Citate de dragoste-Povestea merge mai departe...(PAULO COELHO)

"Toti stim sa iubim,caci ne-am nascutcu darul acesta.Unii o fac firesc si spontan bine,dar majoritatea trebuie sa o reinvete,sa-si reaminteasca cum se iubeste,si toti,fara exceptie,au nevoie sa arda pe rugul emotiilor trecute,sa retraiasca unele bucurii si dureri,prabusiri si recuperari,pana ce izbutesc sa discearna firul conducator care exista pe urmele fiecarei intalniri;da,exista un fir." ("Unsprezece minute")

"Cine e intelept,e intelept doar pentru ca iubeste.Si cine e nebun e nebun deoarece crede ca poate intelege iubirea."  ("La raul Piedra am seezut si-am plans")

"Dragostea umple totul.Nu poate fi dorita,fiindca este un sfarsit in sine.Nu poate insela,pentru ca nu este legata de posesie.Nu poate fi tinuta inchisa,pentru ca este ca raul si va trece peste zagaz." ("Vrajitoarea din Portobello")

"Eu sufar din iubire.Asta poate fi o coborare in iad,dar poate fi si o revelatie." ("Zahir")

"Adevarata iubire nu consta in a incerca sa-i indreptam pe ceilalti,ci in a ne bucura ca lucrurile stau mai bine decat ne-am fi asteptat."  (inedit)

Astfel simt si eu,si e chiar o onoare sa ma regasesc printre vorbele unui autor atat de cunoscut si atat de intelept.O clipa de reflectie m-a facut sa imi para intradevar rau pentru cat de egoista am putut fi pana acum pe drumul inca neinceput al dragostei,si pe al carui pavaj sper sa pasesc cat mai repede cu putinta.Imi pare rau ca realitatea a fost de ceva timp umbrita de conceptiile si de imaginatia mea,pe care le voi tine in frau pana ce voi descoperi cum trebuie sa ma comport in viata reala si nu in inchipuirile mele...

"-Peste doua ceasuri,isi zise el,acesti oameni vor pleca,cu cincizeci de piastri avere,ca sa incerce,riscandu-si viata,sa mai castige alti cincizeci.Apoi se vor intoarce cu sase sute de lire,ca sa-si risipeasca aceasta comoara cu mandria unor sultani si cu incredere de nababi.Astazi,nadejdea ma face sa le nesocotesc bogatia,care mi se pare cea mai adanca saracie;maine,deceptia ma va sili,poate,sa primesc aceasta saracie a lor cacea mai mare fericire..."  ("Contele de Monte Cristo-Alexandre Dumas)

Love season came again...Love may be in the air,but quits my soul moment by moment and memory by memory...But LOVE IS IN THE AIR! Enjoy the season:*:*:*:*:*:X:X:X:X:X

Asta ar fi definitia dragostei entru multi...De ce?Pentru ca asa am vrut noi sa ajungem...De ce ne-am schimba?Interesul da totul si e cheia succesului...Totusi,ar fi bine sa gandim cu sufletul deschis si nu cu lacomia din el...BANII NU INSEAMNA TOTUL!!!BANII NU INDUC DECAT SENZATIA VAGA A FERICIRII,DAR NU TI-O OFERA!!!Banii nu suntun scop in sine,scopurile binedefinite se mai bazeaza pe bani.Dar banii nu pot aduce altceva decat invidie si piedici pe drumuri care,altfe,iti erau deschise...

aceste poze sunt pentru articolul de mai jos.am uitat sa le pun atunci...Ma lasa memoria,am nevoie de un card de cativa giga...Totusi,am facut rost de cateva poze dintr-un best of ca sa va dati seama cum arata o asemenea faptura,in caz ca dati nas in nas cu ea...Stiu ca pozele sunt de prisos,fiindca e o specie tare populara,dar omul arer dreptul la informare,ba chiar la o informare corecta.Eu am vrut sa imi fac datoria de "reporter" cu constiinciozitate si sa dau cat mai multe amanunte cu putinta...Asa sa fie!Pe mai tarziu!

Alice in tara minunilor vesnice...(o poveste cu pitipoance)-partea a II-a

Parca ramasesem la partea cu fetele imbracate in tricouri largi...Bun,deci:
Acele fete,in loc sa aiba cate o floare dupa ureche si niste siraguri de margele,ele aveau niste...lanturi agatate de gat si niste "roti de caruta" in marime naturala prinse de urechi.Buzele lor nu erau nicideum de acel rosu sanatos ce subliniaza trasaturile unei fete de la tara,ci aveau o culoare roz aprins si erau atat de stralucitoare,ca la soare te puteai uita,dar la dansele ba.
Fata se minuna de cele intalnite,dar nu indraznea sa spuna nimic.Era,totusi,in casa unor oameni de treaba,care au invitat-o la masa fara sa stie macar de unde e...Asa ca se multumi sa stea in banca ei si sa observe comportamenttul acelei rase cu totul noi pentru ea...
La un moment dat,una din fete scoase un telefon de toata frumusetea,cu touchscreen,pe care isi lipea degetelele fine,captusite cu unghii false de o lungime impresionanta.Primise un mesaj...
-Bai,tata,eu trebuie sa plec in club...
-In seara asta nu te mai duce...
-E,dar de ce sa nu ma mai duc???Toate fetele merg!Nu pot sa nu ma duc si eu...
-Bine,fata tatii,du-te...
-Vrei si tu sa vii cu noi,o intreba ea pe Alice.
-Da,as veni si eu...spuse aceasta,impinsa de curiozitate.
-Nu poti veni asa.Trecem si pe la mall ca sa iti luam ceva de imbracat,mai potrivit.Ok?
Alice nu stia ce inseamna "ok",dar raspunse:
-Ok.
Si astfel,fetele plecara,lasand in urma satucul acela avand cel mai pitoresc aspect.O caruta le duse pana la marginea satului,de unde un BMW seria 5 le "incarca" si ;e duse spre mall...
De acolo,Alice nu mai iesi intreaga.Odata cu vestimentatia ieftina de "pitzi",i-a fost implantata o mentalitate de care nu avea sa mai scape toata viata,dar care nu a deranjat-o nicidecum,de atunci ea nemaiputand sa sesizeze nici cel mai mic detaliu al bunului simt,pe care l-a pierdut oata cu intrarea in mall...
Si asa ajungem la ce v-am spus la inceputul povestirii:odata intrat in Romania,te transformi ireversibil in ceva de nerecunoscut,poate chiar intr-o scursura a societatii,daca erai de o calitate ceva mai inferioara,daca pot sa spun asa,inainte de a calca granita...


Aceasta este,practic imaginea tarii noastre,o tara a pitipoancelor si a cocalarilor(adica o pitipoanca la ganul masculin) in care bunul simt e din ce in ce mai rar,si cultura ar trebui pusa pe indicatoare rutiere care sa indice casele unde mai locuiesc acei oameni care nu au fost inca atinsi de acest fenomen...
De ce asa o "pitiponceala" in masa?De ce sa ne lasam dusi de un curent care nu vine de nicaieri si care duce spre "tembelizare"?Va zic eu: degeaba...Nu avem ce face si ne mai tragem o poza cu "botiq" pentru hi5 sau ne mai cumparam o bluzita Armani de Obor,ca sa ne dam si noi un pic mari prin cartier,la bordul unui scuter e care ne-a suit Fat-Frumosul nostru care goneste cu o viteza ametitoare pe sosea,ascultand simultan manele la telefonul mobil.
E cat de cat interesant?Nu,eu nu cred,si sper sa nu ajung vreo Alice sau ceva de genul asta...Halal sa ne fie..."Curat halal",cum ar spune un binecunoscut personaj al unui binecunoscut dramaturg de-al nostru...

Alice in tara minunilor vesnice...(o poveste cu pitipoance)

Era odata o fata ce se numea Alice.Ea era acea vesnica calatoare(scuzati cacofonia,efectul sa iasa...)prin lumea peripetiilor si a intamplarilor de tot hazul.Privirile i se opreau deseori asupra unor fenomene mai mult decat ciudate,care se repetau si se repetau,doar ca sub alte forme...
Asa se face ca intr-o buna zi,ea ajunse pe acel taram mirific numit Romania,acel taram pe poarta caruia poti intra,dar nu vei mai reusi niciodata sa iesi,cel putin nu in intregime intreg...Sa vedem insa cum a reusit Alice sa iasa de acolo fara rave vatamari.
O zi senina se profila la orizontul inca alb de ceata,cand fata se treezi din somn obosita dupa lupta cu un vis greu ca o lupta.Precum in fiecare zi,ea se pregati sa reinceapa calatoria prin lume,pe oriunde ar fi purtat-o vantul vesnic liber.
Caldura molesitoare aprindea o noua zi de grea calatorie pentru Aice cea inversunata.
Ea umbla,umbla,nu se oprea,insa,la un moment dat a ajums la limita unui taram nou,cu totul nou fata de tot ceea ce vazuse pana atunci.Schimbarea nu numai ca a bulversat-o,dardar a si dezorientat-o.Nu mai stia pe care drum din cele mult prea multe sa o apuce...S-a oprit la o poarta sa ceara o cana cu apa,ii era groaznic de sete...
La poarta o intampina ospitalier un taran zambitor care a invitat-o la masa,sa se mai intremeze putin.Ea a acceptat bucuroasa.La ora mesei,toata familia s-a adunat in jurul mesei.Nu mare i-a fost Alisei mirarea cand a vazutpe fetele taranului:erau cum nu se poate mai ciudate.Aveau parul colorat in mai toate nuantele,insa crescand,radacinile ii tradau culoarea naturala,un blond palid.In loc sa pooarte ii si fuste,ele purtau colanti si tricouri largi
CONTINUARE MAINE,ACUM MA BATE UNU` LA CAP SA II DAU SFATURI...COPIII ASTIA...

Ce este VIATA?

Viata este un amestec deseori neomogen intre bine si rau.Viata este doar un moment pe care fiecare si-l traieste sau dupa intuitie,sau dupa ratiune.Viata este spatiul de intalnire al unei game largi de intamplari,de pilde,menite sa ne dedstepte din vesnicul somn al ratiunii si sa ne invete sa traim pentru noi,nu pentru razbunare sau alte scopuri primordiale.
Ne nastem cu prejudecati.Viata ne pate invata sa le depasim.Doar daca vrem...
Ne nastem la fel.Viata ne face speciali si diferiti...
Ne nastem nestiutori.Viata ne poate face filosofi...
Ne nastem cu oarecare greutate pentru ca viata sa ne fie oarecum mai usoara.
Ne nastem intr-o zi pentru a trai inmiit mai mult de atat.
Ne nastem din voia celui m ai inalt spirirt,pentru a-I implini voia...
Viata este la inceput cum o vor altii,dar,incet-incet,invatam si ne-o modelam "dupa chipul si asemanarea noastra",cat mai fericit cu putinta.
Viata este,pana la urma,scopul pentru care ne-am nascut.Sa facem din ea ceva la voia intamplarii ar fi cel mai nesabuit lucru posibil.O greseala ne poate schimba complet viata,ne-o poate chiar lua.Cine ne va mai da,oare,viata inapoi,daca noi nu ne-o mai dorim doar o clipa?...
O simpla greutate ne poate face sa uram viata si sa ne dorim sa o lasam in urma...De ce asta?Singurul lucru la care trebuie sa ne gandim este ca,daca o aruncam o data,nu vom mai avea ocazia sa o regasim,si poate nici macar sa o revedem din afara ei...
Un simplu motiv ne poate face sa ne detestam si sa ne inraim,sau ne poate aduce pe calea cea buna.O simpla privire din partea cuiva drag ne poate face,atunci cand ni se apropie sfarsitul,sa ne agatam cu cea mai mare disperare de un fir de pai,care nu ne-ar prelungi decat agonia,si ne va intuneca sfarsitul.
Viata este cel mai bun lucru care ni se poate intampla...
Daca viata ne poarta pe cai nebanuite,asta e pentru ca trebuie sa ne calim si sa ne formam un caracter puternic,care sa ramana in urma noastra atunci cand vom parasi lumea asta...
Cea mai mare dorinta a mea este sa traiesc dupa moarte,in mintea celor care m-au cunoscut si nu numai.Vreau sa fac ceva ce va folosi generatiilor urmatoare si care ma va aduce mereu in acel preznt la care eu nu as mai putea sa iau parte.Vreau ca eu sa fiu o constructie rezistenta(nicidecum un templu...) care sa adaposteasca idei si spirite asemenea cu ale mele si care sa ma lege de cei care m-au inteles,care ma inteleg si care ma vor intelege...Vreau sa le pot fi intotdeauna aproape celor ce simt ca mine si care au aceleasi idealuri ca si ale mele.Si nu numai...Vreau sa traiesc intotdeauna in mintea celor carora le va pasa de ce am crezut eu,de ceea ce am simtit eu.Vreau sa devin un univers deschis tuturor,fara exceptie,care sa primeasca ospitalier pe oricine ar vrea sa i se alature gandirii sale...
De aceea scriu.Banuiesc ca nu se va alege nimic din asta,dar nimic nu ma opreste sa incerc si sa imi planuiesc "nemurirea"...De aceea imi pun gandurile la dispozitia tuturor,pentru a vedea daca ele intereseaza si daca nu se vor stinge odata cu mine.
Si sper ca ceea ce incerc acum,si care se va prelungi la nesfarsit,sa ma ajute sa devin o stare ce se va prelungi si ea,prin constiinta celor ce vor intelege.
Si asta pentru ca IUBESC VIATA...