E mult prea ingusta lumea asta penrtu mine... Si mult prea coplesitor dorul de tine,mult prea intensa mirarea de a te avea... E un mars zilnic al sentimentelor. Intr`o minte bulversata,straina de simtiri. E din ce in ce mai greu sa ma regasesc. Si toate peisajele astea ticsite de banal ma infioara. Asa imi e dat sa traiesc tot restul vietii? Ma sufoc in praf si sentimentalisme de provincie. Ma acapareaza toate aceste nonvalori,ma trag pe zi ce trece mai mult in tabara lor. Ma ameteste identitatea zilelor. Ma dezgusta peisajul provincial cu pretentii de metropola. Ma uimeste tupeul vremii de a fi atat de schimbatoare. Ma oboseste pasul sortii.
Singurul lucru de care sunt multumita ca nu se schimba cu ziua de maine esti tu. Imi doresc de ceva vreme sa ma trezesc cu acelasi om in gand,mai mult de o luna. Si imi doresc ca el sa fie mereu acolo cand mi se intampla [total neprevazut ^^] sa mai plang. Si este. Adica...esti ^^.
Ploua afara. Si eu ma vad in mijlocul stropilor,udandu`ma pana la piele si chiar renuntand la ea. Renuntand la tot ce ma acopera. Redevenind ce eram la origine. O bucata de pamant cu ohci. Insufletita,astfel incat sa perceapa nedreptatea realitatii...
------------------------------------------------------
De duminica plec ^^. Revin joi,nu va bucurati atat. Nu scapati asa usor de mine... Nationala la romana :D. Wish me luck and...INSPIRATION! Ca daca nu`mi vine nici atunci cel mai bun cuvant in minte... Arunc borcanu` cu creier cu tot. Am nevoie de cat mai multi pumni [stransi] ca sa se stranga si materia mea cenusie intr`un efort suprem. De atata mai am nevoie,dupa...pot sa vegetez pana incepe clasa a 9`a ^^.
A tout a l`heure :).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu