121. Numarul meu preferat.
12-ziua noastra.
Happy anniversary.
Simt ca m`am obisnuit cu tine. Foarte mult. Simt ca am nevoie de tine. Simt ca mi`e dor de tine de fiecare data cand indraznesc sa ma misc,cu aceeasi frica de a nu`ti spulbera iluzia...
Simt ca saptamanile trec prea greu. Si trec toate cu un singur scop... Ca sa te aduca pe tine mai aproape... Si sa apropie momentul in care ne vom revedea... Mereu imi promit ca te voi imbratisa si nu`ti voi mai da drumul... Insa niciodata nu am curajul sa te prind... Cazi inainte sa`mi dau seama ca visez... Ma rostogolesc in golul despartirii inainte chiar de a`mi da seama ca erai chiar tu in fata mea... Si nu un miraj... Un trucaj ieftin... Inainte sa`mi dau seama ca puteam sa te retin mai mult... Sa`mi prelungesc fericirea macar cu o clipa... Sa aman sevrajul cu un moment...
Sunt multe lucruri care,cu siguranta,vor ramane nespuse...
In noaptea aceea n`am putut dormi ca lumea... M`am ridicat in capul oaselor,plangand,si cautand luna,sa`mi cicatrizeze lacrimile pe tenul oparit. Nu am gasit decat cateva stele. Care sclipeau in ciuda tristetii mele... Si m`am gandit sa`ti scriu. Cu lacrimile prelingandu`se pe obraz,cu mana manjindu`mi fata de cerneala in scurtele momente in care o aduceam la obraz sa`mi sterg doua-trei din ele,continuam sa scriu. Si nu aveam de gand sa ma opresc pana cand nu aveam sa ma simt mai bine.
Dar m`am vindecat. Si am cazut intr`un somn din acela-lung si fara vise. Neintors. Calm.
Cu spasme continue ale mintii,cu viziuni imperceptibile si cu stresul tic-tacului ceasului...
A doua zi ti`a parut rau. Ai vrut sa dai de mine. N`ai reusit. Pana cand m`am induplecat. Si... Mi`ai spus. Te`am iertat din primul moment. Nu mi`a mai pasat ce ai spus,daca ai vrut sa sune asa,sau nu. Nu spune niciodata ca nu iert. Si ca nu ascult. Pentru ca o fac... Chiar si cand dorm... Iti ascult respiratie si ma ingrijoreaza fiecare miscare brusca a ta... Visai urat...
Zilnic imi e mai greu. Te aud si`mi vine greu sa cred ca tu esti ala... Imi vine greu sa cred ca te pot pierde atat de usor... Tu faci totul sa capete atata sens...
Iarta`mi orice deza,agire.
Orice neincredere.
Orice scanteie de scepticism.
Orice moment in care nu ma gandesc la tine...
Sunt multe lucruri care vor ramane nespuse. Sunt multe sentimente care vor ramane netraite. Sunt multe zile care s`au golit deja de sens,in infinita asteptare... Si... Ce imi faci tu e o particica infima din suferinta cauzata de prea multa asteptare... Sunt momente cand,pur si simplu cedez. Ma arunc in pat,ma acopar cu esarfa aia si`mi strang in brate ursuletul de plus care`ti poarta numele. Si nimeni nu imi mai poate spune ce sa fac. Nimeni nu imi mai poate cere sa fiu fidela vesnicului zambet. Nimeni,nici macar eu,nu ma poate convinge sa nu o fac. Fiindca ma distruge. Ma macina incetul cu incetul. Fiindca sunt urata cand plang. Fiindca mi se vor adanci cearcanele. Fiindca voi fi obosita a doua zi. Fiindca tu nu ai vrea sa ma vezi asa...
Mi`e pur si simplu dor. Ma pot condamna pentru asta?...
N`as zice...
S`au facut...4 luni... De cand am ales ca am putea sa incercam sa ne spunem ce`a ramas nespus acum peste 6 luni...
Si... Am apucat`o si p`asta...
Data viitoare,iti promit ca nu`ti voi mai da drumul. Data viitoare vei afla,in sfarsit,pana unde pot ajunge. Ce limite are-sau n`are- sentimentul. In persoana mea.
Pana atunci... Vei fi aici?...
http://www.youtube.com/watch?v=M3HTBibS_T4
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu