Pentru prima oara la vederea numelui tau s`au scurs lacrimi de dezamagire.Si mi se pare inca absurd ca ele curgeau peste tot calmul meu impasibil.Pe fata mea nu se misca niciun muschi.Nu imi desfaceam chipul intr`o grimasa purtand marca unui zambet larg si fals acoperit de lacrimi,dar nici nu inotam intr`o falsa tristete evidenta.Eram pur si simplu eu,dar dezamagita.
Si m`am gandit ca dragostea e frumoasa atunci cand inca mai exista speranta pentru voi.Cand se duce si ea...Dragostea e mai absurda decat piesele lui Eugen Ionescu...
Si m`am mai gandit ca,poate,plangeam pentru ca nu mai speram la nimic pentru noi...De cand te`am vazut ultima oara am asteptat momentul cand aveam sa te revad.Au trecut doua saptamani,si momentul multasteptat s`a ivit.Si a trecut.Fara ca tu sa vii.
Vor urma alte doua saptamani in care nu voi putea sa te vad.

Am asteptat.Dar nu ai venit.Si mi`as fi dorit ca tu sa fi fost acolo...Sa fi stiut...Sa fi putut sa ma ajuti...Si imi vine in minte un dialog ce a rasarit in mintea mea ca de nicaieri,in momentul in care lacrimile amenintau sa iasa la iveala pe mijlocul drumului:
"-Am nevoie de cineva care sa`mi stearga lacrimile...
-Pentru asta s`au inventat batistele!..."
Cu optimismul ajuns la cote minime,fiindca imi esti necesar ca aerul uneori...Imi esti necesar ca sa fiu eu insami,sa rad mereu si sa glumesc,asa cum te`am obisnuit...
Mi`e dor de... Tine!...
P.S.:Have fun there,in Austria:).Try not to think of this anymore:).I`m here.And so I`ll be for the next days,weeks,months,years...
chiar imi place felul in care scrii.
RăspundețiȘtergereesti o micuta artista :)) :*