1001 de nopti

 Stiu mai bine ca oricine sa nu ma tin de promisiunile facute mie insami. Sunt mai masochista decat oricare sinucigas si mai dura cu mine decat orice criminal in serie. Ma autopedepsesc mai aspru decat daca as fi comis vreo crima oarecare. Imi provoc singura lacrimi si viziuni inutile. Imi daram singura moralul si imi repet la nesfarsit ca am devenit un mare nimic... Care e fapta comisa pentru care merit aceasta condamnare pe viata?... Am iubit!

 Am lasat in urma tot felul de poteci. Le`am incercat,le`am abandonat,le`am reluat si toate cele. Dar niciodata nu o voi mai afla pe cea buna. Zapada mi`a luat`o in ziua de Craciun,cand a acoperit`o intr`atat incat nu am mai vazut`o. Si am pornit pe alaturi. Incetul cu incetul,vazand ca o tocesc singura,mi`am dat seama ca m`am ratacit de mult de calea cea buna. El plecase deja...
 Vor trece 1001 de nopti. In ultima,iti vei da seama cine am fost. In cea de`a o mie una vei realiza,de fapt,ca am fost. Ca nu ti s`a parut. Atunci,intr`al doisprezecelea ceas al noptii,te vei trezi dintr`un cosmar si vei avea o revelatie. Brusc,iti vei deschide mobilul si vei cauta in vraistea din agenda un numar oarecare. Iti vei opri cautarea la un numar familiar. Un nume vag. O fata. Prima litera iti va aminti primul vostru sarut,prima convorbire la telefon,prima lacrima pe care ai varsat`o pentru ea,cand ai lasat`o fara cuvinte. Ultima litera iti va aminti,apoi,de numele tau,si de cat de frumos stateau ambele nume legate,de toate acele luni cand ai purtat in buzunarul de la pantaloni,alaturi de mobil si bricheta,un elf de buzunar care te motiva la fiecare pas. Ea era mereu alaturi de tine.
 Mijlocul numelui ei iti va aminti de cat de dura a fost,si cat de rau ti`a parut cand ai auzit`o plangand pentru ultima oara.
 Vei trece mai departe si te vei uita la numar. Parca suma cifrelor din numarul ei de telefon ar fi orele in care te`ai gandit la ea,cu minutele adunate. Iar dublul sumei ar fi orele in care ea plangea si`si regreta decizia. Si`a renegat toate sentimentele... A incercat multe. Dar nu a putut trece mai departe. Tu poate ca da. Dar iar iti parea rau cand o vedeai sau cand ii auzeai rasul. Parea fara nicio grija. Parea fericita. Cateva minute,mai apoi,se dezlantuia din nou furtuna. Rasul coleric era inlocuit de lacrimi constante si foarte la locul lor...

 Intr`o zi,fata privea cerul. Mult prea albastru,obsesiv de albastru pentru asa o zi de iarna. Particulele de praf se invarteau deasupra patului ei,care inca mai pastra urma trupului tau,pe care ea n`a vrut niciodata s`o indeparteze de acolo. Nu a vrut sa`si faca patul cateva zile,de frica sa nu te stearga de unde te`a lasat ultima oara...
 Era o zi atat de frumoasa... Dar i`a trecut prin minte ca nu are niciun farmec fiindca nu esti tu sa i`o umpli. Isi amintea de zilele indepartatei copilarii,cand se plimba prin orasul gol,insorit si liber,aerisit... Cel mult patru ani... Si`si deschidea mintea lumii. Acum,la 10 ani dupa ce arunca acea privire orasului natal,isi inchide sufletul ca o carapace de furie in jurul marii ei pierderi. Te`ar devora daca ar stii cand si unde. Ar face un cocon in jurul tau,e ca o tarantula gata sa te tortureze pana vei consimti sa i te alaturi in viata ei de`a pururea nocturna,parazitara si arzand de neimplinirea unei mari dorinte.
 Nici daca ai pica acum langa ea nu ti`ar mai da o sansa. Ea stie ca nu o vei mai iubi nici silit. Asa ca nu`si doreste decat sa stii ca te iubeste. Cum,probabil,nu te va iubi nici consoarta,nici amantele pe care,cu siguranta,le vei avea in timpul casniciei. Ea te va iubi mereu. Si in bratele ei vei gasi mereu o caldura sincera. Poate imbatranita,dupa multi-multi ani... Dar aceeasi caldura de care nu te puteai odinioara satura...
 I`ai ramas in inchipuire. Singura ei greseala a fost ca ti`a dat o sansa,apoi inca una,si altele,pana ce a ajuns sa te iubeasca. Sa`ti iubeasca fiecare defect,inflexiunile vocii,privirile si,implicit toate gesturile care o fericeau sau intristau. Ti`a repetat`o de o mie de ori. Poate te`ai indoit de ea... Va veni o vreme cand vei inceta sa mai banuiesti pe cineva. Cand vei invata sa nu mai inspectezi fiecare moment,sa lasi fericirea sa decurga de la sine,fara a te intreba daca esti sau nu demn de ea... Asa v`ati intrebat amandoi. Si teama de a nu va merita unul pe celalalt nu v`a lasat sa va traiti proproa viata impreuna. Un fel de nuvela de dragoste,cu dimensiuni cuprinse intre schita vietilor separate si romanul departarii,care s`a consumat mult prea repede. Grabita din urma de tot ce ati gandit sau nu unul despre destinul celuilalt...
 La ea,anii se grupeaza in cei ai vietii dinainte de aparitia ta si in cei ai deceptiei din urma despartirii. Erele pre-iubirii si post-iubirii... -0->-13 si 13->...
 Poate ca prima dragoste va fi si cea de pe urma...

 Revenind la noaptea aceea... Iti vei deschide ochii larg,te vei ridica in capul oaselor si vei tipa,din senin: "Nu vreau s`o pierd,nu vreau s`o pierd!!!". O vei suna,dar va avea telefonul inchis. Ceea ce nu`i sta in fire. Si te vei simti cum se simtea ea cand avea nevoie de tine. Vei merge a doua zi si o vei cauta,dar o vei gasi cu un altul. In ochii ei vor aparea lacrimile. Tu vei intoare spatele. In sfarsit e fericita,fara tine. Tot ce ti`ai fi putut vreodata dori... Insa nu vei sti niciodata sa citesti dincolo de aparente: ea nu va putea fi niciodata fericita fara tine... Aparentele insala,dragul meu. Vei crede ca esti liber sa`ti traiesti liber viata. Dar exact din acel moment vei fi inrobit de acea imagine. A ei,zambindu`i altcuiva.
 Iar ea nu va mai iubi in veci,pastrand in minte doar lacrimile din acel moment cand ar fi aruncat toate mainile din lume ca sa o poata pastra doar pe a ta. Si isi va smulge de pe fata toate zambetele din lume,pentru a nu mai zambi decat in prezenta ta. Isi va nega toata existenta,pentru a o putea atesta pe a ta.
 Daca nu existati VOI,ea nu poate fi separat...

 Si in cea de`a o mie doua noapte... Tu vei regreta ca te`ai purtat asa. Viata ta va simti cum e sa se lege in zadar de a altcuiva.