luni, 26 iulie 2010

Model de vis

 Picaturile de ploaie se scurgeau incet pe streasina acoperisului...El statea la geam si privea in zare.Nu voia sa il deschida...Nu se merita...Ea tot acolo ramanea...Asa macar erau mai departe si nu isi puteau vorbi...
 Ea statea pe deal,intinsa pe o cuvertura veche...Stropii de ploaie ii animau hainele deja murdarite de noroi.Suvitele ude de par i se lipeau de frunte si se desfaceau cu vantul,intr-un ritm care pe el il captiva...Privirea ei visatoare ii scapa...
 In jurul ei,iarba era turtita.Facuse ingerasi in pamantul moale de atata apa...Un fulger scapara deasupra ei.El se sperie.Dar pe ea nu a atins-o.Langa ea,un copacel lua foc,atins de revarsarea nervoasa a fulgerului...Ea nu se clinti.Iar el o privea de pe geam...
 Intinse o mana ca sa simta picurii calzi.Da!...E iarasi vara!Dusmania vantului arunca frunze moarte si nisip uscat inspre ea.Era invidios.Ea era prea frumoasa.Ea era...Cea la care visa el...
 Nu se apropia.Era puternica,daca fulgerul nu a avut curajul sa o atinga.O pala de vant ii insufleti parul,iar ea se porni pe un ras dulce si atat de fermecator,incat el nu se putu abtinu sa nu o doreasca...numai pentru el...
 Privirea ei clara impunea vantului.Poruncea furtunii.Obliga fulgerul.Ea era singura stapana peste natura,inconjurata de peisajul acela...care o facea si mai frumoasa decat putea parea...
 Il vazu.II zambi,iar ploaia lua o alta cale...
 El alerga afara,pe deal si lua in brate acea faptura de apa,cu obrajii rumeni siroind de lacrimi ale nimanui si cu zambetul arborat triumfator(triumfal) in coltul buzelor...
 Bratele ei bronzate se agatara in jurul gatului sau alb.Pletele ei satene se lipira de obrazul lui uscat.Ochii ei caprui se aninara de privirea lui...
 Iar buzele ei arse de caldura se prabusira obosite peste gura lui uscata de prea mult dor.
 In imbratisarea lor era ceva din dorinta intregii lumi...
 Degetele ei fine se jucau acum prin parul lui saten deschis...Nu i-ar mai fi dat drumul vreodata...
 Privirea lui nu se mai satura de privirea ei...Fusesera prea mult timp separati.Acum,cand in sfarsit erau stapani unii pe altii,nimeni nu ar mai fi putut sa i-o rapeasca...
 Soarele straluci din nou pe cer,iar dintii ei albi se ivira intr-un zambet larg,vecin cu rasul...
 Radea cu tot sufletul.Iar el radea de fericirea ei.El radea de sansa ce-i fusese oferita.Radea ca sa nu mai tina in el tumultul de fericire...pe care ea i-l provocase...
 Si destinul le-a incununat fericirea cu inca un sarut...Nu ultimul...ci primul din multele...ultimul din acel minut...Ultimul din acea stare...Primul din lungul drum pe care aveau sa mearga impreuna...

 Si eu...ma simt goala pe dinauntru si rad ca sa ma umplu...Ma gandesc si eu la "el".Cel care acum e doar al meu...Cel care ma ajuta sa zambesc.Cel care e prea departe ca sa ma auda...Cel cu care as dansa in ploaie,pentru care as opri-o,pentru care m-as plimba printre fulgere...
 Ca in acea zi in care...m-am resemnat si am mers agale prin ploaie,obosita de o trista incercare...Cand fulgerele m-au ocolit,desi eu mergeam ostentativ printre ele...Cand apa m-a patruns,desi eu ma feream de ea...Cand nu mi se vedeau lacrimile fiindca se contopeau cu spiritul ploii...
 Cand am stiut ca speranta are sa moara,dar n-a murit,ci a cazut intr-un somn adanc,urmand sa se trezeasca a doua zi...Cand mi-a spus din nou ceea ce speram sa aud...Cand l-am simtit din nou aproape si m-am aprins din nou de iubire...
 Cand m-a reinsufletit doar cu cateva cuvinte.
 Iar acum ii astept vocea,ca pe darul cel mai de pret...Ii urmaresc fiecare miscare cu ochii inchisi,ca sa il vad asa cum e,asa cum l-am simtit prima oara...
 Simt ca pot sa il iubesc numai pe el!
 Simt ca poate sa ma faca sa rad chiar si atunci cand pe fata am tristetea din suflet.Cand nu joc teatru,cand sunt sincera,cand sufar,cand doresc...Mereu...
 Esti visul meu,devenit realitate.Esti ireal prin aura de dragoste pe care am asezat-o in jurul tau.Esti unic,iar langa tine,ma simt si eu unica.
      Te iubesc!

joi, 22 iulie 2010

Gixaw Chat

Gixaw Chat

Life is too short to be boring:)

 Aceasta postare ii este dedicata celei mai noi prietene din grupul meu restrans...Emmy!!!
 prietenia care,la inceput,ameninta sa nu existe,fiind impiedicata de ura,invidie,barfe si cate altele...A inflorit...mult mai in regula decat imi puteam vreodata imagina:)
 Sora`mea e gata sa se alature grupului meu de dezmembrati=))
 Bine ai venit,Emmy:X
Thancks for saving my life again:)

duminică, 18 iulie 2010

Where were you last night?...

Leaving me was better for you...
Leaving your memory could help me...But I couldn`t forget...
You...
Me..
Us..
"Never let you fall apart,together we`ll dance in the dark..."
These are my nighty confessions...
This is me...This could be us...
Why did the happiness pass by our relationship`s destiny?...
Harmony...Perfect,ideal part(e)ners...Fantastic love...
Everything went back with your decission...
And I feel sorry about all the wrong things I`ve ever said...I`m just sorry that I couldn`t hope more...
Tears dropped on my cheak and their hopeless sound take me to a desperate way...
I`ll walk this way...
You`ve changed my soul...Forever...More...

"I call and I call just to make things right,
Oh,how I lost the fight...
Where were you last night?...
I beg and I cry,
I keep asking why...
Where were you last night?Where were you last night???..."
         (Nightwish-"Where were you last night")

vineri, 16 iulie 2010

Gonna lose a heart

 Vine,in final,si seara...Macar de n-ar mai fi venit...
 Ma gandesc din nou...Surprinzator faptul ca am ajuns sa gandesc...In ultima vreme m-am simtit atat de diferita de mine,incat nici macar propria viata nu mai prezenta un exagerat interes...Sunt eu...Ei,si ce?Sunt satula de mine!...
 Nu credeam ca o sa spun vreodata asta...Karma!!!Ce sa zic...
 OK!Fara alte idiotenii sentimentale,fara intoduceri de telenovela!...Sunt adolescenta,si ma confrunt cu una din acele stari hiperciudate care dau sens existentei minuscule,de nimic si totusi atat de importante a acestor fiinte lipsite de control emotional...
 Ma invart in jurul propriei cozi,cu infatuarea specifica unei creaturi frustrate,cu imaginatie bolnava...
 Sunt de neinteles...Si ma simt eroina intr-o tragedie nescrisa,tragedie care are sa se termine doar in momentul in care nu voi mai suferi de mania persecutiei...
 The main problem a acestor zile este faptul ca ego-ul meu mare cat o zi de post goneste lumea de langa mine...Fapt ce a dus la o sedinta scurta cu materia mea cenusie,aflata momentan in stare de descompunere...Ea mi-a zis:
 "-N-are rost sa regreti ce-ai pierdut...Mai bine lupta sa recapeti acel ceva!...
  -Dar e un cineva!Nu il pot lua pur si simplu si transporta in lumea mea...
  -E un el?...
  -E el...Doar el...
  -E de inteles...Mergi si spune-i!...
  -Nu ma va asculta...Eu sunt singura care crede ca niste cuvinte vor rezolva totul...
  -Atunci priveste-l!Va intelege...
  -Mi-e frica de privirea lui...Mi-e frica fiindca in ea ma voi vedea pe mine...Nu sunt pregatita sa vad cine sunt.Nu sunt pregatita sa fug si eu de mine...
  -Atunci nu-l privi...Incearca sa-i simti apropierea...
  -E prea tarziu.Apropierea e departe...Si e inutila.Cred ca doar imaginea mea ii repugna...
  -Nu are cum...Tu esti inca langa el.Chiar daca nu te simte,imaginea ta ii e icoana protectoare,fara sa o stie...Tu nu vei renunta sa fii langa el,nu-i asa?...
  -NU!!!Nu renunt sa fiu parte din fairy tale-ul care mi-a dovedit ca pot fi speciala pentru cineva...Si ca acel cineva va conta pentru mine ca un ideal...El E un ideal...Si va continua sa fie,atata timp cat e intangibil...Chiar si dupa...
  -Tu inca il mai vezi?
  -In inchipuire,da...Cum as putea sa il uit atat de repede???
  -Nu il uiti,stiu...El te uita?...
  -Nu stiu...Simt ca nu...Dar nu pot sti ce are in minte...E la fel de confuz ca mine...Doar ca lui nu ii plac finalurile fericite...
  -Veti mai fi amici?
  -Sper din suflet...Mi-a fost ca un frate...M-a inteles...Iar acum...Ma uraste?...:((Eu il inteleg.Il stiu.Il cunosc,chiar daca de putin.Nu il invinovatesc.Sunt mai satula decat el de mine...Eu traiesc cu mine de mai bine de 14 ani...
  -Nu-i de ajuns ca sa te saturi de propria persoana...
  -Dar e de ajuns ca sa ma satur de propria personalitate...E de vise rele!
  -Daca intr-adevar esti satula de cine esti,redevino tu insati.Te-ai saturat de tine pentru ca ai uitat cine esti.Poate ai vrut prea mult sa impresionezi,poate ai vrut sa pari ceea ce nu esti si ti-a intrat in subconstient acest fel de a fi...Poate ai vrut sa fii ca ceilalti...Si ai vazut ca nu e bine...Ai vazut ca nu asta esti tu.Fii cine esti,fii cum ai fost creata!...Iar el te va vedea din nou,de data asta ca pe acea persoana diferita,plina de bunavointa...Te va placea pentru ceea ce esti,si nu pentru ceea ce vrei sa pari!Asta e greseala ta..."
  Astfel sfarsit dialogul imaginar cu...creierul propriu si personal din dotare...mi-am dat seama ca pana si alter ego-ul meu sunt tot eu...Numai eu nu sunt eu...Numai ceea ce vreau sa fiu nu sunt eu...Numai dorintele mele nu sunt ale mele...
  Am fost prea oarba de dragoste,prea inecata de furie,prea paralizata de frica,prea imobilizata de gelozie si mult prea muta de fericire pentru a vrea sa fiu ceea ce sunt...
  Voi fi din nou.
  Si el va fi,dar pentru alta...Multumesc dragostei devastatoare ca,pe langa un imens vortex de frustrari si neajunsuri sentimentale,mi-a intarit personalitatea si mi-a reamintit sa fiu eu...Un pic cam prea tarziu pentru idealul meu aspru devenit indepartat,un pic cam prea tarziu pentru sentimentul pe care inca il pastrez,si care doar sper ca o sa renasca...
  Dar niciodata nu-i tarziu sa fiu eu,niciodata nu-i tarziu sa las sa moara ce ma distruge si sa reinvii ce m-a omorat...Eu,odata reinviata,iert.Ceea ce m-a redus la tacere si mi-a luat suflarea intr-un moment va deveni hrana mea spirituala odata ce imi voi reveni...Ca de obicei...Boala grea-i iertarea...Ce bine ca nu ma voi vindeca vreodata de ea!!!...
  Gonna lose a heart in this labyrynth of faith and love...Gonna find it somewhere else,maybe in his hands...Be careful with its fragility!...Don`t throw it once again...
  Gonna be loved by the wind,gonna fall in love with the same,gonna pray for a forgotten ideal...See my heart through my words,yes,I`m your praying godess.I`m praying for the unforgiven love to come back and steal my eyes from you,to bring them back to me...
  It`s too late.The dark night`s gonna spin around and become a day...The awful moon`s gonna keep my painful illusions.And I`m gonna finish complaining for a long lost love...I`m gonna finish being in love with useless words,who keep inside invisible tears...
  `Cause,yes!Deep inside all my words is a lost tear,trying to find its way back to my soul.There`s their place...There`s my place...There`s YOUR place...

joi, 15 iulie 2010

Tabara...si nimic altceva...(Un episod cu o remorca...)

 O facuram si pe asta,dragilor...
 Proaspat intoarsa din tabara(intoarsa de o saptamana,plecata si revenita dupa atata amar de vreme...)sunt gata sa dau in vileag secretul taberei de anul acesta...
 Ei bine,in primul rand tabara e facuta de doamna diriginta(doamna Radulescu,profesoara de franceza,pentru cei noi in peisaj...),ceea ce vorbeste de la sine...Tabara cu reputatie,mai!...
 In al doilea rand,asta a fost ocazia care a aliat doua scoli rivale...la fotbal si alte sporturi...:))...
 Cati am fost ne-am distrat...Cel putin asa cred eu,care mi-am rezervat atributia de e urmari de la distanta tot ceea ce se petrece in jurul meu,bagandu-ma din cand in cand in peisaj,cand tentatia devenea irezistibila...:))
 Plaja si soarele au tinut cu noi.Pe mine cel putin m-au chemat din prima zi...Nici n-am desfacut ca lumea bagajele ca am cerut voie in oras si m-am dus la plaja...Aveam sa ma satur repede de aceasta "amica ocazionala",dar n-are-a face...In prima zi asta e primul lucru de facut...
  Chiar daca in urmatoarele zile am dormit pe plaja,intre runde de inot,din cauza oboselii cauzate de prea mult stat la discutii noaptea...nu am uitat de ce venisem la mare...Ca sa ma impac cu plaja si cu apa,carora le ramasesem datoare de anul trecut,cand inca nu eram destul de matura pentru a realiza cat de frumoase erau de fapt...
 Plaja ca plaja,marea ca marea,dar camera de hotel era cea mai tare.Asta fiindca niciodata nu o nimereai pe a ta...Si te trezeai ori la baieti,ori la alte fete in camera...:)):))
  Un astfel de episod s-a inregistrat in ultima seara,cand eu si Madalina am imprumutat camera baietilor,unde aparuse un baiat de treaba(am aflat ulterior ca il cheama Traian...si nu,Andru,la faza asta nu te-a mintit...)care facea pe tiganca si pe betivul pentru amuzamentul nostru...Frate,bun actor!...In fine,2 fete in camera cu un baiat...singuri...ar putea parea suspicios,mai ales cand acest baiat nu era din tabara noastra,ci era venit din Bucuresti...Asa ca sotul dirigintei(zis Pingu`...nu eu am ous porecla,deci o dau mai departe...),grijuliu din fire,a venit si l-a scos pe "infiltrat" afara din camera baietilor,si ne-a trimis pe noi in camerele noastre...Eu,desigur,am nimerit tot la fete in camera(intentionat,logic),iar Traian a revenit mai tarziu...Mai tarziu(adica noaptea tarziu)Pingu` a revenit in inspectie in camere,cu o lanterna legata de cap(o frontala,sau cum i s-o zice...),ceea ce ni s-a parut foarte amuzant,avand in vedere ca nu vedeam asta in fiecare zi...:))
 Aqua Magic,plimbari(lungi si dese),facut cunostinta cu cei din alte parti ale tarii...Misto rau;).
 Dar mai ales faza cu mortul...Noi ne duceam bagajele intr-o remorca...reMORGA,dupa cum souneau ceilalti...care comparau forma ei cu un dric si sustineau ca acolo se afla un mort...botezat imediat Dumitru,dupa celebrul cantecel fredonat peste tot...chiar si in fata camerei noastre ca sa ne faca sa ne trezim...
  La intoarcere,acest Dumitru a facut pana...A explodat o roata...Ce-au mai ras ceilalti...A cerut Dumitru in alta parte...Schimbam noi roata...Dupa nici 10 metri,incepe sa scoata fum roata cea noa si pocneste once again,lasandu-ne bagajele pe drumuri...:))De fapt...nu chiar pe drumuri,deoarece un domna amabil a luat in masina o mare parte din bagajele noastre,celelalte ramanand la noi.Si uite asa Dumitru a ramas in mijlocul drumului,aproape de cimitirul "Izvorul Rece"...
  Acasa e cel mai bine pana la urma...
  Asa am ajuns noi cu intarziere...Cred ca tuturor o sa le fiedor de Zalaul de la care am capatat toti un accent ciudat si ticul verbal cu "ioi" si de Bucurestiul care ne-a amuzat in ultima seara,cand toti ceilalti erau plecati sa interactioneze...:))
  Nu zic mai mult!Cine vrea sa stie mai mult,sa vin anul viitor in tabara:>...Eu,una,dau banii de acum,ca sa fiu sigura:))

miercuri, 7 iulie 2010

Delain - See Me In Shadow(pentru postarea "Revolution of pain"...)

Revolution of pain

 Feed my illusion with my own tears and ask me why I`m crying...I wanna love,I wanna be the one,I wanna se,I wanna breathe the pain of the sun...My only love is truly dissapinted by a narrow-minded guy who always makes me cry,but who can also make me smile...
  I wanna laugh for him,but I can`t take it anymore...He`s the one,he`s my one,I am just another one...I can feel,I can trust,he would never feel that lust...I can love,I can be me,but he would never see...I can be loved,I can be wanted,but I love how it got started...
  He`s a guy and I`m his girl,he`s my diamond,I`m his pearl...He`s a jerk now in some ways,but I love the way he swayes...I`m that kind of girl that cries for a love until she dies...I`m that kind of fairytale,lost forever in her spell...
  He`s that kind of boy I like...
  He`s my sunshine in the dark,he`s my light,he`s my spark...
  Do you really want to love forever?...You may better think of never...
  Trust is noting when he means he is not just what he seems...
   Faith`s the only one you loose when you`ve lost power to choose...
  Be my guy and I`ll be nice,leave me and I`ll pay the price of a never-lasting love,recreated high above...Be my light in smoky world and I`ll be kinda sweet word...Let me be the one you need and I`ll amaze you with my speed...When I love I`m like a light,lost in treasures,lost in fight...When I love I`m high above,carried by the power of just a swwet imagination...
  Feed my illusion with noothing and you`ll see the pain in my eyes...It has already started to grow...Feed it and it will become so mature that it will take my soul`s place in my own body...
  I`m the useless soul of a crazy machine who does nothing...I`m just a soul in this amazing world,with or without me everything would be the same...Or maybe not...My only look carried away to you can move mountains to come and hurt your forgotten heart...
  Will you ever be able to miss me?...
How can I ever be the same without you?...