sâmbătă, 25 decembrie 2010

A.

 "All the things she said,all the things she said,running through my head,running through my head..."

 "This is the last night you'll spend alone
Look me in the eyes so I know you know
I'm everywhere you want me to be
The last night you'll spend alone
I'll wrap you in my arms and I won't let go
I'm everything you need me to be..."



 "But you were the one for me and now I`m going through the door... When you take that step,I love you,babe,more and more...We need to laugh,and sing,and cry and warm each other`s hearts tonight... Having fun of all of it and loving all of mother God..."

 "So you see? This world doesn`t matter to me. I`ll give up all I have just to breathe the same air as you `till the day that I die! I can`t take my eyes off you..."

 "You say: <>...Tell me what do you want me to say when you treat me this way?... Oh,I love you maybe and I hope it goes away... How I want you daily,by now it`s gonna stay..."



 Deci... S`a terminat.
 Cand iti spuneam ca maine poate fi prea tarziu... Nu ma credeai. Azi a fost acel "maine",pe care il tot evitai. Credeai ca nu are sa soseasca niciodata?... Te inselai...
 Am ales o zi... Mult prea mare... Mult. Am ales un sentiment mult prea mare... Am ales un moment pe care mi`as fi dorit sa nu`l revad in viata mea... E Craciunul. Si eu ti`am spus "La revedere" pentru ultima oara.
 In coltul camerei obscure,cu bradutul luminos clipind obsedant deasupra capului meu,lacrimile mele luceau si paleau. Si tu ma rugai sa nu mai plang. Aveam vreun motiv sa fac asta? Tu stiai foarte bine ca voi plange. Cred ca in momentul in care ai vazut ca sunt eu ai raspuns si te`ai asteptat la ce va urma. Nu credeai ca va fi chiar azi. Nu? Dar da... Azi a fost. Craciun fericit!....



 Stii ca maine imi voi dori sa ma arunc in bratele tale si sa adorm acolo... Sa visez cum am fi putut noi fi impreuna... Stii ca maine imi voi dori din tot sufletul sa`ti mai spun macar o singura data "Te iubesc"... Stii ca maine,daca as putea,as alerga spre tine cu bratele deschise si as prinde in ea toata suflarea ta. Te`as micsora si te`as baga intr`un buzunar si te`as tine drept amintire. Ca sa ma gandesc mereu la cat de frumos a putut fi,si cat de dureros s`a incheiat...
 Stii ca maine,cand te vei trezi,vei spera sa fi fost un vis urat si nu oribila realitate... Stii ca maine,cand imi voi deschide telefonul,ma vor cuprinde lacrimile la vederea numelui tau si la neputinta de a te apela... Ce rost ar avea sa te mai sun,daca tot stiu ca ieri [respectiv azi] a fost ultima zi in care mai aveam dreptul sa`ti zic ceva?...
 Stii ca,atunci cand imi va fi cel mai greu,ma voi gandi la noi... Si`mi voi dori ca totul sa reinceapa... Sa nu fi ingropat sentimentul... Ci doar cuvintele...
 "Imi pare rau,dar eu nu te pot iubi... Te`am iubit. Dar nu mai pot."
 Picase tavanul peste mine. Cu tot cu lustra si vascul sub care urma sa ne sarutam,sa ne poarte noroc tot restul anului... Mi`am facut cel mai frumos cadou... Mi`am pierdut propriul cadou minunat... 
 Poate ca,dupa alte cateva luni,in afara de acestea petrecute impreuna,ti se va face dor de mine... Vei vrea sa... Mai fie ce`a fost... Mai... Stii ca va fi mult prea tarziu.
 Imi pare rau pentru tot ce am auzit. Imi doresc sa`mi bag capul in pamant,fix ca strutu` [io prefer sa fiu un emu!]. Sa nu`mi mai amintesc vreodata cum sunt. Sa nu mai aflu niciodata ca asta m`a facut respingatoare... Sa nu mai gonesc pe nimeni de langa mine... 


 Iti doresc sa fii fericit. Alaturi de oricine iti doresti tu. Nu mai pot sa`ti stau in cale. Distanta m`a biruit,intr`un final. Sentimentul ca devenisem rezerva... Ca atunci cand aveam nevoie de tine sa ma iei in brate si sa`mi zici ca totul va fi in regula [cand plangeam ca disperataaaaaaaaa!] poate era alta fata in locul meu,careia ii ziceai aceleasi lucruri frumoase,pe care o inrobeai cum m`au inrobit pe mine cuvintele si privirea ta.
 Va fi o fata [sau vor fi fete] care te va [respectiv vor] merita mai mult decat te`am meritat eu. Si care vor avea posibilitatea sa te faca fericit. Si nu sa`ti fie o povara,cum simt ca am fost eu de cand te`ai schimbat atat...




 Eu nu voi tine atata la timpul trecut. Eu tin la tine. Eu as face aproape orice pentru tine. Imi esti cel mai bun prieten. Nu are rost sa vorbesc ca si cand unul dintre noi s`ar fi dus. Nu are rost sa ma simt ca si cand aceasta relatie "a murit". Nu. N`a murit. Traieste in amintirea noastra. Alaturi de noi. Pentru mine,ai fost primul. Din toate punctele de vedere. Pentru tine... Sincer,habar n`am ce`am fost.
 Si stii ca vei ramane mereu acel "prim". Iti multumesc ca mi`ai deschis drumul. Ca mi`ai aratat cum e cu,si cum e fara... Ca mi`ai aratat cum pot fi pe val si cum pot cadea,in vederea aceluiasi sentiment.
 Insa mereu imi va fi greu sa reved o poza sau o amintire fara sa`mi dea o lacrima in coltul ochiului. Ce era viu ieri,azi e o piatra rece,sub care zac primele mele sentimente...
 Dar...

 Propun un toast: pentru ceea ce a fost,si pentru ce va avea curajul sa fie.

duminică, 19 decembrie 2010

Draga Mosule,

 Stii ca atata timp nu am crezut in tine... Iarta`ma... Nici nu mai pot reincepe sa cred...Insa sunt dispusa sa fac o concesie,in spiritul sarbatorilor... Asadar,te rog,asculta`mi lista de cadouri... Nu iti cer sa`ti umpli sacul pana la refuz si sa te obosesti in zadar aducandu`l pana sub bradul meu... Oricum nu incapi pe horn,deci ar fi o pierdere de timp...
 Mosule,anul asta... Numai pe tine ma pot baza sa`mi aduci ce vreau...

 Te rog din suflet,adu`mi prietenii inapoi de Craciun...
 Anuleaza`mi toate pierderile... Ofera`mi iertare din partea lor... Readu-le increderea in mine!
 Fa`i sa creada in continuare in ceea ce sunt... Si in ceea ce am fost...
 Pune o fundita peste pacea in familie si adu`mi`o asa,bruta,netransformata,palpabila si dulce... Macar pentru cateva zile...
 Adu inapoi vechile mele calitati si ajuta`ma sa le pastrez... Tot cateva zile... Mi`e dor de vechea mea persoana...
 Insufleteste`mi prajitura de pasla agatata in brad,fa`o sa`mi vorbeasca,fa`o sa nu ma mai ignore... Sa nu mai intoarca capul atunci cand ii vorbesc...
 Du tuturor copiilor care n`au avut pana acum parte bomboane... Multe... Sa le indulceasca acel gand ca... si maine va fi la fel...
 Da tuturor celor dezamagiti speranta ca,in momentul in care vor reinvata sa zambeasca,va fi din nou bine...
 Imprastie speranta... Fiindca... simt asta... incepe sa se duca... Precum petrolul si gazele naturale... E o resursa epuizabila,neregenerabila... Si daca lipsteste,va lipsi si Craciunul... Mosule! Vrei sa`ti pierzi locul de munca?...
 Nu in ultimul rand... Du tuturor celor dragi un gand bun... Sa stie ca,indiferent ce s`ar intampla,eu ma gandesc la ei... Si nu vor fi niciodata singuri atata timp cat am ramas macar eu alaturi de ei... Oricat de neinsemnata as fi... Tot exist... Tot sunt prezenta... Tot sunt reala si realizabila...
 Mosule... Te mai rog ceva... Treci pe la mine in seara de Ajun,cand toti vor fi dormind,cu mine`n frunte,si sterge`mi lacrimile de pana acum... Cu maneca ta lunga si rosie. Sterge`le. Acum. Si pentru totdeauna...


 Te rog eu... Nici nu cred ca`ti inchipui cum e sa ceri cuiva in a carui existenta nici macar nu crezi sa`ti aduca tot ce ai mai drag inapoi... Dar,undeva,departe,nu zic in Laponia,prea`i cliseu,dar undeva... Existi. Daca nu aici,unde nu te`a vazut nimeni... Atunci esti acolo,sus...
 Pe steaua care rasare prima si in fata careia imi pun toate dorintele,asculta`mi rugamintile...
 Si,in seara de Ajun,cand vei trece pe aici,vei auzi colinde... Ecoul glasului meu adormit ti le va incredinta... Drept multumire... Impreuna cu vesnica farfurie cu prajituri si la fel de nelisita cana cu lapte...
 Mosule... Adu`i pe toti inapoi,asa cum au fost si pana acum...


                                                                                                               Cu drag,
                                                                                                                  viitorul Rudolf.

sâmbătă, 18 decembrie 2010

`Cause,babe,you`re a firework...

 Seara. Pe la 8 jumate. Dupa ceva vin. Incepem cu bradu`. Ia`l,Riri,si plimba`l prin casa. Romantic moment. Io si bradu`. Artificial. Mai inalt ca mine... Pleaca,Riri,si cumpara stelute. Intoarce`te. Pleaca iar [la 10] si cumpara instalatie. Norocu` tau ca inchisesera deja...
 Da drumu` masutei peste mainile lu` maica`ta. Scoate`o de sub birou,de unde s`a intepenit,incercand sa vada daca mai gaseste o priza libera pentru toate cele 3 instalatii... N`a gasit. Imi ia mie stecheru` din camera,respectiv unica posibilitate sa`mi incarc ce am de incarcat. Telefoane. Nu altceva. Acel ceva merge pe baterii. Da s`a stricat. E la reparat. Pentru Craciun. [Glumesc:)).]
 Siiii... Dupa cateva ore de suspans... Gata si bradu`:). Pacat ca eram prea ametita sa ma bucur ca lumea de el... Da` numai dupa un somn bun iti dai seama ca si viata ta e la fel. Bunaaaaaaa.
 Apoi... Seri luminate de baculete colorate... Somn de dupa-amiaza in reprize,treziri bruste cu lumini demonice... Asteptari... Adica... Ma trezesc sunata de cineva,inchid ca sa ma culc la loc... Siii...Realizez ca nu mai am baterie. Bag telefonu` la incarcat. Ma trezesc iar. Il scot. Bag steluta,sa nu arate a casa pustie... Oooo,da. The good life.
 Important e ca... Vine vacanta. Cazaturi. Alunecari [de teren,la cata sunt io...]. Frecusuri. Turturi. Din nou vin fiert. Caldura. Baie calda. Spuma. Vin. Fiert. Brad. Rasina. Impotmoleli. Cizme de cauciuc. Buline. Dungi. Pulovere. Cu model norvegian. Gheata pe geam. Racoare. Ger. Degeraturi. Ciocolata. Parfum. Dragoste. Prietenie. Globuri. Vasc.
 Asta e iarna pentru mine.
 Ah! Am reusit,bai. Te`am facut sa pici. In zapada. Cu pretul propriei mele caderi... Te`am racosti bine. Cu pretul unei bai de zapada. Dar... A meritat.
 A meritat totul. Pentru momentul in care te`am vazut stand in fata casei si asteptand... Pe cine?... Pe mine:)...
 In seara asta... Nou eveniment. Let`s fall:).
 Patine. Fular. Gheata. Impreuna... Fac seara...
 Bilantul ultimei saptamani se incheie aici.
 Ati urmarit buletinul de stiri de pe planeta brazilor. Batelor. Barelor. Barilor. Cum s`o zice.
 Pana data viitoare... Love each other.


 P.S.: Spuneti totul azi. La momentul potrivit... Maine ar putea fi prea tarziu... Spune "te iubesc" atunci cand simti asta. Maine se poate sa nu mai ai cui... Spune "mi`e dor de tine" atunci cand stii ca`i asa... Cand iti vei face curaj... Va fi poate inutil. Si ce ti`ai dorit... Strange in brate alta dorinta... Spune ce ai de spus inainte sa`ti pierzi si cuvintele,si persoana,si ocazia...
 Peace!:)

luni, 13 decembrie 2010

Skillet - Will you be there (lyrics)

12

 E o parte din 121. Daca il dai la o parte pe 1. Ultimu`.
 121. Numarul meu preferat.
 12-ziua noastra.
 Happy anniversary.
 Simt ca m`am obisnuit cu tine. Foarte mult. Simt ca am nevoie de tine. Simt ca mi`e dor de tine de fiecare data cand indraznesc sa ma misc,cu aceeasi frica de a nu`ti spulbera iluzia...
 Simt ca saptamanile trec prea greu. Si trec toate cu un singur scop... Ca sa te aduca pe tine mai aproape... Si sa apropie momentul in care ne vom revedea... Mereu imi promit ca te voi imbratisa si nu`ti voi mai da drumul... Insa niciodata nu am curajul sa te prind... Cazi inainte sa`mi dau seama ca visez... Ma rostogolesc in golul despartirii inainte chiar de a`mi da seama ca erai chiar tu in fata mea... Si nu un miraj... Un trucaj ieftin... Inainte sa`mi dau seama ca puteam sa te retin mai mult... Sa`mi prelungesc fericirea macar cu o clipa... Sa aman sevrajul cu un moment...
 Sunt multe lucruri care,cu siguranta,vor ramane nespuse...
 In noaptea aceea n`am putut dormi ca lumea... M`am ridicat in capul oaselor,plangand,si cautand luna,sa`mi cicatrizeze lacrimile pe tenul oparit. Nu am gasit decat cateva stele. Care sclipeau in ciuda tristetii mele... Si m`am gandit sa`ti scriu. Cu lacrimile prelingandu`se pe obraz,cu mana manjindu`mi fata de cerneala in scurtele momente in care o aduceam la obraz sa`mi sterg doua-trei din ele,continuam sa scriu. Si nu aveam de gand sa ma opresc pana cand nu aveam sa ma simt mai bine.
 Dar m`am vindecat. Si am cazut intr`un somn din acela-lung si fara vise. Neintors. Calm.
 Cu spasme continue ale mintii,cu viziuni imperceptibile si cu stresul tic-tacului ceasului...
 A doua zi ti`a parut rau. Ai vrut sa dai de mine. N`ai reusit. Pana cand m`am induplecat. Si... Mi`ai spus. Te`am iertat din primul moment. Nu mi`a mai pasat ce ai spus,daca ai vrut sa sune asa,sau nu. Nu spune niciodata ca nu iert. Si ca nu ascult. Pentru ca o fac... Chiar si cand dorm... Iti ascult respiratie si ma ingrijoreaza fiecare miscare brusca a ta... Visai urat...

 Zilnic imi e mai greu. Te aud si`mi vine greu sa cred ca tu esti ala... Imi vine greu sa cred ca te pot pierde atat de usor... Tu faci totul sa capete atata sens...
 Iarta`mi orice deza,agire.
 Orice neincredere.
 Orice scanteie de scepticism.
 Orice moment in care nu ma gandesc la tine...

 Sunt multe lucruri care vor ramane nespuse. Sunt multe sentimente care vor ramane netraite. Sunt multe zile care s`au golit deja de sens,in infinita asteptare... Si... Ce imi faci tu e o particica infima din suferinta cauzata de prea multa asteptare... Sunt momente cand,pur si simplu cedez. Ma arunc in pat,ma acopar cu esarfa aia si`mi strang in brate ursuletul de plus care`ti poarta numele. Si nimeni nu imi mai poate spune ce sa fac. Nimeni nu imi mai poate cere sa fiu fidela vesnicului zambet. Nimeni,nici macar eu,nu ma poate convinge sa nu o fac. Fiindca ma distruge. Ma macina incetul cu incetul. Fiindca sunt urata cand plang. Fiindca mi se vor adanci cearcanele. Fiindca voi fi obosita a doua zi. Fiindca tu nu ai vrea sa ma vezi asa...
 Mi`e pur si simplu dor. Ma pot condamna pentru asta?...
 N`as zice...

 S`au facut...4 luni... De cand am ales ca am putea sa incercam sa ne spunem ce`a ramas nespus acum peste 6 luni...
 Si... Am apucat`o si p`asta...
 Data viitoare,iti promit ca nu`ti voi mai da drumul. Data viitoare vei afla,in sfarsit,pana unde pot ajunge. Ce limite are-sau n`are- sentimentul. In persoana mea.
 Pana atunci... Vei fi aici?...

http://www.youtube.com/watch?v=M3HTBibS_T4

vineri, 10 decembrie 2010

All I want for Christmas is you:).

  Se cam apropie vacanta...
 Si pe mine ma cam apuca astenia-partea a 4-a. Respectiv a` de iarna...
 Dor de vin fiert cu scortisoara.
 Dor de patinuarul pe care nu l`am mai "frecventat" de mult timp.
 De cozonac.
 De miros de brad.
 De colinde.
 De multa zapada.
 De cerul rosiatic din care curge. Si curge. Si curge. Zapada.
 De dormitul pana tarziu.
 De prietenie.
 De caldura dupa inghet.
 De limba lipita dinadins de stalpii inghetati.
 De imagini vesele.
 De hartia de impachetat cu model de sarbatori.
 De carti si povesti.
 De cum era inainte.
 De a redeveni copil.
 De a lua o pauza.
 De a ma indragosti de tot,de toti,de toate. De a fi mai buna [ca,de! e Craciun...].
 De cadouri...
 De globuri [cat ador sa`mi privesc reflectia in globuri...].
 De beteala [ca sclipeste excesiv].
 De...Mmmmm... Popcorn.
 De ciiocolata de menaj [pe care o ador mai presus de orice...ca`i mai mare decat aia normala. mai grea. are alt gust... ha,nu ma apuc sa dau pe`aici motive "culinare"...]
 De pliculetele de zahar halite in asteptarea a ceva mai bun.
 De masa de Craciun.
 De toti prietenii adunati la mine acasa,devastand tot ce prind...
 De spiritul Sarbatorilor.
 De pace...
 De aromnie...
 De ceea ce nu pot avea decat de Craciun...
 Si...Nu in ultimul rand...
 De tine.
 Esti cel mai frumos cadou pe care l`as putea primi anul asta.
 Why not?...
 Asa ca... Astept Craciunul. Si realizarea intreeeeegiiiii liste de mai sus...
 Merry X-Mas:).

vineri, 3 decembrie 2010

Cred ca...

 Sa stii ca asteptarea merita.
 Adica nu... Se poate sa nu merite. Insa tu o faci sa merite.
 In fiecare zi vad altele si altele despre tine,stiu altele si altele,te cunosc,uit cum esti,te redescopar,ma superi,iert,revin,refuz,reincep,reaccept.
 Nu ma gandeam ca se va intampla din nou...
 Dar,de fiecare data cand te vad,ma reindragostesc de tine.
 Nu e chiar vina mea ca,in decursul unor saptamani bune,te mai uit... Dar cand te vad,simt din ce in ce mai multe furnicaturi pe sira spinarii. Si simt ca,fata in fata,nu as putea sa gresesc cu nimic.Si uite ca nici de data asta nu am gresit... Am venit cu un bonus chiar... [Si chiar si acum mai rad de sperietura pe care am tras`o in momentul in care m`ai intrebat daca te insel... De ce te`as insela? Ah! D`asta! Mda.. Prietenii stiu de ce.. ;)]
 Si uite cum alt sfert de ora s`a scurs,a trecut cu mine tot intrebandu`ma ce sa fac. Ce sa fac ca sa te mai retin. Ce sa fac ca sa nu te pierd din nou. Ce sa fac ca sa nu pleci,sa nu`mi mai dai niciodata drumul... Ce sa fac ca sa iti arat ca doua saptamni au fost arhisuficiente pentru mine. Ca,daca te mai vad o data plecand imi va fi frica sa ma mai intorc cu spatele vreodata,ca sa nu`ti pierd ultimele miscari...
 De data asta,dupa ce am plecat,nu m`am mai intors sa vad ce faci... Am mers inainte. Si am sperat ca si data viitoare va fi la fel. De`abia acum mi`am amintit ca trebuia sa`mi musc inima,sa o simt intre dinti,sa o rod si sa ma aventurez,sa fac pasul ala... Sa`ti zic in fata ca te iubesc...
 Era aproape de plecare... Si in jurul nostru ploua. De pe umbrela mea atotcuprinzatoare se prelingeau picaturi care se rasfrangeau asupra mea. Cursul le era deviat brutal de statura ta. Esti inalt... Destul de inalt... Si era frig... Insa mainile au uitat sa`mi inghete. Acea caciulita amuzanta te`a facut pana si pe tine sa zambesti. Daca e funny,tot respectu` pentru ea...
 Giratoriul era deja pustiu. Cateva masini, Treceau repede,nu aveau timp sa isi scurga ochii dupa niste amorezi juniori. Asa ca nu`mi mai pasa daca ne vedea cineva. Si te`am luat in brate. Dorindu`mi sa te acopar,sa nu te mai ploua,sa nu`ti mai fie frig... Dar tu m`ai strans atat de tare,incat am simtit ca nu voi fi vreodata in stare sa te iubesc mai mult decat ma iubesti tu... Strangeai trupul meu umflat de geaca rosie din ce in ce mai tare... Din ce in ce mai moale... Din ce in ce mai bine... Din ce in ce mai greu... Imi doream sa ametesc exact in acel moment,sa`ti pic in brate si sa nu ma mai ridic de`acolo...
 Stiai si tu cat de racita sunt. Atat de racita incat din gatul meu parca ar porni un amplificator. Sunetele sunt deja de o mie de ori mai tari decat o tuse normala. Totusi,ai avut curajul sa te apropii de mine. Nu m`ai dat la o parte. Nu te`ai dat,pas cu pas,mai incolo,lasandu`mi din ce in ce mai mult spatiu. Ba,mai mult,ce naiba te`ai fi facut fara umbrela mea?
 Apoi am picat in zapada. Am alunecat si am cazut intr`un tipat usor teatral,jumate surprins ca nu mai sunt cu nasul la nivelul buzelor tale... M`ai ridicat si ai ras. De mine,mai? Nu ma supar,ai ras cu drag... Si te`ai mirat cum de nu eram uda... Farmecul meu personal... Nici macar ploaia nu se atinge de mine :D. Pot fi fosrte a naibii...Si,normal,ma pot certa pana si cu ploaia. Ce te astepti de la fata care ii facea morala propriului caine pe strada,in drum spre scoala?...
 Toate acele minute,desi putine,au fost pline... Fiindca nu voiai sa`mi dai drumul. Nu voiam nici eu asta.
 Cand,in sfarsit,a trebuit sa pleci,ceva s`a prabusit in mine. Idealul relatiei noastre... Era mai ireala,mai indepartata,mai minunata,mai breathless, mai speechless, mai perfecta ca niciodata...
 Si acum stau si ma gandesc... Nimeni nu ne`ar fi vazut vreodata impreuna. Insa noi nu ne vedem separat...Chiar daca nu te vad zi de zi... Asta nu ma impiedica sa traiesc alaturi de tine zi de zi.
 Imi pare rau ca ai plecat...
 Dar te vei intoarce,nu`i asa?...
 Nu vei lasa ploaia sa inghete pe mine,sa ma transforme in acea statuie asteptanda,nu`i asa?
 Nu vei lasa pe nimeni sa distruga ce am construit impreuna...
 Nu vei lasa pe nimeni sa roada sistematic relatia noastra,pana cand nu se va mai alege decat praful a ceea ce a fost de ea...
 Inca esti primul pe lista mea de cadouri de Craciun de anul acesta:). Si singurul element care o populeaza.
 Pana data viitoare cand ne vom vedea...
 Te iubesc:).

