Este? [Sa ne amintim de Craciun!:).]

 Azi a cazut prima zapada...
 Nu multa. Fulgi mici. Lapovita. Aproape de ninsoare.
 Dar mi`am dat seama ca ningea dupa cerul alb,pe care intotdeauna il atribui miraculoasei lupte a naturii cu frigul... Cand eram mai mica,seara,stateam si ma uitam la cer,in timp ce ningea. Era alb-rosiatic si mai luminos decat in alte luni... Si imi placea,mai ales cand il vedeam printre crengi de brad,globuri si beculete colorate. Imi placea,mai ales cand alergam de nebuna sub el,aruncandu`ma in sacii de zapada aruncati de "Mos Plug" pe marginea drumului,dupa dezapezire. Imi placea,mai ales cand il vedeam prin ACEI ochi. Imi placea,mai ales cand in nari persista mirosul de cozonac,de vanilie,de curat al casei si de ace de brad cu rasina... Imi placea asa cum era.
 Acum imi place fiindca ma gandesc ca ne`ar putea acoperi pe amandoi...
 Azi a cazut prima zapada. Unde ai fost? Ce ai asteptat? Voiam ca acest moment sa ne prinda mana`n mana... Voiam ca prima zapada sa ne lipeasca unul de celalalt asa cum mi se lipea mie limba calda de stalpul inghetat al portii,atunci cand toti imi ziceau sa nu`ncerc asta,dar io voiam sa vad cum e si ce se intampla...
 Si se lipea. Si riscam sa raman acolo pana realizeaza cineva ca n`am ajuns inca acasa...
 Voiam ca prima zapada sa ne prinda macar fericiti. In niciun caz suparati pe orice si pe celalalt...
 Eu ma supar. Tu te superi. Eu vorbesc. Tu intorci spatele. Eu plang. Tu poate razi in sinea ta cu alte amice... Eu te iert. Tu iti ceri scuze. Imi zici ca`ti pare rau si o iei de la capat.
 Oare,daca ai putea primi orice ti`ai dori de Craciun, ai alege sa te poti schimba? Sa iti fie mai usor?...

 Daca as putea alege sa primesc orice de Craciun,ar fi o simpla strangere de mana de la tine. Si intelegerea pe care nu mi`ai putut`o da atunci cand aveam nevoie de ea...
 Daca as putea aleege felul in care vreau sa fie totul de acum incolo... Nu mi l`as imagina fara tine...

 Ai intors spatele si acestei provocari. M`ai lasat in urma. M`ai lasat suspinand undeva in interiorul slab mobilat al sufletului... Stii,chiar mi`as dori sa vad cum stergi tu niste lacrimi cazute atat de adanc. Au cazut pana acolo tocmai pentru ca pe fata nu mai aveau loc... Tocmai pentru ca pe fata nu le vedea nimeni. Si s`au reinventat. Acum sunt "lacrimi introvertite"...
 Ma gandesc la Craciun. Si imi vine ciudata imagine a unei fete care gaseste pe pragul usii de la camera ei in dimineata de Craciun un baiat cu funda deasupra. Fericit si nou si stralucitor ca un cadou.  Perfect ca ceva nou si in deplina stare de functionare. Pentru ca,dupa doua zile,sa o ia razna complet si sa plece de unde a venit. [Adica de la Polul Nord...]
 Si,uitandu`ma la cerul alb-rosiatic,ma gandesc la o melodie...
 "Si da,sunt momente cand te urasc,dar nu ma plang. Pentru ca mi`a fost atat de frica de faptul ca vei pleca...Insa acum sunt fericita ca pot spune ca voi fi acolo,alaturi de tine,la sfarsitul zilei..."
 Si sub acelasi cer alb-rosiatic,stiu ca si maine ma voi trezin zambind pentru simplul fapt ca ma voi trezi gandindu`ma la tine.
 Si sub acelasi cer alb-rosiatic,tu uiti ca eu inca mai plang. Si ca astept un cuvant dragut,care sa stearga cicatricea noptii nedormite... Hei!:) Uite!:). Lacrimile au ars violet!:).
 Si s`au topit ca benzina pe fata mea,aprinsa de nepasare si intinsa de focul constiintei. Uite cat de desfigurata imi e fata!:). Nu evident, Dar pe interior e carne vie irecuparabila. E carne vie sentimentala.

 Am terminat pe azi:).
 Noapte buna,tu:).