1001 de nopti

 Stiu mai bine ca oricine sa nu ma tin de promisiunile facute mie insami. Sunt mai masochista decat oricare sinucigas si mai dura cu mine decat orice criminal in serie. Ma autopedepsesc mai aspru decat daca as fi comis vreo crima oarecare. Imi provoc singura lacrimi si viziuni inutile. Imi daram singura moralul si imi repet la nesfarsit ca am devenit un mare nimic... Care e fapta comisa pentru care merit aceasta condamnare pe viata?... Am iubit!

 Am lasat in urma tot felul de poteci. Le`am incercat,le`am abandonat,le`am reluat si toate cele. Dar niciodata nu o voi mai afla pe cea buna. Zapada mi`a luat`o in ziua de Craciun,cand a acoperit`o intr`atat incat nu am mai vazut`o. Si am pornit pe alaturi. Incetul cu incetul,vazand ca o tocesc singura,mi`am dat seama ca m`am ratacit de mult de calea cea buna. El plecase deja...
 Vor trece 1001 de nopti. In ultima,iti vei da seama cine am fost. In cea de`a o mie una vei realiza,de fapt,ca am fost. Ca nu ti s`a parut. Atunci,intr`al doisprezecelea ceas al noptii,te vei trezi dintr`un cosmar si vei avea o revelatie. Brusc,iti vei deschide mobilul si vei cauta in vraistea din agenda un numar oarecare. Iti vei opri cautarea la un numar familiar. Un nume vag. O fata. Prima litera iti va aminti primul vostru sarut,prima convorbire la telefon,prima lacrima pe care ai varsat`o pentru ea,cand ai lasat`o fara cuvinte. Ultima litera iti va aminti,apoi,de numele tau,si de cat de frumos stateau ambele nume legate,de toate acele luni cand ai purtat in buzunarul de la pantaloni,alaturi de mobil si bricheta,un elf de buzunar care te motiva la fiecare pas. Ea era mereu alaturi de tine.
 Mijlocul numelui ei iti va aminti de cat de dura a fost,si cat de rau ti`a parut cand ai auzit`o plangand pentru ultima oara.
 Vei trece mai departe si te vei uita la numar. Parca suma cifrelor din numarul ei de telefon ar fi orele in care te`ai gandit la ea,cu minutele adunate. Iar dublul sumei ar fi orele in care ea plangea si`si regreta decizia. Si`a renegat toate sentimentele... A incercat multe. Dar nu a putut trece mai departe. Tu poate ca da. Dar iar iti parea rau cand o vedeai sau cand ii auzeai rasul. Parea fara nicio grija. Parea fericita. Cateva minute,mai apoi,se dezlantuia din nou furtuna. Rasul coleric era inlocuit de lacrimi constante si foarte la locul lor...

 Intr`o zi,fata privea cerul. Mult prea albastru,obsesiv de albastru pentru asa o zi de iarna. Particulele de praf se invarteau deasupra patului ei,care inca mai pastra urma trupului tau,pe care ea n`a vrut niciodata s`o indeparteze de acolo. Nu a vrut sa`si faca patul cateva zile,de frica sa nu te stearga de unde te`a lasat ultima oara...
 Era o zi atat de frumoasa... Dar i`a trecut prin minte ca nu are niciun farmec fiindca nu esti tu sa i`o umpli. Isi amintea de zilele indepartatei copilarii,cand se plimba prin orasul gol,insorit si liber,aerisit... Cel mult patru ani... Si`si deschidea mintea lumii. Acum,la 10 ani dupa ce arunca acea privire orasului natal,isi inchide sufletul ca o carapace de furie in jurul marii ei pierderi. Te`ar devora daca ar stii cand si unde. Ar face un cocon in jurul tau,e ca o tarantula gata sa te tortureze pana vei consimti sa i te alaturi in viata ei de`a pururea nocturna,parazitara si arzand de neimplinirea unei mari dorinte.
 Nici daca ai pica acum langa ea nu ti`ar mai da o sansa. Ea stie ca nu o vei mai iubi nici silit. Asa ca nu`si doreste decat sa stii ca te iubeste. Cum,probabil,nu te va iubi nici consoarta,nici amantele pe care,cu siguranta,le vei avea in timpul casniciei. Ea te va iubi mereu. Si in bratele ei vei gasi mereu o caldura sincera. Poate imbatranita,dupa multi-multi ani... Dar aceeasi caldura de care nu te puteai odinioara satura...
 I`ai ramas in inchipuire. Singura ei greseala a fost ca ti`a dat o sansa,apoi inca una,si altele,pana ce a ajuns sa te iubeasca. Sa`ti iubeasca fiecare defect,inflexiunile vocii,privirile si,implicit toate gesturile care o fericeau sau intristau. Ti`a repetat`o de o mie de ori. Poate te`ai indoit de ea... Va veni o vreme cand vei inceta sa mai banuiesti pe cineva. Cand vei invata sa nu mai inspectezi fiecare moment,sa lasi fericirea sa decurga de la sine,fara a te intreba daca esti sau nu demn de ea... Asa v`ati intrebat amandoi. Si teama de a nu va merita unul pe celalalt nu v`a lasat sa va traiti proproa viata impreuna. Un fel de nuvela de dragoste,cu dimensiuni cuprinse intre schita vietilor separate si romanul departarii,care s`a consumat mult prea repede. Grabita din urma de tot ce ati gandit sau nu unul despre destinul celuilalt...
 La ea,anii se grupeaza in cei ai vietii dinainte de aparitia ta si in cei ai deceptiei din urma despartirii. Erele pre-iubirii si post-iubirii... -0->-13 si 13->...
 Poate ca prima dragoste va fi si cea de pe urma...

 Revenind la noaptea aceea... Iti vei deschide ochii larg,te vei ridica in capul oaselor si vei tipa,din senin: "Nu vreau s`o pierd,nu vreau s`o pierd!!!". O vei suna,dar va avea telefonul inchis. Ceea ce nu`i sta in fire. Si te vei simti cum se simtea ea cand avea nevoie de tine. Vei merge a doua zi si o vei cauta,dar o vei gasi cu un altul. In ochii ei vor aparea lacrimile. Tu vei intoare spatele. In sfarsit e fericita,fara tine. Tot ce ti`ai fi putut vreodata dori... Insa nu vei sti niciodata sa citesti dincolo de aparente: ea nu va putea fi niciodata fericita fara tine... Aparentele insala,dragul meu. Vei crede ca esti liber sa`ti traiesti liber viata. Dar exact din acel moment vei fi inrobit de acea imagine. A ei,zambindu`i altcuiva.
 Iar ea nu va mai iubi in veci,pastrand in minte doar lacrimile din acel moment cand ar fi aruncat toate mainile din lume ca sa o poata pastra doar pe a ta. Si isi va smulge de pe fata toate zambetele din lume,pentru a nu mai zambi decat in prezenta ta. Isi va nega toata existenta,pentru a o putea atesta pe a ta.
 Daca nu existati VOI,ea nu poate fi separat...

 Si in cea de`a o mie doua noapte... Tu vei regreta ca te`ai purtat asa. Viata ta va simti cum e sa se lege in zadar de a altcuiva.

Olimpiada. Partea 1. Un vis.

 Se făcea ca ma întâlneam fata în fata,nas în nas,tete a tete cu toate temerile mele,transpuse în cele mai hidoase chipuri,de oameni din aia de nu`i mai răbda pământul. Într `o singura noapte aveam sa ma întâlnesc cu toate maladiile societății și cu toți schingiuitii sortii...

 Toți orbecăiau în jurul meu, ca și când nu`și dădeau seama cine erau cu adevarat. Erau proiecții fantomatice ale celor mai urate gânduri ale mele. Erau niște paria cu carnea sfâșiata de nedreptăți si prejudecați.
 Si nu`mi dădeam seama unde eram. Se vede ca într `o "pădure a spânzuraților". Insa capetele atârnate deasupra mea nu`mi arătau ca trebuia sa`mi trăiesc viata pe alte meridiane decât au ales ei. Îmi arătau ca și în zilele noastre,un pseudo-atotputernic avea dreptul de a`și decora proprietățile personale cu condamnați.

 Asa răzbăteau imaginile printre oglinzile intre care eram blocata. Pe fiecare parte găseam altceva. Era un sadic cub al ignorantei rasei umane,de la origini pana în prezent. Si zarul asta în mijlocul căruia ma temeam urma sa decidă soarta somnului meu-pervers joc de noroc cu un psihic fragil...

 Personalități fără chip gravitau în jurul meu,probabil venerându `ma, însa eu eram speriata. Speriata la culme. Ma zbăteam sa lărgesc oglinzile mulate pe trupul meu. Si s`au spart. Si tandarile au aruncat la pământ ciudățeniile din jurul meu. Le`au secerat pur și simplu. Nu mai eram un exponat pe care îl apreciau toți acești monștri ca având o valoare nesemnificativa,comparativ cu realitatea. Acum nu avea rost sa mai interpreteze puritatea rasei din care ma trageam. Fusesem aruncata intre ei. Am coborât din turnul de fildeș, în cea mai apropiata și mai cruda realitate. Ei erau semenii mei?!?

 Printre ei nu puteam sa`mi permit sa fiu altfel.Oasele mi s`au lungit, mușchii mi s`au întins,totul s`a dezvoltat in câteva secunde mai abitir decât într `o viata fără griji. Entitățile cu sufletul blocat în ceasul de la mana ma priveau temătoare. Nu cred sa mai fi văzut asa ceva în întreaga lor viata. Pe apa pe care mergeam mi`am văzut si nefasta imagine: îmbătrânisem! Odată cu vârsta,ceasurile scumpe ale fantomelor din jurul meu s`au deschis si le`au eliberat personalitățile. Erau și ei oameni! Nu`mi erau dușmani. Si au fost necesari patruzeci de ani într `un somn atemporal si adimensional ca sa`mi dau seama ca nu`s altfel decât mine. Doar cu vârsta voi putea sa învăț sa trăiesc printre oameni?...
 Si m`am trezit,la un pocnet al degetelor unui magician care ma hipnotizase pe timp de noapte.
 "Si m`am gândit: moartea,destinul si disprețul,nu`ti trebuie decât tinerețe ca sa le razi în nas. Dar patruzeci de ani! Asta e dragostea cea mare!..." (Magda Isanos)

  © Riri`. Un produs al stării pre-olimpice. Ask before copying. Thx.

Voi sunteti...

 Dupa consacratul model de liste de prieteni,obtinut prin completarea aceluiasi banal formular cu aceleasi clisee,cu aceleasi detalii,cu aceleasi specificatii,m`am decis sa fac si eu lista de persoane care inseamna ceva in viata mea. Cine lumineaza ziua,cine aprinde si stinge lumina,cine trage jaluzelele,cine sterge peretii de mere si cine uda florile [cine stie,isi da seama].

 1)Eve-o cunosc de la vreo 4 ani,e "fata mea de peste" cu care rad mereu,careia nu pot sa`i ascund nimic si care nu`mi ascunde nimic,care`mi da in fiecare dimineata biscuitiii cu ciocolata,e la fel de obsedata de dulciuri ca mine,roackera,tovarasa mancatoare de rahat [:))] cu care ma paruiesc cand nu`mi convine ceva,da` ne revenim imediat ["Pastreaza`ti calmu`,Badescu. Ce`i sistemu` asta?"]

 2)Kinky-perversa de pe "Scream City",cea mai "pornachhe" creatura pe care a donat`o vreodata pamantul,cea cu care rad io cand vrea muschiu` meu de porc afumat si care,cand ma simteam prost,adopta vocea de Naomi ca sa ma faca sa ma simt mai bine. Best of`ul replicilor de duh,roackera si ea,cea care m`a invatat ca Nightwish e genial si care nu se prea abtine de la nimic.
 3)Alex aka Punkeru`,Rockeru` si cum mai vrea el-amic din toamna,eu il consider prieten. Bun. Nu stiu acu` el cum ma considera. Ma inteleg minunat cu el pana ii pica unuia "spot"-u` pe ochi si ne certam ca chiorii. Io,mai ales,ca nu te`ntelegi cu mine. Ma face sa rad singura,ca tanpa,in fata monitorului. Ma ingrijorez daca nu vad,imediat ce intru pe mess,fantoma aia care ma intampina cu un "BOO!" primitor din partea lui. Poate ca debiteaza mai multe tampenii decat Kinky,e mai mereu in forma si nu se teme sa arate ca e OM. Si chiar e. Oricum l`ar crede gloata asta denaturata...
 4) Pk zis si Andrei. M.O. pt mine:)):)):)) Mi`a fost de foarte multe ori alaturi si mi`a indeplinit unul din visuri si ii multumesc pt asta. Chiar daca s`au intamplat destule... Mi`a ramas un foarte bun prieten. Si nu as da nimic sa schimb asta. Nici macar niste pipi de rechin sau o p**a roz din fier cu luminite :)). Ca merge mai bine cenzurat :D...
 5)Andru aka Pissy- Nebuna aia de cere la toata lumea un umeras. Cu ea merg pe unde merg,rad pe mess,fac misto cand imi da webu`,ii zic cum sa se miste,ma mut cu ea la ore si etc etc. Ciudata creatura. Chiar nu stiu cum te mai rabda pamantul,mai,sincera sa fiu [:))]. Si apropo de porecla ta... "Auzi,Pissy?/:)" [cine stie isi da seama]
 6)Bobo. Punct. Ca suntem in aceeasi echipa la romana si debitam perle "ensemble". O sa plece cu o blonda prin hoteluri la maturitate... Pana atunci... Eh... Vede el... Vedem noi... Alaturi de Rap,sunt cele mai ciudate creaturi de pe planeta Moldova,amatori de seriale cu R0botzi,pe care pot sa`i plictisesc oricat cu replici de mult fumate. Sar`na! :))

 7)Creatza-cea mai vesnica femela-om de`am vazut`o pana acu`. Numa` noi avem atata tampenie in noi incat sa scuipam pe langa babe,sa "punem caracatite la rotile carucioarelor" lor si sa imitam oamenii pe strada. Numa` ea poate sa ma faca sa lesin de ras. Mai are putin si reuseste,daca se antreneaza ca lumea.

 8)Emi-o fata careia mereu i`am spus tot. Si in care am avut mereu incredere. Singura pe care o puteam suna la 12 noaptea sa`i plang in telefon ca "uite ce mi`a facuuuuuuuut!!!".

 9)Ana-e din Bucuresti. N`o stiti.

 10)Dan-facem misto unu` de altu,ne batem ca chiorii si ne iubim in secret [=))]

 11)Rap-calma fiinta. Da` de treaba. Daca m`ar si scoate de la ignore,unde am putrezit in ultima vreme,m`as simti chiar onorata...
12)Lacra-nu in ultimul rand! Cu care sunt eu combinata la cartela si stie ea mai bine ce eveniment major din viata mea e legat de existenta ei:>. Sapoca,ce sa`i faci?
 +deja consacratul 8A!

 Voi sunteti arsenalul meu. Sper sa nu plecati,pe rand,ca va am pe inventar. [:))]

 Multumesc. Voi imi faceti ziua mai buna. :x

Ceea ce pe tine te darama,pe ceilalti ii intareste.

 Observi? Nu a trecut o luna. Ai deja pe altcineva. Si poate ca eu ma pierdeam printre stele in momentul in care ti`am auzit vocea. Poate am cazut mult prea adanc in pamant in momentul in care am realizat ca nu ma asculti. In timp ce telefonul meu se inchidea in mod intentionat si foarte enervant pentru tine [te`ai obisnuit cu miscarea asta deja,nu?...],pe undeva pe fata mea se plimba cu pasi de orice [nu`mi pasa la momentul in cauza] o oarecare lacrima. Si vocea mea se denatura usor,iar ochii mei straluceau din ce in ce mai tare. Si mainile mi se impreunasera,nu numai ca sa se roage la prima stea aparuta pe cer,dar si pentru a se incalzi.
 Iar eu ma rugam la ce gaseam eu mai puternic sa mi te aduca inapoi. Planuiam sa`ti spun ca nu pot fara tine si ca niciun drum nu are sens stiind ca oricum nimeni nu se gandeste la mine si nu am cui sa zic ce gandac am mai calcat in drum spre casa. Nicio ora nu prea mai are sens stiind ca puteam s`o petrec in compania ta,iar acum o pierd in din ce in ce mai multe cursuri.
 Speram sa poti intelege toate astea.
 Dar tu ai mintit in ultimul hal pana la capat. Mandria asta nu te lasa nici la bine,nici la rau,ha?...
 Vrei sa`ti limpezesti mintea. Sa mai treaca o perioada pana sa mai gasesti pe altcineva. Asta`i varianta pentru proasta de te crede. Pentru proasta aia careia i`ai aruncat in sila 2-3 priviri in timp ce`i cercetai casa si te delectai in patul ei,jucandu`te cu jucaria ei preferata? [Daca te`ar fi ars toate lacrimile pe care le`am sters pe ursul ala,daca te`ar fi injunghiat toate imbratisarile pierdute pe care i le aruncam in nestire in momentele alea inevitabile de ratacire de sine,ai fi fost de mult la sectia cea mai de jos a spitalului. Cu arsuri de gradul 3 pe o suprafata a corpului de peste 25%.] Toate scenetele,le jucasesi deja cu multe altele,nu? Lui i`ai spus ca ai pe altcineva. Si ca,in niciun caz,nu m`ai vrea pe mine inapoi. Lepra de care ai reusit in sfarsit sa te descotorosesti.
 Si ma mai intrebi de ce`s asa?
 Mi`ai spus mereu ca sunt speciala. Acum imi zici ca sunt "CA TOATE CELELALTE". Stiam asta,nu era nevoie sa`mi amintesti. E unul din multele motive pt care sunt in permanenta complexata. Stiam de mult care e locul meu prin inabordabila ta viata.
 Here. Take a factfile. What I`ve always been doin` to keep you near:

 -Am intrat la prima pregatire dintr`a opta cu lacrimi in ochi,incapabila sa`mi tin sentimentele in frau. Tu plecai din tara,fara sa ma vezi,fara sa`ti pese ca aveam envoie sa`mi fii alaturi. Nici macar o trecere scurta si un "La revedere."
 -De multe ori ma tranteam in pat seara si plangeam pana adormeam. Pentru ca iti pasa "exagerat de mult" de mine. Pentru ca erai "exact" asa cum voiam eu sa fii. Pentru ca te iubeam! Si tu te eschivai de toate sentimentele.
 -De multe ori ma uitam la stele si simteam ca bratele tale ma cuprind din spate,iar tu imi stai alaturi si ne punem impreuna aceeasi dorinta.
 -De fiecare data cand treceam e langa o biserica,ma inchinam si`mi doream sa nu ne desparta nimic.
 -De fiecare data cand ne certam intram in mine si impingeam la o parte pe toata lumea.
 -Am intarziat la pregatirea mea vreo jumate de ora ca sa vin sa te vad. Importanta e cearta cu tata de dupa.
 Si multe altele. Am dat totul pentru ca tu sa nu te plangi de nimic,oricat de banal ar suna. Am dat totul pentru noi si mi`am pus toata speranta in ceva ce,practic,nu exista. Si dupa mai putin de o luna te voiam cu tot dinadinsul inapoi.
 In schimb am avut onoarea sa aflu ca sunt doar o alta de care momentan CHIAR nu iti mai pasa siiiiii altele. Ti`am promis si probabil ma voi tine de cuvant. Stii ce voi deveni?

 O tarfa tenperamentala,usor iritabila si groaznic de a dracului. Sa nu ma mai iei nici tu,nici nimeni de proasta care,pare`se,eram. Zilele de glorie ale celor dispusi sa se foloseasca de chestia din fata lor si dupa sa o lase pe undeva prin urma,cu o flegma peste s`au incheiat.
 Tu stii in ce hal m`ai adus,darling?
 E prea devreme sa zic asta,da` uite ca am prins tupeu. Mai mult decat iti poti inchipui.
 Alors... Don`t talk to the hore,baybe.
 Noi doi nu mai existam unul pentru celalalt.

                                                                End.

Unu` greu printre altele grele

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

 Ce insemn eu pentru majoritatea mediului inconjurator:
 -Pentru cei care tin sau au tinut la mine,sunt o imagine. De care cu greu se pot desparti. Sunt un fel de cruciulita agatata de un lant lung de intamplari pe care o pastreaza cu grija pana in momentul pacatului. Cand isi dezgolesc si ultima parte din corp pentru a primi imbratisarea noului,cand dezvelesc sanii [iertati imaginea. Inspiratie de moment. Idee de mai de mult.] parasesc cultul cruciulitei de dragul viitoarei muscaturi a viperei si uita ce au purtat cu atata sfintenie atata amar de timp.Profaneaza toate amintirile. Ruginesc argintul.Si lasa sa cada bucatica de cer crucificata de dragul impartasaniei cu un alt pacat. Renunta la mine.

 -Pentru restul nu sunt decat o carte. Cum am mai spus. Larg deschisa. Nu am nimic de ascuns. Nu pot ascunde nimic. Trebuie doar sa stii la ce pagina sa ma deschizi ca sa afli ce`ti trebuie. Sunt stiloul de care ai nevoie ca sa`i scrii o scrisoare iubitei sau iubitului. Sunt batista cu care`ti poti sterge suferinta. Sunt glasul care iti poate da dreptate. Sunt caldura pe care altii nu vor sau nu ti`o pot da... Sunt toate astea. Orice. Supermarket. Pentru oricine.

 -Pentru cei care cunosc un minim necesar,sunt intotdeauna potentiala viitoare prietena. Nu stiu sa tradez. Dar uneori imi iese. Nu stiu sa urasc. Dar stiu sa ma fac urata. Nu pot invata ceva ce nu`mi trebuie. Nu pot accepta ceva ce e clar ca nu`mi va pica bine la stomac. Nu pot fi falsa,desi cam asa se crede...

 Pentru aceste 3 categorii sunt una si aceeasi,dar in moduri diferite. Sunt mai mereu picatura care umple paharul. Si,de cele mai multe ori.... Paharu` se goleste asupra mea... Ma inec in suc propriu,condimentat cu gesturi piperate de`ale altora...

__________________________________________________________________________________

 . Un meniu mai complicat. Cu prea multe setari sufletesti si cu un urias card de memorie,care nu permite stergerea amintirilor dureroase...

 Ecrire. Effacer. Reecrire.

It could be one day too late...

 Camera se invartea cu mine. Si era de mirare,ca de`abia ma trezisem. Au urmat zile intregi in starea aia... Ma miscam cu greu. Ameteam... Mi`era frica de inevitabil si cultivam fobia mortii. Ma apuca plansul isteric la simpla idee ca eu puteam fi "urmatoarea ei cucerire"...
 Si nu stiam cum puteam reusi. Cum m`as fi putut misca mai departe. Cum as putea face sa nu stagnez. Sa nu raman la stadiul de Spitalul 9&Co.
 Nu stiam cui sa mai cer ajutorul.
 Dintr`o data mi`a venit ideea salvatoare.

 Ma simteam asa. Ok. Puteam trece peste. Alaturi de cineva. Care sa ma sustina. Care sa aiba incredere in mine. Sa`mi fie alaturi. Nu mi`am dat seama. Dar curand dupa primele ameteli [nororc ca nu erau si greturi,ca dupa intrau toti la banuieli...] am realizat ca... Dupa o scuuuurta perioada de timp... Incepeam din nou sa ma indragostesc.
 Cam asta era singura metoda de a trece peste. Poate n`am gasit si nici nu voi gasi persoana potrivita. Dar am reinceput sa visez. Cura ideala pentru a trece peste pseudo-problemele de toate zilele.
 Simt bandajul greu al unor remuscari ce nu vor trece,simt pansamentul cu sare aplicat direct peste rana primelor incercari,simt pietricelele pretioase care`mi ingreuneaza inima si simt ca am nevoie sa trec peste. Sa ma misc si eu din loc. Ma simt ca si cum as fi ramas la intersectia propriilor sentimente. Semaforul imi spune sa mai raman. Ca poate nu s`a terminat. Sa nu o iau din loc ca sa nu calc accidental vreun pieton dispus sa urce in voiajul destinului meu. Dar trecatorii grabiti ignora semnele. Ei striga la mine sa trec mai repede,ca blochez intersectia si iar nu mai ajung la serviciu. Ei cred ca am nevoie de altcineva. Si cat mai repede posibil.

 S`a aglomerat si imobilul persoanelor din viata mea. Locuiesc acolo pe perioade scurte,cu chirie,pleaca si vin neanuntate,dezamagesc si ranesc,dar nu conteaza. Sunt doar o cladire in care pot locui pana se fac bine de toate si de tot. Dpa ma pot lasa in urma,ca pe inca o carte bine citita,invataat chiar, Din care au luat cat le trebuia ca mai apoi sa aiba destule atuuri asupra autorului.
 Si in fiecare zi e prea tarziu ca sa fac cate ceva.
 In fiecare zi e prea tarziu sa`mi cer scuze si sa o iau de la inceput.Fiindca mi s`a dat ocazia. Si am trecut peste. Si cum am trecut atunci,pot trece si acum peste nimic. O movila mare de nimic care bareaza fluviul vietii de toate zilele. Azi,de exemplu,e prea tarziu sa`i spun ca il visez.

 Maine va fi prea tarziu sa`i spun celuilalt ca mi`e dor de el si ca imi pare rau ca nu l`am mai vauzt de atata timp.

 Iar peste inca o saptamana va fi mult prea tarziu sa`i dau voie si lui,celuilalt,sa treaca peste.

 Sunt chiar un obstacol in caile tuturor? Care nu lasa chiar pe nimeni sa traiasca asa cum si`ar dori? Care ingreuneaza lucrurile si care face imposibila inradacinarea unui sentiment mai puternic in fiintele altora? E chiar asa de greau de observat ca,din cand in cand,mai pot si iubi?
 It`s time to move on.
 "It`s time I open up and let your love right through me."

  [Nota: Acum nu mai sunteti 2. Suntem 4.]