It's autumn,honey...

  Ma predau...Frateeeee! Zice`se ca veni toamna...Oare asa sa fie?...Ma apuca acea inevitabila criza a scrierii bilingve,care daca nu trece,ramane...Filozofic,nu?...
 In ziua aceea (nici macar nu stiu ce parte a zliei e dupa 12...) era senin.Mult prea senin...Iar frunzele cazusera aproape toate,ramasesera doar acele exceptii despre care se zice ca intaresc regula...Mi`am deplasat energia aia deplasata si inconstienta spre un alt cartier,fiindca simteam ca pur si simplu nu mai suport sa imi mai petrec o zi in casa. Mai ales cand acea zi e si una SUPERBA,in care toata lumea nu e,numai io stau ca fraiera si vegetez...
 Asa ca ma urnesc din casa(asta doar dupa ce am dat zeci de telefoane ca sa convoc amici la o iesire de proportii in oras...ghinion,nu mi`a iesit.Am luat o singura amica si am sters`o. cu guma-Nota bene!) si topai pana la Emi,sa o scot din casa,ca altfel de!...Nu se poate...
 Ajunsa la ea,posedata de o malefica forta de rang necunoscut,numita de incepatori si necunoscatori "Toamna",ma apuc a`i alerga gainile.Care,surprinzator,fugeau...
 Din foisorul ei,privelistea era chiar superba(mai ales acum ca strada nu mai era un santier...pacat...nu mai era acea mirifica intindere de mocirla moale,cu o consistenta aparte,in care daca te afunzi stai linistit si te si conservi pana vine vreunu` si da de tine...),asa ca nu m`am putut abtine sa nu mimez o scena clasica din filme,dar,cum era si normal,in felul meu... M`am asezat in spatele barei(sau barii,cum s`o zice,n`am chef de incursiuni in lumea DOOM-ului...) si m`am facut ca privesc ca in transa un rasarit proaspat de soare,undeva prin luna iulie,imbracata in pijama,cu cana de cafea intr`o mana,intinzandu`ma lenes si...scuipand cu zgomot niste coji de samanta fix peste capetele bietelor gaini de sub mine.

 Am mai vorbit de cate una,de cate alta,am mai si urlat un pic cand am dat drumu` la robinet si apa curgea in sus spre mine in loc sa curga in chiuveta...Aventuri de vaduva casnica,ha?...Inca nu`s...
 Apoi am coborat in parc. Never mind. Nu mai conteaza... Suc. A doua punga de seminte. Si cateva doamne pe langa care treceam propunandu`mi sa le fac pe fete sa rada ragaind ca sa le sperii palea. Culmea...Tocmai atunci nu am putut sa ragai cu forta...
 M`am simtit foarte feminina facand tot ce faceam p`acolo...Si energia scadea din ce in ce...
 Am enervat colegele mele de "ieseala" vanand avioane...Peste 20,sufletu` meu! Hai la niste ceafa de porc,sa te convingi!... :>

 Apoi am ajuns,inevitabil acasa...Daca ii iesea lu` Eve ce si`a propus,adica sa ia bere,probabil ca ajungeam acasa cu doua case mai devreme...Cine stie...Merita incercat...

 Apoi mi s`a facut somn si m`am bagat in pat.In fine,asta se intampla pe la 10 jumate,da` intre timp nu am facut absolut nimic semnificativ,in afara de incercarea disperata de a da peste prietenu` meu,care nu raspundea nici de`al naibii... Trecem peste...

 Tot in pat am facut bilantul zilei:
 "It`a autumn,honey,it`s autumn indeed. Come smoke the cigarette of that falling leaf...I bleed....And I wish you were here,to light my boring,normal day. I think you were thinkin` of me when I saw all those airplanes...Thought you became really obsessed...
 Whatever. I`ve been missing you. Do you miss me,too?...
 I miss your arms,my strong sweet home...
 I miss your eyes,to reflect my love and to give back more than I could ever offer...

 I miss your lovely person to complete my happiness..."

Si daca timpul trece...

 Si daca timpul trece,eu imi dau seama ca intensitatea sentimentului scade.
 Cu fiecare zi simt ca nu mai insemn nimic pentru tine.
 Cu fiecare replica simt ca tu nu mai ai aceeasi fluturi in stomac cand ne vedem sau cand ne vorbim
 Cu fiecare zi,ma conving tot mai mult ca nu voi mai auzi vreun "Te iubesc!" din partea ta.
 In fiecare noapte imi propun sa fiu mai tare. Sa invat sa ma stapanesc. Dar ma gandesc la tine. Si nu pot sa ma abtin. Si se intampla mai mereu. Fara ca eu sa pot face ceva ca sa ma opresc...
 In fiecare zi ma gandesc din ce in ce mai intens la momentul despartirii. Si imi proiectez,in linistea de acum,durerea de atunci.
 De fiecare data ma intreb ce am facut...Cum de te pot impiedica sa nu mai simti la fel...
 Ma simt din ce in ce mai usor de inlocuit si mai vulnerabila in sufletul tau.
 Si ma gandesc cu amaraciune la iminentul moment cand,in loc sa fiu alaturi de tine atunci cand vei avea nevoie,va fi alta... Cand,in loc sa te gandesti la noi,te vei gandi la ea... Cand nu voi mai fi eu,ci va conta ea...
 Si imi dau seama ca asta va fi. Ca nu te pot impiedica cu absolut nimic. Ca,incetul cu incetul...dispar pentru tine.
 Si imi pare rau. Si imi doresc sa fac cumva sa fie bine,dar momentul ma depaseste,iar constiinta mea se absolva de orice vina...Micile mele mari defecte,le`am recunoscut si mi`am cerut scuze pentru ele. Poate ma vei ierta. Poate m`ai iertat deja.
 Insa eu nu mai pot adauga nimic pentru a pastra viu sentimentul ce deja a inceput sa dea coltu`...In momentul cand isi va da ultima suflare,voi aduce o echipa profesionala de bocitoare,ii voi face pomana si tot tacamu`...Ii voi spune,auzindu`ma doar eu, "Odihneasca`se`n pace..." si voi purta doliu in felul meu.
 Pana atunci nu pot face altceva decat sa sper intr`o resuscitare miraculoasa,care sa aduca acea scanteie dintre noi la viata...
 Pentru ca fiecare saptamana e altfel...In fiecare saptamana ne indepartam unul de celalalt. In fiecare saptamana ne sapam singuri groapa relatiei. Si ne mai si intrebam ce vina avem...
 Hai la urgente!
Si,dupa aceea,sarbatorim resuscitarea cu o gura de vin,umpluta cu fum de noi...Caci,da,intr`adevar,fiintele noastre ard si se consuma ca niste tigari vii in sentimentul la care amandoi tinem in felul nostru... Adu o bricheta si hai sa ne fumam unul pe celalalt din nou!:)...

The Muppets: Bohemian Rhapsody

Cand nu esti aici

 1)Ma simt la fel de goala ca o cutie de cereale,golita de o persoana intrata in depresie,in timp ce vizioneaza o comedie romantica,zambind si lacrimand in acelasi timp,sau o drama,la finalul careia boceste ca la o telenovela.

 2)Ma simt la fel de absenta,de stangace,ca si gramada de frunze maturate intr`un colt al gradinii,moarte,cazute,absente in ciuda integrarii in peisaj,stangace in arta lor de a cadea si inutile,in actiunea lor de a umple,incetul cu incetul toata curtea. (Li se va da oricum foc,daca nu inainte de prima zapada,atunci dupa ce o sa se topeasca infernul asta alb-maroniu...Ca doar e curte...Zapada+noroi...)

 3)Ma simt la fel de parasita ca o casa dupa ce proprietarii au aflat ca e bantuita si ca are antecedente dubioase...Gen "Fenomene Stranii".

 4)Ma simt ca o umbra.Ma rotesc in jurul propriei persoane,fara a reusi vreodata sa ma unesc cu ea...

 5)Visez la ultima clipa petrecuta impreuna. Ca si cand,atunci cand m`as trezi,te`as gasi in fata mea. Ceea ce,logic,nu se va intampla,avand in vedere un important considerent: distanta. => ca degeaba visez,nu?:)

 6)Nu`mi gasesc coerenta si buna dispozitie. De parca ti le`as fi dat tie pe toate,in momentul in care ti`am zambit,ca sa iti arat ca totul e bine. De ce trebuia sa zambesc,daca tu erai oricum la fel de sigur pe tine?...

 7)Regret fiecare cearta si astept plina de speranta sa dau de tine ca sa iti vorbesc. Tot eu cedez,vezi? Nu m`ai crezut atunci cand ti`am spus ca mereu revin la tine... Asa se umple timpu` intre zilele in care trebuie sa ne vedem: mai o cearta,mai o buna intelegere,mai un "te iubesc!",sa nu zicem ca doar ne jucam...

 8)Incerc sa`mi dau seama ce sa fac ca sa fiu perfecta pentru tine. Dar toate planurile se duc in momentul in care te vad in fata ochilor. Dorinta de a aparea stridenta si acaparanta sfideaza orice logica si orice incercare de a ma stapani.

 Si...
 9)Ma gandesc NUMAI la tine. De parca gandindu`ma intens la persoana ta mi`as face un bine...Oricum,la urmatoarea cearta ne vom darama unul celuilalt mitul. Si asta e ultimul motiv,ca sa nu fie 10,ca sa nu fie numar perfect. Fiindca nici noi nu suntem perfecti,nici impreuna,nici separat.


 Cu toate comparatiile de geniu gasite si date spre exemplu,intru amuzamentul cititorilor si eliberarea mea,simt acelasi lucru.Insa sub alta forma.Cea a furiei timpurii cauzata de o cearta INUTILA. Cu motive nu extraordinar de bine intelese...
 Pana voi intelege o sa mai treaca o noapte in care te voi visa.
 Asa ca...Noapte buna:).

Miercuri.

 Dupa ce,cu o zi inainte,dadusem dovada de cat de scorpie pot fi,m`am linistit brusc vazand ca vine ziua de Miercuri.Pentru prima oara,dupa mai bine de 3 saptamani,urma sa il vad...
 Incepatoare`ntr`ale dragostei,nevrand nici macar sa invat ceva,ci numai sa iubesc,tremuram in seara dinaintea zilei norocoase.Tremuram la ideea ca aveam sa`l vad din nou. Tremuram,fiindca trecuse atata timp,incat simteam ca nu`l mai cunosc absolut deloc. Credeam ca nimic nu va mai fi la fel si ca el nu mai tine la mine ca la inceput...
 Nu credeam nici macar ca va veni.Momentul era atat de iminent incat imi parea incredibil si,mai ales,foarte indepartat.Cu fiecare secunda care ma apropia de el,ma simteam din ce in ce mai departe. Simteam ca nu voi mai ajunge vreodata la el.Orele se scurgeau atat de repede,dar parca,impreuna,erau mult prea multe pentru a se mai termina vreodata.
 I was quite anxious...

 Coboram panta spre casa unde urma sa ne intalnim...In timp ce imi urmam drumul,trageam cu coada ochiului la drumul pe marginea caruia mergeam,in speranta ca aveam sa`i vad masina trecand pe langa mine.Si asa s`a si intamplat.Pentru un moment am avut impresia ca si el m`a vazut si ca s`a lipit de geamul portierei,ca sa nu ma scape din vedere.
 Indreptandu`ma spre el,vazandu`l coborand din masina,am simtit ca nu mai pot merge inainte.Ca imi doresc sa cad acolo unde eram si sa nu ma mai ridic pana cand nu il voi fi pierdut din vedere.Dar mergeam inainte.Pana cand,in mod surprinzator,m`am trezit in bratele lui,simtindu`i buzele pe obrazul meu.
 Era in privirea lui acel ceva care nu mai avea nevoie de cuvinte pentru a fi sesizat.
 Dupa o ora ce mi`a parut atat de scurta in prezenta lui,s`a oferit sa ma conduca pana acasa...Insa drumul s`a prelungit pana mult dupa casa mea...Ne`am oprit intr`un parculet si ne`am asezat in leaganele paralizate de vreme si de copiii care sarisera pe ele cu mult timp inainte de venirea noastra...

 Si am vorbit...Am vorbit...Am vorbit...Ma simteam acum atat de sigura pe mine,atat de confortabil in prezenta lui incat am inceput sa cred intr`un nou inceput...Ce am sfarsit la inceputul verii,in necunostinta de cauza,a reinceput de la sine la sfarsitul aceluiasi anotimp...
 Si niciodata nu`mi vine sa cred ca am putut sa fiu asa cu el,ca am putut sa`mi bat joc de ceea ce`si dorea,ca nu am crezut ca ma voia inapoi...Imi pare rau ca mi`a luat atata sa realizez ca el e singurul baiat alaturi de care ma simt eu insami.Orice alt baiat de care as incerca sa ma apropii nici macar nu se compara cu el si nu`mi poate oferi nici macar jumatate din ceea ce poate el sa`mi ofere.Doar el ma face sa ma simt speciala.Doar atunci cand ma iarta imi dau seama cat de mult am gresit...
 Si in sarutul lui am simtit ca ma regasesc mai mult ca niciodata,l`am simtit ca pe o rasplata mult mai mare fata de lungile zile de asteptare...In bratele lui m`am simtit puternica,asa cum m`am simtit si prima oara...
In bratele lui m`am simtit asa cum nu am reusit sa ma simt in bratele niciunui alt baiat din putinii care au incercat sa`mi fie alaturi...Langa el m`am simtit asa cum imi doresc sa fiu in fiecare zi: unica!
 Doua zile,aveam sa`l vad din nou...
 Doua zile mai tarziu,aveam sa imi recapat fluturii zburatori din stomac,ce ma umpleau de bunavointa si imi schimbau privirea in roz...
 Insa,oricate zile ar trece pana sa il revad,nu voi avea niciodata puterea sa`i spun ca,pentru mine,el e perfect si nu imi doresc sa il schimb pentru nimic in lume.Nu voi putea vreodata sa ii spun cat de mult inseamna pentru mine faptul ca imi e alaturi zi de zi...Nu voi avea vreodata curajul sa recunosc ca sunt dependenta de el,si ca imi doresc sa il am in privire in fiecare secunda si sa`i simt adierea zambetului in fiecare minut al oricarei zile...
 Niciodata nu ii voi putea spune in fata ca IL IUBESC.
 La fel cum niciodata nu ma voi putea purta in sonsecinta in prezenta lui...

 Dar il iubesc.Sper ca simte asta pe masura ce zecile de avioane trec deasupra lui,populandu`i cerul,semn ca ma gandesc la el...Sper ca simte asta pe masura ce fiecare secunda ne aduce mai aproape de momentul revederiii. Stiu ca simte asta de fiecare data cand adorm in  patul meu si ma trezesc in visele lui,si viceversa.Sper.

S`ar fi schimbat ceva daca ai fi stiut?...

 Uitandu`ma la toate biletelele post-it din camera mea,pe care scrisesem si rescrisesem numele noastre,m`am gandit pentru prima oara ca numele tau imi e strain.

 Pentru prima oara la vederea numelui tau s`au scurs lacrimi de dezamagire.Si mi se pare inca absurd ca ele curgeau peste tot calmul meu impasibil.Pe fata mea nu se misca niciun muschi.Nu imi desfaceam chipul intr`o grimasa purtand marca unui zambet larg si fals acoperit de lacrimi,dar nici nu inotam intr`o falsa tristete evidenta.Eram pur si simplu eu,dar dezamagita.

 Si m`am gandit ca dragostea e frumoasa atunci cand inca mai exista speranta pentru voi.Cand se duce si ea...Dragostea e mai absurda decat piesele lui Eugen Ionescu...

 Si m`am mai gandit ca,poate,plangeam pentru ca nu mai speram la nimic pentru noi...
 De cand te`am vazut ultima oara am asteptat momentul cand aveam sa te revad.Au trecut doua saptamani,si momentul multasteptat s`a ivit.Si a trecut.Fara ca tu sa vii.

 Vor urma alte doua saptamani in care nu voi putea sa te vad.

 Si chiar nu inteleg de ce am atata nevoie sa te vad stand in fata mea,absurd si ostentativ increzator in tine,dar cald si topit de emotie in interior...Si ma intreb daca si tu te simti la fel de pierdut atunci cand sunt in apropierea ta...Eu doar simtind ca va veni momentul in care voi putea sa te am aproape ma simt pierduta,ametita de reverie,agitata de optimism si cufundata intr`o somnolenta abundenta(care,intre noi fiind vorba,ma face sa arat ca o persoana cu dizabilitati,mai ales cand rad sau zambesc...).

 Am asteptat.Dar nu ai venit.Si mi`as fi dorit ca tu sa fi fost acolo...Sa fi stiut...Sa fi putut sa ma ajuti...Si imi vine in minte un dialog ce a rasarit in mintea mea ca de nicaieri,in momentul in care lacrimile amenintau sa iasa la iveala pe mijlocul drumului:

 "-Am nevoie de cineva care sa`mi stearga lacrimile...

  -Pentru asta s`au inventat batistele!..."

 Asa ca imi iau o batista si ma asez comod in scaun pentru a`mi scrie tema la chimie.

 Cu optimismul ajuns la cote minime,fiindca imi esti necesar ca aerul uneori...Imi esti necesar ca sa fiu eu insami,sa rad mereu si sa glumesc,asa cum te`am obisnuit...

 Mi`e dor de...

 Tine!...

 P.S.:Have fun there,in Austria:).Try not to think of this anymore:).I`m here.And so I`ll be for the next days,weeks,months,years...

Simple intrebari

 Incepuse sa ninga.
 Incercam sa adorm...
 Imi propusesem sa il visez.
 Ascultam muzica si fiecare vers se transpunea in durerea mea.Si ma gandeam...Va fi vreodata aici si pentru mine?...
 Simteam ca il iubesc din ce in ce mai mult.Simteam ca sunt din ce in ce mai dependenta de cuvintele lui...Simteam ca am nevoie de el,dar ca nu va fi aici cand ma voi gandi la el...Mi`au dat lacrimile.Si acum la fel.In fiecare zi ma trezesc zambind de dimineata,amintindu`mi ca imi e alaturi.Ziua imi diminueaza euforia,amintindu`mi ca imi este aproape,dar de departe...
 Mi`am propus sa il visez.Si asa a si fost.Gandindu`ma atat de des la el,a ajuns nelipsit in viata mea,nocturna sau diurna...
 Am simtit nevoia sa ii spun ca l`am visat...A ras...M`am simtit dezamagita...De ce sunt sentimentele mele luate in deradere?...Va intelege vreodata cat de important e pentru mine?...Si cat de necesar imi e pentru a fi eu insami?...
 In vis imi era alaturi,imi prindea mana ca in prima zi,imi zambea si ma facea sa simt cat de mult insemn,la randul meu,pentru el...
 Si as da orice sa retraiesc ziua aceea in care l`am simtit mai aproape ca niciodata...
 Mainile mele reci nu mai vor sa gaseasca acea caldura vitala decat in mainile lui.
 Ochii mei ce se inrosesc treptat si se umplu de lacrimi nu vor sa se scalde decat in privirea lui.
 Constiinta mea bolnava nu vrea decat sa se odihneasca pe imaginea lui.
 Iar toata fiinta mea nu vrea decat sa`l aiba in fata,pentru cateva secunde,sa se convinga cat e de real,sa simta ca nu viseaza in zadar...
 De ce nu poate fi aici?...
 De ce?...

Te`am visat...

 Te`am visat.Si nu asa cum mi te inchipui,ci exact asa cum esti.
 Afara e frig...Amurg senin de toamna.Amurg glacial,umed,straniu de toamna.Eu-fantasma infrigurata-te intalnesc in drumul visului meu.Intr`o padure.Pe o poiana.Intr`o camera.Intr`o sala de clasa.Nici eu nu mai stiu unde...
 Am devenit amandoi niste naluciri ale unei imaginatii bolnave si indragostite...
 Buzele mele alve si uscate,reci ca otelul inghetat,se lipesc de pielea calda a umarului tau,cu o voluptate diabolica.Si pielea ta ingheata brusc,transferand caldura buzelor mele,care se insufletesc voit.Tu te`ai racit brusc...Pielea rece a umarului tau se atinge fin de buzele mele dogorande,iar ele se racesc la fel de brusc cum s`au si incalzit,cedand totul trupului tau.
 Si jocul continua,pana cand suntem amandoi destul de obositi incat sa ne inghitim setea de joc intr`un sarut.
 Minutele se scurg incetinit,clipele se largesc,se intrepatrund si nasc noi clipe adiacente sarutului nostru.Iar noi nu ne mai saturam unul de celalat,parca lumea ar exista numai in si prin sarutul nostru.
 Sunt egoista,stiu,traiesc numai pentru fericirea noastra si imi doresc cu orice pret sa o fac posibila.
 Te visez.Si nu asa cum esti,ci asa cum mi te inchipui.Nu sunt mari diferente.Doar ca in visele mele,tu esti mereu acolo cand am nevoie...
 E toamna.O toamna rece si nemiloasa.Daca mi`as inchipui opusul Infernului,din acele poze ale caror culori sufla caldura atunci cad le atingi,atunci toamna aceasta ar fi exact ceea ce caut.
 Mi`a cazut o frunza la picioare.Si niciodata nu am simit asa o durere.Am simtit ca moare in fata mea,fara sa o intelaga nimeni,si fara sa pot face nimic ca sa impiedic asta...

 Asa va muri odata si dragostea noastra.Se va stinge treptat.Se va stinge in fiecare sarut,se va scurta cu fiecare clipa in care nu vei fi aici.

