Mii.

 Sunt mii de motive pentru care toti semanam si ne distingem unul de celalalt,in acelasi timp.

 Sunt mii de zile,chiar cu mult mai mult,de trait pentru fiecare dintre noi.

 Sunt mii de cuvinte de spus,in momentul in care nu mai poate fi spus nimic.

 Sunt mii de clipe in care ai da totul pe o fericire ca aceea.Si mii de clipe in care ai renunta la tot,doar pentru ca ambitia ti se zbate la portile sufletului.
 Sunt mii de persoane care iti trec prin fata,le uiti,vin,trec,nu ti se remarca prin nimic.
 Sunt mii de trasaturi care te fac comun si numai una care te scoate in evidenta.
 Sunt mii care te vad,doar cativa care te stiu.
 Sunt mii de picaturi de ploaie care te ating fara ca tu sa simti nimic si mii de libelule care trec in stol deasupra ta,cat timp tu visezi cu ochii deschisi pe o poiana de munte.
 Sunt mii de fire de iarba peste care te asezi se a caror istorie o curmi printr`un simplu gest.
 Sunt mii de ochi care te privesc,insa numai una care si`ar dori sa te aiba pentru tot restul vietii.
 Sunt mii de replici patetice pentru orice simti,dar numai cateva cuvinte care sa te faca sa te simti mai bine...

 Sunt mii de motive pentru care ar trebui sa fii optimist,insa tu nu le vezi,sunt prea abstracte si neconvingatoare uneori...

 Sunt mii de carti care iti vorbesc despre viata,dar prin care nu o poti trai.

 Sunt,dupa cum spune o reclama aonima,o mie de moduri in care [oti deschide o bere...

 Cu ce te ajuta cuvantu` asta semnificativ,impunator,cuprinzator?...Acest "mii"?...

 Cu nimic,atunci cand nu ii vezi valoarea dincolo de numarul de litere si de sensul imediat batator la ochi...

 Sunt mii de ocazii sa iti arati tie insuti cine esti cu adevarat.Iar tu esti unul singur.

 Sunt mii de oameni care trec pragul vietii tale,insa doar unii raman cu tine pentru totdeauna.

  Sunt mii de pagini de citit si mii de drumuri de incercat,insa doar o carte care sa te ajute sa`ti scrii istoria,in timp ce mergi pe unicul drum ce ti`e dat...

 Sunt mii de emotii care te devasteaza,insa un singur sentiment te va readuce pe linia de plutire atunci cand vei avea nevoie.

 Sunt mii de suflete care iti pot fi pereche,insa numai unul ti se arata in fata si te face sa nu il mai poti uita.In timp ce altele se plimba prin viata ta,incercand sa il uiti pe acela care ti`a deschis drumul,ochii si toate cele...

 Sunt mii de feluri de a vorbi cu acel "Cineva",insa doar unul te apropie de "el",si pe amandoi de fericire.

 Sunt mii de stari sufletesti,de care treci sau nu.

 Sunt mii de chestii care iti sar in ochi,ca sa le uiti dupa cateva momente dupa ce au trecut de raza vederii tale...

 Sunt mii si mii si mii de lucruri care te deruteaza si mii si mii si mii de momente in care iti doresti sa te parasesti pe tine insuti.

 Sunt momente.

 Doar.

 Si treci peste ele.

 Te asezi acolo unde nimeni nu te poate vedea si faci ce`ti trece prin imediata apropiere a gandului.

 Si te trezesti inconjurat de mii si mii de alte motive care sa te faca sa zambesti.

 Pentru ca omul e acea fiinta care nu se intelege nici macar pe sine insasi,tocmai datorita complexitatii gandirii.

 Omul incoroneaza,capatuieste scara evolutiei.Sta pe ultima treapta.Asteptand sa treaca peste inca una,si inca una...Dar e ultima.Evolutia s`a oprit la om.

 Asa ca si noi ne`am oprit din a evolua.

 Dar mintea noastra si caracterul in curs de definire,afimare,completare si ce`o mai fi,e intr`o continua evolutie.

 Ceea ce ne va impiedica mereu sa`i punem limite si sa`l cunoastem atat sau atat.

 Cu cat vom avansa,cu atat ne vom pierde mai mult.

 "-Iubirea n`a ucis niciodata,zise el netulburat.Numai oamenii ucid in numele ei!Dar cand va veni adevarata stapanire a iubirii...

  -Dragul meu,il intrerupse celalalt,mai agitat,stapanirea iubirii adevarate nu poate veni niciodata,pentru ca ar fi o absurditate.Cand s`ar convinge omul ca,in afara de viata de aici,de viata noastra pamanteasca,il asteapta aievea dincolo de moarte o viata noua,fericita,in clipa aceea,da,cu adevarat s`ar sfarsi rostul nostru pe pamant.De ce as trai eu aici,in ticalosie,cand,cu ajutorul unui glonte pot ajunge,intr`o secunda,in imparatia fericirii?Cine crede sincer in viata de apoi,si totusi tanjeste aici,e imbecil,prietene!

  -Cine crede aievea e unit cu Dumnezeu aici,ca si dincolo,raspunse el.Daca Dumnezeu e pretutindeni,n`ai nevoie sa alergi la el fortand zavoarele mortii!

  -Da,da...Asa vorbiti de doua mii de ani!,murmura celalalt,iar dispretuitor.Mereu cu iubirea in gura si cu sabia in mana!Mereu ipocrizia...Si nu ipocrizia ocazionala si temporara a luptatorului,ci ipocrizia dogmatizata,devenita instinctiva si inconstienta!"

              

                            (Liviu Rebreanu-"Padurea Spanzuratilor")

Nightwish-Ocean Soul

Bored to death

 Cica se facea lumina...

 Cica statuse si petrecuse toata noaptea...
 Mda...Toata noaptea petrecuse in pat,cu o carte buna,pe care nu o mai putea lasa din mana...

 Cica era euforica,radia de fericire...In realitate,stia sa`si mascheze suferinta foarte bine...Cica era multumita de tot ce i s`a intamplat,cand sufletul ii plangea si cearcanele i se adanceau din ce in ce,pe zi ce trecea...

 Cica stia foarte bine ce are de facut...Cand ea habar n`avea ce simte si cum sa faca sa ii vorbeasca mai repede...

 Credea ca daca ascunde ce simte,va ajunge sa si simta in felul ala...
 Dar nu...Not so fast,kid...
 Sa cresti nu a fost niciodata usor,deci nici pentru ea nu avea sa fie.
 Era o adolescenta care nu iesea cu nimic in evidenta.Nu era nici pe departe frumoasa,dar avea simtul umorului...Dupa niste versuri abia iesite din anonimat..."Her name was Georgia and she was gorgeous,when she adored ya,the whole romm would get to konow."Singura diferenta: pe ea nu o chema Georgia...Nu avea nume...Ba avea.N`are rost sa mint.O numim A.Simplu...A...

 Glagioasa,cu un tupeu in general limitat,dar nebanuit cand era cazul,cu o energie permanenta,de putea incarca 3 laptopuri si 5 telefoane mobile,si tot ii ramanea si pentru ea...Amuzanta,radioasa,iubitoare,si,mai ales...indragostita....

 Era prietena pe care niciodata nu ai avut`o,dar care mereu a fost langa tine...Fata care te asculta,bla-bla-bla...Ca tocmai asta o fi spunand si ea acum,gandindu`se la "evenimentele" de peste zi...
 Portret in cateva cuvinte: se plictiseste repede,iubeste pana la refuz,e obsedata de frumos si "harnica" la critici.Vede tot ce nu trebuie vazut,spune multe din lucrurile ce nu trebuie spuse,iarta cu usurinta,insa tine minte totul...E plina de bunavointa,saritoare si extraordinar de buna la cearta...Dupa ce "se ia in gura" cu tine,regrete,face pe dura pana la capat si cand iti intoarce spatele ii dau lacrimile si o apasa remuscarile...Deci ea va face mereu primul pas spre impacare.


 Adolescenta libera,cu chef de viata am putea spune.
 Fiecare zi e diferita prin insusi faptul ca nu e zilnic 20,sau 21,si ca nu ramanem mereu in luna iulie sau in anul 2010.Pentru ea.

 In primul rand,pentru ea fiecare zi difera pentru ca in fiecare zi se va certa cu cineva si se va impaca cu altcineva.

 Fiecare zi are surprizele ei,pentru cei ce stiu sa le vada.Iar ea intotdeauna a stiut asta,si a urmarit plina de curiozitate schimbarile,avida de nou si de special.

 Insa ce ne facem cand aceasta prietena ce nu sta niciodata pe loc se opreste dintr`o data,isi gaseste cuminte locul,si din toata vorbaria ei nu se mai aude un cuvant?...

 A. era indragostita.

 Si nu stia cum sa arate.Daca 2 luni i`au fost de ajuns si simtea ca nu mai poate continua,asta e de inteles.Insa nu i`au fost de ajuns si a pus capat tuturor fericirilor prea devreme.Si regreta asta.

 D`aia nu o mai vedeai la fel de energica precum de obicei.

 Se agata de un gard si ramanea acolo cu orele,cu privirea in departare si cu gandul la el.
 Prietenii ei nu mai erau aceeasi pentru ea.


 Si nici ea pentru ei.

 A decis,dupa cateva saptamani in care nu a gasit alternativa pentru lacrimile varsata,sa traiasca doar din amintiri.

 Si,dupa cateva zile de remuscari revenite,agravate,acutizate,s`a impacat cu propria soarta.
 Acum parca as auzi`o spunand: "Da`mi ciocolata!Am nevoie de ciocolata!"

 -Parca erai suparata.
 -Da`mi ma ciocolata,nu`ntelegi?Nu sunt suparata,nu`ntelegi?

 -N`am ciocolata.

 -Bine.Ma duc pana sus sa caut ciocolata.

 Intre timp intra si pe mess...Mai statea de vorba cu cativa...Se mai certa cu ai ei...Si asa trecea jumatatea de ora,ora...Si nu mai venea.Cand se intorcea,era ca si cand nimic n`ar fi fost.

 Radea cu toata gura,cu rasul ei zgomotos,care umplea strada si care ne facea pe toti sa radem.Si incepea,impreuna cu o amica...Sa ne depene povestea ei:

 Ea s`a nascut intr`un sat...Un sat frumos de altfel."Dar sa va povestesc despre mama.Mama era o fiinta minunata,cu bune si cu rele,mai mult bune si rele.Avea parul lung,fata luminoasa...Si m`am nascut intr`un sat...Un sat frumos de altfel.M`am nascut in curtea unei matusi.Care era o persoana minunata,cu bune si rele,mai mult bune si rele...Dar sa va povestesc despre cainele meu..."

 Si ne tineau asa inca un sfert de ora,o jumatate de ora.
 Cand ii era bine manca in continuu.
 Din jumate`n jumate de ora trecea pe acasa ca sa vada daca nu a rasarit ceva dulce,pe undeva,intre timp...
 Cand ii era bine glumea si radea,iar timpul i se scurgea mai usor decat cuvintele izbucnite torential din ea,mai usor decat cuvintele care rupeau zagazurile constiintei ei,si razbeau afara inainte ca ea sa`si dea seama...

 Ea era...E...unica.Nimeni nu va sti niciodata nimic mai mult despre ea decat lasa sa se vada.Dar ea e o enigma ambulanta,cu bune si cu rele,in egala masura bune si rele.

 Daca rasul si voia buna sunt boli,ea e bolnava incurabila.Dar nu isi recunoaste maladia,si nici prin gand nu`i trece sa incerce sa o trateze...

 E mica "Pornache" a prietenelor mai mari,e sufletul petrecerii,e o fata ca oricare alta,dar iesita din comun prin energia excesiva si caracterul vulcanic...
 E mai mult o anonima.Dar o anonima dorita de prietenii ei,o anonima necesara vietii de toate zilele.

 E indragostita.Se lauda,se critica,viseaza,iubeste...Creste!

 E adolescenta pe 2 picioare(chiar 4,cand mai cade cu rolele...).

 E ceea ce mai nimeni nu ar vrea sa fie,pentru ca zambetul a devenit cartea ei de vizita.Si fara el nu ar mai fi recunoscuta si nici bagata in seama.
 E clar ca,fara zambet,toti devenim cate un oarecare.


 Hai sa zambim.
 Hai sa fim optimisti.

 Hai sa facem misto,frate,ca nu mai avem mult si incepem scoala,si nu stiu cati fac misto de profi,asa ca bagati mare la distractie,ca dup`aia...Cine stie cat mai prindeti?...

 Asteptati weekend-urile:))

 De luni pana vineri...:))

 Apropo.Sa nu uit.Maine mergem pe munte:>

 Luam sufletul petrecerii cu noi?Bineinteles.

 Fiindca,pentru cei ce nu si`au dat seama inca,misterioasa A. eram chiar eu...Acu` omorati`ma ca m`am laudat si eu putin si ca am schimbat registrul...:))

 Din ce ma plangeam,fiti fericiti ca acu` dau afara date "confidentiale" despre propria`mi persoana...Nu le folositi decat in scopuri caritabile...:))
 Altfel nu se accepta...

 Si eu si A.-ul din mine dam sfatul urmator:Bagati mare la distractie,ca...hai sa nu cronometram...dar nu mai e nici macar o luna pana la scoala...Nu`i a buna...Ma ingrijorez deja...

 Succes celor de la corigente,si,mai ales celor carora le e frica sa nu incepem cu testele din prima saptamana...Curaj,bobocilor,ca va taie astia...:))

Last night...

 Da...Asta ascult eu in momentul de fata...O melodie lenta,trista si cum mai vreti voi de la Rascal Flatts...

 Si ascultand,realizez ca melodia se numeste,de fapt."My worst fear":))...
 Eram foarte concentrata in momentul in care am ales titlul si mi`au sarit in urechi cateva cuvinte dintr`un vers...Cele care dau titlul postarii...

 Sunt chiar cu capul in nori.Vad,aud,dar nu mai simt nimic...Ma gandesc numai la noaptea trecuta...

 A nu stiu cata noapte inceputa in lacrimi si sfarsita intr`un somn chinuit,cu vise uitate,cu sperante si implorari...

 Insa e prima noapte in care m`am rugat cu atata ardoare ca un ideal sa nu se stinga...E prima noapte in care chiar am simtit frica de a pierde pe cineva cu adevarat.Prima noapte in care am realizat cum e sa iti dai singur sperantele peste cap...

 Cat e de ciudat...Cat sunt de ciudata...Cat de incurcate sunt caile pe care umblu toata ziua,dar pe care le pierd din vedere can apar altele noi...

 Ma uitam la luna,la stele si realizam ca am gresit cu toate,in pana mea...S`a dus vremea cand mai eram tolerata,deja nu mai eram incepatoare.Si se presupune ca ar trebui sa fiu destul de matura incat sa iubesc fara sa ma opun schimbarilor...

 Tentatia de a sparge tot ce imi iesea in cale era din ce in ce mai puternica...Mi`a venit in gand,aparent fara legatura,ideea de viciu si imaginea unei tigari fumegande...
 Nici nu inteleg de ce.

 In aerul rece al noptii,cu luna si stelele stand rabdatoare pe umarul meu,la o sueta,gata sa imi asculte toate aberatiile,am simtit miros de fum de tigara si de cafea...Miros tipic al diminetii...Care urma sa vina ca alinare a "suferintei" de peste noapte...

 Adia un vant slab...Foarte slab...Aproape nemancat...Dar care imi stergea fiecare lacrima care se scurgea fara jena si fara remuscare pe obrazul strajuit de perdele de par valvoi si incretit de un fior vested...

 Ma tineam cu mana de pervazul ferestrei vechi,parca de teama sa nu ma scurg peste el,si priveam cand la cerul fara pata,cu luna plina,cand la niste picaturi de apa ce se scurgeau ritmic de`a lungul stresinii...

 Imi simteam cand gandul incarcat de nelamuriri si ud de intrebari fara raspuns,cand fata obosita si roasa ca o albie de rau...Lacrimile isi trasasera deja drumul pe care il urmau mereu,cu o regularitate de speriat si care acum se adancea.Si se adancea.Si se adancea...

 Tineam intr`o mana o inimioara din lemn,pe care erau scrise cuvintele pe care nu le voi mai auzi niciodata de la el...Imi inchipuiam mana lui desenand literele,incredintat ca asta simtea si ca asta va simti mereu...

 Insa de atunci ne`am schimbat amandoi...

 Cu telefonul la ureche(Doamne,cand o sa il mai las din mana?...asta da viciu innebunitor...) si cu vocea tremurand de furie si de plans,ii ceream explicatii logice...Pe care nu mi le putea oferi la ora aia,cum e si normal...Dar pe mine daca ma apuca la 1 noaptea,la 1 noaptea trebuie sa ma descarc.Nu conteaza pe cine...

 El...Nu mai stia ce sa zica...Se simtea la fel de vinovat ca si mine.Si tacea,simtind ca nu exista replica pentru lacrimile mele...

 Tot ce a putut face a fost sa ma calmeze.

 Cum face de obicei.

 Ceea ce nu vad de obicei...

 Ceea ce ma face sa il iubesc zilnic din ce in ce mai mult.Numai cu forta mea adolescentina,poetica,stearsa...Numai cu resemnarea mea copilareasca...Numai cu egoismul meu sentimental...Numai cu inima,nu si cu ratiunea...Numai cu instinctul si impulsurile imediate,nu si cu calmul glacial al gandirii atente.

 Eu iubesc sub impulsul momentului.
 Si mult mai mult cand stiu ca am gresit...Si am fost iertata...

 Cu buzele arse de cuvinte nespuse si varsate in interior,urlate,repetate,sapate adanc pe fiecare milimetru al corpului meu,murmuram ca nu se poate sa fie gata tocmai acum...

 Cu mana inclestata pe inimioara cea nemuritoare si cu ochii rosii de parca as fi golit vreo 200 de tuica,ma zvarcoleam in pat,ca si and as fi fost posedata...

 Si,dintr`o data...Ma trezesc optimista si mult prea obosita de a plange...

 Asa ca incetez brusc,ca si cand nimic nu ar fi fost,si imi reiau lectura cu o naturalete care,acum ca ma gandesc mai bine,ma scoate din sarite si ma sperie,mai ales intalnita la mine...

 Cu umoru`mi binecunoscut in astfel de situatii,momentan fac haz de necaz,si adaug remarci rautacioase si total nepotrivite contextului,doar ca sa ma linistesc si sa ma descarc in mod public...pe mine insami...

 Ca,pana la urma,toata nebunia trebuie dusa pana la un capat.

 Si daca la mine inceteaza brusc,asta nu e decat un simpotom in plus...

 Si prefer sa recunosc totul deschis...Nu ma vreau caz din acela cum mi`a specificat chiar el...Gen "Nu sunt,frate nebun?...Tocmai eu?...Nu!...".Vorba lui(doar a lui:x)...Negarea e primul pas.
 Deci,chiar daca nu am acea nebunie cronica,sa se manifeste prin ce s`o manifesta,mai bine reecunosc si ce am,ca sa ma obisnuiesc din timp...

 Intampinata de muzica cea vesnica din telefon,fara de care nu mi`ar fi usor sa ma trezesc la realitate si de un miros parfumat de foi vechi mi-am sters lacrimile si mi-am spus ca totul are sa revina la normal...

 Mess`ul,bipurile,mesajele,gandurile comune...O fi poveste de dragoste moderna,in loc de biletele conversam pe mess,in loc de declaratii de dragoste si de intrevederi fugare cu saruturi furate vorbm ore intregi la telefon...Nu mai conteaza...Important e ca dragostea exista si in secolul 21...Si a iubi a ramas in vocabularul tuturor cu acelasi sens de cand a fost folosit pentru prima oara...

 Nu m`o fi chemand Otilia,dar sunt plina de enigme,nimeni nu ma cunoaste in adevaratul sens al cuvantului,iar el nu este,mai mult ca sigur,Felix cel studios,din primii ani de la medicina,naivul indragostit pentru prima oara,dar si lui ii e frica sa nu ma piarda...

 Nu suntem un cuplu celebru,nici nu vom fi,dar ne traim povestea de dragoste secunda cu secunda,oricat de neinsemnata ar fi pentru altii.

 Si nu suntem emo-kizi.

 Nu suntem obsedati sa facem fiecare detaliu al vietii noastree public...

 Si nu sunt eu cea mai discreta faptura de pe pamant si ma mai scap pe la lipituri din cand in cand...Ca salteaua gonflabila,care rasufla prin zonele unde a fost lipita...

 Si acum,cu adevarat trezita din cosmarul cu iz de poveste cu happy-end,trag singura concluziile.

 Tot ce a fost si m`a deranjat atat nu a fost decat o disputa.Care mi`a pus la incercare rolul de mediator de conflicte,aratandu`mi ca nu pot fi chiar tot ce imi doresc.

 Cu tot respectul pentru cei care au rabdare sa ma asculte perorand,cu dragostea nu zdruncinata de cearta,ci intarita de o noua incredere,cu gandul intr`o cu totul alta parte(probabil la viciile mai sus pomenite...),cu mirosul acela inconfundabil de dimineata-devreme(cafea-fum-roua-iarba proaspata...) si cu ochii in directia patului(ca e seara din nou...) inchei o noua postare de blog si un nou moment dificil peste care am trcut.

 As inchina si un toast in cinstea a ceea ce a fost,dar e prea neinsemnat,prea patetic,prea banal pentru asta...

 As zice mult mai multe.As incepe o noua povestire.As ramane indecisa.Nu mai stiu ce sa scriu.

 Hai gata!Ca prea bag unele peste altele si se inghesuie si nu mai au loc...Destul un sentiment pentru o zi...

 Destul ca te iubesc!:)

Adevar sau provocare?

 Sunt zile intregi de ezitari si regasiri,zile confuze,incat nici tu nu mai esti stapanul de drept al propriului caracter...Si simti ca intregul Univers se joaca cu tine.Ca toti conspira...Ca sa`ti faca tie zile fripte.

 Ei bine,treci printr`o pasa proasta amice...Zambeste,maine va fi mai rau...

 Fiindca ne`am obisnuit sa ne asteptam mereu la ce`i mai rau si niciodata la ceva mai bun decat avem...Pentru ca am uitat sa mai speram ca maine va fi mai bine...Fiindca suntem convinsi ca totul merge prost,ca nu are cum sa se remedieze ca bla-bla-bla.

 Unde`i optimismul?
 Daca doar joaca unor copii mai poate fi privita optimist,ingaduitor,binevoitor si cum mai vrea largul public,atunci de ce ne plangem uneori ca destinul se joaca cu noi?La urma urmei,poate totul va iesi in favoarea noastra...

 Poate ca bat campii mai rau decat in cazul in care as fi scapat dintr`un azil de "zambareti"...Ei bine,orice rationament trebuie analizat,nu ignorat din prima...Iar rationamentele mele irationale sunt facute numai pentru a`i face pe ceilalti sa zambeasca...

 Fiindca "Maestra" din mine e convinsa ca zambind trecem mai usor peste toate provocarile si peste toate mizeriile vietii cotidiene...Zambind ne cultivam optimismul,ne deschidem inima si ne amintim sa ne ingaduim cate o pauza,cate un moment liber de orice constrangere...

 Eu imi permit sa debitez tampenii...Doamnelor si domnilor...Bun venit in lumea mea!Sa lasam deoparte rationamentele si sa gandim irational!E provocarea mea pe ziua de astazi,e motivul meu de ras...

 Daca nu numai mie mi se pare ca soarta m`a bagat iremediabil intr`un joc de "Adevar sau provocare",inseamna ca nu numai eu gandesc asa...Deci nu numai eu gasesc cate o logica in fiecare chestie ilogica.

 Am ales un verde atat de turbat pentru postarea asta,incat numai un "concetatean" de`al meu din "Orasul Zambaretilor" ar avea rabdare sa`mi citeasca bazaconiile...

 Sa nu ne ascundem dupa deget!Am innebunit...Si`mi place...

 Sunt mult prea convinsa ca m`am regasit pe mine insami in toata aceasta harababura de cuvinte fara sens,in mijlocul careia am ramas pe ganduri,intrebandu`ma daca acum,dupa ce intr`adevar mi`am dat seama cine sunt si cine vreau sa fiu,nu ar fi posibil ca aceasta sa nu fiu chiar eu si sa ma insel grav...

 Dupa atatea fraze fara sens,inconjurate amenintator de semne de punctuatie trantite pentru aspect si gravitate stilistica(ca doar semnele de punctuatie se vad din avion si oi gasi pe cineva care sa zica: "Bai,ce interesanta chestie tre` sa fie asta...E plina de virgule,puncte...Idee complicata...Filozofica..."),ma intreb pentru ce fac eu toate astea...De ce imi scriu jurnalul in mijlocul vederii tuturor?De ce ma astept sa ma regasesc printre cuvintele proprii si personale din dotare(vorba doamnei profesoare de romana...),cand tot ale mele sunt si in minte,nu numai insirate pe un fond colorat,sub forma aranjata si studiata a unei postari de blog,alergand pe un monitor plictisit...

 Asa imi pun eu ordine in ganduri.Fie vorba intre noi,nici nu am prea multe...Si ma insir aici precum binecunoscutii nostri tigani si cocalari autohtoni,stand la o sueta cu propriile amintiri,stranse si aranjate intr`o arhiva ce poate fi studiata de oricine...Dar care,insa,ramane doar a mea.Fiindca gandurile mele sunt...prea ale mele ca sa mai intereseze pe altii...

 Pentru ca deviez de la subiect in asa hal incat ma mir si pe mine si mi`e greu sa ma urmaresc chiar pe mine insami...

 Pana la urma asta e scopul meu.A enerva pe altii e un scop in sine.O pasiune.Si a ma enerva pe mine insami e o provocare.Pe care am dus`o la capat de atatea si atatea ori...

 Joc singura jocuri puerile,pentru a ma autodescoperi:))Joc singura "v`ati ascunselea" cu propria persoana,urmand sa ma regasesc printre vrafuri de ganduri prafuite si sa ma pierd dupa o idila terminata in defavoarea mea...

 Urmeaza sa ma pierd in cautarea unor raspunsuri pentru ceea ce a fost si sa ma regasesc intr`un viitor apropiat,mult schimbata si plimbata prin toate cotloanele sufletului meu...

 Esentialul e sa ma regasesc de fiecare data cand ma pierd.
 Si asa voi face:)
 Psiholoaga m`a facut mama:))

 Ma intorc pe toate fetele(nu de perna,nu intelegeti gresit) si tot la mine ajung...A!Da! Fiindca ma analizez pe mine:))...

 De acum incolo...Tot pe mine ma analizez:))

 Si de acum incolo...Va sfatuiesc sa nu va feriti de jocurile ocazionale cu destinul...Gen "Adevar sau provoare"...Fac parte din viata...Fac parte din noi.Ne ajuta sa ne intelegem mai bine.Ne ajuta sa traim.Ne ajuta...Fiindca ele fac viata.

 Nu ca viata ar fi vreun joc,dar e construita pe jocuri...Iti este data,iar tu o iei in propriile maini,o cultivi si depinde de tine cum o joci...Poti sa o pierzi din primele "niveluri",cand devine totul mai greu...Sau poti sa treci de toate si sa o pierzi tocmai in momentul in care erai incredintat ca ai trecut peste tot...

 Asemanarea cu joaca e izbitoare...

 Noi suntem numai pioni,iar viata insasi e jocul,care ne muta,ne scoate din joc,ne da pauze sau ne impinge sa jucam mai din greu.

 Iar noi suntem toti facuti,initial,pe acelsi tipar.Suntem toti facuti sa invingem,sa castigam totul in competitia vietii...

 Insa multe ambitii se pierd pe parcurs...Unele nici nu se nasc si sunt stricate de tentatii...Unele se nasc si pier la primul contact cu lumea reala...Iar altele traiesc cat le este dat...De la inceput...Pana la sfarsit...

 Noi insine suntem ambitii aprinse din flacara vietii...

 Noi insine jucam pentru a castiga o competitie...Jucam pentru a castiga ceea ce ne dorim in viata...

 So...Game on!...

               Ultima poza...Copyright Skivo© :x

Beautiful life...Feat. Mădă:x (Skivo...)

 Ne incepem o noua zi...

 Eu,confuza ca de obicei...Si uimita ca trebuie sa ma trezesc din nou,cand as putea,foarte bine,sa dorm in continuare,fara griji...

 Imi amintesc insa ca...traiesc!Si trebuie sa`mi misc fizicul cel lenes undeva...departe...Undeva...Oriunde.Doar sa il misc,ca sa simt ca e al meu si ca nu mi l`a luat cineva intre timp...

 Miscarea celor din jur nici nu prea se simte...Ca doar nu stie nimeni ca m-am trezit eu:))
 Frate...Inca o zi de vacanta!
 Inca o zi in care ne facem de cap fara griji...

 Inca o zi in care nu realizam ce noroc avem sa fim noi insine si nu altcineva...

 Inca o zi in care ne vom calca pe inima,in care vom spune mii de "nu" si de "da",in care vom accepta si refuza,vom alerga si ne vom odihni,vom iubi si ne vom uri pentru asta...

 Inca o zi in care vom invidia si vom fi invidiati,inca o zi prin care trecem si care va trece pe langa noi...
 Incepe o noua zi...Chiar daca ea a inceput de mult,iar eu de`abia acum realizez asta...

 De cand astept o noua zi...Inca din prima zi...Astept inca una...Apoi alta...Si inca una...Di nou alta...
 Fiindca fiecare zi aduce o schimbare,iar eu...eu sunt o mare amatoare de schimbari...
 Imi schimb zilnic atitudinea.
 Zambetul.

 Sentimentele.

 Convingerile.
 Dorintele.
 Intr`un cuvant,sunt alta de la o zi la alta...
 Astept orice cu nerabdare,orice mica schimbare care ar putea impiedica monotonia sa intervina...

 Fiindca o viata monotona este o viata pierduta,iar eu vreau sa simt ca traiesc inca de pe acum,sa nu las niciun moment sa treaca pragul fiintei mele fara sa fie simtit,apreciat,observat de mii,zeci de mii,sute de mii de ori...

 Ma pot urca in propriile vise si sa zbor...Ma pot folosi de ele ca de orice alte jucarie,pentru a`mi satisface dorintele inca neneascute de actiune,drama,fericire...

 Imi pot zambi mie insami intr`o oglinda.
 Ma pot minti ca totul e bine sau pot incerca sa fie...
 Ma pot pacali ca iubesc sau ma pot face iubita.
 Pot pierde o imensa dragoste sau pot castiga alta.
 Imi potschimba cateva gesturi sau le pot inlocui cu altele noi.
 Pot folosii zeci de cuvinte,sau pot vorbi doar din priviri.
 Imi poate fi dor de iubire sau o pot avea la picioare.
 Imi pot dori sa iubesc sau pot iubi fara sa intreb.
 Pot tanji dupa prietenie,sau o pot avea fara sa`mi dau seama...
 Pot avea orice vreau eu atata timp cat stiu ce vreau...

 Si stiu ca uneori trec prin viata ca prin apa...Nu e prea bine,dar imi revin imediat,amintindu`mi ca sunt inconjurata de viata pentru ca am nevoie de viata ca sa traiesc si eu...

 Simt in jurul meu cum zeci de lumi se deschid odata cu ivirea soarelui si simt viata in fiecare pulsatie a venelor pamantului,pe care lenevesc uneori ore intregi...
 Simt ca totul traieste,prin mine,prin tine,prin pamant,prin frunze,prin nori,prin stropi de ploaie...
 Ciripit de pasari.
 Frunze care fosnesc.
 Aripi care fultura umbre nevazute pe deasupra mea...
 Totul e firesc.
 Totul e mereu la fel.

 In afara de mine...Sunt aceeasi pana ajungi sa ma cunosti...

 Sumt mereu aceeasi,si,totusi,mereu altfel.
 Azi sunt vesela.Maine nu te intelegi cu mine:)

 Azi iubesc.

 Maine nu se stie daca voi mai fi in stare...

 Totul e minunat!Viata se scurge printre noi cu forta si inversunare,fara ca noi sa ne dam seama...Iar timpul se prelinge peste trupurile noastre,invasmantandu`ne in zile,luni,ani,ce,intr`un final,ne vor tese giulgiul de batranete...

 Timpul se tese pe deasupra noastra,ca o primejdie iminenta si,totusi,neremarcata...
 Timpul e cel mai mare dusman al nostru,dar si cel mai bun prieten.
 Depinde de noi cum il vedem.

 Si depinde de el cum ne impinge sa ne traim viata:)

     Poze by MĂDĂ:X Copyright Skivo©

 Live your life:)Freely,truly,lovely:)

 Life is a chance,you get it once...

 Never get a second try,so live it happily,`cause it`s yours...And it`s beautiful,through all its miracles,moments of joy and seconds of happiness:)

How it feels like to be myself and in love...

What hurts the most...

"I can take the rain on the roof of this empty house, that don't bother me

I can take a few tears now and then and just let them out

I'm not afraid to cry

Every once in a while even though goin on with you gone still upsets me

There are days

Every now and again i pretend i'm okay but that's not what gets me

What hurts the most, was being so close

And having so much to say

And watchin you walk away

Never knowing, what could have been

And not seein that lovin you

Is what i was tryin to do



It's hard to deal with the pain of losing you everywhere i go

But i'm doin it

It's hard to force that smile when i see our old friends and i'm alone

Still harder gettin up, gettin dressed, livin with this regret

But i know if i could do it over

I would trade, give away all the words that i saved in my heart that i left unspoken

What hurts the most, is being so close

And having so much to say

And watchin` you walk away

Never knowing, what could have been

And not seein` that lovin` you

Is what i was tryin` to do

What hurts the most, was being so close

And having so much to say

And watchin` you walk away

And never knowing, what could have been

And not seein` that lovin` you

Is what i was tryïn` to do"

 

 

 

 

                  Cascada-"What hurts the most  (Rascal Flatts )

Everything will be alright:)

Sa-ti fie dor si sa nu poti...

 Stia sa aleaga.Tot ce fusese inainte a invatat-o.Si a facut toti pasii gresiti,pentru a o lua de la capat si a evita tot ce n-a fost bina inainte...

 Iubea din nou,cu aceeasi tarie cu care a fost in stare sa iubeasca prima oara...

 Cea mai mare greseala a ei a fost ca a rupt legaturile cu un tip sincer in felul lui si care intr`adevar tinea la ea pentru un altul care o mintea frumos...Doar pentru ca adevarul nu-i convenea mereu,asta nu insemna ca trebuie sa il inlature...

 S-a indragostit orbeste de minciunile unui baiat in aparenta dragut...A uitat tot ce a fost intre ea si prima ei iubire...Si credea ca nu`si va mai aminti niciodata...Ca cel de`al doilea o va invata sa iubeasca mai puternic,mai presusu de orice altceva.
 Ea credea ca va fi totul pentru el.

 Si l`a crezut orbeste inca de la inceput.A iertat si a plans pentru fiecare greseala inofensiva care pe el il supara fara motiv.A suportat muscatura veninoasa a geloziei,cazand prada unui sir de minciuni continue care au adancit`o in convingerea ca nimic nu e mai puternic decat prima dragoste...

 Si nici nu e...
 Poate doar ultima iubire...
 A suferit.Si si`a dat seama ca nu voia sa faca asta la infinit si sa inchida ochii cand cel de langa ea nu o mai voia langa el...

 A hotarat sa curme totul,facand o ultima sfortare de a afla adevarul...Afortare fatala pentru tot ce a fost intre ei...

 Ea,cu convingerile spulberate,cu inima stransa de o dragoste sincera si dezinteresata pe care el nu putuse sa o impartaseasca,cu ochii incercanati si inca grei de lacrimile care nu`si mai doreau sa se opreasca...Ea incepea o dragoste noua...

 El,cu convingerea ca vina e numai a ei,cu permanenta minciuna care il facea sa se simta stapan pe el si pe adevar,cu regretul ca a avut-o,dar a pierdut-o...El nu isi mai dorea nimic din partea ei...Poate doar adevarul,pentru care,noaptea,se zbatea in vis si pentru care o urmarea pe strazi intortocheate,unde ea se pierdea impreuna cu noul ei prieten...

 Intr`adevar,gelozia il macina fara sa stie...

 Ea credea ca totul e gata.Dupa multele ei greseli,prima ei dragoste inca o voia inapoi,iar ea,cu sufletul plangand de multe greseli,nehotarare si amintiri chinuitoare,a simtit cum se reaprinde acea prima flacara...Si a aceptata sa se impace cu acel prieten devotat.
 La care tinea acum mai mult,si mult mai mult in fiecare zi.Gandul ca totul este,in sfarsit,bine si ca el o iubeste o trezea in fiecare dimineata cu zambetul pe buze...
 Insa cei ce nu stiau ce e in inima ei il aduceau pe celalalt in fata ei in fiecare zi...Ii vorbeau de el,il laudau,o faceau sa regrete,desi el nu merita...


 Intamplarea a facut sa se vada intr-o zi...Ea a trecut milimetric pe langa el...El a intors capul in alta parte...A durut`o mai rau decat daca cineva i`ar fi pus piedica in acel moment,facand`o sa`si loveasca bratele sau picioarele de asfaltul fierbinte...

 A plecat cu indoiala in suflet si s`a asezat ceva mai departe pe o banca,impreuna cu prietena ei...El intorcea mereu capul spre ea...O urmarea cu privirea...

 Dar de fecare datacand rasarea in fata lui,el ii intorcea spatele si pleca.Nu a vrut sa ii spuna un singur cuvant care sa o faca sa se simta mai bine...

 A plecat cu lacrimi in ochi...Fiindca nimic nu e mai dureros decat sa simti ca ti`e dor de cineva,sa stii ca a fost ceva intre voi,sa stii ca,in strafundurile sufletului inca mai tii la el,iar el sastea la cativa pasi de tine,pierzandu`si privirea in alte parti si poate gandindu`se la o alta...

 Sa nu te observe...

 Sa fie totul trecut pentru el,cand la tine durerea e inca proaspata si ameninta sa nu se stinga prea curand...

 El,insa,a vrut sa lamureasca totul...

 Ea tipa la el,stiind ca are toate motivele sa fie furioasa...Minciuna o durea si pe ea la fel de tare ca si pe el...Insa el nu voia sa recunoasca...

 -Ma crezi ceea ce nu sunt...M`ai vazut gresit!M`ai inteles gresit...Ai luat totul ca pe o joaca...

 -Stiu.Poate asa fac eu mereu.Oricum asa am fost invatat de mic...Sa iau totul ca pe o joaca...

 -Si acea joaca a distrus ceva ce nu mai poate fi recladit vreodata...Increderea mea in tine!

 -Imi pare rau...

 -Mda...

 -...

 -Nu ai stiut tot ce a fost!Explica`mi de ce ai facut tot ce ai facut...Stiu ca discutia devine ciudata...Dar mi`a placut sa cred ca tineai la mine...

 -Tineam.Si ai dreptate.Discutia chiar devine ciudata...Oricum intre noi nu va mai fi nimic...Asa ca pur si simplu nu mai are rost...
 -In regula...Vad ca am lamurit totul...La revedere,STRAINE...

 Si au terminat...

 Era totul gata...

 Ea nici macar nu mai avea putere sa planga.Nici lacrimi sa mai ude ce a fost,in speranta ca are sa se intample ceva...Ea oricum nu mai spera la nimic mai mult decat la o amicitie precum cea de la inceput...Cand si el tinea neconditionat la ea,si erau ca frate si sora...Cand isi spuneau totul,se sfatuiau,se ajutau,se aveau aproape...

 Nu isi mai dorea nici macar asta...

 Minciunile ii umplusera mintea de neincredere si de impresia ca intreaga lor relatie a fost o greseala...

 Chiar a fost.A renuntat la iubire in favoarea unui chin administrat in doze mici,regulate...Felul lui de a impresiona era sa o faca sa sufere...Iar ea nu intelegea si suferea din tot trupul,simtind durere in fiecare miscare.Si plangea si mai tare stiind ca,in acel moment el se distra poate si poate se gandea la alta...

 Lacrimile i se uscau pe fata pana a doua zi...Iar ochii i se inroseau si se micsorau,ca sa pastreze inauntru tot ce a fost,fara sa lase niciun miligram din acea fericire inchipuita sa iasa printre pleoape...Sau prin vreun por...

 Totul reincepuse...

 Ea iubea din nou...Sincer.Si numai pe cel care i`a deschis drumul sprea iubire...

 Insa nu isi putea retine nodul din gat in momentul in care auzea numele celuilalt...Suferinta i se trezea,mai fierbinte si mai amara in suflet...Si amintirea dragostei plina de forta ce i`a purtat`o in toate acele clipe in care se credea fericita ii napadea fiinta,impiedicand`o sa mai fie fericita ca e iubita si iubeste...

 Drumurile lor erau separate.

 Chiar daca locuiau in acelsai oras,nu aveau sa se mai intalneasca vreodata...

 Totul nu a ramas decat o dragoste adolescantina neimplinita,pentru amandoi.