Will you marry me?...

  Peste ani,Irina,personajul principal in comedia romantica "Cine`a pus cacat pe clanta" [:))] va fi maritata,la casa ei,undeva in America. Intr`o vila tipica,cu copaci la intrare,sa umbreasca ferestrele la dormitoru` conjugal,cu piscina in spate,cu semineu si toate cele,ca vrea o viata linistita si Craciunuri in familie... Va avea un baiat si o fata,Amaranth si Pavel [ciudat nume pentru o fata,nu?...] si va lucra ca editor la o revista celebra,precum Nico din "Lipstick Jungle". Uneori,va da in boala scenaristilor si,probabil,va avea succes cu ele. Asadar,va intra in lumea buna,unde si`a dorit intotdeauna sa ajunga. Pana la 35 de ani,va fi scris deja un bestseller despre viata ei,in romana,bine`nteles,sa`l traduca in engleza talentatii,ca ea n`are farmec decat in limba natala... Insa pana atunci... Ea va trebui sa se casatoreasca :). Sa luam in considerare acest episod semnificatif,menit sa mai stearga din rusinea numelui filmului vietii ei [foarte sugestiv pentru cei care`i cunosc viata gimnaziala...].

 Viata nu e niciodata usoara pentru nimeni. Pentru mine mai ales. Am ajuns la 25 de ani si mi`e din ce in ce mai greu sa ma revad copila. Am masurta mea de machiaj si o trusa indispensabila,la care nu visam vreodata sa apelez. M`am schimbat mult. Gata cu tricourile largi -le prefer pe post de camasi de noapte,ca la lucru nu imi permit sa le port- si cu toata viatamea de dinainte. Am reusit cu planurile de facultate. Insa mi`am pierdut coneziunile cu lumea de peste hotare. Vechii prieteni au ramas "interni". Eu nu am ajuns la facultate in Franta,am mers direct in America,unde am reusit -naiba stie cum- sa ma afirm si sa dau drumul unui proiect,unei reviste,mai exact,dupa tiparul vechiului meu blog,pe care inca il pastrez,si care strange vizualizari peste vizualizari,devenind trilingv :)). Norocu` m`a facut sa stiu si franceza,cam la fel de bine ca a doua limba,engleza,si sa am fani peste tot in lume... Sunt kinda well-known. Da` ce? Mi`ajunge?... Jamais...
 Imi lipsesc vechile obiceiuri si prieteniile pe care le`am legat cu franturi ireuperabile din viata mea. Eram logodita cu toti prietenii mei,simbolic,prin inele de papadie,iar verile le traim impreuna de la distanta... Cat imi lipseste Romania!... Cine credea ca o sa spun asta vreodata?... Nu stiu ce s`a intamplat cu nimeni. Stiu doar de mine si de prietenii pe care mai degraba nu mi`i fac aici,ca n`am timp... De cand am devenit modelu` ala tipic de afacerista? Niciodata conventionala,dar mereu supusa rigorilor. Nesupusa,dar inrobita de propria afacere. Sunt de nerecunoscut. Rebela de altadata tanjeste sa se aseze la casa ei,insa nu a strans inca destul ca sa se mute din apartamentul vast si spatios -pleonasm?- din care se arunca pe geam direct in birou. Prietenu` nedespartit ii ramane laptopul pe care nu l`a avut niciodata acasa,desi isi dorea sa tina legatura cu prietenii oricand,sa scrie de oriunde,sa aiba acces la ce`i place mereu si fara limite... Acum are un laptop. Dar mai are viata? I`a mancat`o revista. Bine ca nu vreun conte batran si bogat cu care sa fi ales sa`si manance tineretea pentru banii din testament...

 Statea intinsa pe patul fara baldachin -ala urmeaza...cadou de casa noua...- si se gandea la promisiunile pe care le facuse,pe care le primise... Trebuia sa se fi casatorit cu cel mai bun prieten din adolescenta... N`avea timp de maritis... Insa isi dorea. Amicele ei,toate`si pusesera pirostriile si`i era greu sa fie mereu domnisoara de onoare,fara sa prinda niciodata buchetul,sa fie mereu rezerva... A renuntat sa`si caute pe altcineva prin America din...primele luni petrecute acolo. Era deja de mai bine de 5 ani... Parca acolo se nascuse. Nici vacantele nu si le mai petrecea acasa... Insa...
 Stiti pozele alea facute cu Photoshop? Cu fete imbracate aiurea pe pajisti inverzite,fumand sau band cafea sau mancand acadele sau jucandu`se voit naiv cu floricele?... Acolo m`am gasit. Nu se stie cum am ajuns in asa un loc,dar era o ocazie... Deci,de ce sa nu profit de ea?... Sursele de inspiratie nu cresc in copaci la New York...
 Coincidenta sau nu... Acolo ma astepta el...

 Am redevenit cei mai buni prieteni,desi habar n`aveam ca si el venise de vreo 2 ani in America... Avea o casa de vis! Mai ceva decat imi doream eu... Cu deschidere la ocean,aproape pe plaja,de simteai nisipu` zburand in cafeaua de dimineata de pe veranda... Exact cum mi`o doream cand salivam la filmele americane in timpul pubertatii celei fara minte...
 Nici el n`avea pe nimeni... De ce n`am fi revenit asupra relatiei din adolescenta?... Nimeni n`avea de pierdut. Decat eu,care ar fi trebuit sa ma mut mai la tara [:))],ca sa`i fiu iar aproape. Cu tot cu munca. Da` revista era a mea,pana la urma,ce puii mei? Deci pot sa lucrez de unde vrea salamu` meu de Sibiu si sunca mea de Praga! Asa ca,dupa ceva timp de REcunoastere...m`am mutat la el.
 In fiecare dimineata ma trezeam alaturi de el,asa cum imi dorisem pe ascuns de cand l`am cunoscut,seara ma strecuram in pat langa el si ne aminteam de Sinaia impreuna... Dimineata pleca la lucru inaintea mea... Si eu ramaneam sa gust cafeaua din ce in ce mai dulce pe care mi`o facea.
 In dimineata aia am primit o prajiturica,din aia cu ravas... Nu am fost foarte curioasa sa o desfac. Nu mi`era foame,obsesia cu silueta... Insa nucandu`ma prin servetele de dantela de la masa,mi`am prins degetele intr`un inel superb,ceea ce m`a facutsa ma simt groaznic de geloasa si sa`mi musc pumnii de o durere invinsa... Credea ca in cel mai evident loc nu`l voi gasi?... Dar l`am gasit si stiam ca are pe altcineva... Am rupt de nervi prajitura in 2 si a picat un biletel pe perna de pe leaganul in care ma dadeam zilnic,ascultand marea si gandindu`ma cum ar fi sa ma alatur ei,"sa`mi izbesc tampla de stele..." side toate stancile malurilor pamantului... Acum imi doream asta mai mult ca oricand...
 Fara pic de curiozitate,am luat biletul si l`a, trecut prin inel,ca si cand as fi avut o sumbra presimtire,un "flash forward" asupra celor ce ar fi fost scrise acolo... Primul lucru care mi`a venit in minte a fost ca ar cam trebui sa`mi schimb ochelarii. Ma voi intoarce la viata de editor si la agitatia New Yorkului... Dar...
 Aruncand involuntar privirea asupra biletului...

