Era odata o fata ce se numea Alice.Ea era acea vesnica calatoare(scuzati cacofonia,efectul sa iasa...)prin lumea peripetiilor si a intamplarilor de tot hazul.Privirile i se opreau deseori asupra unor fenomene mai mult decat ciudate,care se repetau si se repetau,doar ca sub alte forme...
Asa se face ca intr-o buna zi,ea ajunse pe acel taram mirific numit Romania,acel taram pe poarta caruia poti intra,dar nu vei mai reusi niciodata sa iesi,cel putin nu in intregime intreg...Sa vedem insa cum a reusit Alice sa iasa de acolo fara rave vatamari.
O zi senina se profila la orizontul inca alb de ceata,cand fata se treezi din somn obosita dupa lupta cu un vis greu ca o lupta.Precum in fiecare zi,ea se pregati sa reinceapa calatoria prin lume,pe oriunde ar fi purtat-o vantul vesnic liber.
Caldura molesitoare aprindea o noua zi de grea calatorie pentru Aice cea inversunata.
Ea umbla,umbla,nu se oprea,insa,la un moment dat a ajums la limita unui taram nou,cu totul nou fata de tot ceea ce vazuse pana atunci.Schimbarea nu numai ca a bulversat-o,dardar a si dezorientat-o.Nu mai stia pe care drum din cele mult prea multe sa o apuce...S-a oprit la o poarta sa ceara o cana cu apa,ii era groaznic de sete...
La poarta o intampina ospitalier un taran zambitor care a invitat-o la masa,sa se mai intremeze putin.Ea a acceptat bucuroasa.La ora mesei,toata familia s-a adunat in jurul mesei.Nu mare i-a fost Alisei mirarea cand a vazutpe fetele taranului:erau cum nu se poate mai ciudate.Aveau parul colorat in mai toate nuantele,insa crescand,radacinile ii tradau culoarea naturala,un blond palid.In loc sa pooarte ii si fuste,ele purtau colanti si tricouri largi
CONTINUARE MAINE,ACUM MA BATE UNU` LA CAP SA II DAU SFATURI...COPIII ASTIA...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu