Trec printr-o perioada incerta...Oare o sa mai ies din ea?...
Deschid ochii dimineata si primul gand care imi vine in minte e faptul ca iubesc...Sunt iubita...Dar oare si la cine ma gandesc eu ma iubeste?...Ha,ha,ha,ce gluma buna...Hai sa radem...Cuvinte prea mari pentru varsta asta...
Dar eu ma simt in stare sa iubesc din tot sufletul,punandu-l la dispozitia dezamagirilor si al posibilelor infrangeri...
Prietenia se zbate sub ochii mei si eu ma simt mai starina de propria-mi persoana ca oricand,deci nu am competenta sa o salvez din intunericul in care nu mi-as fi dorit niciodata sa o arunc...
O imagine barbara imi fulgera mintea ori de cate ori ima gandesc ka mine: singuratatea si marea mea problema de a nu ma putea face placuta in fata nimanui...
O alta imagine,mai dulce decat oricare alta imi inunda apoi mintea: o dupa-amiaza intunecoasa si innorata in care am simtit ca pot sa iubesc si sa fiu iubita chiar si in afara familiei...O dupa-amiaza pe care nu o voi uita niciun moment si care ma va ajuta sa imi revin din orice soc,prin calmul ei si prin siguranta pe care am simtit-o,mai puternica decat oricand...
De ce trebuie sa ma simt iar singura,tocmai in momentul in care am atins siguranta?...
E minunat sa simti frumusetea unui suflet pe care nu ai mai avut vreodata ocazia sa il descoperi si care infloreste dinaintea ta,facandu-te sa infloresti odata cu el...
Momentul in care am simtit ca toata lumea poate sa se adune intr-o simpla atingere,intr-o simpla strangere de mana nu-mi va deveni strain niciodata!!!Puterea de a fi eu insami alaturi de cineva care crede in mine ma intareste si ma face sa iubesc,pur si simplu,fiecare secunda in care pot sa simt acea persoana aproape...
Si sa urasc momentul in care trebuie sa ne despartim,pentru a ne revedea nici nu se stie cand...
Urasc sa stau cu iubirea sub semnul intrebarii...Nu e vina lui ca sunt asa de dificila...Sunt si eu o biata fiinta care are nevoie sa se vada in compania celui pe care simte ca il place pana la refuz...Vina mea!
In fine,momentul in care imi e dat sa il revad e din nou o binecuvantare pe care o port in suflet pana la urmatoarea intrevedere si cu care ma culc si ma trezsec...
E minunat sa simti ca poti iubi!!!Si nimeni sa nu stie...E minunat sa simti ca zambetul tau e dorit de cineva,asteptat si ca acel cineva simte ca zambesti pentru el...E minunat sa simti ca zambiti impreuna,sa stiti ca e asa chiar si atunci cand stati cu spatele unul la altul,suparati de un nimic venit sa va desparta...E minunat sa simti ca acel nimic nu va intra niciodata intre voi.E minunat sa aveti incredere unul in celalalt,chiar si atunci cand distanta va desparte si multi pun piedici in calea fericirii voastre...E minunat sa ai varsta asta si sa simti asta!Dar sa simti cu toata puterea si sa ai deplina incredere in cel de langa tine...
E minunat sa te am langa mine!!!Love is at last in the air...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu