vineri, 7 octombrie 2011

Ordin de descompunere

 "Si iarasi va sa vie cu slava,sa judece viii si mortii,a carui imparatie nu va avea sfarsit."
 In subteran se da in fiecare zi o batalie a stadiilor de descompunere,in fiecare zi cineva vrea sa revina la viata,sa isi nege statutul de hrana a pamantului si sa revina la cele lumesti. Poate ii e dor de placerile trupesti. Poate ii e foame. Poate ii e dor.
 Saracia nu ii macina pe cei trecuti la cele sfinte,insa timpul da,ca si pe vremea cand traiau. Nu mai sunt minciuni,sunt viermi care taie in carne moarta,cu aceeasi indiferenta cu care ar fi patruns ieri in carne vie.
 Dragostea nu`i mai invioreaza,ei se indreapta spre ceva mult mai precis si mai sfant.
 Nici dorul nu`i mai mana spre casa,au inchis ochii ca sa nu le mai fie de nimic,ca sa doarma linistiti unde cineva ii striga,iar ei nu aud,unde cineva ii plange,iar ei rad pe sub mustati,unde cineva ii pomeneste,iar ei se linistesc.
 Exista viata dupa moarte.


 Timpul ia ca unici sclavi vietuitorii de pretutindeni,inrobindu`i la jugul lui,ca unici martori mincinosi la trecerea lui ireversibila. Dupa moarte esti eliberat. Ti`ai dus viata in sclavie ca sa domnesti pe celalalt taram,unde e loc pentru tot ce nu a incaput in viata ta.
 Timpul a dat ordin de descompunere. Azi,ardem de vii in crematoriul falsitatii si al lasitatii. Azi ne descompunem pe picioare sub influenta viselor induse,viziuni ce ne rapesc din spiritul realitatii si ne indeparteaza de lumea spre care tragem fara sorti de izbanda. Azi murim in fiecare zi.
 Timpul ne`a sacrificat pe altarul lui,sa fim sclavi pentru ca sclavilor de maine sa le fie mai bine si pentru ca celor de ieri sa le fie tarana usoara. Timpul a grait prin prooroci.
 Azi adormim. Maine,s`ar putea foarte bine sa nu ne mai trezim. Din realitate.

miercuri, 5 octombrie 2011

Tipa`ti imnu`,tipa`ti deviza!

 CE E VIATA? TEATRU DE PAPUSI!

Suicidual thoughts [Reflectie asupra notiunilor abstracte]

 Departe de a ma crede un om normal,afirm,din contra,cu toata taria,ca nu am toate tiglele pe casa.
 Stiu diferenta intre agonie si extaz,la incerc pe amandoua aproape in paralel,si combinatia nu este una orgasmica... Traiesc cu tot sufletul afara,respirand si prin el ca prin niste branhii adiacente sistemului meu respirator desfigurat. Nu pot sa fiu eu fara sa las la vedere,macar in decolteu,sufletul. Sa iasa si el,obraznic de acolo,sa`i faca pe ceilalti sa uite ca nu port uniforma si sa se concentreze asupra lui...
 Stiu cat de amar poate fi gustul sarat al lacrimilor. Eu plang cel mai des de ciuda. Si ce`i ciuda,in fond? E ultimul strigat al unui suflet disperat ca e calcat in picioare. Si ce`i disperarea? Mandria potrivnica a unui suflet in descompunere.
 Si ce e fericirea? Eliberarea unei clipa,minciuna unei constiinte prea incarcate,detasarea de realitate fara a te desprinde de ea,dimensiunea paralela pe care o vom parasi cu prima ocazie a unei tristeti. Si tristetea? Antonimul fericirii. Imperiul carmuit de Hades. Mania ce nu a putut fi ascunsa in faldurile robei lui Dumnezeu,veninul care a fost lasat sa`I scape,vrand sau nevrand.
 Si ce`i lacrima? Instantaneul unei clipe de ratacire.
 Ce`i un sinucigas? Un mult prea fin cunoscator al vietii,care`i fuge de toate si pentru toti.
 Ce e moartea? Un portal pentru o lume a descompunerilor materiale intru filtrarea esentialului. O calatorie a sufletului,intru atingerea perfectiunii prin atotcunoastere.
 Ce e viata? O clipa.
 Ce e nemurirea? Un basm despre care citim mereu,dar in care nu credem. Nu credem in ceea ce nu este evident. In ce nu ni se arata. Nu mai credem in Dumnezeu. Nu mai credem in noi. In ce credem? Singurul lucru care mai ramane incontestabil pe lumea asta,mai presus de pericolele care anihileaza nasterea,mai presus de avort,mai presus de sentimente si de stari trecatoare,mai presus de conditia umana,mai presus de intelegerea muritorilot de rand.
 Viata e un cumul de alfabete interioare.
 Moartea e tacerea lor.
 Clipa e o secventa a marii treceri.
 Omul e un instrument al creatiei.
 Gandul este piedica ce ni se pune in calea acceptarii mortii.
 Sentimentul este cuvantul pe care nu vrem sa`l spunem lumii.
 Plecarea este un eseu al mortii. [Partir c`est mourir un peu.]


 Tu esti doar un alt obstacol in calea orbirii tuturor.
 Sinucigasul e un filozof trecut la cele nu prea sfinte,ale carui facultati mintale sunt serios puse la indoiala,care e renegat in Eden si primit cu bratele deschise in focul ce primeneste,purifica,toate chinurile lumesti.
 Ce sunt eu? Un martor al celor pe care le vad.
 De ce treceti peste sufletul meu? Stiti si voi ca va trece si el peste ceva-peste fiinta- si se va intoarce in nefiinta? De ce imi nesocotiti lupta vremelnica? Nu sunt,oare,detul de inaintata in varsta ca sa ma bat cu morile de vant? De ce nu vreti sa ma intelegeti? Credeti ca nu are rost sa aprofundati o teorie neverificata,o falsa dogma,o pseudostiinta? In sfarsit,credeti ca nu o sa gasiti si in mine ceva care sa va intereseze?
 Azi poate nu. Dar ati pierdut clipa- secventa aia din marea trecere care v`ar fi lasat sa ma cunoasteti.
 Nu sunt atat de abila incat sa va provoc la dialogul ala in care va afirm ca voi nu sunteti ceea ce sunt eu,voi acceptati docil,eu va zic ca sunt om,dar voi nu,voi incuviintati,iar eu trag concluzia ca nu sunteti oameni.
 Insa s`ar putea sa fie si asa. Nu stiu. Sunt prea bulversata ca sa va patrund in gaurile alea negre prin care vi se scurg gandurile ca din cer,ajungand spre nicaieri. Sunt prea intoarsa pe dos de greturi materne vizavi de viziunile voastre. Sunt prea tanara ca sa ma simt batrana,dar ma simt indeajuns de batrana ca sa`mi privesc de sus tineretea.
 Salve,magistri!

miercuri, 28 septembrie 2011

Mitul zburatorului [Perversitate voalata]

 Sufletul omului se gaseste intr`o perpetu(u)a schimbare,intr`o continua imbunatatire si intr`o  incontestabila stare de mahmureala. Cel putin asa e al meu. Mereu graitor prin el insusi,mereu obosit,rasufland de munca si alte hobby`uri devenite pasiuni obositoare si moduri de existenta si,in particular,are o fata foarte buhaita,respirand aburii alcoolului vietii prin toti porii. Problema e ca nu toti vad simplitatea sufletului meu,toti ma iau drept ce nu sunt.
 Iubesc si respir ca toti ceilalti,cu o singura diferenta: o fac din suflet.

 In toata viata m`am simtit condusa de o forta superioara,mitica,de un zburator,de o caldura nepamanteana,de un suflet apropiat care se indeparteaza mereu,ca sa nu`l descopar. Cred intr`unul Zburator,inceputul pasiunilor mele,Tatal atotvisatorul,facatorul viselor si al imaginarului,al celor vazute si nevazute intr`o persoana...
 In fond,ce e acela un zburator? Orice vrea femeia sa fie. Apropo de femei,daca n`ar fi ele,multe n`ar exista pe lumea asta,multe n`ar avea inca un concept si un sens. Iata cum tot noi dam barbatilor sens si aura de legenda... Un zburator este Dumnezeul noptilor de Sanziene si ale fanteziilor feminine,de cand me stim facuti pe Pamantul asta... E printul ala calare pe cal alb pe care nu o sa`l avem niciodata.
 De el e condusa viata mea,adorm numai invocand protectia lui,sanctificandu`l ca sa`mi coboare`n vis,inchinandu`ma lui ca sa am parte de cea mai apropiata reflectie a lui in viata mea. Il proiectez pe panza canapelei si ma culc cu el seara de seara,pierzandu`mi virginitatea in somn si trezindu`ma curata si fara de pacat in fiecare a doua dimineata. Si reveria o ia de la capat seara de seara,datele problemei se repeta si eu sunt intotdeauna fecioara. Nici cu visul nu visezi asa o fantezie ^^
 In general,viata mea e lipsita de fantezii perverse,dar subconstientul lucreaza,si ma trezesc transpirata din orgia de peste noapte... Si camera mea cu miros de pagini mucegaite si de roua ametita se transforma in viziunile mele intr`un templu al desfraului,fara sa o vreau,sa o cer sau sa o gandesc. E pur si simplu o alta fata a unei realitati negate cu tot dinadinsul...
 Zburatorul... Fantezie... Frenezie... Adoratie... Nonsens...


luni, 26 septembrie 2011

Gaseste`ti,bai nene,un suflet normal!...

 Daca ar exista o abreviere a suferintei fara drept de apel,un rezumat al caznelor unui suflet indecis,as vrea sa`i fiu autor,ca sa scap lumea de atatea treceri dureroase in revista. Au fost prietenii care au lasat peceti dureroase pe fruntea mea,stiu ca mi se poate citi in ochi dezamagirea ca mi`am dezamagit corpurile auxiliare. Am decis sa ma impart intre toti si sa las in fiecare din ei cate ceva. Astfel ca,la stingerea unei prietenii,mie`mi anchilozeaza partea pe care i`am incredintat`o definitiv respectivului. Facem pariu ca peste cativa ani imi va ramane libera si neatarnata,atasata de corp si inca vascularizata doar mana dreapta? La urma urmei,imi e de ajuns ca sa traiesc. Eu traiesc ca sa scriu. Si prin ce scriu,sa va iubesc pe toti,pana la unul.
 Reiau subiectul. Ma doare,frate,vrei sa incetezi? Te rog si eu din toata inima,ceea ce nu fac prea des,ca nu stiu exact unde se situeaza,si tu mai inchizi un ochi,apoi pe al doilea,apoi ma inchizi in mine. Nu stiu,sincer,ce sa mai fac. Si daca tot imi pun sufletul pe tava in fata unui nerecunoscator,de ce sa nu afirm si ca nu am suportat niciodata sa te priveasca vreo alta fata? Acum oricum nu ma mai consideri prietena de altadata,deci gelozia mea o poti lua drept o ofranda a vremurilor trecute,cand te idolatrizam fara sa stii si nu aveam curaj sa ma tin pe picioare in fata ta,fiindca erai mai inalt si mai tare decat mine,imi erai superior aub toate aspectele etcaetera. Ia`le pe toate cum vrei tu. Dar,ca sa fiu sincera pana la capat,asta e o scrisoare deschisa prin care,ori te primesc inapoi in viata mea din nou,pentru totdeauna,sau pe o perioada nedefinita de timp,gen abonament de maxi-taxi,ori te dau afara odata pentru totdeauna... Fara drept de apel,irevocabil,definitiv si fara cale de intors. Mi`as dori sa te privesc in ochi si sa te intreb ce preferi. Dar mi`e frica de faptul ca nu ti`ar fi pasat niciodata,ca tu ai vrut de la mine doar comunicare lejera,de timp liber,si niciodata sa ma privesti in ochi si sa`mi spui ca`ti sunt PRIETENA. Mi`e frica sa nu vad in tine ceea ce nu`mi doresc,ceea ce ocolesc,ceea ce pastrez in mine a fi idealul urii si reincarnarea temerilor mele,frate,nu ma trada si nu`mi spune ca ti`am facut rau!
 Orice as fi facut,a fost din inconstienta aferenta varstei. Oricune merita o a doua sansa,merita iertare si izbavire de pacate. Nu esti tu cel fara pata care sa ma absolve pe mine de orice vina,dar macar esti in masura sa ma ierti ca te`am facut sa`ti irosesti timpul cu preocuparile mele copilaresti. Ma poti,macar,ierta ca mi`am dorit sa ma cunosti si sa`mi ajungi pana`n strafundurile sufletului. Iarta`ma,frate,ca tin la tine si vreau sa am grija de departe la tine. Imi scapa multe,sunt impulsiva si nu am varsta ca sa ma controlez. Inca. Imi scapa multe si le regret dupa,dar cum sa vezi asta cand iti inchizi ochii in calea mea ca si cand i`ai inchide definitiv? De ce nu vrei sa ma ierti?
 Disperarea e cea mai subtila forma a nebuniei,cea mai curata versiune a iubirii si cea din urma apasare dintr`un biet suflet omenesc,vulnerabil si atins de aripa pacatului...
 Sunt disperata sa te recuperez,ca si cand ai fi un bun care mi s`a furat. Pana la urma,tie ti`am incredintat atriul meu stang,deci imi datorezi macar o discutie la o bere,daca nu una serioasa,muie to muie [pentru novici,"muie" este un regionalism pentru "fata",asadar am tradus intr`un mod colocvial expresia englezeasca "face to face"]. vReau si eu dreptul la replica.
 Si vreau sa`ti mai zic ceva. Stiu ca dupa asta,sansele mele de impacare se vor reduce la aproximativ zero,dar cum matematica mea e oarecum esuata pe malurile Pacificului,se poate sa`mi si creasca... Eu imi asum riscul si`ti spun ce`mi rasuna in minte de fiecare data cand ma aplec pe geam si te vad de sus. Imi vine sa cobor,usor,sa`ti ating in treacat parul si sa dispar,ca sa nu stii ca inca imi pasa si ca inca imi mai esti ca un frate... Uite,asculta`ma,nu e niciodata prea tarziu sa`ti dai seama cum esti vazut si sa nu te schimbi pentru ca incompetentii din jurul tau sunt prea miopi sa bata pana in interior... Acolo stiu ca esti deosebit... Dar in exterior... Ti`ai pierdut esenta: increderea din priviri pentru cineva care iti va sta mereu aproape,fie ca vrei sau nu. Alunga`ma sau ignora`ma in continuare,insa asvulta ce am de spus:

http://www.youtube.com/watch?v=5M1W1DYFUmA&feature=related

miercuri, 21 septembrie 2011

Gust de sange si acid acetilsalicilic...

 Dupa o absenta de cateva luni,revin pe pagina mea necitita de nimeni cu subiecte de actualitate emotionala... Am ajuns la liceu,m`am acomodat,dar nu prea... [gen "E frumos,da` nu prea..."]
 Sa o zic p`aia dreapta. Ma asteptam sa vorbesti cu mine. Nu ma intereseaza ce pricepi din viata mea,ce crezi ca stii,ce te astepti sa cunosti din intimitatea mea. La urma urmei,m`am intors pe dos in fata ta,sa imi vezi interiorul fara sa`ti scape niciun detaliu. Am avut incredere oarba in tine,m`am gandit ca merit si eu un cuvant din partea ta,de priviri nu mai zic...
 Sa zic si mai drept,te`am placut. Ma indragostisem pana peste urechi de tine,de imaginea ta,de sufletul tau. Am sperat nopti la rand la un altfel de cuvant sau de gest din partea ta. Am asteptata sa vad daca trezesc in tine aceeasi pasiune nebuna pe care ai trezit`o atat de usor in mine. Nu sunt chiar genul care sa viseze plimbari pe plaja la rasarit,dar visam sa le fac cu tine. Nu am avut niciodata curajul sa ti`o spun,ma gandeam ca se va ajunge la zidul de acum... Te visam in fiecare noapte,pentru Dumnezeu!!! Cadeam in mine cu fiecare gest care ne indeparta. Imi doream mai mult ca oricand sa fiu inteleasa si nu o sa tert in viata mea ca mi`ai dat iluzia asta. Nu o sa te iert in viata mea ca mi`ai adus in gura gustul rosu de sange si sarat de piele din muscaturile adanci prin care`mi perforam pielea ca sa nu se auda hohotul din gat...
 Cand nu mi`ai mai vorbit,parca ne`am fi despartit. Weird,tu n`ai fost niciodata cu mine. Dar am tinut cu tot trupul si cu toata inconstienta mea la tine,mi`as fi dat ultimul cuvant din gura ca sa`ti fac vesmant de vorbe curate care sa te insoteasca oriunde te urmareste neincrederea... Mi`as fi dat ultima clipire ca sa te asigur ca esti dorit,macar intr`o inima,si ultima suflare dintr`o zi sau o noapte ca sa te incalzesc atunci cand flecareala celor din jur te lasa rece...
 Si tu mi`ai lasat o urma de cuvinte indezirabile,la care sa reflectez ori de cate ori revd idila noastra imaginara....

 Tu ai sarit primul sa ma denigrezi,n`as fi crezut,eram convinsa ca`mi vrei binele si fericirea... Sau nu ai suportat sa me vezi alaturi de altul si ai vrut ca fericirea sa ti se cuvina doar tie,sa ai gustul satisfactiei din faringe pana in esofag,chiar pana jos de tot,la plamani? Sau voiai sa simti "gustul" acela numai prin prisma gonadelor?...
 Mi`ai promis ca ma vei bate... Stii ceva??? As fi preferat de mii de ori sa ma abti,sa`mi strivesti trupul sub greutatea dulce a pumnilor tai rauvoitori. Sa simt apasarea genunchilor tai pana in strafundul rinichilor,sa`mi faci coastele coala pentru jurnalul tau,iar teasta sa mi`o faci una cu pamantul pana ce nu as mai putea sa`mi scot numele tau din cap... M`ai fi putut baga in spital,nu ma interesa,nu ma durea cum ma doare faptul ca tu nu te mai uiti la mine. Ca treci pe langa mine si intorci capul in alta parte.
 Incerc sa iti atrag atentia prin toate mijloacele,nu ma mai intereseaza nimic. Vreau sa vorbesti si sa te uiti la mine macar atata timp cat iti spun ca as fi vrut sa`mi traiesc o parte din sentimente alaturi de tine. Iarna asta nu a fost moment sa nu vreau sa apar pe strada de brat cu tine,sa nu imi doresc sa te cunosc si altfel decat ca pe un frate si ca pe un confident.
 Nu vreau sa ma faci sa te urasc cu tot sufletul! Nu vreau sa ma faci sa ma gandesc la tine ca la un obiect pentru satisfacerea proprie`mi placeri diebolice... Sa te dezbrac,incet,in fata tuturor,pana cand fetele isi vor acoperi ochii cu poalele fustelor de uniforma,iar baietii vor intoarce,nepasatori,capul hohotind de ras in alta parte... Pana cand eu voi simti pana in adancul creierului placerea rusinii tale si pulsul crescandu`mi in vine si capul plesnindu`mi de nefericire si indecizie...
 Imi doresc sa`mi fi fost data o sansa la momentul oprtun.
 Nu cred ca vreunul dintre noi ar fi regretat in momentul de fata un sentiment netrait,o strangere de mana ratata,o privire obsesiv dorita,un gest de apropiere,o gura de aer proaspat in compania celuilalt.

 E impropriu sa ma gandesc la asta acum. Dar te`am vazut azi si nu m`am putut abtine sa nu plang in mine de ciuda ca ne`am pierdut reciproc,ca increderea noastra in celalalt a fost falsa si s`a rupt precum unghiile mele inainte de ultima serata din generala... Totul s`a scurs ca machiajul de pe fata mea la prima zapada,intr`o vreme cand visam la tine in subconstient,pentru ca aveam prea multa nevoie de ajutorul tau si de toate sfaturile arhivate intr`un ungher de nepatruns al mintii mele. Daca ai tine minte parola,ai putea ajunge si acum la ele,sa le rasfoiesti. Da,m`am uitat iar fix la tine si am plans inauntru,apoi un pic cu martori. Oare daca ai sti ca e asa,ca regret daca ti`am facut ceva,ca`mi pare bine ca detii un domeniu de o suprafata considerabila inauntrul meu,ca iti cer inapoi prietenia cu orice pret,ca orice cearta fara rost poate fi lasata in urma,iar relatia,de orice gen ar fi,luata de la cap cu mult tact si perseverenta...m`ai ierta si ai sterge tot ce a fost din tine cum sterg elevii de serviciu tabla magnetica? Mi`ai primi piosenia inapoi in sinagoga ta? Ai vrea sa odihnesti o parte a trupului meu cazut in batalia amicitiei in altarul tau,in urna pentru suflete ratacite?...




                      Ai vrea sa ma mai cunosti?

luni, 11 iulie 2011

Era picioarelor

 Vara asta e dedicata picioarelor,pentru ca pe oriunde mergi auzi pe cate cineva bagandu`si si scotandu`si,si nu poti banui decat ca vorbeste despre picioare si nisip. Si preferi s`o lasi asa si sa te uiti in jos la picioare ca sa vezi cat de adanc merg adancite in gauroaie pe malu` romanesc laudat la care nici cu slipu` nu te duci,d`apoi cu sacu`...
 Fuse si taranca din mine la mare,si se vede bine ca nu i`a priit. M`oi duce si la doctor sa vad cu ce sechele m`a lasat "clitoralu`" romanesc. Numa` rau de mare nu se poate numi ce am avut io: o vaga stare de "je m`en fiche"-ism,combinata cu dor de pat si liniste,la care se adauga dorinta de a manca sau nu,ce baga in lista si confuzia daca imi e foame sau doar mi se pare.
 Seara de seara am auzit cele mai penibile melodii la karaoke,unde,intamplator,am cantat si io cateva seri la rand,avand un public minunat,compus mai ales din minuni de grupa mijlocie,visul oricarui muzician amator... Plus ca trebuia sa`l aud seara de seara pe "fratele Salam" [adica un animator de`si racea gura pe toti piticii sa cante mai tare si sa tipe ca la "Cantarea Romaniei"-toti de`odata,cu viata si elan muncitoresc...] cantand de`si rupea plamanii si`i transpira camasa la spate,de se auzea pana la mine la etaj,cand incercam sa dorm cu spume. In fiecare seara incepea cu clasicul "Vreau o minune" de la Holograf...
 In schimb,litoralul e minunat! Cand nu ploua si nu`s nori.
 Rasaritu`i mai dulce ca inghetata la sapca de la taraba,cu aroma de inghetata si guma de mestecat [=p~]. Asta cand te trezesti sa`l vezi.
 Apusu`i si mai si. Cand se dau si norii mai incolo si n`ai karaoke in 20 de minute,de unde nu poti lipsi doar asa,ca sa te exprimi si tu artistic tragandu`te`n poze cu marea colorata.
 Nisipu` oricum e naspa. Nu si cand te`ngroapa aia sub el,sau cand fac gropanu` de 2 metri adancime si 4 latime,in care incape toata concurenta de gropari veniti la bronz ieftin. Sau cand sezi mumos la soare,co uchii pe spate,semiinchisi,si vin aia cu crucea portabila dupa ei,ti`o pun 5 minute la cap si trec la urmatoru` cearceaf...
 Mancarea`i mereu minunata. Galbioara in toate privintele la hotel,bazaita de muste sau reincalzita,dupa noroc,la tarabele laturalnice.
 Apa`i numa` buna. De amestecat cu formol si imbalsamat clienti in ea. [rece]
 Berea nu stiu cum e,ca io n`am gustat,desi erau amatoare mult mai mici decat mine [cca. 3 ani...]
 Muzica suge la viata,dinspre punctu` meu de vedere. Mi`a picat permanent fata`n ciorba cand am auzit pe plaja un remix dance sau house -ce`o fi fost- al unei melodii de la Bon Jovi. Fratele meu,respecta genurile sau fa naibii remix la manele,poate le aduceti pe val,ca tot mixati la malu` marii... [aviz Kiss FM-ului...]


 Poza de fata e cu copyright. Mihaela. Si vorba urmatoare tot cu copyright. Muzzi si Edi. Poza rupe. E expresiva tare pentru ce am simtit io toata tabara. Imi tin isonu` bunii mei prieteni...
 Am avut un sejur minunat,in urma caruia am slabit vreo 2 kile jumate,din lipsa poftei de mancare si stat la pat mai ceva ca`n perioada de convalescenta de`acasa. Si toate astea nu se trateaza cu antibiotice si alte d`lea,se trateaza cu intors la munte,ca cum am dat de aer proaspat mi`am si revenit. Totul a fost frumos. Da` nu prea.
 Am observat ca celebra epava din apa de Costinesti e acum botezata dupa vaporasul care duce turistii catre ea zilnic,cu plecari regulate din fata Obelicsului ^^,respectiv L`OZANA,desi biata nava antica,veche si de demult e greceasca,saraca,si o chema EVANGELIA... Plus ca si`au gasit si alte genii locale neintelese timp si dorinta de a se face cunoscuti prin metode grafice neconventionale: pe epava au aparut,discret de mari,niste insemne cu TONY,EDI si nu mai stiu cine... Poate Ghita...
 Pe Obelics ^^,alti artisti nedesemnati ai poporului ne invita romaneste de tentant la o M**E,semnandu`se la fel de anonim dedesubt cu un reusit pseudonim pe care nu mi`l amintesc,asa de adanc mi s`a intiparit in minte... Respect,varule!...
 Pe terase se amesteca muzica,dinspre plaja se aude radiou` tineretului,KISSu`,de pe o terasa se aude ecou` unui tataie pe care eu insami l`am vazut si auzind lalaind cu oarecare talent de Gica Petrescu actual,pe alte terase e data maneaua la max,sa rupa audienta si difuzoarele,dar,mai ales,inimile dusmanilor de roackeri care trec pe`acolo de durere... Bine,varule!...
 Pe strada,caci ca fiindca e statiune pietonala,te impiedici mai ales de bicilete cu patru roti si o mie de calatori... Sau de ATVuri... Io m`am impiedicat si de un nene simpatic,care s`a oprit sa`mi citeasca inscriptia de pe tricou,fara sa stie dinainte ca era facuta special pentru unu` ca el: avea UN CHIP SUAV,DE MANGUSTA MATRAFOXATA.




 Domnu` respectiv avea pe cap o peruca lunga,roscata si ciufulita`n crestet,gen cotet de gaini,un tricou cu tzatze de plastic,un sort cu danteluta foarte sexy pentru o gospodina dedicata,cu vise erotice in fata aragazului si un short cu buci asortate,tot din cauciuc. L`am intrebat din pura curiozitate cu ce ocazie asa,sa sperie,eventual,oamenii? Eh,nu... Concurenta... Facea reclama la un restaurant cu meniuri ieftine,de criza... Interesante modalitati de prezntare... Clar are multe facultati la activ. Imi pare rau ca nu i`am facut o poza... Fata facea totul...
 Am vrut si poze pe faleza goala,da` unde era mai goala erau si multe alge care puteau infiorator si am gasit si un pachet de oase cu carnita pe ele in nisip. Atunci am inteles de ce nu se inghesuia nimeni...
 Marea m`a inspirat. Vreau sa ma etichetez pe Peles. Ca doar sunt localnica,merge,dau farmec,cresc potentialu` turistic. Ce,adica la simbolurile Costinestiului merge si la noi nu? Cum asa?
 Asa am facut si o cronica a sederii mele mult prea lungi,din punctul meu de vedere,la mare,de unde unii s`au intors cu buci de babuin ireprosabile,de ustura ca si cand ti`ai baga ardeiu` iute`n fund.
 Am pomenit ceva de nudisti?...


   
 Merita cel mai mare loc... Daca ar fi si mai mare... Da` un fotograf cu un aparat foto cu obiectivu` la fel de mic ca cele din imagine... Nu`si poate permite o claritate deosebita a specimenelor inconjuratoare... Sa nu uit sa mentionez ca plaja era publica,nu de nudisti,si ora-una la care se puteau plimba lejer copii pe plaja,singuri sau cu parintii... Poate d`aia fugeau bietii copii din alte tabere innebuniti pe scari in sus,intorcandu`se de pe plaja... Prea multa dezinvoltura strica... Parerea mea.
 In fine... Altceva? Poze. Partea mea preferata. Am putut sa ma exprim si io liber. Liber pana la costumu` de baie si preamistoacele mele vergeturi... Deci liber. De ce ne place noua marea?
 ╚»Pentru ca,oricat de balena ai fi,poti sa mergi in costum de baie pe strazi si nu se opreste nimeni sa`ti zica nimic. [Muzzi]



ȯPentru ca poti sa te scarpini in p***a si sa`ti tragi chilotii din fund in public fara sa`ti auzi remarci de niciun fel pe la spate. [Eu]











LULAAAAAAAAAAAA![Natura e asa frumoasa...]












 Lasati comentariu cu parerrile voastre despre mare. V`as fi mai mult decat recunoscatoare. Ar insemna ca cinava a citit postarea asta pana la capat si nu m`am chinuit chiar degeaba sa gasesc atatea cuvinte pentru ea...

duminică, 10 iulie 2011

For our 4th anniversary :)


Come wet a widow`s eye
Cover the night with your love
Dry the rain from my beaten face
Drink the wine the red sweet taste of mine

Come cover me with you
For the thrill
Till you will take me in
Come comfort me in you
Young love must
Live twice only for us

For me
For you
Time devours passion`s beauty
With me
With you
In war for the love of you
(Tonight any dream will do)

Not a world but your fine grace
Seduction in sleepwalker`s land
November dressed in May on your face
Holding us now the lovecropper`s hand

Come cover me with you...

sâmbătă, 25 iunie 2011

Alunecari de teren


Zici ca`i cutremur si mi se clatina lumea ca la facerea ei.

Zici ca`i Geneza.

Zici ca`i a mea.

De zile intregi ma trezesc in aceeasi pozitie dimineata si nu vreau sa ma intreb de ce. Nu vreau sa ma intreb de ce toate lucrurile mele miros a tine. De ce pana si eu am ajuns sa fiu la fel ca tine,sa gandesc la fel,sa vad prin ochii tai,sa astept fiecare zi ca pe`o binevenita masa dupa luni intregi flamande si desculte... Parca eu as avea sora si din ce in ce mai putini prieteni,parca as dormi la 2 metri deasupra pamantului,parca mi`ar fi fugit pisoiul de acasa. Eu sunt de vina ca ti se intampla toate astea?...

Si e inexplicabil cum m`am saturat de tot ce ni se`ntampla,ca e mereu la fel,dar n`as putea suferi o zi fara sa ma stramb la tine,fara sa te sacai si sa te intrb "Ce altceva mai stie sa faca?". Dureaza de prea mult si s`a scurs,totusi,atat de putin. Dinspre partea mea,sa se scurga de o mie de ori inca pe`atat,de o mie de lumi mai mult,de zeci de timpuri... De la facerea lumii pana acum si de acum pana la sfarsitul lumii. Atat te iubesc. Nu mai mult.

Si te stiu de atat de putin ca sa pot spune ca te vreau atat de mult,insa parca te`ai fi nascut odata cu mine,parca am avea istoriile inodate. Imi esti ca un frate si,parca,mult mai mult. Imi esti cel mai bun prieten si viitorul inchis intr`o virgula din prezent. Cand te tin in brate,parca am face impreuna un mare semn de intrebare. Asupra tuturor piedicilor si rauvoitorilor. Cum ca de ce nu vor ei sa ne lase sa ne traim destinele separate impreuna.

Ai pus vreodata doua acolade cap la cap,sa vezi cum par un cuplu sarutandu`se? [}{]

Ti`ai lipit vreodata talpile de vreun mal,sa simti apa udandu`le si atingerea sa ti se scurga invers,de jos in sus,sa simti de parca te`ar saruta cineva in crestetul capului?

Ai vrut vreodata sa ai un loc numai al tau,pe care sa fii sigur ca nu ti`l afla nimeni,ca nu ti`l sterge ploaia de pe harta,ca`l vei gasi si peste secole tot acolo?

Sunt jumate dintr`un cuplu matematic pe care nu cred sa`l fi suportat vreodata [la exercitiile cu acolade nu`mi dadeau niciodata bine operatiile dintre paranteze...],pot fi orice val iti doresti,mai ales unul de precipitatii [atunci cand vorbesc...],iar in inima mea vei avea intotdeauna locul ala special la care ai sperat.

Sunt de o mie de ori mai fata de cand te`am cunoscut pe tine :).

miercuri, 22 iunie 2011

Fuck a look down here

Bite the lips which used to feed you with the virgin dew of a morning`s nightmare. [Is Riri who first said that. I hope <.<]