Gonna lose a heart

 Vine,in final,si seara...Macar de n-ar mai fi venit...

 Ma gandesc din nou...Surprinzator faptul ca am ajuns sa gandesc...In ultima vreme m-am simtit atat de diferita de mine,incat nici macar propria viata nu mai prezenta un exagerat interes...Sunt eu...Ei,si ce?Sunt satula de mine!...

 Nu credeam ca o sa spun vreodata asta...Karma!!!Ce sa zic...

 OK!Fara alte idiotenii sentimentale,fara intoduceri de telenovela!...Sunt adolescenta,si ma confrunt cu una din acele stari hiperciudate care dau sens existentei minuscule,de nimic si totusi atat de importante a acestor fiinte lipsite de control emotional...

 Ma invart in jurul propriei cozi,cu infatuarea specifica unei creaturi frustrate,cu imaginatie bolnava...

 Sunt de neinteles...Si ma simt eroina intr-o tragedie nescrisa,tragedie care are sa se termine doar in momentul in care nu voi mai suferi de mania persecutiei...

 The main problem a acestor zile este faptul ca ego-ul meu mare cat o zi de post goneste lumea de langa mine...Fapt ce a dus la o sedinta scurta cu materia mea cenusie,aflata momentan in stare de descompunere...Ea mi-a zis:

 "-N-are rost sa regreti ce-ai pierdut...Mai bine lupta sa recapeti acel ceva!...

  -Dar e un cineva!Nu il pot lua pur si simplu si transporta in lumea mea...

  -E un el?...

  -E el...Doar el...

  -E de inteles...Mergi si spune-i!...

  -Nu ma va asculta...Eu sunt singura care crede ca niste cuvinte vor rezolva totul...

  -Atunci priveste-l!Va intelege...

  -Mi-e frica de privirea lui...Mi-e frica fiindca in ea ma voi vedea pe mine...Nu sunt pregatita sa vad cine sunt.Nu sunt pregatita sa fug si eu de mine...

  -Atunci nu-l privi...Incearca sa-i simti apropierea...

  -E prea tarziu.Apropierea e departe...Si e inutila.Cred ca doar imaginea mea ii repugna...

  -Nu are cum...Tu esti inca langa el.Chiar daca nu te simte,imaginea ta ii e icoana protectoare,fara sa o stie...Tu nu vei renunta sa fii langa el,nu-i asa?...

  -NU!!!Nu renunt sa fiu parte din fairy tale-ul care mi-a dovedit ca pot fi speciala pentru cineva...Si ca acel cineva va conta pentru mine ca un ideal...El E un ideal...Si va continua sa fie,atata timp cat e intangibil...Chiar si dupa...

  -Tu inca il mai vezi?

  -In inchipuire,da...Cum as putea sa il uit atat de repede???

  -Nu il uiti,stiu...El te uita?...

  -Nu stiu...Simt ca nu...Dar nu pot sti ce are in minte...E la fel de confuz ca mine...Doar ca lui nu ii plac finalurile fericite...

  -Veti mai fi amici?

  -Sper din suflet...Mi-a fost ca un frate...M-a inteles...Iar acum...Ma uraste?...:((Eu il inteleg.Il stiu.Il cunosc,chiar daca de putin.Nu il invinovatesc.Sunt mai satula decat el de mine...Eu traiesc cu mine de mai bine de 14 ani...

  -Nu-i de ajuns ca sa te saturi de propria persoana...

  -Dar e de ajuns ca sa ma satur de propria personalitate...E de vise rele!

  -Daca intr-adevar esti satula de cine esti,redevino tu insati.Te-ai saturat de tine pentru ca ai uitat cine esti.Poate ai vrut prea mult sa impresionezi,poate ai vrut sa pari ceea ce nu esti si ti-a intrat in subconstient acest fel de a fi...Poate ai vrut sa fii ca ceilalti...Si ai vazut ca nu e bine...Ai vazut ca nu asta esti tu.Fii cine esti,fii cum ai fost creata!...Iar el te va vedea din nou,de data asta ca pe acea persoana diferita,plina de bunavointa...Te va placea pentru ceea ce esti,si nu pentru ceea ce vrei sa pari!Asta e greseala ta..."

  Astfel sfarsit dialogul imaginar cu...creierul propriu si personal din dotare...mi-am dat seama ca pana si alter ego-ul meu sunt tot eu...Numai eu nu sunt eu...Numai ceea ce vreau sa fiu nu sunt eu...Numai dorintele mele nu sunt ale mele...

  Am fost prea oarba de dragoste,prea inecata de furie,prea paralizata de frica,prea imobilizata de gelozie si mult prea muta de fericire pentru a vrea sa fiu ceea ce sunt...

  Voi fi din nou.

  Si el va fi,dar pentru alta...Multumesc dragostei devastatoare ca,pe langa un imens vortex de frustrari si neajunsuri sentimentale,mi-a intarit personalitatea si mi-a reamintit sa fiu eu...Un pic cam prea tarziu pentru idealul meu aspru devenit indepartat,un pic cam prea tarziu pentru sentimentul pe care inca il pastrez,si care doar sper ca o sa renasca...

  Dar niciodata nu-i tarziu sa fiu eu,niciodata nu-i tarziu sa las sa moara ce ma distruge si sa reinvii ce m-a omorat...Eu,odata reinviata,iert.Ceea ce m-a redus la tacere si mi-a luat suflarea intr-un moment va deveni hrana mea spirituala odata ce imi voi reveni...Ca de obicei...Boala grea-i iertarea...Ce bine ca nu ma voi vindeca vreodata de ea!!!...

  Gonna lose a heart in this labyrynth of faith and love...Gonna find it somewhere else,maybe in his hands...Be careful with its fragility!...Don`t throw it once again...

  Gonna be loved by the wind,gonna fall in love with the same,gonna pray for a forgotten ideal...See my heart through my words,yes,I`m your praying godess.I`m praying for the unforgiven love to come back and steal my eyes from you,to bring them back to me...

  It`s too late.The dark night`s gonna spin around and become a day...The awful moon`s gonna keep my painful illusions.And I`m gonna finish complaining for a long lost love...I`m gonna finish being in love with useless words,who keep inside invisible tears...

  `Cause,yes!Deep inside all my words is a lost tear,trying to find its way back to my soul.There`s their place...There`s my place...There`s YOUR place...