Draga zambete fara chip,

 As vrea sa`ti scriu ceva, insa nu stiu ce. Poate sa incep prin a spune ca te`am visat azi, in timpul "repaosului dominical" de marti dupa`amiaza... Sa spun ca te`am cautat prin tot orasul, numai ca sa te mai vad o singura data. Fara obligatii. Numai sa te vad.
 Doamne... Nu credeam ca mi`ar fi atat de greu sa ma deschid chiar si in fata mea... Ei bine... Nu ma asteptam sa te cunosc. Ma asteptam sa raman cu crestaturi mustind de resentimente in locurile in care inima mi`a fost franta. Sa urasc, ca sa pun ceva in locul iubirii care nu mi`a fost primita. Sa stau in banca mea si sa nu ma leg de nimeni si nimic, ca e mai economic sa traiesti numai pentru tine. Intrucatva, am bifat cateva dintre aceste puncte de pe ordinea de zi... In alta masura,insa... Te`am tinut minte, si asta le anuleaza pe celelalte.
 Tot incerc sa`mi fac curaj sa te gasesc. Sa iti spun in fata ca zambetul tau nu a ramas fara ecou. Ca asta e tot ce a ramas la mine din fiinta ta. Pentru ca putini mi`au zambit din prima asa cum ai facut`o tu. Fara obligatii.
 Sunt patetica, stiu... Cum naiba vreau eu sa atrag vreun suflet langa mine daca nu stiu cum sa`i zambesc in scris?... La asta ma pricepeam cel mai bine...
 Dar as bate orasul sa te gasesc. Pentru ca mi`a placut cum ai cantat si as vrea sa te mai aud o data. De data asta, insa, numai pentru mine. Mi`ar placea sa cant si eu. Dar sa ma acoperi. Nu vreau sa fie prea evident duetul. Ca am facut atatea care nu mi`au reusit si care m`au dat brutal jos de pe scena in mijlocul spectacolului...

 Da,vrei sa`ti spun despre ei? M`ai auzit debitandu`mi monologul. I`am iubit pe rand, fara sa stiu cat m`au iubit ei. Si fara sa le cer mai mult decat clipa. Pentru mine e cea mai de pret. Si aveam planuri mari. Voiam sarutul de sub vasc anul asta... Sarutul dintre ani... Oaa, cate aveam in plan... Mi`ar placea sa`mi fii amic. Sa pot sa`ti spun cate si mai cate... Nu ca te`ar interesa. Dar vreau sa ma stiu eu mai usoara cu un pacat. Sa ma dezleg de ei si sa postesc, ca sa mi se ierte iesirile sentimentale. Sa nu mai mananc carne dulce de iubit necredincios. Sa nu ma mai imbie farmecele desarte. Sa nu mai aiba ecou sentimentele nesincere in pustietatea sufletului meu. Sa nu ma mai atarn de iluzii, carora sa le dau atata viata, incat sa poata intra in viata mea si sa nu mai scap de ele...
 Am trait destule de genul asta... As avea nevoie de un umar pe care sa mai plang uneori. Ca nu`s de fier. Si ce trece pe langa mine nu ramane trecut, ramane sapat in pielea mea. Si daca mi`ar ramane urme de cate ori as plange, acum nu as mai avea chip. Poate ca nu`ti pasa... Dar nu esti langa mine,deci pot sa mai perorez putin...
 Nu stiu ce e in neregula cu mine. De ce toti fug de mine... De ce toti rad... De ce le sunt inferioara altor fete...    Ce au ele si eu nu am?... Ma rog, in afara de fizic... Eu iubesc, printre altele, mancarea si nu o sa pot niciodata sa fiu un supermodel d`ala skinny... Totusi... Daca scriu si simt si sarut pe bune si imbratisez totul sincer, daca iubesc neconditionat si vreau sa`mi gasesc locul intr`o seara in bratele unui baiat, daca visez cu ochii deschisi si ii dau celui de langa mine mai mult decat ii pot oferi,daca il leg de mine prin sentimente si amintiri si dorinte si fotografii, prin randuri si vise si saruturi... Inseamna ca sunt mai prejos de celelalte? Ca sunt o companie rusinoasa?...
 Mda... Si cui sa spun ca inca imi mai pasa? Ca eu inca mai cred in povesti de dragoste cu final fericit si o astept pe a mea?...
 De ce iti zic tocmai tie? Nu stiu... Zambetul tau... Ai pus ceva in el. Ceva care m`a bagat in incurcatura si m`a facut sa visez iar. Tu stii de cand nu am mai visat la propriu? In timpul somnului, ma refer... Mi`ar placea sa stiu ca vezi ce iti scriu. Si ca m`ai cauta si tu un oras intreg doar ca sa imi spui ca ti`a placut discursul meu. Sau ca ti s`a parut ca m`ai vazut la tine la liceu... Eu nu am curajul sa te gasesc... Ma ascund dupa deget ca sa nu vezi ca rosesc. Mi`e rusine sa imi mai arat sentimentele, am vazut ca oamenii cam iau asta in ras... E o ascunaztoare buna, n`est-ce pas?...
 As vrea sa te mai aud o data cantand. Doar o data. Dupa, poate incepe prietenia noastra.

                                                                          Fara nicio incheiere,
                                                                              al tau chip fara zambet.

Zambete de pamant

 Ma intorc de la liceu. Pe acelasi drum pe care,acum,il bat cu altcineva in suflet.
 Calc pe inimi fraged frante,fara sa`mi pese ca le mai strivesc o data. Le strivesc cu ciuda,cum ti`am strivit si tie buzele. Nu ma intereseaza consecintele,ma simt lovita in plin doar de gravitatea clipei. Am invatat sa o traiesc. Stii,a fi posesiv arata ca iti pasa. A fi posesiv e drumul lor catre tine. O legatura inacceptabila si foarte utila intre tine si societatea care te`a renegat. Nu conteaza. O tai din radacina. O iau cu totul de la capat.
 Toamna mea incepe cu noi. Toamna mea incepe acum. Luna asta,o vom trai in doi.
 Ma confund cu peisajul pamantiu din jurul meu,lutul e fondul meu de ten,prefer sa`mi fauresc masca din frunze coapte si fructe uscate de soare. Prefer sa fiu catalizator in reactia asta chimica dintre noi. Nu ma gandeam ca o sa mai pun otrava in gura. Cel putin,nu atat de curand. Pentru mine,fericirea si zambetul sunt de fiere. Sunt rare. Sunt scumpe precum veninul sfintilor. Dar mi`ai redat increderea in mine. Mi`ai aratat ca o prietenie trece de toate granitele,atunci cand sufera latent.Cel mai greu e sa fii prieten cu cineva pe care il iubesti in secret. Sa cersesti din priviri sansa la un loc din sufletul lui,dar sa nu cutezi niciodata sa`ti dirijezi cuvintele spre buzele lui. Stii ce mi`as fi dorit sa am curajul sa fac? Sa nu te salut,sa vin la tine si sa te sarut direct. Cred ca iti inchipui cat de dor mi`a fost de tine,chiar daca eram incurcata sufleteste cu altul. Pe care,oricum,nu l`am mintit vreodata. L`am iubit,atata timp cat a fost necesar. Cand nu a mai meritat,a rupt chiar el vraja si mi`a redat libertatea si integritatea morala.
 Stie si el,imi era dor de tine din cand in cand. Stii de ce imi era cel mai dor? De orele pe care le petreceam la telefon. De mesajele pe care le asteptam cu sufletul la gura. De fiorii primei iubiri. De orele in care ne tineam de mana pe sub masa,atunci cand mergeam impreuna la pregatire. La tot ce mi`ai oferit cat timp lucram ca stagiara la intreprinderea ta sufleteasca. Mi`a fost dor,n`am negat niciodata.
 I se pare corect sa scriu despre tine acum? Nu stiu. Nu cred. Nici macar nu vreau. Am scris destul si despre el. Acum intorc la propriu foaia si trec si pe la tine. Deci... Ne intalnim din nou.
 Nu sunt altceva decat un suflet ratacit pe caile intortocheate ale disperarii umane. Viata e o cocioaba cu mii de etaje,un paradox interpretabil,dar si o dogma fara talc. Viata nu e altceva decat o prelungire a inconstientei prenatale... Si moartea- o prelungire a inconstientei vitale... Oamenii nu`s oameni,in sine. Sunt papusi de carpa inzestrate cu suflare si inconstienta proprie. Eu nu neg faptul ca atarn de itele altcuiva. Condu`mi sufletul pe caile pierzaniei! Nu`mi pasa.

 Eu stiu ca ma pot tine de propriu`mi suflet pana in momentul in care il voi pierde pentru vreunul dintre voi. Demoni! Asasini ai liberului cuget! Lanturi ale graiului meu curat! Inhamari la cele mai grele si mai frumoase chinuri... Legari de cea mai dulce glie. Pact curat cu diavolul pentru pacatul care o sa ma separe iremediabil de perfectiunea spre care tind cu abnegatie de virgina...
 Dar mi`am curatat gandul,astfel incat sa te pot tine de mana fara mustrari de cuget. Tot ce ma lega de trecut s`a cristalizat in pagini de poezie. Si s`a terminat. Iti multumesc ca mi`ai adus toamna in vine. Azi sau maine,tot trebuia sa o simt. Daca cineva m`ar imortaliza acum in piatra,ar reda prea putin. Daca m`ar imortaliza in huma,ar spune,poate,prea mult. Daca m`ar sculpta in carne,i`ar aluneca dalta si m`ar zamisli cu aripi. Si mi`ar da condeiul in palma. Sa pot sa scriu despre voi fara de incetare,asa cum imi e menirea. Asa cum am ajuns pe lume.

 Si,drept tatuaj,mi`ar desena o lacrima. Semn ca stie si el ca`s sora cu suferinta si ca tot ce va iesi din mine,va iesi in lacrima si dor. Ca voi tanji dupa zambet pana in clipa renasterii,iar,cand voi fi pusa in fata ei,ma vor podidi lacrimile de atata sansa...
 E toamna,dragule. Iti multumesc ca ma ajuti sa o simt pe pielea mea.