 "WILL YOU MARRY ME?"
 Nu pot descrie in cuvinte imaginea,e de`a dreptul epica!... Un lux provincial,cu aer studiat,nepretentios si foarte confortabil,un camin admirabil si ravnit de toate fetele cu idealuri terestre... Era... Viitoarea mea casa :). Urma sa`mi petrec tot restul vietii vorbind dimineata cu oceanul si seara cu asternuturile parfumate cu levantica,in timp ce zambeam indulgent,ascultandu`i respiratia egala...
 Mi`am pus inelul pe deget,ca nu`mi mai ramanea niciun dubiu.
 Si,de cum a intrat in casa,i`am sarit in brate si mi`am permis,din nou dupa atatia ani,sa ma rasfat si sa cadca o copila pe genunchii lui,jurandu`i dragoste eterna. Poate pentru uniie patetic,dar face parte din lista mea de idealuri. Mi`am implinit un ideal :). Urmeaza Amaranth si Pavel si croazierele la batranete,cand copiii nostri vor avea copii,iar noi ii vom astepta de Craciun,Pasti si Ziua Recunostintei la noi,iar in restul timpului ne vom avea unul pe celalalt,asa cum ne`am promis de cand am spus "da" pentru prima oara...
 Si asta e totceea ce`mi doresc :). Stabilitate si fericire,multumire spirituala. Am 28 de ani. Sunt logodita si urmeaza sa ma casatoresc peste cateva luni,intr`o bisericuta de lemn din nordul Moldovei. Nu chiar cum mi`am dorit... Dar nu puteam sa nu marcam data asta si pe minunatele plaiuri pe care ne`am cunoscut... Si voi pasi spre altar si`n Romania,si`n America :). Dar asta in postarea urmatoare... Pana atunci... Nu cred ca era vreun punct culminant,vreo acumulare grava de suspans... Dar cand i`am sarit in seara aia de gat,i`am spus:


 "Of course I will!!!"

I want you to be this close forever!

Still in love with it...

Leave me home,or leave me be =)

Pride and Prejudice

  Sunt atatea povesti de viatacare raman nedescoperite... Acum trec pe langa case si imi inchipui ca`n fiecare e un arbore genealogic cu radacinile uitate,cu florile razvratite si aduse una impotriva celeilalte... Ca in spatele fiecarui om pe care`l vedem in lupta de a`si scrie in frunte aparentele sunt lupte grele si secrete pe care probabil nici el nu le stie...

 Sunt vieti care nu merita ce le`a dat "mama lor". Care merita sa fie traite,dar se`mpiedica de ele insele si nu`si mai vad reflectia in oglinda tot restul zilelor... Sunt vieti macinate de secrete,in mijlocul carora au ajuns din intamplare,dar de care nu vor mai scapa tot restul erei lor... Sunt vieti care merita traite,indiferent de piedici,de mandrii obscene,prejudecati superstitioase si aparente impenetrabile.
 Sunt vieti care sfideaza moartea,nici respectul cultului nu`l au. Sunt vieti care traiesc de`abia din clipa in care se intalnesc cu moartea. Sunt vieti care nu au nimic impotriva ei...
 Sunt si vieti care isi duc drumul alaturate pana la sfarsit... Atunci,cei implicati intr`o casnicie sunt veterani ai timpului trecut...
 Sunt vieti care iubesc de tinere... In cazul asta,pot afirma ca... "Cu mandibula franta si cu mana pe inima plina,pot afirma cu toata certitudinea ca nu exista sentiment mai placut decat setea incomensurabila de tine,decat apropierea care nu e niciodata de ajuns." Afirmatia anterioara e sustrasa fraudulos din statusurile mele,in momentul in care nu mai puteam de dragostea de partener,dar ma si omora o durere surda la mandibula,de nu puteam sa deschid gura nici ca s`o umplu cu ciocolata.. Fapt grav si de neconceput,dealtfel... Pentru ca exista vieti care depind de orice,in afara de propriile forte. Exepmlu-io,cu cei din jur si ciocolata. Ca,slava Domnului! nu`s inca drogata sau alcoolica. Nici nimfomana. Sper sa nici nu devin,ca vin vremuri grele si lumea`si gaseste refugiu`n ce prinde...[:))]. Nu. Gata. Ratacire de moment.
 Si ca sa continuam seria cugetarilor mele nocturne [slava mobilului,ca le pot salva la 1 noaptea in note,pentru a doua zi...]: "Un barbat e ca o rana: poti trai fara el,dar te doare enorm cand se dezlipeste de tine,cand te vindeci complet de el..."

 Nu ca ar avea vreo legatura. Spuneam si io asa. Apropo de mandrie si prejudecata :)).
 Sunt vieti sortite una celeilalte.
 Sunt intrigi greu de inchipuit,dovada ca viata bate filmul... Pana si telenovela,ca`s unele vieti de Bollywood scrie pe ele... Sunt unii oameni la care nu ma abtin sa ma intreb,cum Doamne iarta`ma ii mai rabda pamantul?...
 Toate,de la A pana la Z,sunt vieti. Chiar daca nu intelegem cuvantul,si`i greu sa`l sigilam in dictionar,trebuie sa avem in cap o marime adimensionala,nu fizica,in care nu`ncape nici inceputul nici sfarsitul. E delimitata doar de dimensiuni concrete,care`i dau forta prin spectrul lor anonim.

 Life is life. And nothing`s ever gonna replace it. Neither another life,nor what passed away...

2 vieti

  Cine spunea ca doar pisicile au 9 vieti? Eu mi`am permis ca,pe langa a mea,sa mai am 2 anexe. In caz ca mi se duc resursele...

 Am aflat ce se vede din exterior... Ca cel mai bun prieten imi e,mai nou, "animal de casa",doar pentru ca o cearta a facut vizibila fisura dintre felurile noastre de a gandi... Brusc,un bun prieten,in care am avut mereu incredere,de cand am ajuns sa`l cunosc,imi apreciaza dupa cele mai vizibile detalii relatiile cu cei din jur... Ma critica,ma judeca si ma doare. Cand ajung sa am incredere in cineva,trebuie musai sa o pierd. Ca,la drept vorbind,in viata asta,daca nu pierzi tot ce ai,nu`ti dai seama ca intr`adevar ai avut ceva...

 In schimb,am 2 prieteni adevarati,care imi raspund la telefon indiferent ce ora ar fi,si ma asculta si nu cred ca`s ceva ce nu sunt de fapt... Mi s`a parut ca e ceva rau in a avea zeci de prieteni. Mi s`a parut ca`s neglijata. Dar nu a fost niciodata asa,si m`am inselat groaznic,si`mi pare foarte rau pentru asta. De`asta,oare insala aparentele? Voi doi sunteti anexele organelor mele vitale,cei care m`au iertat intotdeauna,indiferent de greseala... Pentru voi mi`as pune oricand "capu`" la bataie [:))]. Pentru ca am incredere,si stiu ca si voi ati face la fel.

 Pitzy pana acum. Toti aveti d`astea,nu? Ei,uite ca si eu. Astazi,si nu maine [:))].
 In plus,merita sa va zic asta,ca sa ma descarc pentru faptul ca mi`au lasat aia rucsacu` acolo :)). Daca mi`l furaaaaaaaau... Mama,ce ieseaaaa! "Calmeaza`te! Daca pleci cu el,te bat? /:)" Zise vara`miu`. "Uhmmmm... Pai... NUUUU! X(" Zise vara`sa :)).
 Azi n`am nimic mai bun de spus. Azi sarbatoresc doua prietenii castigatoare,doua vieti ce implinsec destinul celei de`a treia. Sper sa fiu iertata si de data asta,daca am stricat prima noastra zi de ieseala "all inclusive" :)).
 "Pup`o,ba! :>"
 "Nu,c`am branza de la pocorn!"
 "Prea tarziu... Am pupat`o deja... :-s"

 Azi nu pot sa dau mai mult. Stiu,v`am dezamagit... Aia e. Nimeni nu`i geniu 24 din 7 :)). Nici macar pseudogeniile. Lasati relicvele sa se odihneasca. Saptamana viitoare poate o sa am ceva mai bun de spus. Poate reincepem lectia de filozofie marca "Io" [Viezure Viorica=))].



 Pan`atunci,noapte buna si nu incetati sa va cautati vietile lipsa :). Cele anterioare vor face mereu jocul celei viitoare :).

Not another Cinderella story

 Nu a inceput ideal,ziua asta de 9 mai. Pe langa faptul ca e un moment-irefutabil- uhmmmm...special,mai e si aniversarea noastra. Coincide cu Ziua Europei... Sa`mi intre`n cur atata cinste si onoare,nu?...
 Toata ziua am zburdat prin scoala,facand reclama la "Dietatietor",urland la toti si dansand. Daca se poate numi dans datu` din aripioarele picante la kil,de zici ca`s luate de la KaFeCe ^^.
 Seara,insa... Se schimbara datele problemei.
 Am abandonat vesnica cocoasa,mi`am indreptat spatele si mi`am prins o brosa la rochie,ca sa nu cada de pe mine. Pensa-la-minut by mama. Mirare. Question mark. Cum de anu` asta intru chiar in prima rochie pe care o probez si anu` trecut nu nimeream niciuna din... 20?... Nu importa. Mi`am luat pantofii cu toc,am alergat spre taxi si m`am oprit fix in parc. Demonstratie de rezistenta pe pavaju` ala de nimic,in care nu numai ca imi intrau tocurile,dar care mai era,pe mai toate alocurile,denivelat... Insa la Gala... De nerecunoscut pentru toata lumea. In afara faptului ca m`am tuns "expres" pentru festivitate,m`am mai si imbracat cum imi imaginam ca voi fi ori la vreun botez,ori la propriile`mi funeralii... Adica elegant. Si pare`se ca am trecut cu brio proba mersului pe tocuri. I`am pacalit pe toti ca stiu si io sa merg un pic acolo... Asta pana cand... Dar stati,ca ajungem si acolo :).
 Am lasat rocku`n spate,castile acasa,usa cortului la poarta... Si m`am purtat asa cum s`ar si cuveni la onorabila mea varsta. Adica aproape manierat,avand in vedere ca nu am ragait nimanui in fata si ca nu am halit toata mancarea,ca porcu` in ajunul zilei de Ignat ^^.

 In fapt,nu am pus gura decat pe o bucata neidentificata de carne. Asta dupa premiere,cand am fost indelung aplaudata :). Din fata,niste copii,ceva mai mici ca mine,imi faceau galerie,ceea ce m`a impresionat foarte tare,dar nu le puteam tine isonul,avand in vedere podimul care`mi impunea o anumita conduita... Dar am fost foarte multumita,vazand ca toti imi zambesc si ma primesc mai mult decat calduros,si am zambit si io,la randu`mi,toata seara. Cata a fost ea,avand in vedere ca am tras chiulu` dupa ce am considerat ca misiunea mi s`a incheiat.
 De fapt,voiam sa ies in hol. Cand am dat,in prag,peste cel de`al doilea sarbatorit al cuplului. Si am ramas,pe buna dreptate,fara grai si cu gura si ochii cascati la maxim. Desi ii era rau,a facut pe dracu`n patru sa vina sa ma vada :). M`am invartit mai ceva ca un titirez sau ca un pilot profesinist la Raliu` din Sinaia,de vara trecuta... Si m`am hotarat sa dau cu subsemnatul prin foisor,ca prin Casino deja se incinsese atmosfera,si mi`era sa nu m`agit prea tare ^^.

 Nu am fost tocmai o Cenusareasa,dar am coborat treptele cu mai mare emotie decat data trecuta,cand celalalt venise sa savureze un spectacol alaturi de mine... Tocurile imi dadeau deja batai de...picior,asa ca "partenerul" m`a luat pe nepregatite in brate si m`a dus pana la cea mai apropiata banca,sa ma odihnesc si sa ma "revergorez". In tinuta mea,sa zicem,de gala,el ma ducea-in brate- sa beau apa de la...cismea ^^. Ca nu gasisem unde cautasem in prealabil...

 Cand sa ma`ntorc acasa,apropo-drumul a durat peste 45 de minute,din cauza durerilor in talpa ^^- am realizat ca nu mai pot merge la capacitatile normale. Cand am ajuns undeva unde nu ma putea vedea nimeni,am luat pantofii`n mana,si am dat bice spre casa. Desculta intr`o seara de primavara...

 Nu eram atenta la ce urma sa se intample. Am lasat totul in voia sortii care m`a adus de mana cu el,singuri,intro` seara tarzie de mai. Umbland desculta pe asfaltul rece,nu simteam nimic,nici durere,nici deformarea involuntara a picioarelor... Ma uitam,cand in pamant,cand inspre cer... Pamantul,din care ma trag,se lipise intr`un gest de salvare personala de fericirea ce`mi vibra pana la picioare,pana in varful degetului ce strapunsese ciorapii fini,dar mult prea mici pentru mine. Era senin,dupa atatea zile ploioase. Iar la stanga era el. Si zambeam. Nu eram in stare de un singur cuvant. De ce as fi fost? Asta era fericire pentru mine. Sa simt,daca nu pentru totdeauna,macar pentru acum,ca am pe cine ma sprijini si am langa cine sa`mi inalt capul cand daude greu. Voiam sa nu mai ajung acasa. Singuri,pe mijlocul strazii,nicio masina,niciun om,decorul ideal... Dar... Asa am reusit sa ma contrazic singura: nu merg chiar atat de bine pe tocuri ^^...

 Foisor... 09:00. Ce naiba o fi zis,nu mai tin minte. Tin minte un singur cuvant: "Irina!"...si toate luminile s`au aprins :). Singuri pe`o latura a cercului,am admirat inflorirea luminitelor alora,un moment atat de nesemnificatif,dar atat de important pentru aniversarea noastra... Desi locuiesc prin preajma,nu am mai vazut niciodata parcul luminandu`se sub ochii mei. Imi placea ce vedeam. Eram fericita. Cliseu: zambeam :).

 E 10 mai. Mor de somn de ore bune. Dar asteptam sa scriu si despre asta. Nu c`ar iesi vreo opera de arta,mai degraba ceva gen "soap opera",dar am facut din blogul meu terenul de joaca al sentimentelor mele. Am la idei,gramada :D. Ca vin odata cu imaginile. Mi se deruleaza in minte ca si cand nu le`as fi chemat eu,insotite de zeci de idei,de mii de replici,sute de formulari... Macar de`as avea intotdeauna pana si pergamentul langa mine,sa le asez unde li`i locu` si sa nu le pierd din vedere niciodata... Dar se vede ca secolul vitezei ma afecteaza si pe mine,si,in locul conferintelor pe teme filozofice,cu subiecte pe care le evit ca sa nu para ca vreau cu orice pret sa fiu spirituala,va fac partasi la micile mele povesti despre viata,vazute de un adolescent nascut inainte ca secoulul 21 sa inceapa. Is fosila,m`am nascut in secolu` 20 :)).
 Mi`am promis ca imi voi aminti mereu ziua de ieri,si asa va fi. Nu umbli zilnic descult in frig,incalzindu`te doar cu mana celui de langa tine,pe care o folosesti drept manta universala... Nu zilnic se intampla sa`ti privesti sentimentele in fata si sa le spui pe nume :). Eu ma uit des in ochii lor,le adun in aceeasi palma si le strig pe acelasi nume: Paul :).


 Asta a fost povestea mea de falsa Cenusareasa :). Orice fata are una,eu tocmai am citit`o pe a mea...

For our second anniversary :).

Maine o sa fiu plecata toata ziua,schimb lookul,schimb tot,deci nu voi avea timp sa postez si sa toastez pt aniversarea noastra :). Nici macar timp sa`ti dau incap de ziua noastra n`am. Nu ma condamna,multumeste`te cu o postare in avans si cu o melodie superba :).

Tine minte, "Daca nu te voi putea avea mereu in fata,te voi purta in gand." Orice ai face,am Superglue rezistent :">. N`ai scapare,tarantula deja te`a prins in plasa [:))]. Vaduva neagra e gata sa`si devoreze partenerul [=))]. Ma apuca,n`ai ce`mi face :D.

Te iubesc,totul meu :).

Nicu Alifantis - Emotie de toamna [de Nichita Stanescu]

Respira

 Nu era suficient de tarziu ca sa`i fie somn,totusi era in pat. Cu ochii`nchisi,cu mainile impreunate sub ceafa,ca o usa de nedeschis in fata viselor inselatoare. Batea nervos din picioare,ca sa se calmeze incet-incet. Ii cazuse,din greseala,sau poate intentionat,o lacrima. Cat de ciudat ii statea,ca nimeni sa nu o cunoasca altfel decat ca pe o actrita,ca nimeni sa nu fie sigur de sinceritatea ei... Nici ea nu stia daca plange pe bune.
 Deschide ochii. Ca sa vada ce? Intuneric. Il strangea intre degete,ii dadea drumul si`l punea la loc pe rafturile din jurul ei. Se simtea ca intr`o biblioteca,fiecare clipa era incarcata ca un manual de istorie-pe care,oricum,nu`l citise niciodata. Fiecare clipa avea o poveste,mai lunga sau mai scurta,era un banc,era cazuta din cele 1001 de nopti. A inchis ochii din nou. Simtea degetele infigandu`i`se in carnea cuiva adanc. Simtea o placere diabolica in a`i face rau. Simtea respiratia curata a aceluia pe obraz. Mirosea a trifoi-cel putin pentru ea. Clar-e fumator. Asta e mirosu` pe care il asocia ea oricarui fumator. Intrevedea doi ochi caprui larg deschisi,care isi prelungeau doar umbra printre pleoapele ei si se scurgeau,incet,in venele ei,ajungeau in inima,apoi plecau in creier.

 Si`a dat seama ca nu`l cunostea. Verticalitatea ii ordona sa se ridice de la orizontala.
 Desi simtea clar ca il iubeste. Desi habar n`avea cine dracului putea sa fie la 12 noaptea intins in pat langa ea.
Nu`si mai dadea nici bine seama daca era cu adevarat langa el si el langa ea. O fi fost de la vinu` din seara aia. "Io stiam ca nu`i bine,in pana mea. Da` era seaca friptura. Nu mergea fara. Scurt."
 Il simtea atat de aproape,incat parca era o fisura din carnea ei. Una ceva mai indepartata,rigida si atat de cunoscuta... O rana pe care o stii si o studiezi din reflez,de fiecare data cand iti aduci aminte de ea. O crestatura cicatrizata care iti umfla partea afectata,care traieste alaturi de tine fara permisiunea ta. Lui oare i`a permis?

 Ii simtea gura calda,ambitionata spre mai mult. Coborand pe panta lina a formelor ei inca nedefinite. O tinea atat de strans in brate,incat parca ii apartinea. Cine era? O obseda,o frustra intrebarea asta. Unde mamica lui era intrerupatoru`? Simtea nevoia sa faca o roata,ceva pana la usa,sa aprinda lumina si sa`l dea`n vileag pe Fat-Frumos. Nu putea,din pacate. Era greu pe ea,o tragea alaturi,insa parea ca venea de bunavoie. El nu facea nimic din ce nu`i permitea ea. Sa fi devenit atat de ieftina intre doua deschizaturi de gene? Cine,cine e Zburatorul de langa ea?...
 I`a alunecat mana si s`a prins in degetele lui. Destul de mare mana. Cati ani o fi avut? El a strans`o,cu caldura,si nu i`a mai dat drumul. Trebuie sa`l stie. Dar cine sa fi fost? S`a incordat,si`a retras gamba amortita de sub corpul lui puternic si mana transpirata din parul lui netezit si s`a frecat la ochi. Nu fusese o clipa,era deja dimineata. Si odata cu zborul noptii,si`a facut de lucru prin alte odai ratacite de lume,cu miros de biblioteci si covoare tesute si intarite de umblet, Zburatorul...

 In noaptea de Sanziene,se indragostise iremediabil de un print calare pe un duh inaripat,care a furat`o si pe ea,cu totul,din timpul somnului,incat dimineata nu s`a mai trezit ea. S`a trezit mai putina cu un suflet...