 Simt acea ultima clipa de fericire.Cea reala.

 Visez acea clipa de fericire.Ai scurtat sarutul cu o secunda.Apoi cu inca una,si`nca una...Pana nu a mai ramas din el decat un cotor hidos,uscat si respingator.

 Sarutul a murit...In inchipuirea mea,moare zilnic.Pentru a reinvia de fiecare data cand ma gandesc la tine.

 Ce ciudat...Parca te vad chiar aici.Parca am sta de vorba.Ma auzi?...Nici nu ma asteptam.

 In urechi imi rasuna doar literele ce formau un "Iarta`ma!" sincer.Ochii imi sunt plini de sunetul vocii tale.Iar sufletul mi`e plin de toata greutatea ta imponderabila...Fiinta mi`e plina de spiritul tau provocator si formal indragostit.

 Chiar simti ceea ce lasi sa se vada?...

 Doua luni...Vin,trec...Eu inca visez.Visez imaginea noastra.E zapada.E frig.Un infern rece,o toamna argintie,zamislita din gheata si aburi.Trantite pe zapada neatinsa,doua umbre se pierd intr`o imbratisare sincera.Mainile lor,in gestul de uniune pe care il schiteaza,topesc albul din jur,ramanand inconjurate de o pata proaspata de pamant...

 Fiintele lor aburinde,calde,nepatrunse,misterioase,tremurande se numeau iubire.Frumusetea lor venea din interior.Dorinta lor de a petrece din ce in ce mai multe clipe alaturi crestea odata cu omatul din jurul lor.

 Iar amintirea acestei dupa`amiezi de iarna sta scrisa in cei doi ingeri trantiti pe pamant,in locurile unde ei si`au mai spus o data "Te iubesc!"...

E frig...

 Calugari stranii,cu torte de frunze in maini,mormaind ample rugaciuni neintelese si marsaluind in randuri compacte...Raza lor de actiune se intindea numai pe griul demodat al cerului.Calugarii-pasarile ce pleaca spre un fel de lume de dincolo,din care se vor intoarce,cand infernul glacial se va topi...

 Copacii au devenit ruguri arzande,ziduri ale dorintelor,martorii tuturor suferintelor unamne.Si durerea lor tomnatica ni se transmite si noua,convertindu`ne la melancolia dureroasa raspandita "partout"...

 Oamenii au devenit tipare monotone ale unui singur model de conversatie,cu idei secatuite de vlaga si minti inundate de acelasi "la fel".

 Case gri,strazi gri,fete gri,ganduri gri.Purtam toti aceleasi uniforme gri.Uniforme care,prin transparenta lor lasa sa se vada cat de identici ne lasa lipsa de activitate derivata din toamna...
 Ne avem radacinile intr`un pamant cald si primitor,din care ne putem oricand trage seva cu aceeasi placere diabolica cu care decapitam un fruct...Toamna ne ingheata radacinile,prin insasi moartea pamantului.Si ne simtim mutilati de racoarea dubioasa,care parca ne`a amputat intregul fir al ideilor,inca de la radacina...I`a ramas doar capatul,care se zbate zadarnic in neant,in vederea agatarii de un alt fir,mai nou,inovator,proaspat.Sa astepte mult si bine.Pana la primavara.

 Zici ca doar flora si o parte din fauna reinvie atunci.Da` tu nu tot regnului animal apartii?Rezulta ca si tu tot atunci reinvii.Chiar daca nu in sensul propriu al cuvantului,si omul se dezmorteste si reinvie odata cu apropierea caldurii,care dezgheata pamantul in care isi are infipte radacinile,adica incalzeste climatul ideilor inmormantate peste iarna.

  Anu` asta am cam trecut de stadiu` de toamna...Parca intram din vara direct in iarna,cu o mica-micuta pregatire in prealabil.

 Una e ca am racit de la primele simptome ale toamnei,dar am si prins un frig demential in oase...Daca as putea sa ma vad in interior pariez ca as gasi niste minunate sculpturi in gheata...

 E toamna.Si nu te mai pot ruga sa`mi acoperi inima cu ceva,cu umra unui copac sau,mai bine,cu umbra ta...Fiindca umbra ta e mai rece si mai indepartata decat orice alta realitate terifianta,izbitoare si evidenta...Esti la fel de departe ca si umbra ta,si in ea te ascunzi de mine...

 E frig...

Serj Tankian - Borders Are - Lyric Video