Argou de cocalar şi piţipoancă
Imagine 1Erau patru. N-aveau mai mult de 17-18 ani. Se aşezaseră zgomotos la masă, astfel încât toată lumea din local să le simtă prezenţa până în măduva oaselor. Erau ca patru bolovani trântiţi undeva pe o câmpie liniştită. Vorbeau tare, râdeau şi mai tare şi n-aveau absolut nici un chef să treacă neobservaţi.
E-mail"Bine, măh, că te spargi tu în figuri! Şmenarule şi bulangiule care eşti tu... Te crezi bengos, ha? Ia dă, măh, şi tu o bericioaică sau un vinuleanu aci la băiatu'... Ce faci faţa asta de sticlar?"
Pauză. Hohote de râs. Ş-acu' mai zi ceva dacă poţi, nah! Ce dacă n-ai chef să le auzi urletele, hohotele şi mahalagismele? Faci slalom printre ele. Ce dacă vrei să ai o oră de linişte? Ce dacă nu te interesează absolut deloc de existenţa lor meschină pe Terra? Ce dacă nu înţelegi o iotă din prostiile pe care le îndrugă? Să-i dai una peste ceafă? Păi, te uiţi la a lui şi ieşi în dezavantaj. Mai pierzi din teren după ce-i aproximezi înălţimea şi kilogramele. Ca să nu mai vorbim că ei sunt patru, iar tu unu'. Te ridici şi pleci. Mai ales că eşti singur, ba, mai mult, poţi să bagi mâna în foc că nu o să sară nimeni în ajutorul tău, iar chelnerul n-are absolut nici un chef să-i dea afară din local. Şi atunci ce-i de făcut? Te ridici şi pleci.
copyright "Jurnalul National" :D
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu