joi, 3 noiembrie 2011

Prelegeri dintr`un suflet chel

 Timpul trece,parca,altfel in fiecare zi. Viata se misca cu alti pasi de cand am ramas doar noi pe Pamant. Si cu totul altfel cand ai fugit si m`ai lasat unic paznic al Camerei Secretelor. Timpul trece gol,se aude in goana lui ca in filmele western,e reprezentat grafic printr`un rotocol de praf ce`mi tot da tarcouale,ma urmareste ca un nor anevoios de gaze toxice...
 Imi schimb aspectul ca sa insel timpul si sa ma pacalesc pe mine insami ca nu am imbatranit cu zece ani de cand ai plecat. Grijile se apleaca numai spre partea mea,nu mai exista suflet pe celalalt taler al balantei,care sa`mi echivaleze sentimentele... Si pleoapele`mi grele de plumb se trag psete buze si le pecetluiesc ca lespedea pe mormant.
 Am plecat in lumea goala,sa le vorbesc celorlalti absenti despre ce am patit.
 Mi`am inceput predica pe malul unei mari. Nimeni nu ma asculta. Dar eu ma simteam asemeni celui mai ovationat orator. Unicii martori mi`ereau valurile si pescarusii. Le`am marturisit ca tu stai la baza inceputurilor mele materiale. Prin iubirea pe care mi`ai dozat`o periodic in trup,m`ai ajutat sa fiintez. Sa intru in randul oamenilor. Ne`am ratacit,intre timp,unul de celalalt. Eu,asemeni unui fiu risipitor,am vrut sa ma intorc,m`am cait pentru greselile pe care nu le comisesem. Era,insa,prea tarziu. Casa de bilete a sufletului tau a afisat SOLD-OUT la spectacolul vietii tale. Nu am mai apucat sa prind vreun loc. Ma gandeam sa iau postul de figurant,in ultimele randuri ale piesei tale. Am incercat pe la toate usile,la toate geamurile,dar erau zavorate,puse sub cheie si sub moarte. Nu te`am mai vazut...
 Pe plaja era zapada. Si eu mergeam desculta prin ea,lasand urmele de sange de care stii prea bine. Visam sa ne iubim pe prima zapada a unui an urmator...
 Le`am zis tot. Pareau ca ma asculta.
 Cui sa spun,daca nu celor care nu graiesc ca sa imi intrerupa apologia?... Le`am mai spus si ca ii rog sa mi te aduca inapoi. Dar mi`au adus un glob de cristal in care tu radeai superficial si superior la auzul numelui meu... Iar eu eram aproape langa tine...  Asa ca,pentru prima oara in viata,am decis sa trec mai departe. In fata mea,orizontul era mohorat si zapada se innegrea cu fiecare pas pacatos de`al meu. Dar mi`am spus ca nu va fi asa mereu. Ca,din moment ce Pamantul nu mai vrea sa auda de obsesia mea pentru tine,ar fi cazul sa o acopar cu un patrafir si sa`mi trec pacatele in lumea de dincolo,sa incep o noua viata,curatita de nevoia de tine.

 E greu. Zile. Fire de par uitate pe asternutul tau. Momente. Saruturi. Machiaje. Arme. Prietenii. Amintiri. Comuniune. Perfectiune. Anotimpuri. Luni. Pagini. Culori. Acum- alb`negru. Sepia. Trecut. Toate au fost si mi`as fi dorit sa se mai fi intamplat macar de 10 ori pe atata.
 Momente furate din viata ta. Le`as rechema,dar am uitat parola care te dezleaga de ce nu`ti apartine.
 Saruturi uitate pe buzele mele,care nu vor sa plece cu primul tren spre litoral. "Vara trecuta imi spuneai ca sunt valul ce il asteptai..."
 La auzul numelui tau,ma dau trei pasi in spate si imi fac semnul crucii,ca pentru blestem. Nu e un blestem,dar ma feresc oricum de incantatiile amintirilor. Nu vreau sa dezgrop ce ai ingropat tu,nu am nevoie de o cariera de necrofil sau de sapator autorizat la "Eternitatea" relatiei noastre...
 In schimb,Doamne,tare`as vrea sa dezgrop fundatia fiintei mele... Sa pot sa o refac,sa nu mai fie vulnerabila la saruturi si sentimente. Doare sa te darame cineva si sa simti ca nu te vei mai putea recladi in veci.
 Marea s`a trezit din somn. Nu mai eram singura pe lume. Viata mi`a adus in cale darul pe care nu l`am avut niciodata,sau pe care nu invatasem inca sa il pretuiesc: Prietenii. Sangele pus in lacrimi ne`a unit,ca si cand ar fi simtit si ei cum e sa ti se dezintegreze sufletul. Ca si cand ei toti s`ar fi despartit de noi. Cineva,acolo,sus,nu iubeste izolarea...
 Cineva,de oriunde s`ar afla,ne`a pecetluit ruperea in doua pentru totdeauna. Mi`a taiat o aripa,iar tie ti`a luat o coasta ca sa ma recreeze pe mine. Fiecare va plati insutit pentru sacrificiu.


 Dar iti promit ca vei primi inapoi,cu dobanda,ce a fost de drept al tau. Si eu imi voi recapata aripa care nu ma lasa sa ma transfer in plutonul de executie al ingerilor... Coasta ta... Din mine se va naste,oadata,un copil. Iti va purta numele,in amintirea sensului pe care mi l`ai aratat. Aripa? Candva vei iubi si vei avea binecuvantarea mea,sa`ti implinesti iubirea pe care nu ai vrut s`o scrii pe fruntea mea. As fi fost mandra sa`i port cicatricea peste veacuri,risipita`n osul meu parietal. Schimb cinstit.
 Si din copacul cel vesnic fara frunze a picat o castana coapta. S`a rostogolit cu sunet gol pana la picioarele mele vinete si sangerande si m`a oprit din vorbit. Pe plaja? Castan... M`am incaltat cu un val inghetat si am pornit mai departe. Sa vorbesc sufletului despre cum arata odata sufletul meu... Sa`i arat o fotografie de pe vremea cand nu era un profet chel si dezbracat de piele si ligamente... De pe vremea cand era exilat in iubire si nu`i pasa daca primea azil politic intr`alt suflet. Azi... E refugiat pe o plaja goala,pe care nu mai calca nimeni. Miroase puternic a suflet lancezit,a inima putrezita,a om uitat de lume...


 Primeste,ingere,asta prelegere cursa dintr`un suflet beteag,care nu`si mai poate scrie singur destinul.

2 comentarii: