Confused...

 Credeam ca stiu exact ce fac...Dar numai acum am realizat ca,de fapt,sunt doar un copil confuz,fara idei,fara imaginatie,care nu stie sa minta,ba,mai mult,se incurca in propriile minciuni...

 Ma impiedic de decizii gresite,luate in necunostinta de cauza...

 Regret acum ca am ascultat totul si am luat in seama tot.Regret ca nu mi-am dat seama la timp cine ma voia fericita si cine nu ne voia impreuna...

 Regretca am cautat cu orice pret adevarul,in loc sa-l las sa iasa singur la iveala...

 Cautand un cuvant care sa imi ingane gandul obsedat,nu m-am uitat din ce parte vine si l-am ascultat din prima...Fara sa ma gandesc ca un astfel de cuvant ar putea omori o prietenie.Fara sa ma gandesc ca acea prietenie nu are sa mai invie vreodata...

 Am urmat orbeste acel cuvant care imi dadea satisfactia ca am si eu o data dreptate,cand,de fapt,in acel moment ma inselam cel mai rau...

 Astfel,abatandu-ma de la drum,am ucis cea mai frumoasa prietenie...Si am pierdut o parte din mine,care,de acum,va rataci in permanenta in cautarea imaginii lui...

 Asa mi-am pierdut confidentul de alta data,fratele mereu gata sa imi fie aproape...

 Asa mi-am calcat pe inima ca sa imi apar mandria si am decazut...mai rau...

 Asa am crezut ca imi fac bine,si mi-am alungat linistea...

 Asa am crezut ca il fac sa se simta vinovat,dar vinovatia s-a rasfrant asupra mea...

 Un singur pas m-a dus de la extaz la agonie...

 Acelasi pas m-a luat din mijlocul Paradisului si m-a adus inapoi cu picioarele pe Pamant...Pe acest Pamant in care eu gresesc si nimeni nu e acolo sa ma ajute sa imi rascumpar greseala si sa ma reasez pe poteca spre idealul NOSTRU...

 L-am pierdut.
 L-am avut.
 L-am stiut.
 L-am crezut.

 L-am iubit...Acum nici macar curajul acesta nu-l mai am...

 L-am privit in ochi...M-am simtit inselata...

 L-am lasat in urma...M-am piedrut pe mine...
 L-am rugat...A rupt totul dintre noi...

 Acum e gata.

 Linistea se asterne din nou peste tot ce a fost.Iar imaginea noastra vegheaza asupra fiecaruia dintre noi.

 Eu il vreau fericit,alaturi de oricine vrea el.

 El nu vrea sa mai auda de mine.

 Iar eu incerc din nou sa ma asez pe drumul normal.

 Alaturi de cineva care imi e si acum alaturi.

 Dupa toata perioada confuza in care i-am iubit pe toti si i-am lasat in urma,fara cuvinte.

 Mi-a ramas alaturi,nu il merit,dar ma vrea inapoi...

 Si eu pe el...

 Pentru ca doar alaturi de unul din ei voi mai putea fi din nou eu...

 El a plecat dupa prima tradare...
 El m-a asteptat,chiar dupa multe momente in care am gresit si i-am gresit...

 Alegerea e una clara...

 Nu ma gandesc sa mai calc vreodata in viata celui pe care l-am facut sa sufere,dar care nu s-a gandit o clipa la mine in ultima vreme...Il vreau fericit in lumea lui...Pentru ca nu a reusit sa ma ierte cand a vazut ca imi pare sincer rau,desi eu i-am iertat toate iesirile...

 In schimb ma voi intoarce in viata celui ce a tinut la mine,dar nu a stiut sa o arate si care mi-a fost alaturi fara sa vad...

 Pe care nu a trebuit sa-l iert vreodata,dar care m-a iertat intotdeauna...Si caruia ii multumesc prin intoarcerea mea la normal...

 Sunt confuza...

 Dar e bine...

 Drumul meu se contureaza din nou clar in fata...

 Da.

 Stiu acum ce trebuie sa fac.

 Si plec din nou la drum,cu o noua strangere de inima si cu o permanenta parere de rau...
 Nu sunt mandra de mine...

 Dar voi fi.

 Dupa ce imi voi rascumpara fiecare greseala...

 Si voi incepe de acum.

 Imi pare rau.

 Si iubesc.