tag:blogger.com,1999:blog-31704503327430642182024-02-18T22:13:18.763-08:00Archives ●blogul de hârtie● frust & justRheeahttp://www.blogger.com/profile/07923055752656964543noreply@blogger.comBlogger246125tag:blogger.com,1999:blog-3170450332743064218.post-54272969116466569862018-12-15T07:14:00.000-08:002018-12-15T07:14:38.998-08:00Ne-am mutat!Am fugit, cu cai și bagaje, către o nouă destinație pe care vă invit s-o explorați alături de mine!<br />
<br />
Blogul e hârtie are o nouă față și o nouă identitate și-mi doresc ca voi, cei care m-ați citit dintotdeauna, să mă urmați și aici, unde voi încerca să vă scriu regulat, după toți anii ăștia de pauză.<br />
<br />
Vă aștept, așadar, cu cel mai mare drag pe <a href="http://www.bloguldehartie.wixsite/chestii" target="_blank">www.bloguldehartie.wixsite/chestii</a>! Să ne citim cu bine!<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi7zJdJKXcIgGN44qkYEvkqvQaobVk8VoGsaWASkb-agibhXC_QKchTqJ1PtzGdbi9a4IEkc9yMoiHJnBjaA-lG_akHa92LZwHX3rEYAsPJB85XbzdUuWCCXdXZ0eP6XVOLBN_9_w16GpSM/s1600/20181211_211208_HDR.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1600" data-original-width="800" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi7zJdJKXcIgGN44qkYEvkqvQaobVk8VoGsaWASkb-agibhXC_QKchTqJ1PtzGdbi9a4IEkc9yMoiHJnBjaA-lG_akHa92LZwHX3rEYAsPJB85XbzdUuWCCXdXZ0eP6XVOLBN_9_w16GpSM/s640/20181211_211208_HDR.jpg" width="320" /></a></div>
<br />Rheeahttp://www.blogger.com/profile/07923055752656964543noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3170450332743064218.post-26493415510664851552017-01-06T06:32:00.004-08:002017-01-06T06:42:53.960-08:00Despre „Bucuria de a nu fi perfectă”<br />
Cum ar fi dacă ai putea rămâne veșnic tânăr? S-a căutat răspunsul la întrebarea asta în toate părțile, am încercat cu piatra filosofală, cu scriitorii care să asigure nemurirea celor pe care-i admiră între paginile cărților pe care le scriu și, în ultimă instanță, chiar și cu ajutorul bisturiului și al elixirurilor minune. De ce nu s-a gândit nimeni că tinerețea fără bătrânețe se ascunde în spatele vioiciunii spiritului?<br />
<br />
Cei îmbătrâniți prematur nu se împacă niciodată cu viața. Nici măcar atunci când ar fi prea târziu s-o facă. Dar alții o iau așa cum e și o trăiesc până nu mai rămâne nimic din ea. Pentru ei, viața începe în fiecare zi, cât timp încă mai există pe lume oameni de iubit, amintiri de depănat, idei de discutat, lucruri de învățat. Dar asta-i poate cel mai greu, deși Riri Sylvia Manor face totul să pară atât de ușor.<br />
<br />
Pentru mine, probabil, una din cele mia grele încercări e să termin o carte care nu-mi place. Și la fel de greu îmi e să accept că o carte bună are și un sfârșit. În general, ca să amân inevitabilul, citesc în paralel 3-4 cărți, ca să am mereu alternativă și să mă enervez cu rânduri mai proaste atunci când tind să mă înec în butoiul cu melancolie prea mult timp după ce s-a terminat ceva ce-mi plăcea. Dar am făcut o excepție și am dat gata dintr-o suflare cartea asta plină de o viață palpitantă, împlinită și banal de anonimă, O viață de toate zilele care totuși nu ne e dat tuturor s-o trăim.<br />
<br />
Probabil aveam mare nevoie să-mi amintesc de vremuri pe care n-am apucat să le cunosc. Și să mă plimb pe străzi care azi nu mai există și pe care cu greu le mai poți găsi printre fotografii vechi pe care, cu deosebită amabilitate, le pun la dispoziție paginile de facebook ale celor care iubesc Bucureștiul și vor să nu fie uitat așa cum a fost înainte- mai romantic, mai aerisit, mai visător. Să citesc memoriile acestei fabuloase femei a fost ca și când aș fi răsfoit un album de fotografii din interbelic, pentru ca mai apoi să dau drumul la un film cu hoții și vardiștii, în varianta cu lupta de clasă și dușmanii ei.<br />
<br />
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhqS2eg0zp9kyQgsmvXOdsDOtIP0tp2ARJhY7jYvZsZCLAdqDW8S8cROj7WoYuerOX-ycIlyaLvNBPyyq6xUruUhH4ybJN8rI_8AGv5gHlETn3fhzeAVRWpbZKhZf-id4yrncB80jiH7bzN/s1600/15879331_1479232548783384_923961747_n.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhqS2eg0zp9kyQgsmvXOdsDOtIP0tp2ARJhY7jYvZsZCLAdqDW8S8cROj7WoYuerOX-ycIlyaLvNBPyyq6xUruUhH4ybJN8rI_8AGv5gHlETn3fhzeAVRWpbZKhZf-id4yrncB80jiH7bzN/s400/15879331_1479232548783384_923961747_n.jpg" width="320" /></a>N-am avut norocul ca bunica mea să-și amintească prea multe din timpul războiului- era destul de mică. Apoi, în vremea comunismului, n-a avut prea multe griji să-și facă. A avut un post călduț și o viață ca oricare alta. Când eram mică, îmi plăcea să mă uit prin cutiile ei cu bijuterii care, deși ieftine, păreau comoara dintr-un cufăr pe care mi-l imaginam când mi se citeau povești. La fel de mult îmi plăcea să mă uit în albumul cu poze vechi, cu rude îndepărtate de-ale ei, mai mult prin alianță decât de sânge. Mi-ar fi plăcut mai degrabă să aud povești cu oamenii din poze, decât să mi se citească din Creangă sau <i>1001 de nopți. </i>Însă bunica nu știa mai nimic, iar eu rămâneam neconsolată, încercând să imaginez scenarii pe marginea pozelor și să recompun în minte peisajele fragmentare pe care le vedeam acolo. Era, în mod clar, o altă lume pe care din ce în ce mai puțini mai trăiau ca să și-o amintească și să vorbească despre ea.<br />
<br />
Străbunicul meu a fost coleg de clasă cu regele Mihai. Se zice că ar exista o poză cu clasa din vremurile alea, dar nu-i la mine acasă. Iar mie n-are cine să-mi povestească cum era regele când era mic, cum arătau orașele când nu le invadaseră încă acest cancer al betoanelor infinitului, cum era când mesele cu familia de duminică și de sărbători erau adevărate ritualuri, care era atmosfera la un bal sau cum se purta lumea din înalta societate. Bineînțeles, există cărți despre <i>Intimitatea secolului al XIX-lea</i>, despre Bucureștiul interbelic, despre orice. Dar nu toate sunt o poveste romanțată la care povestitorul a participat activ, desfășurând cu afectivitate dinaintea copilului captivat o suită de imagini care n-au supraviețuit arhivelor sau nici măcar nu au avut suficientă importanță ca să fie consemnate.<br />
<br />
Autoarea <i>Bucuriei de a nu fi perfectă </i>e bunica înzestrată cu darul memoriei și a povestirii care-mi spune acum, la 20 de ani, povestea vieții ei, a părinților ei, a bunicilor ei. Îmi spune istoria din spatele fotografiilor pe care le-a lăsat cu grijă la finalul cărții, îmi spune despre cum era să fii evreică atunci când asta era considerată a fi o crimă, despre cum mesele astea ritualice și fastuoase au fost înlocuite cu cenușiu și tăcere (auto)impusă, despre gustul cărților pe care ți-era interzis să le citești, despre iubiri și capricii din spatele ușilor închise ale unei case de oameni car au trăit și-au murit în anonimat și despre aventura de a-ți lua viața de la capăt din nou și din nou. Cum să n-o ascult cu înfrigurare și cu sufletul la gură până la ultimul cuvânt?<br />
<br />
Am mai spus că nu mi-a plăcut istoria pentru că mi se părea foarte rece și impersonală. Cât despre memorii, biografii și autobiografii- nu le știam decât pe ale oamenilor de vază și eram sătulă de bătălii importante, convorbiri la nivel înalt și alte chestii oficiale. Însă, de când am descoperit istoria alternativă, aceea a oamenilor obișnuiți, a chinurilor și a ambițiilor lor, mi-am recăpătat apetitul pentru poveștile pe care nu le-am auzit în copilărie. Într-adevăr, astea sunt altfel de povești, pentru oameni mari, pe care doar dacă ai un noroc deosebit ți le pot spune bunicii sau străbunicii. Chiar dacă n-o să știu anii de grație, ziua exactă la care au fost semnate tratatele sau în care s-au desfășurat bătăliile decisive, mă mulțumesc cu un alt gen de repere. Pentru mine, istoriile personale fac mai mult decât orice istorie oficială. Amintirile încă vii sunt mai sincere decât cărțile care-ți oferă fel de fel de fețe ale aceluiași eveniment, sunt mai sincere, poate, decât istoria în sine.<br />
