luni, 25 aprilie 2011

Holiday`s over. [with Photo Gallery]

 A venit si momentu` cand esti alergat pentru ca`ti permiti sa`i zici vreunuia sau altuia "Pasca ma`tii!" sau "`Tu`ti Cristoselu` tau astazi si maine!" Fuse si se duse si Pastele de anu` asta. Hmmmm :-? Acum mi`am dat seama ca nu pica in fiecare an pe aceeasi data. Mult mi`a luat,huh?

 Am avut o vacanta pe fuga,businessclass. S`a intercalat p`acolo,pe undeva si olimpiada mea la romana. nationala. Din punctul meu de vedere,judetul gazda nu ne`a folosit la nimic. Daca`i Prahova,ce,trebuie sa avem si noi un punct in plus,vreo bulinuta d`aia zambitoare? Nuuuu! Manarie pe fata. La lucrarea mea cel putin. Plus ca nu am fost sunata la timp,cand s`au afisat rezultatele ca sa imi misc fundu` basit de pe canapeaua unde se lateste pana iese`n valuri deasupra paturii si sa depun o amarata de contestatie. Ca cica nu se iau in consideratie si nu se corecteaza. Care,ca le`au pus si 14 puncte`n plus -.-" Mama si pasca ma`sii. Dur.
 Mai ales ca stiu ca anu` asta m`am adunat ca niciodata ca sa fac pe dreacu`n patru si sa le scriu alora ceva de geniu si n`am luat mai mult de 106 din 120. Hai,baaaa! Macar un 110,acolo... Da` i`am facut praf,din cate se vede,la oral :>. Mi s`a mai spus ca ma pricep :">. 120 din 120. Si iote`asa se facu de`o mentiune. A treia sau a patra. Si de`un premiu special pentru "prestatia mea orala" :))).
 M` facut praf stresu`,da`,na...bine ca s`a terminat :).


 Am trait o vacanta intensa :)))). M`am reapucat intens de facut poze si de`njurat printre dinti,de bagat ciocolata de menaj ca`n gara si de facut mistouri la bucata. Ceea ce da semne de revenire spirituala. Insa nu pot iesi din acea pasivitate a gandirii,care ma sacaie si nu prea ma lasa sa privesc mai departe de culorile monitorului sau de nonculorile ecranului de tv,al carui cablu il misc din sfert in sfert ca sa nu se mai vada ca acum o mie de oameni,cand priveau Fred si Wilma la chestia aia de piatra stirile din Bedrock,sau cum s`o silabisi,ca nu le am cu limbile la ora asta... ^^
 Am trecut de la agonie la extaz in ceva mai mult de`o jumatate de ora,m`am sculat intr`un spasm din pat ca sa ma imbrac in 5 minute si s`o tulesc la Ploiesti,m`am trezit tusind la 7 dimineata,cu o durere care nu ma lasa nici sa respir,am petrecut o zi de Pasti intinsa pe canapea si vorbind cu televizoru`,deci singura si am scapat de stres luandu`mi bascheti si tenisi. Pe scurt,pantofi. Ca doar is o doamna,ce *#@% mea? [:))]
 Acum ma pregatesc de adevaratu` meu semestru de scoala,ca pan`acum am probat labareala in timpul orelor. Acu` incep si io sa ma stresez de`o mana de note... Ca sa remediez macar 7`le in teza la mate [x_X] Las` c`o sa foe mai bine la evaluarea nationala :)). Nu ca nu ne`ar fi dat si la teza tot subiect de evaluare...
 Cum timpu` meu fu scurt vacanta asta,nu facui nimic memorabil. Aaaaa,poate niste poze,pe care le expun ca`n galerie mai jos,sa marcheze fin`ul postarii. Dau noroc si sanatate la toata lumea si ma duc sa sug o ceapa [glumesc.Mananc un peste. Pestisoru` de aur ^^]. Noapte buna si aveti grija cum conduceti :)). Si nu uitati: spuneti "NU" drogurilor! :)>- [:))))))))))))))]


Rock stars ^^ [:))))]

Mr.Biscu` cu de toate :x



Fave pe ziua de azi la poze cu amicii :x.

Si JE pa final si pa sistem si pa de toate. In caz ca va lipseam ^^ [:))))]

luni, 18 aprilie 2011

Soundcheck

 Intr`o multime de oameni,nu mai esti individualizat. Esti doar individ. Esti luat per total. Iti pierzi calitatile,defectele,castigi din marea masa. Te asimileaza si esti luat cu toti,la un loc.


 Imi amintesc de anul trecut. Roz si fricoasa. Fara vreun ideal anume,in afara de unul mult prea departat ca sa mai straluceasca... Cu o personalitate comuna,cu gusturi asemenea masei inconjuratoare,fara vreo preferinta anume,in afara de domeniul gastronomic,unde nu am putut inghiti fasolea de Arad,ca era messu` prea irezistibil... Anul trecut,parea ca nu cunosc pe nimeni. Anul asta,am revenit. Nu in acelasi loc,dar in aceeasi multima. Insa cu totul altfel. Cu o muzica anume pe care`mi dansau creierii intinsi la maxim,zburdand alene apoi alert pe trambulina nervilor,apoi pe intinsele campii ale Comarnicului [ave,Eve! pt minunata imagine.Perla!]. Mda,trecere subita de la Hannah Montana la Megadeth sau Iron Maiden...
 Unii ziceau ca am prins si tupeu. Asa o fi...

 M`am gandit atunci la un copil dezorientat. Si la o persoana pe care ar admira`o el foarte mult. Acea persoana se apropie de el,il trage afara din multime,il individualizeaza,asadar,si ii spune:
"-Aduna`te! Crezi in tine! Si eu am trecut prin asta..."
 Copilului ii dau lacrimile. Aproape,ca e ceva mai mare decat un copil,da`...nu de mult timp trecut de era pampersului ^^ [in fact,are aproape 15 ani.]
 "-Voiam sa renunt..."
  "-Stiu. Stiu totul. Nu uita! Arta e nostalgia lui Dumnezeu."

 Si in 5 minute i`a povestit despre ce conteaza intr`o viata. Despre un om inchis,care a avut timp sa renunte la egoism si sa imbratiseze religia intr`un moment in care toti se gandeau numai la ei insisi si nicaieri mai departe. In 5 minute i`a schimbat decizia. Daca,dupa atata timp si atat de putine cuvinte,inca mai avea incredere in el... De ce el insusi n`ar avea? De ce ar renunta cand are atatea de oferit?


 El spunea ca e un om de geniu... Ca va exploda intr`o buna zi,si ziua s`ar putea sa urmeze chiar dupa discutie.
 Increderea e un fenomen iluzoriu. Nu e propriu unei fiinte cu gandire si statura verticala. E o arma din dotarea prostiei,letala,cu care se baga in fata si acopera potecile meritelor. E un sentiment fals,care nu apartine posesorilor de drept,care se redirectioneaa si intrupeaza in cele mai stranii specimene. De`aia nici el nu a ales increderea. Prevera sa se retraga,undeva unde isi gaseste singur resursele. Unde poate sa nu aiba incredere,sa stie foarte bine ca nu va mai reusi,dar fara sa supere pe nimeni. Increderea in sine e un drog ce ucide psihicul adeptilor pe termen lung...
 Increderea in altii,insa... E o arma vitala pentru cei catre care se indreapta. Le da increderea in parerea celor care au incredere in ei si,in final,increderea se incurca in atele propriei persoane. Insa nu ca sentiment de incredere personala. Ca o incredere in alte opinii,ca un intaritor psihic,ca un impuls obligatoriu.


 Copilul si`a recapatat aripile. Un om in negru,incat parea sa fie totul in el de culoarea hainelor,are sufletul amestecat. Cocktail de amintiri,gri in esenta,lut ars spre exterior,isi numara anii dupa inelele din jurul inimii,dupa cate straturi a castigat in luptele cu nervii. Dupa cate momente a biruit depresia si inconstienta. Dupa momentele in care a iesit din ea ca sa intre in altii,sa`i cunoasca si sa traiasca prin ei.
 Totul a crescut in el,apoi si lumea,in jur.


 Am deschis ochii si eram tot in sala. Viziunea n`a durat mai mult de 10 secunde. Destul cat sa ma inspire. Poate a fost chiar realitate. Dar mi`a aratat ca geometria abstracta a inspiratiei nu a disparut. Si ca mi`e la fel de necunoscuta,precum toate caile mintii si precum corespondenta ei in orarul de a opta. Inseamna ca maine,sinusul unghiului dintre ochiul meu si foaia de examen va naste monstri ^^. In sensul bun.
 I`m going there to kick some asses. Who`s in there,with me? ^^
 Good luck to me and good night to everybody ^^.

miercuri, 13 aprilie 2011

Claustrofobie

 Desculta prin iarba umezita de ploaie,vin dupa mine spini si pietre,imi impung goliciunea si lasa pe pamant o harta de picuri vatamati... Ma dor picioarele... Insa,printre pomi,ti se intrezareste o umbra. O apuc,o sfasii,ma`nfasor si`mi fac bandaj din ea. Orice ran`a lumii vi mi se cicatrizeaza pe loc prin tine,caci tu esti unicul meu scut in fata mult prea multor miraje fatale. De ce lucruri nu ma poti apara di vindeca? De mine... De mine si de`o lume ce urmeaza,dar de care ma tem. De mine si de mult prea multe vieti traite.
 E mult prea ingusta lumea asta penrtu mine... Si mult prea coplesitor dorul de tine,mult prea intensa mirarea de a te avea... E un mars zilnic al sentimentelor. Intr`o minte bulversata,straina de simtiri. E din ce in ce mai greu sa ma regasesc. Si toate peisajele astea ticsite de banal ma infioara. Asa imi e dat sa traiesc tot restul vietii? Ma sufoc in praf si sentimentalisme de provincie. Ma acapareaza toate aceste nonvalori,ma trag pe zi ce trece mai mult in tabara lor. Ma ameteste identitatea zilelor. Ma dezgusta peisajul provincial cu pretentii de metropola. Ma uimeste tupeul vremii de a fi atat de schimbatoare. Ma oboseste pasul sortii.


 Numai asta se mai schimba si imi mai schimba ziua. Incertitudinea.
 Singurul lucru de care sunt multumita ca nu se schimba cu ziua de maine esti tu. Imi doresc de ceva vreme sa ma trezesc cu acelasi om in gand,mai mult de o luna. Si imi doresc ca el sa fie mereu acolo cand mi se intampla [total neprevazut ^^] sa mai plang. Si este. Adica...esti ^^.
 Ploua afara. Si eu ma vad in mijlocul stropilor,udandu`ma pana la piele si chiar renuntand la ea. Renuntand la tot ce ma acopera. Redevenind ce eram la origine. O bucata de pamant cu ohci. Insufletita,astfel incat sa perceapa nedreptatea realitatii...

------------------------------------------------------

 De duminica plec ^^. Revin joi,nu va bucurati atat. Nu scapati asa usor de mine... Nationala la romana :D. Wish me luck and...INSPIRATION! Ca daca nu`mi vine nici atunci cel mai bun cuvant in minte... Arunc borcanu` cu creier cu tot. Am nevoie de cat mai multi pumni [stransi] ca sa se stranga si materia mea cenusie intr`un efort suprem. De atata mai am nevoie,dupa...pot sa vegetez pana incepe clasa a 9`a ^^.
 A tout a l`heure :).

vineri, 8 aprilie 2011

For our 1st anninersary :).


Nu am vreo idee,oricat de vaga,despre ce naiba as putea sa`ti zic. Pentru prima oara,am spus totul fata in fata. Maine,9 aprilie,facem si noi o luna amarata [:))]. Din partea mea... La mai mult,la mai mare,la orice,numa` sa fie bun :).
Ador sa adorm cu tine la telefon,sa ma trezesc la fel,sa fiu mereu langa tine,chiar si atunci cand mi`e,fizic,imposibil. World`s a way better place when there`s love to spread around :).
Ily! <3

duminică, 3 aprilie 2011

Lucky, Sau... Postarea "Ma simt vedeta" ^^

 Astazi ma simt si io ca o vedeta si simt nevoia sa impart cu toti cititorii blogului fericirea care a dat instant peste mine. Ma rog,daduse ea de ieri,da`... Asta`i alta poveste.
 Ziua de ieri a inceput pt mine la 6 jumate. Cand mi`a sunat ceasu` cu o melodie geniala de la Nightwish,ca in fiecare zi,dar care m`a stresat de la bun inceput,ca era sambata si m`am trezi mai devreme ca`n zilele de scoala... Ma rog,am inceput cu dreptu`,la propriu,ca asa am si alunecat din pat. Si foaaaaarte optimista,ca,de,e zi de olimpiada. Si,comme d`habitude,n`am mancat mai nimic,ca sa nu`mi stric starea eurorica. De unde era sa ghicesc eu ca nu o sa mai mananc pana a doua zi?... Am ajuns si in maxi,trec in povestire peste etapele esentiale ale zilei de ieri,sambata,2 aprilie. Ajung direct la maxi. Unde mi`am dat seama ca,de fapt,chiar am rau de masina... Desi eu credeam ca am depasit deja faza asta...


 Ma rog din nou,desi biserica e dupa colt,cum zice profu` de fizica... Mi`am stresat si debusolat cativa colegi,dar neintentionat ^^. I didn`t mean it,folks ^^. Am dat si olimpiada,am cerut,cum era si logic,o a doua foaie,ca nu se putea sa nu fi gresit tocmai io un exercitiu intreg,de am lasat biata foaie scrisa atat de frumos cu o cicatrice mai rea decat alea pe care le mostenisem de cand eram mica... Cu toate astea,tot am terminat in aproximativ o ora,cu verificarile de rigoare si uitatu` in jur la colegii care faceau schimb de experienta prin banci sau vorbeau prin measje de pe telefoanele care erau,bine`nteles,inchise,dupa cum ni s`a cerut. N`am putut sa stau fiz 2 ore,cum mi s`a cerut. Punct. plus ca voiam bomboanele din geanta la jumatatea primei ore si n`avea cine sa mi le dea,ca erau pe geam...


 Nu am mancat nici dupa olimpiada,straniu lucru pentru pofta mea de mancare de renume mondial ^^... Nici acasa... In fine,drumul spre casa l`am facut cu castile in urechi,multumita ca nu am prea mult de mers pe jos,fara sa scot alte cuvinte in afara de mereu aceleasi "lasa`ma!mi`e rau!"... Chiar aratam ca un zombie,spre incantarea mea,cand am vazut prvirile celor din jur. Seara facui febra d`aia gen 39 :)). Mai aveam putin si deliram,ceaa ce cred ca am si facut,avand in vedere reactia mea cand mi`am aminit ca am un "bilant" de facut...
 Printre altele,sunt momentan fericita pentru ca...
 ARTmania Fest,here we go!!! Got my paw on the ticket! <3<3<3



 No,ce binie ii ^^. O sa o vad pe Tarja live ^^. Si pe Tony cu ai lui colegi din Sonata Arctica ^^. 3 zile de festival,fix in Sibiu,orasul pe care vreau inca de anul trecut sa il vizitez ^^. Cu siguranta voi face excursia asta in vara,cu Kinky. Care ma si tragea de ciuf daca din cauza mea o rata si de data asta pe Tarja :D.
 In extazul meu intarziat pt abonamentu` la festival,care ieri a fost stopat din cauza febrei si starii de greata profunda,am uitat sa dau si alta veste... Cum ar fi... Locul 1 la olimpiada baaaaaaa! ^^ Daca nu ma laud singura,pai cine sa o faca?:)) Stiu,stiu,ma da modestia afara din casa... 95 din 100 ^^. Stiam io ca 5 puncte o sa gresesc :>. D`acu` sa aveti mai multa stima pt prezicerile de calitate ale mamei Miriapoada. Face descantece la domiciliu,frectii cu spirt,blesteme dintre cele mai eficiente... Eh,dati un buzz si ma gasiti :)).
 Si nu as putea incheia postarea asta altfel decat multumindu`i LUI pt ca mi`a suportat figurile datorate aproape in totalitate starii de rau,pentru ca m`a tinut de vorba atat cat a fost necesar ca sa pot din nou sa injur cu toata convingerea si cu toata gura :)). Si... Multumesc pt desen :">.




 Weekend cu gripa si chestii care de`abia asteptam sa se indeplineasca. Genial ^^.

vineri, 1 aprilie 2011

Amanta. Sau... Despre principii si/sau lipsa lor.

  Totul incepe cu o afirmatie. Gandita,vere. [:))] Ma intreb de ce toate chestiile aproape geniale imi vin in acelasi loc. Si,din pacate,nu`i chiar camera mea. Nici vreun spatiu cu pretentii intelectuale. E... E si el parte a casei. Chek this out:

 "In goana voastra <>,va uitati principiile prin buzunarele halatului amantei din mine. Poate d`aia am io atatea,iar voua va lipsesc cu desavarsire..."

 Asta zisei io. In culmea dezamagirii. Pentru ca,da,ma simt ca o amanta. Ea e folosita,pentru placerea... Ma rog... Domnilor cu principii [=)]. Ea e mereu disponibila. Ea isi leaga sufletul,si`l coase,practic,de unul deja peticit. Deja uzat de impunsatura unei casnicii. Stie deja de ce se leaga,in ce se baga,ce isi doreste,dar nu se poate opri. Stim cum e... You cannot stop the sin `till it`s already done. Si incearca sa depaseasca cealalta femeie din viata lui. Incearca sa ii dovedeasca ca ea il merita,dar discret. Daca nu`i din topor,logic. Daca e mai normala... Nu i se vara pe sub piele. Il face s`o iubeasca. Dar omul,pus in fata faptului implinit,ca de!,nu`l da discretia afara din casa... Se intoare cu jumatatea lui de inima impunsa la nevasta`sa acasa. Ca mai vrea mancare gatita,pat moale,haine calcate... Ce naiba,are i omu` demnitatea lui,nu? Chiar daca a fi demn inseamna a`ti neglija principiile,convingerile de altadata pentru cele de azi... Chiar daca principiile te contrazic. Tu tot le tii in buzunar. You deal the cards,they can`t deal you,nu?... Tu faci principiile,nu sunt prestabilite. Daca tu vrei sa inseli,chiar pe toata lumea,inseamna ca esti monument de corectitudine... E azi... Imi pare rau ca trebuie sa fie asa. Peste tot. Maybe few exceptions...

 Pentru cine a citit pan`acilea,nu e vorba de vreun baiat. Ei chiar nu mai pot sa`mi insele increderea fara sa intre si banuielile mele la mijloc. Daca cineva se imprieteneste cu mine,ma ia cu tot cu banuieli si cu o grava suspiciune,despre care am ajuns sa cred ca e innascuta... M`am obisnuit cu ea. Ca sa nu va obisnuiti voi cu ale voastre =). Nu`s chiar adepta lucrurilor facute pe la spate,de oricare gen ar fi ele. Liber la gandit ce vreti,ca d`aia scriu cu dublu sens =).
 E despre prietenie.Si cum ma simt eu ca o amanta. Intr`o relatie in care am pus cartile pe masa,inca de la 4 ani,de cand ne stim. Inca de cand ne jucam cu papusile,fara sa le rupem capetele,cum imi vine sa fac acum... Imi amintesc verile,rolele,fluturasii picati prin stresini,turele de strada,cand adidasii mei vechi,majiti cu silicon,de la casa in renovari,scrasneau pe lemnu` copacului,pe vergeturile lui antice,apoi se coalizau cu asfaltul aburind,ca sa ajung iar pan` la tine. Sa te chem p`afara,ca e cald si n`am ce face. Sesiunile de lectura,cand am mai crescut... Discutiile despre baieti,temele facute impreuna,plimbarile,berea,dulciurile pe care amandoua le adoram... Eram legate de atatia ani.
 Certurile... Mmmmm... Treceam peste ele ca peste gandacii cu care te speriam pana vara trecuta... Rezolvam totul cu putin rock. Ca amandoua ascultam. Tu m`ai instigat la muzica buna... Dar au aparut principiile. In care eu credeam,pe care am aratat ca le am,care iti lipseau si ti`am aruncat`o`n fata. Stii bine ca am avut dreptate. De data asta,insa... Rockul n`a terminat`o. Am terminat`o noi. Intre noi. Nu mi`ai raspuns ca alta data. De data asta,pareai fericita alaturi de "noile tale prietene". E corect sa ma dai cu matura afara din viata ta in numai 2 zile? Sa ma dai la o parte pentru unul? Pentru ca stii bine ca nu gresesc. Sunt proasta si`ti vreau binele... Sunt proasta si inca`ti tin spatele... Ma simt ca o amanta,sincer. De ce consum resurse pe tine? Azi nici nu vei citi ce`am scris. Am scris degeaba. Ti`au venit in sfarsit "consortii",si nu mai ai nevoie de amanta? In regula. Ma retrag cat inca mai am o farama de demnitate,faza aia comica... Nu mai stiu din ce desen animat... Ma rog,personaju` avea gaze,si demnitatea lui... Se manifesta... Ceva in genu`.  Aaaaa,meanwhile mi`am adus aminte ce personaj debita nonsensu` asta. Timon. Ala din clasicii Timon si Pumba.


 Nu am chef sa`ti repet. Am dreptate,asa`i cand esti modest... Gandeste`te la urmatoarele:
 1) Maine dimineata nu mai plecam impreuna la scoala. Nu`ti mai iau biscuitii,nu te mai deprim cu deprimarea mea. Nu`ti mai zic ce sau pe cine am visat azi-noapte...
 2) La scoala nu iti voi mai vorbi. Noi nu mai existam una pt cealalta. Nu imi voi mai muta banca langa a ta,sa povestim faze epice,sa discutam despre muzica buna si toate cele. Sa`ti arat melodii noi,tu mie s.c.l. M`ai inlocuit deja,deci n`are de ce sa`ti para rau.
 3) Dupa scoala suntem tot invizibile una pt cealalta. Gata cu tenisu` pe Wii. Gata cu spuma de ras... Gata cu ieselile de week... Gata cu barfa...
 4) Gata cu tot. Serialu` "In mintea Ericai",pe Diva [citam replica]: "I feel like I`m breaking up with you [sad smile,sigh...]".
 Si am spus tot.

 Constat,insa,ca exista viata dupa idealuri pierdute. Citam din feisbucu` meu,ca ala mi`a picat in mana la momentu` de inspiratie X,din ziua Y,cand aveam si io net pe mobil. Boaaa! Epic.

 "Simţi şi tu? Toată aceastā tevatură ne'a schimbat pe toţi. Ne'am transformat sub presiunea părerilor de rău. Şi'mi pare rău ca va regret. Că'mi pare rău că mi'am pierdut ani încercând să vă'nţeleg... Ca mulţumire... Mi'aţi arătat ce'nseamnă vaţă după idealuri dispărute."


 Exista intr`adevar viata dupa prietenie. Cat de stransa ar fi ea. Fuck feisbuc for changing my front style =). Ca nu mai pot sa`l schimb la loc :)). Dupa ce ne`am retras reciproc,ne`am luat tentaculele si otrava dupa noi,ne`am gasit fiecare pestera noastra [abis de penis =) pt cunoscatori...] si... Ne`am reabilitat. Nu ne trebuie clinica de dezintoxicare. Trecem cu usurinta peste si singure.

Listen! =) Sentenced.

miercuri, 23 martie 2011

Life is... life!

 Se  pare ca si subsemnata a trecut la tagma cocalarilor,dupa motivantele spuse ale unui respectabil domn profesor. Ii multumesc pt motivatie si il astept sa mai zica cate ceva,ca`s toate consemnate in registru si vor aparea intr`o postare cu perle de a opta,cele mai rare de altfel :>.
 Postarea asta ii e dedicata unui amic. Si voi scrie,as usually,ceva de viata. Ma rog,de viata mea -dupa cum era maneaua pe care au dat`o unii de vreo 3 ori cat am stat si io in peace la coltu` strazii...-ca e cam singura pe care o cunosc,e o constanta si nu,nu e data in tabele...


 In fond... Ce naiba e si cu viata asta? E ceva ce intai ti se da,ca,la randul tau,sa o dai altora. Depinde acum si in ce fel. Poti sa le`o dai la propriu,sa o iei cu mana si sa le`o arunci in fata,ca si cand ai scuipa inspre ei. Sunt nedemni de a te primi in randul lor... Dar singura problema ar fi ca lor nu le`ar prea pasa. Ce`s ei...? Zei carora sa le oferi ofrande,sa`i imbunezi,penttru ca apoi sa renunti la ei pentru proppria`ti mandrie? Nu. Ei sunt spectatori     la un spectacol pe care nici nu`l urmaresc.
 Viata,fiind un dar,dupa cum ziceam-la fel ca muuuuulta lume inaintea mea-vine impachetata in mii si mii de ambalaje. Care se desfac treptat,dar nu arata niciodata ce e prin`auntru. De ce sa nu`ti savurezi cadou`,primit la prima aniversare,atat cat ti`e dat? Ca sa le arati altora ca nu ti`e frica sa te desparti definitiv de ei si de tine atunci cand nu esti inteles?... Nu are rost.
 Si uite de ce. Astazi e groaznic. E frig,bate tot vantu`,poate si ninge,viscoleste,iti ingheata sangele`n creieri si nu e nimeni in jur. E strada pustie,ca atunci cand ma intorc eu de la pregatire de la franceza. Doar nu`ti faci igloo si te culci in el,sperand ca maine nu te vei trezi... Astepti ca maine sa se topeasca ot,inclusiv ziua cu zapada ei cu tot... Astepti sa traiesti toate clipele care separa un ceas de altul,o zi de alta,un om de el insusi...
 Maine vei fi altul. Vei gasi un "condamnat la viata". Si vei surade in sinea ta. Il poti ajuta,asa cum nimeni nu a facut cu tine. Iti vei retrai deznadejdea,dar zambind. Pentru ca acum totul s`a teleportat intr`o alta dimensiune. Parca nici nu ti`ai trai viata. O fi a altcuiva?... E a celui care a acceptat provocarea,si a avut curajul sa desfaca toate funditele si sa rupa-chiar cu dintii-scotch`ul care prinde fasiile de ambalaj. Pana la cea de fata. Maine vei mai rupa una. Si vei vedea ca niciunul nu e la fel cu precedentul. Fiecare are ceva nou. Poate optimism. Daca ala e cel care lipseste...


 Eu sunt un exemplu de om fricos. Mi`e frica de moarte. Cand eram mica,ma trezeam din cand in cand plangand din somn,strigand ca eu nu vreau sa mor. Si doar gandul ca o sa mor intr`o zi ma omoara,lant trofic,ce mai...? Pentru mine,in orice caz,a trai e un curaj si a alege sa mori e o lasitate. Cum poti tu sa te crezi puternic cand nu ai curaj sa faci fata unor surprize?... Ca asta sunt momentele traite. Nu zic ca`s toate placute. Ma rog,dupa 70 de ani incolo,nici alea placute nu mai sunt asa,ca`s aducatoare de infarct pentru inimile slabite...
 Apoi,un alt subiect care merge mana`n mana cu viata e iubirea, Amandoua`s chestii relative. Le poti avea,dar sa nu stii niciodata de ele,sau le poti avea si sa`ti bati joc... Un om care nu iubeste viata nu va putea niciodata sa iubeasca sentimentul din care deriva ea... Stii cand vei simti ca traiesti? Cand vei simti prima iubire impartasita. Ce daca toate de pan`atunci vor ramane niste clisee,niste tragice diapozitive,niste sterse filme voalate...? Finit coronat opus. 



 Merg mana`n mana. Da` asta nu inseamna ca se si inteleg. In orice caz,nu se "vand" separat. Totusi,nu le ai pe amandoua odata. Cand iubesti,nu simti nimic. Simti viata scursa din tine. Esti undeva,in afara timpului si spatiului normal,suspendat,cazand in gol alaturi de persoana iubita. Increderea va uneste si nu va lasa sa cadeti unul fara celalalt.
 In schimb,cand traiesti,esti atent la fiecare pas,ca si cand ai conduce. Mda,aici merge referinta aia cu tata care e atat de concentrat la volan,incat injura cum nu ati mai auzit vreodata daca`l perturba cineva. Asa si oamenii-daca le tai mersul fac ca toate aratarile. Deci,unde voiam mai exact sa ajung,atunci can traiesti,traiesti deconectat de orice realitate,traiesti cu gandul la viata,precaut,atent,minutios.
 De`asta,atunci cand descoperi cum anume sa imbini cele noua notiuni complementare sau suplementare [ca unghiurile,daca stiti la ce ma refer...] ai inteles ce inseamna sa traiesti. Atunci vei uita pofta streangului si voluptatea cianurii. Atunci iti vei dori ca viata sa nu se mai sfarseasca. ORICINE ai fi.


 Poate ca e ca si cu jocurile de noroc. Dar zarurile`s schimbatoare,ca au fetele facute din conjuncturi,iar miza e pierderea sau pastrarea mintilor.
 Poate eca si in filme. Cu final fericit. Nu stii daca nu o lasi sa se termine normal,nu?
 Poate e cel mai frumos lucru care ti s`ar putea intampla. Si chiar este. Merita traita pana la capat,ca un lucru bun,fie el once in a lifetime.,va aparea. Si poate fi atat de puternic si isi poate aroga o asemenea intensitate,incat va merita fiecare obstacol de care te`ai lovit. Asa un moment vine pentru toti,e ceva si sa stim sa`l asteptam. Nu cu mainile incrucisate [nu pe piept,Doamne fereste!...] si nici cu pumnii inclestati. Ca nu ne batem cu intarzierea frumusetii din viata noastra.
 Si,in sfarsit,ajungi la miezul "pachetului",la continutul cadoului,in ultima clipa normala de viata,cand bilantul si "marea trecere" sunt deja definitivate. Atunci,dupa intensitatea cu care te`ai bucurat de ce ti`a fost dat,vei vedea si cadoul. Se spune ca,in ultima clipa de viata,iti trec toate prin fata ochilor,se succed atat de repede incat parca ai trai viata chiar la intalnirea cu moartea. Pana la urma,tot acea "lady in black" e cea care iti da darul. Sau ti`l ia. Si atunci mergem pe principiul ca nu esti constient de ce`ai avut decat atunci cand il pierzi. Oricum ar fi,va veni un moment cand vei fi pe deplin fericit si implinit. Si iti vei multumi in gand ca ai trait totul. Vei fi impacat cu tine,ca ti`ai dat ragaz sa traiesti totul,din pura curiozitate a momentului urmator.




 Pe final...
 Fortuna caeca est :). [Hai ca ma dau mare,nu?:))...]
 Fii tu mai "vazator" decat el [apropo de afirmatia anterioara],si fii cu un pas inaintea lui. Tu`ti faci norocul,nu el pe tine. Si daca ai vreodata impresia ca te`a facut... Ei bine,treci mai departe,ca dupa reusita lui,se culca pe`o ureche si ramane cu siguranta in urma. In final,tot tu vei iesi in avantaj :).
 Chiar daca parca as fi la vreo organizatie de cine stie care,cu scopuri umanitare... Dau si io un umil sfat pentru toti cei care vor sa asculte si pentru toti cei care au avut rabdare sa citeasca pan` la marele final...
 Alege viata :). Tu iesi in castig,nu viitorul recensamant :).
 [Crezi in tine,eu o fac deja :). Cred,adica,nu va ganditi la altceva :)).]







 © Riri`.Please ask before copying.