A fost.

  Am incercat,pecat posibil sa spun "La revedere" cu zambetul pe buze. Si sa ramana asa pentru totdeauna.Am zambit. Am crezut ca o sa uit,ca trece de la sine...Eee,uite ca fuse altfel...

 O zi de relaxare si detasare totala,la Em, zi lunga, poze,ras,seminte, gaini lipsa... Asta e singuru` element care nu mi`a convenit... Da`le,draga drumu`! Sa zburde si sa se gainateze libere!
 Apoi Muppets, un Mahna-Mahna acolo,un "Sax&violence",niste "Bohemian Rhapsody",Andrei,fratele lu` Em cantand la chitara doar ca s`o enerveze pe sora`sa,io zdranganind chitara si incercand in disperare sa o dezacordez... Mari cu ochii adand beliti in monitor... Arrrrr! 8-> Ce ziiii.... Habar n`aveti ce va urma,nu?...Partea serioasa de`abia acum incepe,dragi "puisori"...


 Timpul de plecare. Mari si Em dupa mine. Ajungem la Manastire.
 Io,disperata,crezand ca`l vad pe ex`ul,raman pe loc hipnotizata,nemiscata,orbita si toate cele... O intreb pe Em daca nu cumva e el. Si ea era de aceeasi parere. Da` parca nu era el!...Il strigam in fel si chip,da` vedem ca in loc sa ne raspunda se baga la maraton pe scarile care duc spre oras. Sprint si io,dupa el. Si fetele dupa mine.
 In momentul acela m`am simtit asa cum ma simt dupa o despartire,pe care o constientizez de`abia cand e prea tarziu... Picioarele mi s`au facut gen "Chewing gum " sau,better, "Second-hand chewing gum", si simteam ca nu mai pot sa merg prea departe, Capu` mi`a intrat in ceata,si nu dadea semne cum ca ar vrea neaparat sa iasa de`acolo [resimtea oarecum senzatia de fum de la proaspatul gratar...]. Inima mi s`a facut cat pumnu` meu strans,si fara aer sau ceva in el, si tot corpu` imi vajaia,se misca precum netu` defect si... Io nu mai vedeam pe unde merg.Alergam de nebuna pe scari,le saream cate doua,fara ca macar sa vad pe unde merg... Daca picam acolo,acolo imi ramanea si emisfera stanga a creierului cel vidat si dresat sa`l vada numai pe el...
 Ajunsa jos,cu fetele aproape lesinate si moarte de ras de felul in care stiam sa sprintez,am realizat,cu o maaaaaaare satisfactie ca cel pe care`l urmarisem cu atata aviditate era un...oarecare. Care din spate semana surprinzator de mult cu el...
 M`am asezat pe bordura. Nu mai puteam. Cedam fizic. Nu`mi mai venea sa ma ridic. Em a venit la mine,m`a luat in brate si m`a ajutat sa ma ridic. Asa da,frate... Ce`ti mai trebuie un mincinos care`ti otraveste viata,molipsind`o de incertitudine,cand ai astfel de prieteni care,oricat de banal,coca,pitzy ar suna, te ajuta sa te ridici si nu`ti fac dusuri reci ca sa`ti revii,nu`ti dau suturi in cur ca sa te impulsioneze,ci te iau exact de`acolo de unde ai ramas,te ajuta sa`ti revii din colapsul psihic pe care,azi sau ieri,l`au trait si ei...


 Am regretat tot drumul despartirea...L`am pierdut pe cel care mi`a completat oarecum vreo 4 sau 5 luni din viata,m`a completat pe mine,daramandu`ma sistematic in acelasi timp... Regret minciunile lui,de care mi`e dor ca si cand as fi avut nevoie de ele...Regret totul. In afara de decizia luata.
 Stiu ca,intr`o zi,cand i se va intampla exact cum am patit io,isi va da seama ce mi`a facut. Si atunci ii va parea rau ca a dormit atat de linistit,in timp ce io`mi scoteam afara diverse organe plangand trantita pe jos si invartindu`ma ca o oarecare baba posedata marca OTV...
 Adevaru` e ca imi lipsesti.
 Esti acel rau realmente necesar,pe care nu`l vreau,da` nici nu pot fara el...
 Macar un lucru nu am pierdut,si voi tine la el cat timp il voi mai avea si cat timp il vom pretui amandoi in egala masura: amicitia.
 Ramanem amici:).