"This is the last night you'll spend alone
Look me in the eyes so I know you know
I'm everywhere you want me to be
The last night you'll spend alone
I'll wrap you in my arms and I won't let go
I'm everything you need me to be..."
"So you see? This world doesn`t matter to me. I`ll give up all I have just to breathe the same air as you `till the day that I die! I can`t take my eyes off you..."
"You say: <>...Tell me what do you want me to say when you treat me this way?... Oh,I love you maybe and I hope it goes away... How I want you daily,by now it`s gonna stay..."
Cand iti spuneam ca maine poate fi prea tarziu... Nu ma credeai. Azi a fost acel "maine",pe care il tot evitai. Credeai ca nu are sa soseasca niciodata?... Te inselai...
Am ales o zi... Mult prea mare... Mult. Am ales un sentiment mult prea mare... Am ales un moment pe care mi`as fi dorit sa nu`l revad in viata mea... E Craciunul. Si eu ti`am spus "La revedere" pentru ultima oara.
In coltul camerei obscure,cu bradutul luminos clipind obsedant deasupra capului meu,lacrimile mele luceau si paleau. Si tu ma rugai sa nu mai plang. Aveam vreun motiv sa fac asta? Tu stiai foarte bine ca voi plange. Cred ca in momentul in care ai vazut ca sunt eu ai raspuns si te`ai asteptat la ce va urma. Nu credeai ca va fi chiar azi. Nu? Dar da... Azi a fost. Craciun fericit!....
Stii ca maine imi voi dori sa ma arunc in bratele tale si sa adorm acolo... Sa visez cum am fi putut noi fi impreuna... Stii ca maine imi voi dori din tot sufletul sa`ti mai spun macar o singura data "Te iubesc"... Stii ca maine,daca as putea,as alerga spre tine cu bratele deschise si as prinde in ea toata suflarea ta. Te`as micsora si te`as baga intr`un buzunar si te`as tine drept amintire. Ca sa ma gandesc mereu la cat de frumos a putut fi,si cat de dureros s`a incheiat...
Stii ca maine,cand te vei trezi,vei spera sa fi fost un vis urat si nu oribila realitate... Stii ca maine,cand imi voi deschide telefonul,ma vor cuprinde lacrimile la vederea numelui tau si la neputinta de a te apela... Ce rost ar avea sa te mai sun,daca tot stiu ca ieri [respectiv azi] a fost ultima zi in care mai aveam dreptul sa`ti zic ceva?...
Stii ca,atunci cand imi va fi cel mai greu,ma voi gandi la noi... Si`mi voi dori ca totul sa reinceapa... Sa nu fi ingropat sentimentul... Ci doar cuvintele...
"Imi pare rau,dar eu nu te pot iubi... Te`am iubit. Dar nu mai pot."
Picase tavanul peste mine. Cu tot cu lustra si vascul sub care urma sa ne sarutam,sa ne poarte noroc tot restul anului... Mi`am facut cel mai frumos cadou... Mi`am pierdut propriul cadou minunat...
Poate ca,dupa alte cateva luni,in afara de acestea petrecute impreuna,ti se va face dor de mine... Vei vrea sa... Mai fie ce`a fost... Mai... Stii ca va fi mult prea tarziu.
Imi pare rau pentru tot ce am auzit. Imi doresc sa`mi bag capul in pamant,fix ca strutu` [io prefer sa fiu un emu!]. Sa nu`mi mai amintesc vreodata cum sunt. Sa nu mai aflu niciodata ca asta m`a facut respingatoare... Sa nu mai gonesc pe nimeni de langa mine...
Iti doresc sa fii fericit. Alaturi de oricine iti doresti tu. Nu mai pot sa`ti stau in cale. Distanta m`a biruit,intr`un final. Sentimentul ca devenisem rezerva... Ca atunci cand aveam nevoie de tine sa ma iei in brate si sa`mi zici ca totul va fi in regula [cand plangeam ca disperataaaaaaaaa!] poate era alta fata in locul meu,careia ii ziceai aceleasi lucruri frumoase,pe care o inrobeai cum m`au inrobit pe mine cuvintele si privirea ta.
Va fi o fata [sau vor fi fete] care te va [respectiv vor] merita mai mult decat te`am meritat eu. Si care vor avea posibilitatea sa te faca fericit. Si nu sa`ti fie o povara,cum simt ca am fost eu de cand te`ai schimbat atat...
Eu nu voi tine atata la timpul trecut. Eu tin la tine. Eu as face aproape orice pentru tine. Imi esti cel mai bun prieten. Nu are rost sa vorbesc ca si cand unul dintre noi s`ar fi dus. Nu are rost sa ma simt ca si cand aceasta relatie "a murit". Nu. N`a murit. Traieste in amintirea noastra. Alaturi de noi. Pentru mine,ai fost primul. Din toate punctele de vedere. Pentru tine... Sincer,habar n`am ce`am fost.
Si stii ca vei ramane mereu acel "prim". Iti multumesc ca mi`ai deschis drumul. Ca mi`ai aratat cum e cu,si cum e fara... Ca mi`ai aratat cum pot fi pe val si cum pot cadea,in vederea aceluiasi sentiment.
Insa mereu imi va fi greu sa reved o poza sau o amintire fara sa`mi dea o lacrima in coltul ochiului. Ce era viu ieri,azi e o piatra rece,sub care zac primele mele sentimente...
Dar...
Propun un toast: pentru ceea ce a fost,si pentru ce va avea curajul sa fie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu