Simple intrebari

 Incepuse sa ninga.
 Incercam sa adorm...
 Imi propusesem sa il visez.
 Ascultam muzica si fiecare vers se transpunea in durerea mea.Si ma gandeam...Va fi vreodata aici si pentru mine?...
 Simteam ca il iubesc din ce in ce mai mult.Simteam ca sunt din ce in ce mai dependenta de cuvintele lui...Simteam ca am nevoie de el,dar ca nu va fi aici cand ma voi gandi la el...Mi`au dat lacrimile.Si acum la fel.In fiecare zi ma trezesc zambind de dimineata,amintindu`mi ca imi e alaturi.Ziua imi diminueaza euforia,amintindu`mi ca imi este aproape,dar de departe...
 Mi`am propus sa il visez.Si asa a si fost.Gandindu`ma atat de des la el,a ajuns nelipsit in viata mea,nocturna sau diurna...
 Am simtit nevoia sa ii spun ca l`am visat...A ras...M`am simtit dezamagita...De ce sunt sentimentele mele luate in deradere?...Va intelege vreodata cat de important e pentru mine?...Si cat de necesar imi e pentru a fi eu insami?...
 In vis imi era alaturi,imi prindea mana ca in prima zi,imi zambea si ma facea sa simt cat de mult insemn,la randul meu,pentru el...
 Si as da orice sa retraiesc ziua aceea in care l`am simtit mai aproape ca niciodata...
 Mainile mele reci nu mai vor sa gaseasca acea caldura vitala decat in mainile lui.
 Ochii mei ce se inrosesc treptat si se umplu de lacrimi nu vor sa se scalde decat in privirea lui.
 Constiinta mea bolnava nu vrea decat sa se odihneasca pe imaginea lui.
 Iar toata fiinta mea nu vrea decat sa`l aiba in fata,pentru cateva secunde,sa se convinga cat e de real,sa simta ca nu viseaza in zadar...
 De ce nu poate fi aici?...
 De ce?...