<br />
Oricât aș încerca să-mi depășesc condiția, sunt un om al literelor și al ideilor, nu al datelor și al dăților. Pot învăța doar prin prisma afectivității și orice altă încercare s-a dovedit zadarnică. Strecoară-mi cifre, ani și nume mari într-o poveste de budoar sau într-una lipsită de oricare importanță politică aparentă, iar eu voi învăța și voi ține minte. Spune-mi o poveste, iar eu o voi duce mai departe. Cred că și asta face parte din <i>Bucuria de a nu fi perfectă.</i>Rheeahttp://www.blogger.com/profile/07923055752656964543noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-3170450332743064218.post-24428610192429874922016-12-18T03:46:00.000-08:002016-12-18T03:46:56.200-08:00Mulțumesc că nu mi-ați spus! Când eram în școala generală, nu mă interesau prea multe. Auzisem vag de niște războaie mondiale, știam că țara mea trăise cam jumătate de secol sub comunism și... cam atât. Nu mă interesau aspectele suplimentare și mă bucuram că n-am trăit în vremurile alea. Că trăiesc azi, când s-a depășit momentul, când e în sfârșit pace și liniște.<br />
Și am trăit mult timp cu impresia asta. Mai erau ai mei alarmiști și-mi spuneau să nu pun prea multe pe facebook, că pot fi ușor urmărită și tot felul de alte fabulații de genul. Dar ce știau ei, nu? Tata îmi spunea mereu să nu mai pierd timpul pe net și în fața televizorului, că n-o să mă-ntrebe nimeni niciodată ce am văzut pe acolo. Surpriză: facebook-ul e unul din cele mai puternice instrumente ale zilelor noastre, fără de care majoritatea <i>minunatei lumi noi </i>nu-și mai poate imagina viața. Știri, oameni, filme, cărți- totul e acolo. Și va fi, pentru ceva vreme. Cât despre desenele la care mă uitam prea mult atunci... n-a avut dreptate: azi, în pauzele dintre cursuri și dintre lecturile pentru seminarii, ne mai amintim ce desene mișto erau acum 10-15 ani, ce copilărie frumoasă am avut, iar asta ne leagă, atunci când meseria de adult ne lasă să ne odihnim. Uite, tată, sunt lucruri pe care n-ai știut să le apreciezi corect!<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
Dar sunt și lucruri pe care a știut să le aprecieze, în vreme ce eu aveam alte treburi. Cum spuneam, am crescut mulțumită că a trecut vremea conflictelor și că nu trebuie să mă tem pentru viața mea în timp ce mă întorc seara acasă de la meditații. Doamne, cât mă înșelam...!<br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="float: left; margin-right: 1em; text-align: left;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjiW1Bd44DkGNNIOl95sXBweXTJfQvcyDcLWeg4-lFQ4CIu1Y8t4_1WkQJBVsTWcCPdg-1PjItb-LLw1gL7-U_cHYrBhpFUIQZWrDm7kaB1LwXTUITH5MG3wP5o_wkDsgfJTpfuJ6AE1iin/s1600/02-free-space1.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; margin-bottom: 1em; margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="200" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjiW1Bd44DkGNNIOl95sXBweXTJfQvcyDcLWeg4-lFQ4CIu1Y8t4_1WkQJBVsTWcCPdg-1PjItb-LLw1gL7-U_cHYrBhpFUIQZWrDm7kaB1LwXTUITH5MG3wP5o_wkDsgfJTpfuJ6AE1iin/s200/02-free-space1.jpg" width="200" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Ilustrație de Dan Perjovschi</td></tr>
</tbody></table>
Într-adevăr, în partea mea de lume era liniște. Și mă gândeam că așa e peste tot. Nu era. În anii '90, la mică distanță de locul unde făceam primii pași, lumea se destrăma din nou. Iugoslavia, Azerbaidjan, cu Baku și Sumgait, Georgia... În timp ce URSS își dădea ultima suflare, iar media internațională slăvea revenirea la democrație a blocului estic, în interiorul acestor țări fiecare refula: diferitele etnii ținute împreună de politicile comuniste, care trăiseră în pace și armonie până în acel moment, se repezeau una împotriva celeilalte, pe fondul unui haos și al unui dezechilibru greu de imaginat. Muriseră și la noi oameni cu câțiva ani înainte, dar am avut norocul să nu dea niciun război civil peste noi și ne bucuram de roadele lucioase ale capitalismului. <i>And nothing else mattered.</i><br />
<i></i><br /><i></i>
<i><br /></i>
<br />
<br />
Aflu despre ce se întâmpla la doi pași de mine în timp ce eu creșteam fără griji din cărți pe care mi le aleg singură de pe rafturile librăriilor. La școală nu mi s-a spus. Printr-a opta am văzut secvența reprezentativă a unui documentar despre revoluția din 1989- exact momentul în care au fost împușcați soții Ceaușescu. M-a marcat încă de atunci și a trezit în mine un soi de fascinație care a ars mocnit timp de mai mulți ani, până când am avut suficientă tărie cât să trec peste orice diferende și să accept că sunt lucruri mai mari decât mine și mai puternice decât forțele microuniversului meu de care trebuie să mă interesez. Am așteptat cu interes să ajung să învăț despre comunism în liceu. Surpriză: 5 pagini în caiet, un capitol subțirel de învățat pentru bac. <i>Gheorghiu-Dej: 1948-1965, Ceaușescu: 1965-1989. Casa Poporului, Transfăgărășan, Canalul Dunăre-Marea Neagră, raționalizarea alimentelor și a combustibilului, nemulțumire populară, decembrie 1989, asasinarea cuplului prezidențial. </i>Asta am învățat în liceu despre ceea ce a fost înaintea noastră.<br />
Profesoara de română ducea în fiecare an elevii de a 11-a să vadă <i>Memorialul durerii</i>. Până când nu i-a mai dus, că nu-i interesa. Eu n-am avut norocul să prind momentul. Nu era genul de subiect despre care să vrea cineva să vorbească în pauză, la țigară. Așa că n-am știut. Mult timp.<br />
<br />
<br />
Ajunsă la facultate, ceva mi-a dat curajul de a plonja în abisul cenușiu al <i>Epocii de aur. </i>Fără repere teoretice, fără îndrumare bibliografică, dezordonat, de capul meu. Sunt la facultatea de științe politice, termin primul semestru din anul al II-lea și încă n-am avut un curs structurat de istorie a comunismului. Uneori profesorii se miră că nu știm diferite detalii esențiale, însă nu se gândesc că au aruncat informație asupra noastră înainte de a ne ajuta să ne putem organiza o fundație solidă. Noi adunăm de unde putem, punem cap la cap, iar ce ne scapă e bun scăpat, pentru că nu avem de unde să știm ce e important și ce nu.<br />
<table cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="float: right; margin-left: 1em; text-align: right;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi3yw6SBZ4uWPj_XGXHS3FYXUY5Ihak9G8JQNZzsawEKwm-66xzw8DK_KHVH78IQ0P6Rxv5g8b9DCTuXaFIIuI9tJ6mKt6VCoz9n54b_9y9Iq2_QHtKnB23d-do_T_jt8Mmc30na0A7r3hu/s1600/0000026259.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; margin-bottom: 1em; margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="225" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi3yw6SBZ4uWPj_XGXHS3FYXUY5Ihak9G8JQNZzsawEKwm-66xzw8DK_KHVH78IQ0P6Rxv5g8b9DCTuXaFIIuI9tJ6mKt6VCoz9n54b_9y9Iq2_QHtKnB23d-do_T_jt8Mmc30na0A7r3hu/s400/0000026259.jpg" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Ilustrație de Dan Perjovschi</td></tr>
</tbody></table>
Am făcut ceva istorie cu un profesor foarte bine pregătit, care a avut inspirația să ne arate și o altă parte a materiei pe care o predă. Ne-a recomandat câteva capitole dintr-o carte despre Primul Război Mondial. <i>Războiul redescoperit.</i> Pentru prima oară, vedeam istoria altfel decât ca pe un bilanț, o statistică succedată de o morală- o vedeam ca pe povestea adevărată a mii, zeci de mii, sute de mii de destine individuale. <br />
Am început să citesc mai mult, să mă uit mai mult în jur, să vreau să știu mai mult, să cer păreri. M-am înscris la o școală de vară, ca să aflu despre ororile comunismului direct la penitenciarul din Pitești. Din nou, povești individuale, destine înfrânte, destine victorioase. Și n-am putut să mă abțin din a mă gândi cum uităm atât de des că istoria e făcută din oameni, nu din cifre. Și din oameni mărunți, nu doar de cei puțini care decid pentru cei mulți.<br />
Am aflat că există posibilitatea ca în ultimii ani de liceu să îți alegi un opțional despre istoria comunismului, despre care n-am știut la momentul respectiv. Opționalele noastre sunt aceleași și obligatorii: literatură universală pentru umaniști și probabil matematică, biologie, chimie pentru realiști. Am pierdut doi ani pe care acum trebuie să-i recuperez printre picături, între lecturi teoretice despre viața partidelor, formarea guvernelor, istoria Italiei, biografia lui Napoleon, diplomație și evoluția conceptului de stat și de națiune.<br />
<br />
<br />
<br />
Continui să vreau mai mult.<br />
Și cu cât vreau mai mult, cu atât realizez ce viață frumoasă aveam pe vremea când credeam că sunt la adăpost de orice problemă.<br />
Printre documentare despre efectele doctrinei securității naționale în America latină sau despre lovitura de stat din Chile, printre pagini despre operațiunile Mossadului și filme artistice despre război și anii care i-au urmat, printre ficțiuni despre <i>pacea lui Hitler</i> și articole despre masacre și genocide în lume, mai arunc câte un ochi la ce se întâmplă în lume.<br />
<table cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="float: right; margin-left: 1em; text-align: right;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjhARwi-MZ5VtdCeXbnO8WxxLNS0oT9vcj0nqOjluOAggsBcodxHEnPEEQmd0JpM56qDrWFQLGsT7sIA2TVwSgXKmCEGinvEURDogHfGwRYVX22u4CcyVVZEkFPSY9Yi6353PfoVtsdwa_o/s1600/libertate-de-exprimare-1.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; margin-bottom: 1em; margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="262" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjhARwi-MZ5VtdCeXbnO8WxxLNS0oT9vcj0nqOjluOAggsBcodxHEnPEEQmd0JpM56qDrWFQLGsT7sIA2TVwSgXKmCEGinvEURDogHfGwRYVX22u4CcyVVZEkFPSY9Yi6353PfoVtsdwa_o/s400/libertate-de-exprimare-1.jpg" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Ilustrație de Dan Perjovschi</td></tr>
</tbody></table>
Un război dus cu ultimele puteri în Siria, populismul atingând cote amețitoare în țări percepute ca bastioane ale democrației, crize economice și politice de proporții în America latină, unde s-a ajuns recent până în punctul în care efectiv să nu mai ai ce face cu banii, într-atât s-au devalorizat, dezbateri aprinse legate de câte genuri există cu adevărat- două, cinci sau cincisprezece-, pledoarii pentru acceptarea defectelor personale, ridicarea anormalității la rang de virtute, un feminism bolnav care vede opresiune până în cea mai nevinovată replică din cea mai neînsemnată discuție informală, milioane de semnături pentru familia tradițională, ură față de alteritate, sub toate formele ei, căutare disperată de identitate în spatele unor fobii colective care, în cele din urmă ne vor decima până la autodistrugere.<br />
<br />
<br />
<br />
Asist neputincioasă la conversații vădit xenofobe sau homofobe, caut pacea în cărți, muzică și filme. Caut normalitatea pe un drum pe care ne-am pierdut cu toții. Sper într-o companie plăcută, alături de care să nu-mi fie frică că aș putea fi mitraliată și ostracizată pentru convingerile mele. Caut un mediu în care solidaritatea încă există, oameni care încă mai pot sa aplaneze conflicte și să găsească consensuri, cărora să le pese și de ceilalți, nu doar de ei înșiși, care să vorbească despre lume și despre umanitate, nu doar despre emisiuni tv, baruri și ieșiri.<br />
Am ieșit cel mult 1500-2000 de oameni la marșul comemorativ pentru victimele din Colectiv, dar am semnat în masă pentru familia tradițională. Am urlat din toți plămânii că vrem schimbare, dar n-am ieșit la vot. Am vrut în Europa, dar nu din toată inima. Vrem o țară ca afară, dar nu prea.<br />
În era informației, a vitezei și a tuturor posibilităților, alegem să nu mai vedem. Să ne astupăm în mod voluntar toate orificiile și să ne vedem de-ale noastre. Avem totul la îndemână, dar nu vedem mai departe de noi înșine. Am vrut totul, ca acum să nu facem nimic. Am fost închiși față de restul lumii și nu ne-a plăcut, dar acum ne închidem voluntar, am vrea din suflet o cortină de fier fizică, să putem separa mentalități, nații, rase și orientări de orice fel, o cortină de fier care să se tragă peste spectacolul lumii, ca noi să nu ne facem mustrări de conștiință că ne e bine fără să fi făcut nimic în sensul ăsta.<br />
În timp ce ne umplem feed-urile cu Johnny Depp, vieți strălucitoare de vedete, clipuri cu pisici și cu prăjituri și bijuterii extravagante și panorame 360 cu locuri exotice și fascinante, în alte locuri internetul, sau măcar diferite părți ale lui, sunt interzise. În alte locuri, oamenii văd internetul ca pe ultima redută a luptei lor și cer ajutorul disperat al tuturor, fac apel la solidaritate internațională pentru ca viața să le fie apreciată și salvată.<br />
<table cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="float: left; text-align: right;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgs4VFByc7RBR-dqeInmHLE2RcQLngM-h7YEEtMQ6nJ0R15Oo_1ghOsv7FF4ftNS3hEVuurz8_LGWi5F7ERJcjC0-yfCMxf-n8knIA7UE9Eik-tC7X8zmJGHmqxdT4HbfRbe0iWVI-AbSlI/s1600/original.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; margin-bottom: 1em; margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="225" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgs4VFByc7RBR-dqeInmHLE2RcQLngM-h7YEEtMQ6nJ0R15Oo_1ghOsv7FF4ftNS3hEVuurz8_LGWi5F7ERJcjC0-yfCMxf-n8knIA7UE9Eik-tC7X8zmJGHmqxdT4HbfRbe0iWVI-AbSlI/s320/original.jpg" width="320" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Sursa: https://ro.pinterest.com/pin/532691462145794057/</td></tr>
</tbody></table>
În timp ce stăm pe Tinder în căutarea unui partener de vineri seara, oameni mor în singurătate și tristețe. De fapt, și noi suntem la fel de singuri și triști. Pentru că ajungem să căutăm la mama naibii ceea ce ar trebui să fie chiar lângă noi: căldura și compasiunea. Ne învârtim neputincioși în aceeași rutină și ne negăm nevoile primare într-atât încât ajungem să-i condamnăm pe cei care luptă pentru ele. Undeva, la începutul revoluției digitale, a început și revoluția spirituală de tip modern: ștergerea memoriei și a afectivității, reprimarea conștiinței. <i>Unitate în diversitate, Identitate și alteritate, </i><br />
<span style="background-color: white; color: #252525; font-size: 14px;"><i><span style="font-family: inherit;">Liberté, égalité, fraternité, Viața e în altă parte, </span></i></span><i style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14px;">L</i><i style="background-color: white; color: #252525; font-size: 14px;"><span style="font-family: inherit;">a Beauté est dans la rue... </span></i><br />
<i style="background-color: white; color: #252525; font-size: 14px;"><span style="font-family: inherit;"></span></i><br /><i style="background-color: white; color: #252525; font-size: 14px;"><span style="font-family: inherit;"></span></i>
<h1 itemprop="name" style="-webkit-font-smoothing: antialiased; -webkit-tap-highlight-color: rgba(0, 0, 0, 0); background-color: #393939; box-sizing: border-box; color: white; font-family: "Roboto Slab", serif; font-size: 1.3rem; font-weight: 400; letter-spacing: -0.5px; line-height: 1.4rem; margin: 0px 0px 9px 27px; padding: 0px; text-rendering: auto;">
<a href="http://www.babelio.com/livres/Gallo-Loubli-est-la-ruse-du-diable/426572" style="-webkit-font-smoothing: antialiased; -webkit-tap-highlight-color: rgba(0, 0, 0, 0); background: 0px center; box-sizing: border-box; color: white; margin: 0px; outline: 0px; padding: 0px; text-decoration: none; text-rendering: auto; transition: all 0.1s ease;">L'oubli est la ruse du diable</a></h1>
<br />
<br />
<br />
Cu cât am devenit mai conștientă de mine, m-am deschis mai mult în fața lumii care, însă, se închide exact ca o rană în fața tuturor pericolelor, atunci când e cea mai mare nevoie să rămână deschisă și să sângereze până când se curăță de infecție. Și cum am vrea să se deschidă, atunci când banii se depreciază, granițele se închid, călătoritul prin lume e din ce în ce mai dificil din cauza conflictelor interne și a amenințărilor teroriste, o revistă sau o carte străină costă cât mâncarea ta pe 2-3 zile, iar un bilet de avion spre o destinație oarecare- cât un salariu?<br />
Singura realitate pe care o știm e cea pe care o vedem pe <i>pereții</i> rețelelor de socializare.<br />
Se zice că istoria își bate joc de cei care nu o cunosc repetându-se. Dar se pare că cineva chiar vrea să nu ne cunoaștem istoria. Ne-am chinuit atât de mult s-o rescriem încât am uitat cum arată cu adevărat și avem lucruri mai importante de făcut ca să ne mai preocupe aflarea adevărului. Secole întregi pierdute pentru emancipare, în slujba adevărului, pentru ca azi adevărul să fie instrumentalizat în slujba celor care au nevoie de el pentru un scop sau altul.<br />
Răni vechi se deschid în timp ce ochii se închid. Și, sincer, cred că mă sperie mai puțin eventualitatea unui conflict deschis decât complicitatea tacită în fața dezastrelor pe care ne impunem să le ignorăm sau să le uităm.Rheeahttp://www.blogger.com/profile/07923055752656964543noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3170450332743064218.post-41451581404068420622016-11-14T13:25:00.001-08:002016-11-14T13:49:36.223-08:00Peste tot e ca acasă Printre primele mele amintiri se numără momentul meu de glorie la cumpăna dintre milenii- revelionul dintre 1999 și 2000. Eram în Canada, eram bolnavă, eram printre străini și, dacă aș fi fost mai mare, mi-aș fi dat seama că nu-mi ajunge doar prezența părinților ca să mă simt liniștită și în siguranță. Încă de pe atunci simțeam că ceva nu-i în regulă, dar n-aveam cum să pun punctul pe „i”. De revelionul respectiv eram acasă la niște prieteni români. Fata lor era ocupată cu treburi de adolescenți, ei vorbeau cu ai mei despre treburi de adulți, iar eu mă zbenguiam înfășurată într-un fular pe melodia celor de la ATB- <i>9 AM (Till I come).</i> De atunci, muzica mi-a devenit reper, iar stările pe care mi le induce- <i>acasă. </i>O minte goală, un teren viran pe care-l pot cultiva cu orice nebunie doresc. Și (mă) prinde.<br />
<i><br /></i>
<i><br /></i>
Prin 2005 auzeam la MTV melodia scoasă de Schiller în colaborare cu Peter Heppner- <i>I feel you.</i> În videoclip, un nene cenușiu se plimba stingher cu bicicleta printr-un oraș complet gol, într-o zi plumburie de toamnă. Aveam puțin peste 10 ani și încă nu știam ce-i aia astenie. Azi știu, iar în zilele înnorate și încețoșate ascult melodia asta ca să mă izolez de lume și să-mi găsesc starea din zilele când am ascultat-o pentru prima oară.<br />
<br />
<br />
Ai mei m-au crescut cu muzica anilor '80. Cântam melodiile celor de la ABBA înainte să știu ce înseamnă versurile, la fel cum refăceam înainte de somn întreg programul de peste zi de pa Cartoon Network. Pocind cuvintele, dar imitând perfect accentul american. Pe atunci, armonia sonoră era singurul element care mă făcea să vibrez. Acum, la 20 de ani, într-un moment de nostalgie, redescopăr albumul ABBA pe care-l ascultam în disperare pe casetă pe la 7-8 ani. Am luat cu mine de acasă, în momentul în care m-am mutat, câteva viniluri pe care să le agăț prin noua cameră, printre ele numărându-se și <i>The Album, </i>fiindcă tata avea dublură la el și nu-l durea prea tare pierderea. Când pur și simplu mă săturasem de absolut toată muzica pe care am ajuns s-o știu pe de rost, cu toate emoțiile și gândurile aferente, m-am gândit să mă-ntorc la origini și am reascultat albumul. A fost ca și când aș fi recitit o carte cu mintea cea de pe urmă. <i>Move on</i> a devenit cea de-a doua melodie preferată, după cea de la Nightwish care a devenit motto-ul meu, emblema, crezul meu- <i>Live to tell the tale. </i>Uitasem de ce-mi plăceau atât de mult. Armonia cea simplă din spatele unor cuvinte pe care toată lumea le-nțelege, fără însă a le percepe în același mod. În ziua aia m-am întors acasă, cu sufletul de la 7 ani și mintea de la 20.<br />
<br />
<br />
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiFs_efeh3R70Kmy9dqzQp716PeNqf9Ju3kf47q1B7nQoU5taOQ-QeG8Dr7Wbc4Cot6mxqQgj_KiZ7nzM61gBX-eE9HDX5661Fj4xNvI0BwSPt64HFQp1qUzrVphoQmzb2rCoa3U7L8NiP4/s1600/IMG_8555.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="266" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiFs_efeh3R70Kmy9dqzQp716PeNqf9Ju3kf47q1B7nQoU5taOQ-QeG8Dr7Wbc4Cot6mxqQgj_KiZ7nzM61gBX-eE9HDX5661Fj4xNvI0BwSPt64HFQp1qUzrVphoQmzb2rCoa3U7L8NiP4/s400/IMG_8555.jpg" width="400" /></a> Într-o zi, mi-am mutat brusc centrul de interes de la Hannah Montana, Lady Gaga, Rihanna și tot ce mai ascultau fetele de 12-13 ani la un cu totul alt tip de muzică. Eram la începutul clasei a 7-a și un băiat care-mi plăcea mi-a dat o melodie de la Serj Tankian. Am devenit fan înfocat al celor de la System of a Down, apoi am început să explorez acest teren fertil pentru imaginație, în căutarea genului care să mă reprezinte cel mai bine. Timp de 7 ani, acela a fost symphonic metal-ul. M-am îndrăgostit de vikingul Marco Hietala, apoi de soprana Tarja Turunen și m-am dus din melodie-n melodie până în punctul în care am ajuns azi. Dar atunci când i-am descoperit, se pare că aveam la fel de multă nevoie de ei cum am astăzi de cărțile pe care le citesc. Tot prin perioada aia am mers și mai departe, plecând la primul festival adevărat- ARTmania. Și tot de atunci nu mai pot să plec de acasă fără o pereche de cărți în buzunar. Tarja, Sonata Arctica, Epica, Within Temptation, Helloween, Delain, Poets of the Fall, Katatonia, Pain of Salvation, i-am văzut acolo, în Sibiul care a căpătat astfel o aură mitizată, devenind un epicentru al tribulațiilor mele, în condițiile în care muzica pe care mi-a oferit-o îmi era seismograf. În orașul meu natal nu se-ntâmplă mai nimic. În lumea mea însă- da.<br />
<br />
<br />
ARTmania, 2013. Curtea interioară a palatului Brukenthal. Clar de lună și un pian în fața rândurilor de scaune. Alexander Veljanov și Ernst Horn și-au făcut magia și m-au făcut să plâng mai ceva ca la telenovele. Pe sub sprâncene, bineînțeles, nu voiam să-i dau satisfacție tatălui meu, care insistase să facem rezervare pentru concertul lor și îmi spusese de el. De-a lungul timpului, noi doi am avut numai divergențe de opinie. Tot ce am respins pur și simplu pentru că venea din partea lui, face acum parte integrantă din viața mea- muzica, limba franceză și cărțile.<br />
<br />
<br />
Cu Deine Lakaien, adică Alexander și Ernst, m-am reîntâlnit săptămâna trecută. În aceeași formulă, acustică. Un pian și-o voce profundă, z<i>ici că vorbea Dumnezeu cu marea, </i>cum zicea Oza în vremurile de glorie ale Steleverzi. O voce profundă și caldă care m-a dus înapoi în Sibiul lui 2013, înapoi în zilele când nu eram singură pe lume, mai ceva ca <span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14px;">Rémi </span><span style="background-color: white; color: #252525;"><span style="font-family: inherit;">al lui Hector Malot. Într-o lume în care cuvintele simple sunt de ajuns încât să înțelegi lumea, o lume pe care dacă ar fi să mi-o închipui, aș plasa-o în zona Poitou Charentes, unde sper să mă întorc într-o zi. O lume care are de toate: lagune, câmpii întinse, fortărețe medievale, biserici catolice superbe, liniște și sate idilice. Nu, nu ca-n cadrul semănătorismului românesc. O lume în care tânărul cuplu din Clermont-Ferrand există cu adevărat, ca în <i>Kiss me,</i> și în care bețivul care se îndrăgostește de lumina de la un stâlp din <i>Wunderbar</i> își găsește și o dragoste pământeană. Îmi amintesc cum mă pătrundea încet și cald teama de a nu risipi șansele ce mi s-au dat în timp ce ascultam <i>Wasted Years</i> și cum visam la basme moderne pe <i>Love me to the end. </i>Toate astea poate nu se-ntâmplă-n viața asta, însă în lumea mea- da.</span></span><br />
<span style="background-color: white; color: #252525;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></span>
<span style="background-color: white; color: #252525;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></span>
<span style="background-color: white; color: #252525;"><span style="font-family: inherit;"> În decembrie, când mi-am văzut visul cu ochii și am stat în primul rând la Nightwish, am urlat cât se poate de tare, odată cu trupa și cu publicul: <i>WE WERE HERE! </i>Am fost acolo unde doar gândul îndrăznește să se aventureze: am fost acasă. În lumea celor care nu cuvântă, doar cântă. În zilele cu ploaie, când decorul repetitiv mă ducea mereu în aceleași două locuri, îi ascultam și speram să prind o zi când îmi va fi mai bine. În zilele prăfuite de vară încinsă, în liniștea aia de siestă generală, îi ascultam și speram că o să găsesc un loc al meu, unde să nu existe procese de conștiință sau regrete tardive. În ziua aia de decembrie, am înțeles că locul meu e acolo- în mijlocul mulțimii care-și dorește același lucru: să nu se oprească muzica, să nu se stingă lumina. Atunci mi-am golit mintea de orice gând, fie el alb sau negru, și mi-am spus: I must <i>Live to tell the tale.</i></span></span><br />
<span style="background-color: white; color: #252525;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></span>
<span style="background-color: white; color: #252525;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></span>
<span style="background-color: white; color: #252525;"><span style="font-family: inherit;"> Am crescut departe de casă, cu muzică. Azi sunt la propriu departe de casă, însă nu mi se întâmplă prea des să mă simt singură. Ca-ntr-un magazin de ciocolată, mă-ncearcă-n fiecare zi altă stare, pe care o aleg eu însămi, dintre sute de feluri. În fiecare zi am altă casă, altă melodie, alt gând de care mă-ndrăgostesc până când îl las să-mi scape. De la symphonic și power metal la indie și alternative. de la pop la dark wave și trance, orizontul meu s-a lărgit pe măsură ce am crescut. Și apropo de Orizont, chiar înainte să termin de scris, Coma a lansat la radio Guerrilla primele două melodii de pe albumul intitulat chiar așa. Orizont. Hotar și Orizont. Acum mai am <i>Un loc să ajung- </i>concertul lor de lansare de album.</span></span><br />
<span style="background-color: white; color: #252525;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></span>
<span style="background-color: white; color: #252525;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></span>
<span style="background-color: white; color: #252525;"><span style="font-family: inherit;"> Azi pot să zic cu mâna pe inimă că fac ce-mi place. Citesc ce-mi place, studiez ce-mi place, ascult ce-mi place și mă plimb pe unde-mi place. Fac cumva să nu treacă nicio lună fără vreun concert. The Dire Straits Experience, Gregorian, Katatonia, Pain of Salvation, Ihsahn, Solstafir- au fost realizările anului. Dintre ai noștri, m-am simțit ca acasă lângă Travka, pe care de-abia anul ăsta i-am văzut pentru prima oară live, și lângă Coma, într-o sufragerie pe Cuza Vodă 92, la Grolsch Residence. Știu că mulți spun că nicăieri nu-i ca acasă, dar eu zic că peste tot e ca acasă, atunci când a<i>casă </i>e o stare de spirit, nu un loc. Iar pe mine muzica mă duce acolo unde sufletul meu e la fel mereu și dacă nici acolo nu-i acasă, înseamnă că-s condamnată să rătăcesc veșnic, din digresiune-n digresiune, în căutarea sensului pierdut.</span></span>Rheeahttp://www.blogger.com/profile/07923055752656964543noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3170450332743064218.post-58955899407076238382016-10-25T12:46:00.000-07:002016-10-25T13:32:45.979-07:00«Cimitirul»- cartea unei deGenerații Trăim vremuri tulburi.<br />
În aceste vremuri tulburi, nu judecăm doar cărțile după copertă, ci și oamenii după aparențe.<br />
Trăim un deja-vu perpetuu. Am mai văzut asta, am mai simțit asta, am mai crezut asta. Nu dăm nimănui o șansă, că știm noi dinainte că n-o să iasă bine. Spontaneitatea noastră rezidă într-un meniu diferit la restaurantul unde ne-am obișnuit să comandăm același fel de mâncare.<br />
Suntem excentrici când privim oamenii în ochi, în loc să ne holbăm într-un ecran între stațiile de metrou. Nu-i de mirare că trebuie să vină unu' să ne scrie pe ziduri <i>regarde le ciel</i> și <i>Nu te mai preocupa, ești frumoasă azi</i> ca să devină influencer, trend setter sau mai știu eu ce. La începuturile modernității noastre, funcționam pe bază de aforisme. Care erau chintesența unei înțelepciuni stratificate de-a lungul unor secole întregi. Scurte, cuprinzătoare, amare sau caustice. Azi funcționăm pe bază de citate motivaționale. Chintesența degenerării.<br />
Da, paradoxul ăsta a mai fost formulat. Cu cât se dărâmă mai multe ziduri fizice, altfel insurmontabile și inconturnabile, cu atât ne baricadăm mai adânc în spatele unor aparențe, al unor clișee, al unor fantezii. Și ne pierdem. Atât de grup, cât și de noi.<br />
Apropo de judecat cărți după copertă sau titlu, noi știm ce trebuie și ce NU trebuie să citim. Am auzit noi, au auzit alții care le-au spus unora, care le-au spus ălora care i-au transmis ăluia care ți-a zis ție: <b>Nu citi „X”, e o mizerie.</b> Și uite de ce nu-i bine să asculți os ursă de mâna a zecea care-ți recomandă să faci sau să NU faci o anumită chestie:<br />
<br />
<i>Nu alege nimeni în locul tău. Nu judecă nimeni în locul tău. În ultimă instanță, nu trăiește nimeni în locul tău.</i><br />
<i><br /></i>
<i> </i>Probabil că e la fel de periculos și în cazul cărților, cum e și în cazul oamenilor. Știi că trebuie să te ții departe de anumite cărți, dar nu știi sigur de ce. Și rămâi pasiv în fața unor valuri de senzații care ar putea să te ia cu asalt și să te aducă la viață. Să te scoată din lâncezeală și să te facă să gândești. N-ar fi păcat să ratezi șansa asta? Cine știe câte cărți am ratat sau o să ratăm din cauza excesului de hipsterime, de comoditate, de zel, de pudibonderie sau mai știu eu ce?<br />
<br />
<br />
Asta era să fac și eu cu <i style="font-weight: bold;">Cimitirul</i> lui Teleșpan. Inițial mi l-a recomandat cineva cu toată căldura, doar că-i cam puneam la îndoială gusturile. L-am cumpărat, să văd ce-i de capul lui și l-am închis după prima „pulă” care mi-a răsărit, timid, în cale. Pentru mine, vulgaritatea nu-i literatură. Case closed. Mi-am luat <i style="font-weight: bold;">Frumoșii învinși </i>ai lui Cohen, sperând ca literatura să-i fie la fel de fermecătoare precum muzica. Doamne, cât m-am înșelat... Pula intra în prima pagină și ieșea prin ultima. Nu prea boem, totuși. Doar porcos. Fără vreo estetică aparte. Doar de dragul anatomiei. O anatomie în care coloana „operei” a fost pur și simplu înlocuită... de un falus. Să nu-l omitem pe Dali, perversul genial amator de vânturi „aducătoare de schimbare” și de contemplarea propriilor fecale, activitate redată pe larg în <i style="font-weight: bold;">Jurnalul unui geniu</i>. Dar să nu uităm o chestie: oamenilor geniali li se iartă multe pentru că-s geniali. Tentativele artistice cu pretenții de geniu n-au, în schimb, nicio scuză. În cazul lor, limbajul argotic nu ascunde nicio nuanță subtilă, ci acoperă, fie-mi iertată exprimarea, căcatul cu poleială pretențioasă.<br />
<br />
<br />
Premiul Nobel pentru literatură, Alice Munro. Copertă colorată, idilică, feerică. <i style="font-weight: bold;">Prea multă fericire.</i> Titlu sugestiv, titlu onorific care s-o recomande, copertă frumoasă... Succes garantat. Apoi am deschis-o. Nicio pulă, într-adevăr. Dar nici intrigă. Sau punct culminant. Sau deznodământ. Sau ceva, orice. O zeamă lungă și insipidă care n-ar ține de foame nici spiritelor celor mai odihnite...<br />
Mai era <i style="font-weight: bold;">Cucul și pupăza</i>, a lui Will Self. Mai erau multe. Multe chestii teribiliste care compensează lipsa de substanță cu încălcarea inovatoare a tuturor canoanelor artistice. Mergând pe premisa că tot ce nu era artă acum 100 de ani, azi e vârf de lance. Nu contest, poate fi un vârf. Însă în niciun caz de lance.<br />
<br />
<br />
Așa și cu <i style="font-weight: bold;">Cimitirul.</i> Ce carte poate să fie aia care se afișează cu organul pe firmament?<br />
Una foarte bună, îndrăznesc să spun.<br />
I-am împrumutat-o unui prieten, că auzisem că i s-ar potrivi mănuși și că s-ar regăsi în ea. Doar că el n-are timp de pierdut cu cărți. Ori click bait-uri, ori nimic. Așa că m-am dus la el să-mi recuperez cartea. O cumpărasem de la un anticariat și avea autograful autorului. În dedicație scria <i>Citește până mori. Și după. </i>Chestie care m-a făcut să revin asupra deciziei și să-i dau totuși o șansă. Mi-a plăcut prea mult sfatul autorului. La fel și motto-ul informal. Pe prima pagină era scris un link care te trimitea la Florence and the Machine. <i>Shake it out.</i> Melodie care se-ntâmplă să-mi cam placă. Odată creată legătura asta, am profitat de asemenea și de ora ingrată, la care nu se mai posta nimic pe facebook, și de autobuzul gol ca să mă apuc să o citesc în drum spre casă.<br />
<br />
<br />
În primă instanță, am ratat stația la care trebuia să cobor. În dimineața următoare mi s-a răcit cafeaua în cană până să-mi ridic ochii din carte. În zilele care au urmat, am aflat că pot citi și 2-3 pagini între 2 stații apropiate de metrou. N-a trecut nici măcar o săptămână și a trebuit să mă despart de ea. În ciuda faptului că am cursuri și un internship, lecturi pentru seminar, treburi casnice și drumuri de făcut, în scurtele răgazuri dintre toate astea am apucat să dau gata o carte care m-a făcut să trăiesc în și prin ea.<br />
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgZ7CgcG9ZYAQt2siA6ig4vFfGj9xVIQYe5-ct8doioeMG3JQQ6Fsk5a-IKVyKL0-IZppKfuRrO7gFQF_-wDQdhkj3hAKic8ih9n4wDyj52aq8NyJHWIYWf24T-Kc5O-c49gvmmjyVQQrxV/s1600/14877220_1371379519568688_1833542532_n.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgZ7CgcG9ZYAQt2siA6ig4vFfGj9xVIQYe5-ct8doioeMG3JQQ6Fsk5a-IKVyKL0-IZppKfuRrO7gFQF_-wDQdhkj3hAKic8ih9n4wDyj52aq8NyJHWIYWf24T-Kc5O-c49gvmmjyVQQrxV/s400/14877220_1371379519568688_1833542532_n.jpg" width="225" /></a> Am scăpat de orice resentiment. Am vorbit sincer și deschis cu Adrian și mi-am calmat insistentele crize existențiale. Un băiat cu mult mai multe probleme decât mine s-a detașat de tot și s-a erijat în comentator simplu și subiectiv al vieții ăsteia mizerabile. Și tocmai subiectivitatea asta mi l-a apropiat și mi-a băgat în cap idei și stări în fața cărora mă închisesem cu ani în urmă. Că tot vorbeam la început de aforisme- cartea asta-i un aforism mai lung. O înșiruire de aforisme moderne, la capătul căreia nimeni nu scapă nefutut. De viață, gânduri, așteptări nerealiste, presiuni autoinduse sau de boli. Și totuși transpare o undă puternică de optimism din tot acest <i>gang bang</i> emoțional.<br />
Unde mai pui că personajul principal mai e și homosexual???<br />
Pe fondul controverselor recente, mi-aș asuma câteva riscuri doar ca să le bag pe gât celor de la Coaliția pentru familie cartea asta. Să se crucească, să încrucișeze brațele a refuz categoric, răsfoind-o cu dezgust până când se vor adânci în densitatea narațiunii până când se vor identifica cu personajele și cu tribulațiile lor, ajungând în ultimă instanță să uite ceea ce e esențial pentru ei: e o carte despre un homosexual.<br />
Nu.<br />
E o carte despre un om.<br />
E o carte despre noi.<br />
Cei care judecăm dorind să nu fim judecați înapoi.<br />
E o carte despre muzică, legături de suflet, probleme de conștiință și locul lui Dumnezeu într-o lume care L-a uitat. Despre destin, visuri și părțile bune ale eșecurilor.<br />
O carte-n care omul se împacă cu destinul, fără să-și accepte soarta așa, pur și simplu, ci călătorind introspectiv în zone nesondate ale mentalului colectiv. Construind și deconstruind stereotipuri până când nu mai rămâne nimic din lumea pe care o știm.<br />
E o carte despre viață.<br />
Probabil Florin Dobre, „figură publică” susținătoare a Coaliției pentru familie, o citește, <i>super dandy relaxat, </i>în pauzele dintre istovitorul traseu între podiumuri/prezentări de modă și filmări pentru clipuri de propagandă ultraconservatoare și mult prea tradiționalistă. De fapt sunt sigură de asta.<br />
<br />
<br />
Aș insista mai mult pe impactul pe care l-a avut cartea asta asupra mea, dar n-am s-o fac, pentru că mi-am pierdut cuvintele la un moment dat, când aveam nevoie disperată de o carte ca asta și n-am găsit-o sau am refuzat-o. N-am ce să zic mai mult decât a spus Teleșpan cu asta.<br />
Are dreptate, puteai s-o scrii și tu. Doar că n-ai vrut. Sau n-ai fost suficient de motivat s-o faci.<br />
Îi scuz tot limbajul licențios pentru că are substanță. Și câți dintre noi putem să afirmăm cu mâna pe inimă că mai avem așa ceva? Îi iert teribilismul care nu face altceva decât să întărească o lecție pe care nu ți-a predat-o nimeni. Poate nici părinții. Trec cu vederea tot ce-ar fi, în alte circumstanțe, contrar principiilor mele fiindcă el nu-i unul din<br />
<br />
<b><i> cretinii ăia care nu mi-au citit niciodată o poveste și care m-au învățat că fără dragoste se poate trăi, dar fără bani nu.</i></b><br />
<b><i><br /></i></b>
<b><i><br /></i></b>
<i style="font-weight: bold;"> </i>De azi nu mă mai păcălește nicio copertă.<br />
<br />
<br />Rheeahttp://www.blogger.com/profile/07923055752656964543noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-3170450332743064218.post-75242945331442006702016-09-26T06:31:00.000-07:002016-09-26T06:31:05.026-07:00Vara în care am dat de mine Cred că putem conveni cu toții că cel mai important în viață e să te găsești pe tine. Restul decurge din asta. Dezrădăcinarea e una din cele mai grele încercări la care poate fi supus omul. Dacă până să plec de acasă și să mă mut în București, mă refeream la schimbarea asta ca la <i>visul american </i>al unui tânăr „din provincie”, după primul an de facultate pot să conchid că e așa și totuși nu prea. Mai solicitant decât schimbarea propriu-zisă de mediu și de strategii este procesul ăsta de autocunoaștere accelerat brusc și artificial. Când te rupi de toate elementele cu care te-ai identificat la un moment dat, schimbarea asta de paradigmă se traduce într-un conflict interior greu de imaginat și de gestionat, care, în cele din urmă, rezultă în depresie și schimbări nu foarte fericite de dispoziție.<br />
<br />
Și ce strigă <i>autocunoaștere</i> mai sugestiv ca o vară de hipstereală?<br />
<br />
În săptămânile în care n-am fost plecată nicăieri, am încercat să fiu cât mai boemă. Probabil pentru ultima oară în această tinerețe. Asta implică trezit la ore nerezonabile, citit de toate și nimic, ruptură de grupul de prieteni și înot împotriva curentului de amorul artei. Conversații lipsite de substanță cu interlocutorul meu preferat- alter ego-ul de serviciu- și nopți albe dedicate luptelor lăuntrice fără nicio cauză. Pentru că, odată ce am redus stresul până la limita de avarie, m-am cufundat într-o atât de dulce apatie, încât am cam uitat să mai funcționez corect sau să-mi mai pun probleme existențiale.<br />
