In transa...

  Bun...eram singura...nu c-ar fi fost vreun fenomen sau vreun lucru iesit din comun...De data asta,insa,chiar imi doream sa am parte de acea binevenita clipa de liniste...Simteam ca as muri de rusine daca ar veni cineva peste mine in momentul acela...

   Inca se mai rotea incaperea cu mine...A FOST!...A VAZUT!...TI-A ZIS!...TE-A MINTIT!...NU MAI ARE ROST!...ESTI!...E...SUNT...Nimic nu mai conta...Tot ce se intamplase in ziua aia va ramane cu siguranta istorie...

   Si,dintr-o data,am simtit acea nebuneasca nevoie de muzica!Da!Asta era solutia!

   Imi umblau prin minte zeci de versuri...Nu ar fi corect sa aleg!Le-am dat tuturor drumul,sa imi construiasca o cale pe care sa ies din mine...Nu,nu mai eram eu...Muzica...Copilul din mine...Tot ce-a fost...Speranta in care credeam si care parea sa fi murit a revenit la liman!Eram din nou eu!
   M-am mirat in momentul acela...Era chiar vocea mea...Cantam!Eu,cu toata frica mea de a parea penibila,mi-am calcat pe inima si mi-am varsat toate grijile(pe care peste ceva timp le voi dispretui,atat de mici imi vor parea...) spre a ma simti libera...

   Muzica ma elibera...

   Nu era noapte...Cum?Am avut curajul sa fac asta ziua?!?!...

   Cu castile in urechi,nu ma puteam dezlipi de acea irezistibila evadare...Sunetele acelea,de altfel atat de dure,sunau acum atat de familiar...Nu erau dure!Eu am fost dura ca nu le-am primit pana acum in viata mea...Asadar,cu castile in urechi,am iesit din casa...

   Pluteam?....Cine ar fi putut sa imi spuna cand eu nici la doi pasi de mine nu vedeam...Nu auzeam,nu faceam nimic altceva decat sa ma las purtata de muzca,pecare in sfarsit o gaseam ca pe o alinare,ca pe un RAU necesar,ca pe...ei,bine...UN DROG!Sa fi fost intr-adevar drogata?...Niciodata!

    Puteam,in schimb,sa fiu in sevraj...Ar fi fost o crima sa ma despart de muzica ce imi facea atata bine...Daca stateam un moment fara muzica...ma deprimam brusc...

   -TU!!!

   Erau prietenii...Ei,si ce?...Nu imi mai pasa nici macar de compania lor?...

   -Esti in transa!

   Da,eram...Cine ar putea vreodata intelege ce simti in astfel de momente daca nu a trecut prin asta?...

   Nu,nu mai conta nimic...Scapam de frustrari(care,desi neindreptatite,imi subjugau viata...intr-o oarecare masura...),scapam DE MINE!

   Si vai! cat de bine era sa simt ca nu imi mai apartin nici macar mie,daramite lumii de care voiam sa ma separ in acel moment?...Faceam,mai nou,parte dintr-o alta lumea,iar muzica ma ajuta sa-mi creez lumea mea...

   E muzica!...

   Sunt in transa...Din nou...Scap...Evadez...Cand nimeni nu va fi langa mine,nu voi simti nicio lipsa,voi simti doar ca muzica va umple golul din viata mea...
   Dezamagire...se topeste in muzica...Cuvinte banale...raman in urma,inundate de caldura acordurilor venite inadins din alta lume...

   Ma simt o oarecare...Nici cuvinte pentru a descrie muzica nu mai gasesc...Oare ce trebuie sa fac ca sa ies din starea de euforie,care ma impiedica pana si sa imi venerez drogul de care ma simt atat de dependenta?...Nu mi-as dori sa fie un drog,dar chiar ca nu as trai fara muzica...

   Oare cand voi putea intelege ca daca nu ar fi muzica,as fi un nimeni,incapabil sa simta,sa traiasca,sa simta,sa vada?...

   Fara muzica sunt o faptura in viata careia nu intra decat ceea ce vrea ea si nu iese decat rautate...Nu as fi altceva decat o lacrima umana,uscata de sete si strivita de ambitii...Fara muzica,nu sunt decat o stea careia i-a fost furata lumina,pentru ca ea sa realizeze ca stralucea...Nu sunt altceva decat o ambitie pierduta in lume,un punct firav in necuprinsul atmosferei...

   Ma simt mica printre versurile unui cantec perfect gandit...

   Ma simt bine pe melodia destinului altcuiva...

   Ma reaprind sub flacara unei melodii ale carei acorduri le respir iar si iar...Fara sa ma satur de ele...Fara sa ma desprind de viata pe care o degaja...

   Imi reved viata prin prisma unei note prelungite pana la apus...

   Soarele apune,muzica se opreste...Iar eu,eu imi amintesc ca iubesc,ca traiesc,ca vreau,ca am prieteni,ca A FOST! A VAZUT! MI-A ZIS! M-A MINTIT! ARE ROST! SUNT! E!...SUNTEM!...Imi amintesc ca eu chiar traiam inainte de a lasa muzica sa imi intre in vene...Imi amintesc cat de frumos e sa traiesti...cat de bine e sa ai o viata...doar a ta!Pe care sa o conduci,sa o hranesti cu aspiratii si care sa te poarte in nemurire...

   Muzica traieste prin mine!...Eu traiesc prin muzica...