marți, 23 noiembrie 2010

Si de ce as mai adauga ceva?...

 Se inserase bine. Mergeam la pas pe drum,ocolind si revenind in statia de autobuz. Nu mai venea odata? Asteptarea e enervanta,mai ales cand ceea ce astepti nu`ti vine in primele 5 minute. Alea sunt crima si pedeapsa. Urmatoarele sunt "vraiment" un exil...
 Ma uitam in jur. Si,comme d`habitude,ma gandeam la tine.
 Intuneric-bezna.
 La un moment dat s`au aprins luminile. Si a venit o turma de masini. Si s`a auzit un stol de zgomote. Toate`mi acostau imaginatia. Farurile,le priveam ca pe niste reflectoare ala marii scene pe care noi doi jucam rolul indragostitilor separati. Si lumina de la stalpi? Aia era cu totul altceva. Lumina pe care as fi fost in stare sa o tin si in mana daca as fi fost cu adevarat fericita la momentul respectiv...
 Dar,dupa cum afirmam si in caietul meu cel privat si confidential... "Dor de tine clipele..."
 Da,draga. Mi`e dor de tine. Ai vreun gand sa ma condamni? Well,da`i drumu`. Astept cu nerabdare clipa cand voi fi pedepsita pentru detinerea ilegala de dragoste... Da,e in cantitate mare,suficienta cat sa distruga un suflet novice printr`ale relatiilor.
 Ma uitam uneori in jur,ascultam ce`mi debitau amicele sau ce discutau unele fete intre ele... Si mi`am dat seama ca multe... "Iubesc" degeaba. Numai de dragul de a putea recunoaste,teatral,in fata oricui ca..."Iubesc"... Genul acela de idile arhicunoscute despre care,daca le intreaba cineva,facandu`se ca nu stie exact despre ce e vorba,incep sa`nsire discursul prestabilit: "Aaaa,da,el e X! Il iubesc la nebunie... Nu as rezista fara el...",cand,de fapt si de drept,ele ori nu inteleg ce zic,ori s`au obisnuit in asa hal cu propria minciuna incat a devenit o a doua natura,gen "dogma",ori... Ori zic asta gandindu`se la cu totul altcineva... Cel mai dureros pentru acel X. [Care probabil stanuta,sughite si ce mama n***ii o mai face,ca l`a pomenit aia...]
 Si ma intrebam de ce oare nu pot fi ca ele... Nu mi`as dori,crede`ma... Dar... Nici asa,nu ti se pare?
 OK,poate tu nu esti martorul zilnic al obsesiei mele,cu siguranta nu esti acolo cand ma trezesc sa vezi cum mi se lumineaza fata la gandul ca existi...Dar te gandesti din cand in cand la mine. Si aunci simti si tu ceea ce simt eu in fiecare secunda de luciditate...
 Ma mai gandeam... La ce`mi tranteai tu cand n`aveai chef de cearta... Ma expediai rapid si te duceai fara grija la treaba ta. Fara sa te gandesti ca,poate,undeva dincolo de acel monitor care nu`mi reflecta nici macar partial fiinta sau gandurile sau orice altceva,dincolo de care sunt om,si nu imagine m`a durut ce`ai facut.
 Fara sa stii ca,poate,nu am de gand sa te mai iert. Fara sa stii ce lupte se dau in mine spre a`ti revela toate circumstantele atenuante... Erai obosit,suparat,enervat pe ceva,te simteai rau... Totusi... Eram obosita,suparata,enervata pe tot ce nu merge ca lumea... Dar insusi faptul ca vorbeam cu tine suplinea restul lipsurilor... Pentru tine imi doream sa`mi pastrez imaginea intacta,mereu vesela,mereu alaturi de tine... Pentru mine ai de gand sa fii in fiecare zi ca atunci?...
 Ma hranesc cu o poza. Zilnic. Merg mai departe simtind,orbecaind prin sentimente, intunind ca`mi esti alaturi si de la distanta... Timp de o saptamana astept ca saptamana sa se termine pentru a te putea vedea din nou. Timp de o saptamana ma incarc cu energia unei singure clipe petrecute alaturi de tine. Timp de o saptamana,insa,imi permit sa fiu ideala pentru toata lumea. Ma comport ca si cum as vrea sa`ti arat ca pot fi perfecta si ca,pana la urma,as putea fi o oarecare pierdere... Ma comport natural si,in loc sa ma incarc NUMAI cu tine,ma incarc din toate zambetele si ranjetele atribuite fiecarei secunde traite alaturi de amicii mei.
 Omul...E o fiinta sociabila. Ce`as deveni daca m`as inchide in mine pentru a ma pastra numai pentru tine? Oricum stiu ca n`ai realiza asta si ar trebui sa te trag de maneca pentru a`ti arata... Asa ca,mai bine,profit de orice moment. Insa nu exista moment in care sa nu te simt piscandu`mi fiece picatura de sange.
 Esti un coondiment prea puternic pentru amestecul lent al vietii mele. Esti,oare,venit s`o agiti si s`o tulburi?...

-------------------------------------------------------------------------------------------------------------

 Exact asa ma gandesc...
 Mereu gasim motive de cearta. E vina mea,OK,prinsei faza... Da` si cand e vina ta?...
 Atunci ma inchid in mine si tu esti singurul care ma poate face sa reies in lume. Nu`mi sta bine introvertita. Fii si tu un adevarat martir,fa un bine lumii si nu ma mai supara. Ca lumea nu`i obisnuita cu partea mea interiorizata. Care face urat. Musca. Tipa. Sta cuminte si injura printre dinti. Scuipa cuvintele cand i se adreseaza cineva. Plange`n ea. Isi musca buzele aproape pana la sange ca sa`si provoace o durere mai mare decat cea sufleteasca. Pentru ca mai apoi sa se condamne ca o doare mai rau rana de pe buze,in loc s`o doara sufletul...
 Lumea nu e obisnuita cu acest alter ego.
 Fa un bine la nivel global si pastreaza`ma VIE!.
 Otherwise,there`s always gonna be someone complaining about my way of being.
 Autrement,je serai dans un immense conflict avec tout le monde. Alors que je serais plus triste. Plus grave. Plus cachee dans moi-meme...
 Astfel incat ma voi certa si cu ei. Apoi iar cu tine. Si cu toti. Jocul ciclic al personalitatii multiple.
 Fa un bine si evita jocul asta. Altfel vei avea de indurat alte si alte reguli greu de tinut minte. [La fel ca si data mea de nastere,de altfel...]
 Iti cer prea mult?
 Daca da,da`mi un bip. Voi intelege macar ca ai citit ce am avut pe suflet si ai avut puterea sa recunosti ca`ti sunt o oarecare greutate pentru a fi tu insuti.
 Multumesc pentru intelegere:).
 Te iubesc:).

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu