Niciodata nu vei gasi loc in sufletul tau pentru a accepta rana pe care ai deschis-o in alte corduri. Niciodata coloana ta vertebrala nu se va indoi indeajuns incat sa te aplece la picioarele ei, in vreun acces subit de supunere oarba. Dar nici nu va fi vreodata atat de tare incat sa-ti pastreze verticalitatea in astfel de momente.
Omul niciodata nu va sti decat sa scrijeleasca vorbe ce dor pe cicatrici vechi, neinchise. Nu le va lua, insa, niciodata in considerare antidotul. Omul va fi pururea adeptul actiunii. Pentru el, principiul invers- al reactiunii- nu s-a dezvoltat inca...
Tu niciodata nu vei da sens balmajirilor mele sentimentale. Pentru tine conteaza doar sa gasesti ecou intr-un suflet. Chiar daca asta inseamna, uneori, ca e prea parasit ca sa-ti mai raspunda vreun glas uman, iar peretii iti arunca inapoi vibratiile, fara sa se fi obosit sa le puna vreun obstacol in cale.
Pentru tine conteaza sa ma vezi cu ochii larg deschisi. Chiar daca asta poate insemna sa-i tin involuntar asa, in ciuda impulsului de moarte care ma strapunge.Tot pentru tine, conteaza sa am puterea de a uita. Chiar daca tu ar trebui sa fii cel care mi-o induce.
Pentru mine nu conteaza decat clipa. Chiar daca uneori se gasesc talhari la drumul mare care sa mi-o fure.
Chiar daca imi intalnesc in cale barbarii vietii, care masacreaza momente si se hranesc cu gemete pustii si seci.
Chiar daca zana mea buna nu-mi lungeste agonia, atunci cand simt ca soarele e gata sa rasara dupa o noapte polara de friguri si chin.
Tu... Nu te vei sustrage niciodata ciclului. Nu te vei sustrage niciodata maselor. Omenirea nu a putut niciodata sa ma iubeasca asa cum mi-am dorit inca din clipa nasterii. De ce naiba ai face-o tocmai tu?...
P.S.: Niciodata vreun trup in care bate-un creier n-a putut intelege vivacitatea spiritelor guvernate de inima.
Este crud ce scrii aici. Am sa plec de pe pagina asta trist. Nu cred ca este asa cu toti si in toate situatiile.
RăspundețiȘtergereNu te indeamna nimeni sa stai impotriva vointei tale. Si iti respect opinia, insa starea mea de spirit nu-mi permite sa scriu altfel. Puteai sa-ti dai numele adevarat, sau pesudonimul, orice, nu era nicio problema. Prefer sa o spui cu toata gura, decat sa te pierzi anonimat. In orice caz, mersi pentru feedback :)
RăspundețiȘtergere"Niciodata vreun trup in care bate-un creier n-a putut intelege vivacitatea spiritelor guvernate de inima." Fraza asta ese neplacut de reala, mai ales in cazul meu! Deseori pot intelege vivacitatea spiritelor guvernate de inima, dar doar pe cele personale! Lumea asta in care traim, joaca mult pe teatru, pe flas si asta datorita temei. Frica de reactia celuilalt! Frica aceea ca cel caruia ii spui tot, nu apreciaza, nu valorifica, nu ia in serios. Si e trist, pt ca multi oameni tin sentimentele in ei. Gandesc prea mult si anuleaza fiecare impuls al inimii! Recunosc ca mi se intmpla des lucrul asta si sincer m-am saturat sa tot gandesc si sa nu gust din adevarata substanta a sentimentelor! Ma simt un butoi cu sentimente ce doreste sa explodeze, insa nu se gaseste persoana potrivita care sa ii dea scanteia de care are nevoie! Poate ca astept prea mult ca persoana de langa mine sa explodeze iar caldura degajata sa ma aprinda si pe mine si sa explodez in cele din urma! Asta e realitatea! Incercam sa traim asa cum se cere ca sa nu fim considerati lasi in momentul in care murim :)
RăspundețiȘtergere