miercuri, 1 decembrie 2010

Si iarna a venit...

 Ma gandeam atunci ca e chiar de ajuns. Ca daca ma separa de prietenii mei,daca imi iau ceea ce`mi place,totul se va sfarsi. Ca viata va fi un exil. Eu-sa nu vorbesc?
 Eram singura,urcand panta. Si incepuse sa ninga. Degetele imi inghetasera. Tineam strans in palma telefonul,care nu mai inceta sa vibreze.Si manusile mele fara degete tremurau de frig. Degetele nu mai tremurau. Mureau silentios,articuland amprenta vibratiilor.
 Lumina venita din varfurile innorate ale stalipilor deja nu mai ajungea cum trebuia pana la mine. Si era frig. In acel moment,cand fulgii mi se uscau pe limba si zapada se plimba incet,in valuri,pe deasupra mea si pe sub mine,am simtit nevoia sa`mi lipesc plamanii de asfalt.
 Te recuperasem,si asta era tot ceea ce conta.
 Mana mea rebele,desi nu mai era,tot nu voia sa intre in buzunar,sa se incalzeasca putin,poate chiar sa revina la viata cu niste tuica fiarta... Voia doar sa se simta ca si cum ar fi acoperita de palma ta.
 Raceala era amortizata de fesul meu lung,de pitic insotitor al Albei-Ca-Zapada. Plamanii mei mi se scurgeau afara din gura ca un balon de guma de mestecat... La fiecare tuse,seaca,uscata,se mobilizau si se materializau intr`un cauciuc fin care`mi invelea si`mi ingrosa buzele. Voiam sa dau tot cauciucu` asta nociv afara,.sa se imprieteneasca cu asfaltul.
 Si mai voiam ceva: pe tine atunci si`acolo.
 De`abia ma mai tineam pe picioare. Dar avand in subconstient vocea ta,mergeam. Suportam. Induram. Inghetam.
 Ma incalzea ideea ta.
 Drumul nu a fost niciodata atat de lung.
 Tu nu ai fost niciodata atat de departe...
 Si niciodata nu mi`a fost atat de dor de o entitate ireala. Fiindca tu... Tu... Esti prea departe ca sa fii adavarat.
 Iar eu... Eu... Sunt prea des umbra ta ca sa fiu si altceva...
 Si uite ca iarna a venit. Si tu nu ai fost acolo,sa ma tii de mana.