Will you marry me?...

  Peste ani,Irina,personajul principal in comedia romantica "Cine`a pus cacat pe clanta" [:))] va fi maritata,la casa ei,undeva in America. Intr`o vila tipica,cu copaci la intrare,sa umbreasca ferestrele la dormitoru` conjugal,cu piscina in spate,cu semineu si toate cele,ca vrea o viata linistita si Craciunuri in familie... Va avea un baiat si o fata,Amaranth si Pavel [ciudat nume pentru o fata,nu?...] si va lucra ca editor la o revista celebra,precum Nico din "Lipstick Jungle". Uneori,va da in boala scenaristilor si,probabil,va avea succes cu ele. Asadar,va intra in lumea buna,unde si`a dorit intotdeauna sa ajunga. Pana la 35 de ani,va fi scris deja un bestseller despre viata ei,in romana,bine`nteles,sa`l traduca in engleza talentatii,ca ea n`are farmec decat in limba natala... Insa pana atunci... Ea va trebui sa se casatoreasca :). Sa luam in considerare acest episod semnificatif,menit sa mai stearga din rusinea numelui filmului vietii ei [foarte sugestiv pentru cei care`i cunosc viata gimnaziala...].

 Viata nu e niciodata usoara pentru nimeni. Pentru mine mai ales. Am ajuns la 25 de ani si mi`e din ce in ce mai greu sa ma revad copila. Am masurta mea de machiaj si o trusa indispensabila,la care nu visam vreodata sa apelez. M`am schimbat mult. Gata cu tricourile largi -le prefer pe post de camasi de noapte,ca la lucru nu imi permit sa le port- si cu toata viatamea de dinainte. Am reusit cu planurile de facultate. Insa mi`am pierdut coneziunile cu lumea de peste hotare. Vechii prieteni au ramas "interni". Eu nu am ajuns la facultate in Franta,am mers direct in America,unde am reusit -naiba stie cum- sa ma afirm si sa dau drumul unui proiect,unei reviste,mai exact,dupa tiparul vechiului meu blog,pe care inca il pastrez,si care strange vizualizari peste vizualizari,devenind trilingv :)). Norocu` m`a facut sa stiu si franceza,cam la fel de bine ca a doua limba,engleza,si sa am fani peste tot in lume... Sunt kinda well-known. Da` ce? Mi`ajunge?... Jamais...
 Imi lipsesc vechile obiceiuri si prieteniile pe care le`am legat cu franturi ireuperabile din viata mea. Eram logodita cu toti prietenii mei,simbolic,prin inele de papadie,iar verile le traim impreuna de la distanta... Cat imi lipseste Romania!... Cine credea ca o sa spun asta vreodata?... Nu stiu ce s`a intamplat cu nimeni. Stiu doar de mine si de prietenii pe care mai degraba nu mi`i fac aici,ca n`am timp... De cand am devenit modelu` ala tipic de afacerista? Niciodata conventionala,dar mereu supusa rigorilor. Nesupusa,dar inrobita de propria afacere. Sunt de nerecunoscut. Rebela de altadata tanjeste sa se aseze la casa ei,insa nu a strans inca destul ca sa se mute din apartamentul vast si spatios -pleonasm?- din care se arunca pe geam direct in birou. Prietenu` nedespartit ii ramane laptopul pe care nu l`a avut niciodata acasa,desi isi dorea sa tina legatura cu prietenii oricand,sa scrie de oriunde,sa aiba acces la ce`i place mereu si fara limite... Acum are un laptop. Dar mai are viata? I`a mancat`o revista. Bine ca nu vreun conte batran si bogat cu care sa fi ales sa`si manance tineretea pentru banii din testament...

 Statea intinsa pe patul fara baldachin -ala urmeaza...cadou de casa noua...- si se gandea la promisiunile pe care le facuse,pe care le primise... Trebuia sa se fi casatorit cu cel mai bun prieten din adolescenta... N`avea timp de maritis... Insa isi dorea. Amicele ei,toate`si pusesera pirostriile si`i era greu sa fie mereu domnisoara de onoare,fara sa prinda niciodata buchetul,sa fie mereu rezerva... A renuntat sa`si caute pe altcineva prin America din...primele luni petrecute acolo. Era deja de mai bine de 5 ani... Parca acolo se nascuse. Nici vacantele nu si le mai petrecea acasa... Insa...
 Stiti pozele alea facute cu Photoshop? Cu fete imbracate aiurea pe pajisti inverzite,fumand sau band cafea sau mancand acadele sau jucandu`se voit naiv cu floricele?... Acolo m`am gasit. Nu se stie cum am ajuns in asa un loc,dar era o ocazie... Deci,de ce sa nu profit de ea?... Sursele de inspiratie nu cresc in copaci la New York...
 Coincidenta sau nu... Acolo ma astepta el...

 Am redevenit cei mai buni prieteni,desi habar n`aveam ca si el venise de vreo 2 ani in America... Avea o casa de vis! Mai ceva decat imi doream eu... Cu deschidere la ocean,aproape pe plaja,de simteai nisipu` zburand in cafeaua de dimineata de pe veranda... Exact cum mi`o doream cand salivam la filmele americane in timpul pubertatii celei fara minte...
 Nici el n`avea pe nimeni... De ce n`am fi revenit asupra relatiei din adolescenta?... Nimeni n`avea de pierdut. Decat eu,care ar fi trebuit sa ma mut mai la tara [:))],ca sa`i fiu iar aproape. Cu tot cu munca. Da` revista era a mea,pana la urma,ce puii mei? Deci pot sa lucrez de unde vrea salamu` meu de Sibiu si sunca mea de Praga! Asa ca,dupa ceva timp de REcunoastere...m`am mutat la el.
 In fiecare dimineata ma trezeam alaturi de el,asa cum imi dorisem pe ascuns de cand l`am cunoscut,seara ma strecuram in pat langa el si ne aminteam de Sinaia impreuna... Dimineata pleca la lucru inaintea mea... Si eu ramaneam sa gust cafeaua din ce in ce mai dulce pe care mi`o facea.
 In dimineata aia am primit o prajiturica,din aia cu ravas... Nu am fost foarte curioasa sa o desfac. Nu mi`era foame,obsesia cu silueta... Insa nucandu`ma prin servetele de dantela de la masa,mi`am prins degetele intr`un inel superb,ceea ce m`a facutsa ma simt groaznic de geloasa si sa`mi musc pumnii de o durere invinsa... Credea ca in cel mai evident loc nu`l voi gasi?... Dar l`am gasit si stiam ca are pe altcineva... Am rupt de nervi prajitura in 2 si a picat un biletel pe perna de pe leaganul in care ma dadeam zilnic,ascultand marea si gandindu`ma cum ar fi sa ma alatur ei,"sa`mi izbesc tampla de stele..." side toate stancile malurilor pamantului... Acum imi doream asta mai mult ca oricand...
 Fara pic de curiozitate,am luat biletul si l`a, trecut prin inel,ca si cand as fi avut o sumbra presimtire,un "flash forward" asupra celor ce ar fi fost scrise acolo... Primul lucru care mi`a venit in minte a fost ca ar cam trebui sa`mi schimb ochelarii. Ma voi intoarce la viata de editor si la agitatia New Yorkului... Dar...
 Aruncand involuntar privirea asupra biletului...

 "WILL YOU MARRY ME?"
 Nu pot descrie in cuvinte imaginea,e de`a dreptul epica!... Un lux provincial,cu aer studiat,nepretentios si foarte confortabil,un camin admirabil si ravnit de toate fetele cu idealuri terestre... Era... Viitoarea mea casa :). Urma sa`mi petrec tot restul vietii vorbind dimineata cu oceanul si seara cu asternuturile parfumate cu levantica,in timp ce zambeam indulgent,ascultandu`i respiratia egala...
 Mi`am pus inelul pe deget,ca nu`mi mai ramanea niciun dubiu.
 Si,de cum a intrat in casa,i`am sarit in brate si mi`am permis,din nou dupa atatia ani,sa ma rasfat si sa cadca o copila pe genunchii lui,jurandu`i dragoste eterna. Poate pentru uniie patetic,dar face parte din lista mea de idealuri. Mi`am implinit un ideal :). Urmeaza Amaranth si Pavel si croazierele la batranete,cand copiii nostri vor avea copii,iar noi ii vom astepta de Craciun,Pasti si Ziua Recunostintei la noi,iar in restul timpului ne vom avea unul pe celalalt,asa cum ne`am promis de cand am spus "da" pentru prima oara...
 Si asta e totceea ce`mi doresc :). Stabilitate si fericire,multumire spirituala. Am 28 de ani. Sunt logodita si urmeaza sa ma casatoresc peste cateva luni,intr`o bisericuta de lemn din nordul Moldovei. Nu chiar cum mi`am dorit... Dar nu puteam sa nu marcam data asta si pe minunatele plaiuri pe care ne`am cunoscut... Si voi pasi spre altar si`n Romania,si`n America :). Dar asta in postarea urmatoare... Pana atunci... Nu cred ca era vreun punct culminant,vreo acumulare grava de suspans... Dar cand i`am sarit in seara aia de gat,i`am spus:


 "Of course I will!!!"