Am o vara plina de nimicuri in care sa fac lucruri foarte importante.
Am 3 luni timp de gandire,in care sa`mi dau seama ce si de ce conteaza.
Am mult timp sa ma uit in oglinda si sa vad viata din jur. Si mult mai mult timp sa vad viata care mi se scurge`n trup,in fiecare secunda`n care`mi scap printre degete.
Ma intorceam azi de la Paul,pe bicicleta cea nepretuita pe care mi`o va lasa tata prin testament peste mult timp,cand va renunta la baschet,deci a lui,temandu`ma sa n`o ud,mai abitir decat sa nu ma ud pe mine,ca oricum era cald si`mi placea. Intram expres in baltoci,ca asa mi se spusese sa nu fac. Si mi`am ridicat ochii spre cer [poate vanand avioane,ca de`obicei...] cand m`am ridicat de pe jos [avusese loc o coliziune cu bordura,God bless my fear for speed...] si am vazut ceva ce nu mai vazusem de mult timp. Si destul de rar prin partile astea,unde frecvente`s picaturile de ploaie,si alea inghetate un sfert din an... Era un CUR-cu-BEU...
Ma uitam la el ca posedata,parca mi`ar fi fost frica sa nu se duca si parca`l chemam inapoi. Primul gand a fost,normal,"Why on Earth don`t I have a better camera????????" Raspunsul fu,de la sine`nteles,sa se mire prostii care gandeste...
M`am oprit mult mai departe,cand mi`am dat seama ca`mi pleaca CUR-cu-BEU` la fel cum plecasem eu de la Paul cu mai putin de 5 minute inainte... Mi`am scos teribila arma din dotare si l`am imortalizat intr`un cliseu dulce [care era 3,da` ce mai conteaza?] care sa`mi incununeze visarea cu succes.
Si am ajuns in curte,am dat bicicleta in primire,pe inventar,am semnat de predare si m`am apucat sa mai trag cateva flash`uri prin gradina,gandindu`ma doar la ce`as putea scrie in seara asta pe blog...
Ma intreb daca frumusetea o durea... Dureros e sa te impiedici de ea,sa te lovesti de ea si sa n`o observi. Sa treci zilnic pe langa aceeasi imagine fara sa`ti dai seama ca ti`ai dori`o agatata in dormitorul conjugal,deasupra patului,sau undeva aproape,s`o vezi si sa`ti amintesti de rutina dfrumului la serviciu... Eu mi`as tapeta camera cu poze vechi cu uzine,muncitori asudati si copii neingrijiti... As face,la randul meu,aceleasi poze,ba chiar mai multe si diverse. Mi`as scoate un album. Ador sa pozez. E un hobby. E un mod de viata.
Apoi,uitandu`ma la cate poze am facut numai in curte,fara sa`mi largesc "orizontul cultural" la coclaurile inconjuratoare,ma gandeam la multe altele...
Vara asta va fi goala si lipsita de continut pentru multi... Din cand in cand,poate chiar si pentru mine. Probabil ca majoritatea o sa fim lasati fara bani de inghetata,obligati sa sugem cuburi de gheata din congelator,ca "s`a scumpit toate"... Poate ca o sa iesim din ce in ce mai des prin oras fara bani de buzunar,ca sa economisim pentru cartela pe care ai nostri nu vor vrea sa ne`o mai plateasca luna asta,ca si`asa,ce ne trebuie noua atata vorbarie? Sa utilizam fixu`,si doar in retea. Dupa`amiaza ar fi cel mai bine,ca`i gratis intre prieteni...
Vara asta copchiii de bani-gata vor avea de suferit...
Imi dau si io seama ca fericirea nu se rezuma la a avea cu ce sa te dai mare cand iesi pe strada,e mai degraba un colaj al momentelor care te fac sa zambesti,e natura inverzita,trezitul de dimineata intr`un pat strain,cu un zambet cald alaturi,o atingere umeda printre stropii de ploaie,o bataie cu perne neprevazuta,o impacare de proportii,o relatie lunga,un zambet de`al celuilalt,o scrisorica de amor,un desen al fratelui/surorii mai mici,o strangere de mana cordiala din partea profesorului pe care il admiri,un sfarsit...
Am 3 luni ultimatum... Incep clasa a 9`a.
Fericirea e a scapa de botez,a intra unde vreau io,a`i uimi pe ceilalti,a`mi face noi prieteni,a incepe un ceva nou,a incerca ce n`am avut timp si chef in 5-8,a intra in trupa de teatru,a continua cu dezbaterile,a ma vedea in fiecare pauza cu Paul,a fi sefa de promotie,a ma stresa din orice de dragul scolii.a umfla cu patos fiecare tema din primele 2 luni de scoala,omitand sa le mai fac dupa ce m`am acomodat cu noul regim "dictatorial",a stresa alti profi,a prinde noi ocazii,a pleca din nou in Macedonia,acum poate chiar si in Franta,cu trupa de teatru,a continua sa fac poze,poate din ce in ce mai bune...
Pana atunci,in lunile notate cu pauza`n calendar [pentru ca niciodata,pe timp de vacanta,nu stiu ce zi e...],fericirea e sa ma trezesc in fiecare dimineata dupa 10 jumate,sa mananc capsuni si pepeni,sa ma vad zilnic cu el,sa stau pana la 10 jumate-11 seara afara,sa merg cu bicicleta [lu` tata,bine`nteles] pana la cota,sa mai tocesc o frana la role,sa pierd timpu` cu prietenii,sa citesc cel putin 3 carti,sa`mi apara o carte in august,reusind astfel sa ajung atractia Salonului de Carte,Presa si Muzica de la Casino de anul acesta [poate se si editeaza pana atunci... ANXIETY!!!],sa merg la concert la Tarja si Sonata Arctica,sa urlu live alaturi de Tony,sa ma plimb prin Sibiul vechi,sa trec pe Podul Minciunilor si sa ma plimb prin Piata Mare inainte de rasarit... Sa merg in tabara la mare,sa ma distrez si sa fac caterinca de orice`mi iese in fata,sa nu ies din apa pana cand nu mi`a intrat in fiecare fibra atacata de mediul rece si foarte putin ambiant al regiunii muntoase in care am avut norocul/ghinionul sa ma nasc,sa ma balacesc la apus,si nu la rasarit,sa`mi amintesc cum anu` trecut,pe vremea asta,faceam baie cu Andru in mare,doar cu bustiera si chilotii de ocazie pe noi,ca iesisem la cumparaturi,nu la agatat valrui,sa bat tot Costinestiu` ca sa ajung la "Alex" si sa`mi revad cunostintele de anu` trecut [Lavinia si Traian ma intereseaza],sa prind bondari in manusi de cauciuc,sa injur cu voce tare intr`un loc ultra-mega-giga public,sa ma fac de ras atat de rau incat sa rad singura,seara,in pat,de mine,sa stau la 12 noaptea pe patura in curte,cu vantul prin par si gandurile vraiste,sa colectionez steluta,sa`mi redecorez camera [cu stelute],sa vorbesc zilnic de stelute,sa descopar 5 alte trupe rock care sa ma fascineze,sa ma reapuc de scris poezii,sa am grija de blog ca de propriul copil,sa visez in fiecare noapte [semn ca am scapat de stres],sa pierd 5 kilograme,sa beau 1 bere cu Maria,sa vad daca vara asta ma ametesc din mai mult de jumate de doza de Peroni [:))],sa pierd vremea ca sa regret mai pe urma...
Si,pe final,o cugetare care mi`a venit in minte cand gardu`mi intepa barbia si io vanam pisici pe gardul de vis-a-vis:
Probabil ca cel mai dureros lucru pentru o stea e sa nu cada unde si`a propus...
