Din cand in cand...

  E din ce in ce mai greu...Dar traiesc in lumea mea...Asta e,in mare masura,ceea ce ma ajuta sa fiu mereu aceeasi...Cam ciudat...din punctul meu de vedere...De ce as trai in lumea mea?Pentru ca acolo cineva e mereu alaturi de mine...Acel cineva este,in realitate,oarecum plecat,absent din viata mea reala...Insa e tot alaturi de mine...Ne leaga cerul!...

  El e aici cand visez...Si nu pleaca niciodata...Va ramane mereu cu mine...In viata reala,habar n-am cum se va intampla,sincer...Nemarginita mea inteligenta sigur il va goni de langa mine...De ce oi fi asa?Stau si ma gandesc...dar la ce imi foloseste sa gandesc?...Eu am fost facuta sa visez,gandurile pastrandu-le pentru perioadele deprimante ale existentei mele...

  De ce e viata mea frumoasa acum?Pentru ca am reinvatat cum sa visez,pentru ca m-am trezit dintr-o deceptie mai proaspata decat dintr-o clipa de fericire,pentru ca ceea ce parea a fi un cosmar care nu m-ar fi lasat in pace toata vara s-a transformat in cel mai frumos vis,aducandu-mi aproape o persoana pe care sper ca nu o voi pierde niciodata...
  De ce nu pot face altceva decat sa visez?Aoleu!Acum trebuie sa gasesc singura explicatii...Sa fie plauzibile macar...Da` nu vreau!De ce ar trebui sa imi explic starea aceasta de fapt pe care nu numai ca o accept,dar de care nici nu vreau sa scap?...
  E atat de ciudat cand ma vad mergand pe strada,dar,in realitate,eu merg prin lumea mea...Voi ramana vesnic calatoare intr-o lume neexplorata,acea lume in care patrunde doar cine vreau eu,fara viza,fara nimic...(Si,intre noi fie vorba,in lumea asta a mea nu e criza...)
  Ma simt grav legata de universul meu...Nu ar fi nimic rau in asta daca as putea trai si in afara lui...Grava boala,asa-i?...Gasesc eu un antidot...Pana atunci insa,ma multumesc sa visez si sa ma gandesc la enorma mea sansa care a facut sa mi se incruciseze drumul cu al unei persoane atat de speciale...E de bine.El ma mai aduce oarecum cu picioarele pe pamant:)):)):))...
 Scuzele mele,dar eu nu rezist fara vreun emoticon,care sa "condimenteze" cele spuse,sau,mai bine zis,scrise de mine...Pentru ca nimic nu ar fi la fel daca nu ati gasi pe aici un indiciu care sa va indice starea mea de spirit din momentul scrierii acestor aberatii...Da!sunt intr-adevar niste aberatii:))...Pentru ca nu gasesc ceva mai potrivit care sa imi conduca lumea...
  El,insa,e cel mai potrivit sa imi conduca lumea...Iar eu sunt cea mai potrivita persoana venita de pe alta lume in acest peisaj...Nu-s de pe Marte!Sunt de pe Planeta Mea...:)):)):))
  Cine vine cu mine?...
  Pentru ca,din cand in cand,trebuie sa scapam pur si simplu de noi...Trebuie sa evadam in necunoscut pentru a simti ca traim...Sa scapam de ceea ce suntem ca sa realizam cine suntem...Sa visam ca sa ne dam seama de realitate...Sa iubim ca sa ne dam seama de ce traim...Sa ne dorim sa fim inconjurati de iubire,ca sa ne dam seama cum sa ne traim viata...Sa ne dorim sa traim...altfel...pentru a simti ca nu suntem in plus in lumea asta plina de tampenii si aberatii...Sa ne simtim noi insine altfel,pentru a ne axplica de ce nu suntem bineveniti intr-o lume murdara,care nu tine cont de niciun principiu logic,rational...Sa aberam din cand in cand...CA SA NE SIMTIM BINE!Si ca sa ne eliberam de ceea ce sta sa iasa violent din noi,atacand pana si fiintele care gandesc la fel...
  Pentru ca a gaandi e lucru mare in zilele noastre,nu va simtiti prost doar pentru ca faceti asta...Pentru ca daca ar face greva si oamenii care gandesc,ce-ar mai merge ca lumea prin zona?...:))
  Totusi,eu cred ca iau o pauza...Deaja miroase a creier incins...:))Asa ca am decis sa nu mai aberez,sa imi inchei confesiunea si sa ma intorc la starea-mi total normala de nefireasca reverie...