica. Apoi umbra. L`a sarutat pe obrazul asudat si rece si i`a urat gand bun si iubire eterna. Si l`a parasit,impotriva vointei ei,pentru prima si ultima oara...
 In palma lui s`a strecurat o adiere,palma ei de altadata. Si el s`a strans in sine si nu a mai plecat nicaieri. Pacatul de a o fi facut sa sufere intr`atat nu l`a mai lasat sa plece de langa copacul in care au stat intr`o primavara timpurie si s`au sarutat... Clopotul manastirii batea a vecernie. El a pus capul pe o ramura noduroasa si a asteptat sa`l gaseasca zorile,ratacit de lume fiindca a pierdut`o pe ea...