Imi doresc...

 Imi doresc sa veniti inapoi,voi doi. Sunt capabila sa iubesc mai multi oameni. Nu deodata,pe rand,dar pot. Nu inseamna ca daca am simtit ceva,nu voi mai putea simti. Nu inseamna ca,daca am gustat o data nemurirea,nu o voi gusta si a doua oara. Da,dragilor. Prin voi gusta o fata nemurirea. Prin voi e ea fericita. Ca stiti si voi cum straluceste o fata care e iubita. O recunosti din prima,fara s`o cunosti,fara sa fi vorbit cu ea in prealabil.
 Mi`ati fost amandoi motiv de a zambi dimineata. Uneori ma duceam la baie si ma uitam in oglinda din reflex,fara niciun zambet,fara nicio privire mai nu-stiu-cum. Nu numai ca ma simteam neatragatoare,ma simteam si neiubita pe deasupra... Dar am reinceput sa zambesc. Mi`am amintit de voi,dragilor.

 O fata nu e cu adevarat fata pana nu afla si ce e iubirea. Studii recente au aratat ca iubesti o singura data`n viata. Realitatea,insa,contrazice de cele mai multe ori teoria. Nu am nevoie de experti ca sa`mi spuna cand si cum sa iubesc. Eu am iubit. Si a fost greu la inceput,e de invatat ca`n orice meserie de pe lumea asta,dar rezultatele se vor vedea... Da,voi fi si eu o data si`o data calificata in "meseria" de iubita. E si o arta,e si o meserie,e mereu asa cum vrei s`o iei. Pe voi nu v`am luat nicidecum drept clienti sau drept persoane ce atenteaza la locurile din sufletul meu. din contra,voi ati fost liberi spectatori si liberi arbitri ai vietii mele. Fiecare ati pus cate ceva cu care sa raman mai pe urma. De la fiecare am invatat cate ceva. Si n`as da nimic ca sa va pot uita mai repede...
 Chiar daca de multe ori amintirile ajung sa mi se scurga pe fata,nu ma tem sa va infrunt. Nu ati devenit inca umbre ale trecutului. Dar tot mi`e greu si teama sa ma confrunt cu voi... Sunteti amari,dragilor. As vrea sa va pun putin zahar si sa va sorb mai cu tragere de inima. Sa va amestec putin prin viata mea si sa imi vad reflectia in lichidul vostru,clatinandu`se de peretii canilor aparentelor... Voi sunteti ca o bautura... Nu alcool,ca`mi pica greu la stomac. Nu carbogazoase,ca nu le suport prea mult timp... Nu cafea,ca nu beau foarte des. Apa! Asta era. Pe ea o gust zilnic si de multe ori. Si de fiecare data are alt gust. Ma ajuta sa trec mai departe sau ma sileste sa vars cana si sa o umplu din nou,de dragul unui gust mai insipid. O singura piesa din comparatie care nu se potriveste: nu sunteti reci ca apa pe care imi place s`o beau. Nu mi`ati facut rosu`n gat de cat v`am vazut si niciodata nu m`ati imbolnavit de altceva decat de dor...
 Sper sa nu intre nimic in rutina. Singura rutina pe care o admit este rutina unui singur baiat in viata mea. Asta da. Daca nu ma pot satura de el,sunt in stare sa`i vad mutra zilnic. Fara repercursiuni asupra psihicului meu ahtiat dupa nou. Daca iubesc,admit rutina imbratisarilor,saruturilor... Dar nu voi accepta niciodata cliseul unei "Zile a Indragostitilor". Uite ca se apropie... Dar n`am nevoie de absolut nicio zi ca sa arat ca iubesc. De nicio pata de roz ca sa ma transform intr`o inimioara... Am nevoie numai de unul ca voi.

 Ati avut cam prea mult loc in viata mea. Si sunteti,poate ma repet,singura rutina pe care o admit. Una a fost de lunga durata,alta a fost simpla coincidenta... Dar v`am iubit pe amandoi. Nu pot spune ca nu mai simt asta... Macar pentru unul... Sau pentru celalalt... Intrebarea este... Vreunu` din voi ma mai iubeste?
 S`au derulat toate ca`ntr`o telenovela... Prost-gust la discretie. Dar si sentimentele au fost pe masura. Imi dau seama ca am dezamagit la greu. Am fost,la randul meu,dezamagita... Reciprocitatea asta nu m`a ocolit... Cel mai important ca am dat si de`o lege a compensatiei,care m`a trecut cu succes peste toate...
 La numai 14 ani incep sa`mi scriu biografia. Si voi sunteti parte din ea.

 Si dau zor cu cliseele,sa nu ma simt mai prejos decat orice fiinta care a iubit. Dragostea insasi e un cliseu,preluat de sute de generatii. E un cliseu pentru ca toti o incearca la un moment dat. Dar e unica pentru ca nimeni nu vorbeste de ea ca de ceva banal. Dragostea e un zambet. Zambetul e un cliseu cand sta pe fetele tuturor. Dar e unic cand sta pe fata unui indragostit. E un cerc fara iesire. Si l`as urma cu bucurie la nesfarsit daca nu as avea si altele de facut,si pe altii in viata...
 Ati avut si voi prioritate,nimic de zis. Nu va urasc pentru asta,dragilor. Pot sa ma urasca doar admiratorii mei secreti,pe care poate n`o sa`i stiu niciodata. Multi isi dau repede arama pe fata. As prefera sa mai tina`n ei pana se asigura ca ma vor intr`adevar. Ca din cauza unora ca ei am facut si greseli. De iertat. Dar sunt tot greseli,si greseala e o pata in calea perfectiunii,dar si un strop de perfectiune pentru cel care invata din ea...

 Pot filozofa pe tema voastra mult si bine. Dar,in acelasi timp,ma pot gandi la voi ca la cei pe care i`am asteptat pana acum sa`mi implinesaca viata. Mi`ati implinit`o pana acum,dragilor. Dar cresc si`mi cresc si asteptarile. Si voi avea nevoie de altii ca voi sa mi le satisfaca... Altii si altii... Care umbla nestingheriti prin viata mea,dar doar atat. Nu pot chiar toti sa ramana la nesfarsit acolo.
 Cel putin unul din voi,insa,va putea. El nu va iesi niciodata,oricat de mare ar fi forcepsul cu care voi incerca sa`l scot. E grea msiunea... Sau,parafrazand un celebru personaj: "E grea misia asta,misia de iubita... Famelie de contraste mare,renumeratie sentimentala mica... Dupa bugetul perechii,Coane Fanica..."
 Asa ca...Hai sa clarificam totul. Am scris. Ca asta ma pricep eu sa fac. Voi intelegeti ce vreti,actionati in consecinta... E oarecum tarziu... A apus veselia mea pe ziua de azi. O culc undeva,in pat langa mine,sa se refaca si sa imi mai poata zambi si a doua zi...
 Cat imi veti mai fi alaturi?... Cand ne vom reuni?... Cand voi mai iubi asa?...
 Pe mai tarziu,dragilor. Pe etapa urmatoare:).

  © Riri`. Please ask before copying.