duminică, 15 august 2010

Finally,the hills are without eyes...

 In final,am reinvatat sa fiu eu:)
 Am realizat ca am viata pe care mi-am dorit-o intotdeauna:)
 Pentru ca am cei mai buni prieteni,iubesc,am alaturi multe persoane care tin la mine si sunt iubita:)
 Povestea care mi-a deschis ochii este urmatoarea(si e un vis,nu o poveste):



 S-a apropiat incet de ea.S-au privit in ochi,pentru ca altceva nu aveau mai bun de facut.El era inca stapanit de mirare,de mirarea sa o gaseasca alunecata pe jos,plangand din cauza durerii si cerand ajutor din priviri...
 S-a apropiat.I-a luat mana si a ajutat-o sa se ridice.
 Glezna o durea.RAU!
 Dar nu mai simtea nimic.Il vazuse pe el,si-i era de ajuns...
 El era langa ea,gata sa o ajute,iar prin simpla lui privire si-a dat seama ca are nevoie de el.Si-a dat seama ca o vrea langa el.
 Si-au dat seama ca sunt facuti unul pentru celalalt.
 S-a ridicat incet de jos,iar el a imbratisat-o protector.L-a privit,uimita,neintelegand cum de sunt in sfarsit impreuna.
 Nu s-au intrebat nimic.Erau,deci,sau nu impreuna?
 Stia sigur ca da!
 Doar in gesturile lui se citea setea de ea si imensa dorinta de a o avea langa el.Si doar in suspinele ei se ghicea nu durerea,care incetase de mult,ci siguranta ca sunt doar ei si nimic nu are sa ii mai desparta...
 Nestiind ce sa spuna...el o saruta.
 Pe coridorul slab luminat al scolii,de unde se auzea ploaiacazand violent peste lumea imbatranita de frig...doi adolescenti se sarutau.Doi adolescenti se simteau in sfarsit intregi...
 In linistea injunghiata doar de varfurile de otel ale picaturilor de ploaie,ei nu indrazneau sa faca nicio miscare ca sa se desparta sau ca sa isi reia drumurile.
 Nu mai conta ca cineva ar putea da peste ei.
 Conta numai ca erau.
 Singuri.
 Acolo.
 Calcand o regula,dar nascand o frumoasa prietenie...
 Era frig si batea vantul,bagandu-se,parca,ostentativ intre ei.Vrand parca sa ii desparta prin violenta lui.
 Ea tremura de emotie,iar mana i se pierdu in mana lui.
 Intreaga-i fiinta se pierdu in imbratisarea lui,care nu se mai satura sa o simta aproape.Isi dorea sa fie asa toata viata...
 Isi dorea sa adoarma si sa se trezeasca in dragostea ei...

 Pentru ca,da,a te indragoti este cand adormi in bratele lui si te trezesti in visele lui:) ("Falling in love is when she falls asleep in your arms and wakes up in your dreams.")

 Acum,mai mult ca niciodata,se simtea liber sa fie cine isi doreste,sa spuna ce simte,sa simta ce vrea...
 Ea era un drog permis...Ea era singurul drog de care isi dorea sa fie dependent si de care nu se mai satura...Desi dragostea dura doar de o clipa,se simtea legat de ea pe viata...
 Se simtea atat de tare,incat pentru el nu exista in acel moment alta moarte decat moartedin prea multa dragoste...
 Fara ea ar fi fost in sevraj.
 Fara ea ar fi intrat intr-o coma permanenta a izolarii.
 De acum traia doar din dragostea ei.
 Iar ea traia doar ca sa il tina pe el in viata cu dragostea ei...

 Imbratisarea s-a prelungit intr-atat incat acum sunt amandoi batrani.Maturi.Impinsi dincolo de limitele vietii.Trecuti prin multe.

 Nu mai exista coridorul scolii infrigurate...Acum sunt alte si alte decoruri ale dragostei lor,prin care au trecut,prin care trec si prin care se vor desparti...
 Ea l-a tinut in viata.
 Dragostea lui a tinut-o in viata.
 Sunt batrani,fericiti si impliniti.

 Dragostea adolescentina s-a maturizat la fel cum s-a si nascut: calma,in liniste,atinsa si aprinsa de focul unei pasiuni oarbe.
 Iar ei sunt chiar si acum cei mai fericiti.



 Si eu alaturi de ei:)
 Pentru ca dragostea invinge totoul:)
 Pentru ca in dragoste nu exista piedici si nici minciuni.
 In dragoste e doar sinceritatea care aprinde focul si incheie destine implinite.
 Dragostea e medicametul vital.
 Se recomanda citirea cu atentie a prospectului:)

sâmbătă, 14 august 2010

What happiness means to me:)

 She fell down...Even if she didn`t know how,she fell...
 She looked around her and saw nobody but him...
 She felt a strong pain in her ankle...
 He came and helped her getting up...
 He looked deep into her eyes and he realised he needed her.
 She looked straight into his eyes and she realised he wa all she needed...
 He took her hand,helped her and kissed her...
 They were finaly together:)
 And nothing else mattered.
 Nothing else could now separate them:)


And we`ll be together:
:)

vineri, 13 august 2010

Confused...

 Credeam ca stiu exact ce fac...Dar numai acum am realizat ca,de fapt,sunt doar un copil confuz,fara idei,fara imaginatie,care nu stie sa minta,ba,mai mult,se incurca in propriile minciuni...
 Ma impiedic de decizii gresite,luate in necunostinta de cauza...
 Regret acum ca am ascultat totul si am luat in seama tot.Regret ca nu mi-am dat seama la timp cine ma voia fericita si cine nu ne voia impreuna...
 Regretca am cautat cu orice pret adevarul,in loc sa-l las sa iasa singur la iveala...
 Cautand un cuvant care sa imi ingane gandul obsedat,nu m-am uitat din ce parte vine si l-am ascultat din prima...Fara sa ma gandesc ca un astfel de cuvant ar putea omori o prietenie.Fara sa ma gandesc ca acea prietenie nu are sa mai invie vreodata...
 Am urmat orbeste acel cuvant care imi dadea satisfactia ca am si eu o data dreptate,cand,de fapt,in acel moment ma inselam cel mai rau...
 Astfel,abatandu-ma de la drum,am ucis cea mai frumoasa prietenie...Si am pierdut o parte din mine,care,de acum,va rataci in permanenta in cautarea imaginii lui...
 Asa mi-am pierdut confidentul de alta data,fratele mereu gata sa imi fie aproape...
 Asa mi-am calcat pe inima ca sa imi apar mandria si am decazut...mai rau...
 Asa am crezut ca imi fac bine,si mi-am alungat linistea...
 Asa am crezut ca il fac sa se simta vinovat,dar vinovatia s-a rasfrant asupra mea...
 Un singur pas m-a dus de la extaz la agonie...
 Acelasi pas m-a luat din mijlocul Paradisului si m-a adus inapoi cu picioarele pe Pamant...Pe acest Pamant in care eu gresesc si nimeni nu e acolo sa ma ajute sa imi rascumpar greseala si sa ma reasez pe poteca spre idealul NOSTRU...
 L-am pierdut.
 L-am avut.
 L-am stiut.
 L-am crezut.
 L-am iubit...Acum nici macar curajul acesta nu-l mai am...
 L-am privit in ochi...M-am simtit inselata...
 L-am lasat in urma...M-am piedrut pe mine...
 L-am rugat...A rupt totul dintre noi...

 Acum e gata.
 Linistea se asterne din nou peste tot ce a fost.Iar imaginea noastra vegheaza asupra fiecaruia dintre noi.
 Eu il vreau fericit,alaturi de oricine vrea el.
 El nu vrea sa mai auda de mine.
 Iar eu incerc din nou sa ma asez pe drumul normal.
 Alaturi de cineva care imi e si acum alaturi.
 Dupa toata perioada confuza in care i-am iubit pe toti si i-am lasat in urma,fara cuvinte.
 Mi-a ramas alaturi,nu il merit,dar ma vrea inapoi...
 Si eu pe el...
 Pentru ca doar alaturi de unul din ei voi mai putea fi din nou eu...
 El a plecat dupa prima tradare...
 El m-a asteptat,chiar dupa multe momente in care am gresit si i-am gresit...
 Alegerea e una clara...
 Nu ma gandesc sa mai calc vreodata in viata celui pe care l-am facut sa sufere,dar care nu s-a gandit o clipa la mine in ultima vreme...Il vreau fericit in lumea lui...Pentru ca nu a reusit sa ma ierte cand a vazut ca imi pare sincer rau,desi eu i-am iertat toate iesirile...
 In schimb ma voi intoarce in viata celui ce a tinut la mine,dar nu a stiut sa o arate si care mi-a fost alaturi fara sa vad...
 Pe care nu a trebuit sa-l iert vreodata,dar care m-a iertat intotdeauna...Si caruia ii multumesc prin intoarcerea mea la normal...


 Sunt confuza...
 Dar e bine...
 Drumul meu se contureaza din nou clar in fata...
 Da.
 Stiu acum ce trebuie sa fac.
 Si plec din nou la drum,cu o noua strangere de inima si cu o permanenta parere de rau...
 Nu sunt mandra de mine...
 Dar voi fi.
 Dupa ce imi voi rascumpara fiecare greseala...

 Si voi incepe de acum.

 Imi pare rau.
 Si iubesc.

luni, 9 august 2010

Ploaia care m-a trezit la realitate...

 Plangeam.Din nou.Nu credeam sa mai pot...Dupa atatea zile in care nu vedeam lumina zilei de lacrimi,acum nu simteam nici intunericul...Privirea imi era inundata de imagini haotice si de lacrimi care le urmau,ca un cortegiu...Le inmormantam in amaraciune,ma gamdeam la noi si imi spalam nedreptatea cu lacrimi proaspat izvorate nici nu stiu de unde...
 Ma zvarcoleam in pat,nu imi gaseam locul,innebunisem...Agonizam?...Nu!Eram doar satula...
 Iubeam.Si iubesc...Ma pacalesc singura...Pe zi ce trece am sentimentul ca m-a uitat...Am sentimentul ca se joaca cu mine si cu toata sinceritatea pe care o pun in fiecare gest...
 Ea era langa mine si-mi stergea lacrimile,in pofida orei tarzii...Trecuse de miezul noptii...
 "-Ma foloseste!...Ca pe o unealta...Nu ma mai vrea langa el!..."
 Si un nou val de lacrimi a navalit peste primul,rupand digul normalitatii si calmului meu...
 "-Nu te mai iubeste ca in prima zi...Ignora-l...Uita-l!"incerca ea sa ma ajute...
 "-Nu!...Pentru el am dat atata...Lui i-am incredintat adevarul...Si tot lui i-am incredintat cele mai bune sentimente de care sunt capabila...Fac orice!Doar sa se intoarca si sa fie ca in prima zi!..."
 Dar el deja nu mai era el...Degeaba mai puneam o speranta in toate cuvintele pentru si despre el...
 Din valul de lacrimi ce ma scufundase in adancul sufletului m-au trezit scurte si repetate sclipiri...Fulgera asa cum nu mai vazusem niciodata...Fara tunet,fara furtuna...Doar fulger continuu...
 Atunci am inghetat...Auzisem de la cineva,tot in mijlocul unei furtuni,ca atunci cand pe cer se va arata o cruce,atunci va fi sfarsitul lumii...
 Paralizata de o teama infinita si avand in minte acea imagine,nu indrazneam nici macar sa ma rasucesc in asternut.
 Daca,privind pe geam,vedeam acea imensa cruce???...
 M-am gandit atunci...Am plans atata pentru un ideal poate pierdut inca de la inceput...Am plans pentru ceva ce nu tinea de mine.Daca el nu vrea,eu pot plange cat vreau...Nimic nu se va intampla...
 Viata mi s-a aratat in fata,plina de surprize,de vise si asteptari gata sa prinda viata...Iar eu o intampinam plangand pentru o nereusita in dragostea adolescentina?...Nu avea rost sa ma mai gandesc doar la asta...
 Viata merita traita pas cu pas,secunda cu secunda...
 Lacrima merita varsata pentru ceva in care credeti amandoi...Intr-un vals in care v-ati prins amandoi,nu e de ajuns sa preiei tu conducerea si sa te faci ca totul e in regula...In doi inseamna in doi,si nu numai unul singur trebuie sa isi duca la indeplinire indatoririle,cu afectiune si speranta...Acelasi lucru se asteapta si de la celalalt...
 Viata merita inceputa cu dreptul si terminata in deplina satisfactie.
 Drumul pe care il urmezi nu trebuie schimbat la 5 minute...(Nu de alta,dar se mai defecteaza si GPS-ul...)
 Iar partenerul ideal nu trebuie cautat cu orice pret...Marile iubiri se gasesc singure,prin indatorirea destinului de a le pune fata in fata...
 Eu caut.
 Eu sper.
 Dar nu mai plang.Ceea ce a fost pana acum m-a invatat sa tratez totul cu superficialitate adolescentina,si sa-mi pun sufletul la mijloc doar cand mai exista unul gata sa il apere de dezamagiri si raceli ocazionale sau tensiuni in relatie...
 Sunt inca mica...
 Sunt inca d`abia la inceput...
 Sunt inca indragostita.
 Si inca imi pun sufletul in palma pentru cel ce m-a salvat o data,si pe care il astept sa mai faca asta de cate ori cva mai fi nevoie.


 "Take one step at a time,
   There`s no need to rush,
   It`s like learning to fly,
   Or falling in love..."


 "Old loves they die hard,

  Old lies they die harder "


"I know my dreams are made of you

Of you and only for you
Your ocean pulls me under
Your voice tears me asunder
Love me before the last petal falls"


 "When I'm looking in your eyes

Everything seems to fade away
After all these years we had do I know you now
Have I trusted blindly in your love, too many times"

 Gnadindu-ma la idealul prieteniei,la tot ce imi poate oferi numai simplul fapt de a avea langa mine un suflet care sa ma inteleaga mai presus de orice limita,gandindu-ma la cate  iubiri voi trai,la cate lacrimi voi varsa,la cat voi spera,la cat voi pierde,la cate voi castiga,la cate voi renunta,la cat voi avea de alse,la cate decizii mi se vor ivi in cale,la cate cotituri ale acestui drum lung voi avea sa ma opresc...Simt ca nu e nicio piedica in calea fericirii mele.
 Inchipuirea mea bolnava e singura piedica si cea care tese greutati imaginare care sa ma faca sa deviez de la adevaratul meu scop.
 Sunt gata sa reintru in cursa;)


       Totul sau nimic?...
           Nimic sau totoul!...

luni, 26 iulie 2010

Model de vis

 Picaturile de ploaie se scurgeau incet pe streasina acoperisului...El statea la geam si privea in zare.Nu voia sa il deschida...Nu se merita...Ea tot acolo ramanea...Asa macar erau mai departe si nu isi puteau vorbi...
 Ea statea pe deal,intinsa pe o cuvertura veche...Stropii de ploaie ii animau hainele deja murdarite de noroi.Suvitele ude de par i se lipeau de frunte si se desfaceau cu vantul,intr-un ritm care pe el il captiva...Privirea ei visatoare ii scapa...
 In jurul ei,iarba era turtita.Facuse ingerasi in pamantul moale de atata apa...Un fulger scapara deasupra ei.El se sperie.Dar pe ea nu a atins-o.Langa ea,un copacel lua foc,atins de revarsarea nervoasa a fulgerului...Ea nu se clinti.Iar el o privea de pe geam...
 Intinse o mana ca sa simta picurii calzi.Da!...E iarasi vara!Dusmania vantului arunca frunze moarte si nisip uscat inspre ea.Era invidios.Ea era prea frumoasa.Ea era...Cea la care visa el...
 Nu se apropia.Era puternica,daca fulgerul nu a avut curajul sa o atinga.O pala de vant ii insufleti parul,iar ea se porni pe un ras dulce si atat de fermecator,incat el nu se putu abtinu sa nu o doreasca...numai pentru el...
 Privirea ei clara impunea vantului.Poruncea furtunii.Obliga fulgerul.Ea era singura stapana peste natura,inconjurata de peisajul acela...care o facea si mai frumoasa decat putea parea...
 Il vazu.II zambi,iar ploaia lua o alta cale...
 El alerga afara,pe deal si lua in brate acea faptura de apa,cu obrajii rumeni siroind de lacrimi ale nimanui si cu zambetul arborat triumfator(triumfal) in coltul buzelor...
 Bratele ei bronzate se agatara in jurul gatului sau alb.Pletele ei satene se lipira de obrazul lui uscat.Ochii ei caprui se aninara de privirea lui...
 Iar buzele ei arse de caldura se prabusira obosite peste gura lui uscata de prea mult dor.
 In imbratisarea lor era ceva din dorinta intregii lumi...
 Degetele ei fine se jucau acum prin parul lui saten deschis...Nu i-ar mai fi dat drumul vreodata...
 Privirea lui nu se mai satura de privirea ei...Fusesera prea mult timp separati.Acum,cand in sfarsit erau stapani unii pe altii,nimeni nu ar mai fi putut sa i-o rapeasca...
 Soarele straluci din nou pe cer,iar dintii ei albi se ivira intr-un zambet larg,vecin cu rasul...
 Radea cu tot sufletul.Iar el radea de fericirea ei.El radea de sansa ce-i fusese oferita.Radea ca sa nu mai tina in el tumultul de fericire...pe care ea i-l provocase...
 Si destinul le-a incununat fericirea cu inca un sarut...Nu ultimul...ci primul din multele...ultimul din acel minut...Ultimul din acea stare...Primul din lungul drum pe care aveau sa mearga impreuna...

 Si eu...ma simt goala pe dinauntru si rad ca sa ma umplu...Ma gandesc si eu la "el".Cel care acum e doar al meu...Cel care ma ajuta sa zambesc.Cel care e prea departe ca sa ma auda...Cel cu care as dansa in ploaie,pentru care as opri-o,pentru care m-as plimba printre fulgere...
 Ca in acea zi in care...m-am resemnat si am mers agale prin ploaie,obosita de o trista incercare...Cand fulgerele m-au ocolit,desi eu mergeam ostentativ printre ele...Cand apa m-a patruns,desi eu ma feream de ea...Cand nu mi se vedeau lacrimile fiindca se contopeau cu spiritul ploii...
 Cand am stiut ca speranta are sa moara,dar n-a murit,ci a cazut intr-un somn adanc,urmand sa se trezeasca a doua zi...Cand mi-a spus din nou ceea ce speram sa aud...Cand l-am simtit din nou aproape si m-am aprins din nou de iubire...
 Cand m-a reinsufletit doar cu cateva cuvinte.
 Iar acum ii astept vocea,ca pe darul cel mai de pret...Ii urmaresc fiecare miscare cu ochii inchisi,ca sa il vad asa cum e,asa cum l-am simtit prima oara...
 Simt ca pot sa il iubesc numai pe el!
 Simt ca poate sa ma faca sa rad chiar si atunci cand pe fata am tristetea din suflet.Cand nu joc teatru,cand sunt sincera,cand sufar,cand doresc...Mereu...
 Esti visul meu,devenit realitate.Esti ireal prin aura de dragoste pe care am asezat-o in jurul tau.Esti unic,iar langa tine,ma simt si eu unica.
      Te iubesc!

joi, 22 iulie 2010

Gixaw Chat

Gixaw Chat

Life is too short to be boring:)

 Aceasta postare ii este dedicata celei mai noi prietene din grupul meu restrans...Emmy!!!
 prietenia care,la inceput,ameninta sa nu existe,fiind impiedicata de ura,invidie,barfe si cate altele...A inflorit...mult mai in regula decat imi puteam vreodata imagina:)
 Sora`mea e gata sa se alature grupului meu de dezmembrati=))
 Bine ai venit,Emmy:X
Thancks for saving my life again:)