<br />
În schimb, când am decis să ies din casă, am fost total aleatorie.<br />
<br />
La școala de vară despre fenomenul Pitești, organizată de <a href="https://www.facebook.com/Istorie.Contemporana/?fref=ts" target="_blank">Centrul de Studii în Istorie Contemporană</a>, am făcut un voiaj spiritual într-o lume despre care doar citisem până atunci. În lumea în care voi intra (dacă voi intra...), contextualizarea e importantă, iar eu am ajuns într-un loc atât de încărcat de istorie, încât ar fi putut să se prăbușească în orice moment, îngropând tot ce alegem să uităm. Dacă ochii care nu se văd, se uită, atunci ochii care se închid într-o cine știe ce înțelegere tacită condamnă la uitare. Dar oamenii faini pe care i-am întâlnit acolo, atât printre organizatori, cât și printre participanți, luptă cu uitarea și ne aduc aminte că pentru a ne cunoaște, e important să nu (ne) negăm.<br />
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjY58LecVh1sFc-ogUC-a_ctiWDl2kEHMfl05z3bLlI_at9TGf9SuveXqAFql7Czcq9WFvkV41Xoyq3_9arFApLKJzz4MPKgYolxg4W8yHn4BS-cQ9PqehQN9XpO9d1vFW5Zk2hSFCiNHhd/s1600/wwwww.png" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjY58LecVh1sFc-ogUC-a_ctiWDl2kEHMfl05z3bLlI_at9TGf9SuveXqAFql7Czcq9WFvkV41Xoyq3_9arFApLKJzz4MPKgYolxg4W8yHn4BS-cQ9PqehQN9XpO9d1vFW5Zk2hSFCiNHhd/s400/wwwww.png" width="266" /></a></div>
Am continuat la foc automat cu o escapadă în <i>orașul cu 1000 de ochi</i>, în care am învățat să iubesc muzica. De la 14 ani merg la <a href="https://www.facebook.com/ARTmania.Festival/?fref=ts" target="_blank">ARTmania</a>, un festival al cărui profil nu-l pot defini cu exactitate. Când am început să merg acolo, era mai mult de symphonic și power metal. Dar mai prinzi și jazz, alternative și dark wave, sau black metal și progressive metal, ca anul ăsta. A fost o ediție aniversară, cu intrare liberă. Așa că mi-am luat alter ego-ul la plimbare și, fără niciun alt companion, am revenit la Sibiu după vreo 2 ani de absență, ca să-l regăsesc la fel de curat, de primitor și de liniștit ca-n anii precedenți, în ciuda armatei de rockeri pe care o atrage în fiecare vară. Nu pot să zic că experiența a avut cine știe ce gust trăită de una singură, î<br />
nsă am mai adăugat în repertoriul de înjurături câteva expresii neaoșe, venite de la creativii noștri ardeleni. Măcar atât. Cică n-aș fi avizată să-mi dau cu părerea în legătură cu concertele, cel puțin asta opinează prietenul meu înnebunit după prog, care mi s-a alăturat în ultima zi de concerte ca să-i vadă pe cei de la Pain of Salvation. Și care mi-a pus eticheta de hipsteriță pentru că merg la concerte din cele mai diverse, fără să-mi fi format vreo preferință pentru un gen anume. Aș fi vrut să-l contrazic, dar polemicile în jurul muzicii și al politicii nu ies niciodată bine.<br />
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiUbQY_iPkF8R3PVtQKPfyuxdtGnSJCVbaPkr3YBgAAHt-84pRLHvVeuxqSeAjrBMF6Dc2sHC5XhPpDa0hs-p_yWuC9J6IQ6t3OakXs4gCZ52l05H-i4bevK6y6Q6T0Qr1qLhCHoCcLwy7o/s1600/14446431_1339057319467575_1598570400_o.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="205" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiUbQY_iPkF8R3PVtQKPfyuxdtGnSJCVbaPkr3YBgAAHt-84pRLHvVeuxqSeAjrBMF6Dc2sHC5XhPpDa0hs-p_yWuC9J6IQ6t3OakXs4gCZ52l05H-i4bevK6y6Q6T0Qr1qLhCHoCcLwy7o/s320/14446431_1339057319467575_1598570400_o.jpg" width="320" /></a> Ca să-i întăresc spusele, am mers către a doua destinație de pe bucket list-ul de vara asta și am făcut voluntariat la <a href="https://www.facebook.com/UntoldFestival/?fref=ts" target="_blank">Untold</a>, aventurându-mă alături de miile de <i>tineri frumoși și sclavi</i> în acest microcosmos creat de masoni pentru a ne distrage atenția de la ceea ce este cu adevărat important. Ca să-i citez pe băieții de la Toulouse Lautrec, lumea chiar e un sat de vacanță. Lumea de acolo, cel puțin. Am reușit să înțeleg exodul bucureștenilor în partea aceea a țării și de ce cam toate categoriile sociale își găsesc o reprezentare acolo. Pentru că, deși sunt destul de rockeriță de fel, mi-a plăcut să fiu acolo. Și am fost profund recunoscătoare pentru faptul că nu s-a văzut că n-am ce căuta acolo și că nu s-a simțit contrastul cu persoanele <i>cool</i>, care se simțeau mai în elementul lor decât aș fi putut s-o fac eu. M-am liniștit când am văzut foarte mulți oameni de vârsta a doua care se distrau mult mai bine ca mine, chiar dacă, de la balconul prezidențial, de unde-mi îndeplineam zeloasă sarcinile de voluntar, n-am reușit să-l văd pe Boc ținându-și nevasta deasupra mulțimii. Oamenii sunt, într-adevăr, altfel, locurile-s altfel, deci, în mod implicit, și atmosfera-i altfel. Am dormit câte 4 ore pe noapte, am făcut pe bodyguard-ul supărat la setul lui Armin și pe ghidul într-un oraș pe care-l vedeam pentru prima oară. Am băut cafeluța poporului și <i>sex on the tundra</i> în <a href="https://www.facebook.com/the.soviet.pub/?fref=ts" target="_blank">cel mai mișto bar în care am intrat vreodată</a> și am privit lumea de sus, de pe Cetățuie, la 3 a.m., după care am mâncat mult prea mulți burgeri cu colegii de departament de la voluntariat. Însă, mai presus de toate, am cunoscut niște oameni extraordinari, care m-au făcut, pentru prima oară, să mă simt ca acasă într-un loc străin. Mi-am găsit locul și oamenii de suflet.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgo-ZFYAkIxZA0wzZwtEgFSYJFUgY5D1VebbOnMEBizbyjsE45_WmPOjLDqjI1FEiXMr7aHdzeXsTUybfH9frFJf2rEAGInL11sUfENvqih0Wlv1R-I5NHW4ChcHKOnuhg4n0CqnTBVogL8/s1600/14454002_1339053379467969_623551210_o.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="225" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgo-ZFYAkIxZA0wzZwtEgFSYJFUgY5D1VebbOnMEBizbyjsE45_WmPOjLDqjI1FEiXMr7aHdzeXsTUybfH9frFJf2rEAGInL11sUfENvqih0Wlv1R-I5NHW4ChcHKOnuhg4n0CqnTBVogL8/s400/14454002_1339053379467969_623551210_o.jpg" width="400" /></a></div>
Ultima oprire am făcut-o zilele astea, în Vamă, patria celor fără patrie. Voiam demult să ajung <i>Acolo.</i> Chiar dacă vara s-a cam terminat și s-a cam dus culoarea din obrajii stațiunii, am reușit ceea ce mi-am propus. Încercam să suprapun peste locurile părăsite ca după retragerea hoardelor barbare pozele alea pline de strălucire, de ciudățenii și de farmec pe care le-am tot văzut pe internet de-a lungul timpului. Și am realizat cam cât de limitată mi-e imaginația. Trebuie să revin la anul, în plin sezon, ca să văd cam cum se întâmplă magia. Măcar am reușit să-mi închei apoteotic incursiunea în sinele meu confuz, pe o plajă pustie și fără gânduri mai mari decât mine.<br />
<br />
<br />
Privind în perspectivă, înapoi în vara asta de tatonare spirituală, înțeleg că o călătorie pe sezon ține depresia departe și face rutina mai suportabilă. N-am aflat prea multe despre mine, decât că nu-mi place Jagermeister-ul și că probabil menirea mea e să studiez comunismul, având în vedere că toate cărțile care mi-au picat în mână vara asta aveau, măcar tangențial, legătură cu el. Dar știu sigur că acum sunt mult mai determinată să-mi fac treaba. Pentru că prevăd, într-un viitor mai mult sau mai puțin îndepărtat, o călătorie până la Donuteria de pe Memorandumului și întâlniri cu oamenii mei preferați. Și pentru că am irosit cu succes 3 luni din viață încărcându-mi bateriile și dezvoltându-mi<br />
un mecanism de apărare împotriva mizeriilor cotidiene. Tot răul spre bine. Și toate biletele de tren la mine.<br />
<br />
<br />
<br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjzgTrrKGmq2aAtg1DPYlvpX8esfAshfknQE3l61slWZ7QhSrDxCJ6-HFkTN4vLJGiSMDcORmO-Bilc0W4_2O00w8p-fWZ67w1KVK_RHpZAetU4NTIK5APQnvOCbglgWo5iepCYutWX1EDx/s1600/14466862_1339046249468682_1561003346_o.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="360" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjzgTrrKGmq2aAtg1DPYlvpX8esfAshfknQE3l61slWZ7QhSrDxCJ6-HFkTN4vLJGiSMDcORmO-Bilc0W4_2O00w8p-fWZ67w1KVK_RHpZAetU4NTIK5APQnvOCbglgWo5iepCYutWX1EDx/s640/14466862_1339046249468682_1561003346_o.jpg" width="640" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span style="font-size: large;">Și de-ar fi să trag o concluzie, cam asta ar fi.</span></td></tr>
</tbody></table>
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />Rheeahttp://www.blogger.com/profile/07923055752656964543noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3170450332743064218.post-33628633624535805312016-07-08T12:21:00.002-07:002016-07-08T12:43:09.741-07:00Cronici la cald: „Cimitirul din Praga”, de Umberto Eco Prin clasa a XI-a, profesoara de română ne-a dat la un moment dat de ales între „Scrisorile persane” ale lui Montesquieu și „Numele trandafirului”, de Umberto Eco. Nu prea înțelegeam de ce trebuie să ne abatem de la programă, având în vedere că nouă ne trebuie la bac literatură românească. Pe atunci nu prea aveam prea multe de împărțit cu literatura, deși îmi mersese vorba că aș fi o fată citită, cu talent literar. Venit din neant. În niciun caz cultivat, cizelat. E o lege nescrisă care spune că cei care au talent într-un domeniu anume nu trebuie să se uite în urmă, ci să privească înainte cu dârzenie și să-și facă treaba pri ei înșiși, nealterați de vreo sursă externă de inspirație. În fine. L-am ales pe Umberto Eco, știam eu că Montesquieu scrisese cu mult timp înainte și că ceea ce are mai mult de 100 de ani vechime se-nțelege greu, că de!, decalajul între generații. Între multe generații. În plus, îmi suna tare romantic numele ăsta al trandafirului și am mers pe mâna lui. Și nu mi-a plăcut. Nu mă așteptam să mă arunce acțiunea pe la 1300, într-o mănăstire italiană. Dar, ca să-i dau cezarului ce-i al cezarului, trebuie să recunosc că atmosfera era redată corespunzător. M-am prins că a fost ceva de muncă. Și poate nu- o idee rea să faci un roman polițist cu călugări. E cel puțin inedit. Dar era prea doct pentru mine și nici măcar nu-mi plac romanele polițiste.<br />
<br />
<br />
Însă atunci când am intrat în librărie să mai caut ceva beletristică, mi-au sărit ochii pe un titlu cel puțin interesant- „Cimitirul din Praga”. <i>You Had my attention. Now you have my curiosity.</i> Am zis să mai dau o șansă autorului și să nu judec o carte după o alta. N-am avut ce regreta. Din păcate, m-am trezit să încep lectura într-o perioadă în care n-aveam timp să resfoiesc cărți decât la micul dejun. Din fericire, am împărțit lectura-n două, am luat eu jumate și jumătate mi-am lăsat...mie și așa am dat gata pe nesimțite partea mai <i>tehnică, </i>păstrând ce-i mai bun pentru o perioadă în care timpul a devenit mai răbdător.<br />
<br />
<br />
<br />
<table cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="float: right; margin-left: 1em; text-align: right;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhVKh3NvUQDEOFv3FDZ32Tkoe23x6vdSQd82k9OFubVOO3e5IEu6wepTwR5VayOKulbACKPG_4Y6fUqF-ZZ-5bG0xCyWxwYffpp4ywKU5mqTJQGImt9XMRzTWnwjUucBqV2n_QPKau_EH1y/s1600/les-mysteres-de-la-franc-maconnerie.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; margin-bottom: 1em; margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhVKh3NvUQDEOFv3FDZ32Tkoe23x6vdSQd82k9OFubVOO3e5IEu6wepTwR5VayOKulbACKPG_4Y6fUqF-ZZ-5bG0xCyWxwYffpp4ywKU5mqTJQGImt9XMRzTWnwjUucBqV2n_QPKau_EH1y/s400/les-mysteres-de-la-franc-maconnerie.jpg" width="292" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Leo Taxil, mâna dreaptă a lui Simonini,<br />
a existat cu adevărat și a și publicat<br />
elucubrații cu duiumul.<br />
BONUS:<br />
Cartea vine însoțită de o mulțime de <br />
imagini originale și de gravuri, venite în sprijinul<br />
încercării autorului de a evoca atmosfera epocii. <br />
Sau poate au fost puse acolo pentru<br />
cei care se plâng mereu că nu-s și poze<br />
printre sutele astea de pagini...</td></tr>
</tbody></table>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"> Știți
cum tot ce e neclar, ermetic sau pur și simplu greu de înțeles a fost pus, de-a
lungul istoriei, pe seama zeilor, Diavolului, vrăjitoarelor...? Ultima
găselniță sunt masonii. Penultima... evreii. Era o vreme când tot ce putea
merge prost avea în spate câțiva evrei.
Și, după cum se spune și-n carte, „oamenii nu fac niciodată răul atât de
complet și cu atâta entuziasm ca atunci când îl fac din convingere religioasă”,
așa că trebuia un țap ispășitor, bine mistificat și demonizat, ca să-i întărâte
pe cei încă împovărați de jugul dogmatismului. Iar evreii au fost urâți încă de
la începuturile modernității, fără temei și cu patos, din obișnuință și prin
tradiție. Alteritatea trebuie combătută cu orice preț și cu toate mijloacele. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"> Dacă
Funar spunea la un moment dat că asta-i lucrătură evreiască... „Cimitirul din
Praga” e curată lucrătură evreiască. Sau o lucrătură făcută ca să-i sape pe
evrei, acest poopr nomad, „dușman de clasă” prin excelență, încă dinaintea
inventării noțiunii de „clasă” sau de „luptă de clasă”. Prins în mijlocul unei
complexe țesături de intrigi, în povești cu servicii secrete rusești ,
franțuzești și prusace, cu spionaj și contraspionaj, căpitanul Simonini, fost
combatant în armata lui Garibaldi, din epoca Risorgimento, își pierde mințile
la bătrânețe, după atâtea zguduiri intrinseci și extrinseci. Îndemnat de nimeni
altul decât de tânărul Freud să țină un jurnal, ca să prindă firul memoriei și
să iasă din labirintul uitării smintite, bătrânul Simonini se dedublează,
certându-se cu personalitatea lui de rezervă- abatele Dalla Piccola-, care-i
suplinește lacunele. Când Simonini leșină, Dalla Piccola se întrupează și preia
nobila misiune.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">
Maestru caligraf, dar și neîntrecut povestitor, Simonini se schimbă cu
totul atunci când devine Dalla Piccola, până și scrisul fiind altul. În ediția
de la Polirom, acest dialog-monolog schizofrenic este redat prin caractere diferite, în ton cu
<i>switch</i>-urile de personalitate ale
protagonistului. După o viață de uneltiri și de găselnițe care mai de care mai
năstrușnice, Simonini nici măcar nu mai știe cine e sau ce rost are el în toată
afacerea asta. Știe doar că și-a îndeplinit, machiavelic, misiunea: guvernul
avea nevoie de explicații plauzibile pentru erorile sale, iar el a falsificat
documente și a inventat cimitirul din Praga, epicentrul uneltirilor evreiești.
Atât și nimic mai mult.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"> În
imaginarul romanului, delirurile fantasmagorice ale lui Simonini și ale
acoliților săi pun baza antisemitismului de duzină, numai bun de propagat în
rândul oamenilor nepregătiți, fără cultură. Poveștile strânse de ei se vor
transforma în... <i>Protocoalele
Înțelepților Sionului</i>, despre care se bate monedă mult mai pe larg în
„Problema Spinoza”, a lui Irvin Yalom, care ar putea foarte bine să-i fie
continuare. Simonini anticipează până și soluția finală, încă de la mijlocul
veacului al XIX-lea.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"> Ca-n
romanele lui Dumas, acțiunea e vie, iar numele- multe, prea multe, de mă mir
cum de autorul nu s-a-ncurcat în ele. Au ceva în comun nume mari, însă separate
de context și de istorie precum Garibaldi, Cavour, Crispi, Emile Zola, Hugo,
Freud...? Uite că au. Însă ei sunt doar figuranți într-un roman în care
personaje la fel de reale, însă mai puțin cunoscute, se joacă după cum vor ei
cu istoria, ticluind povești și documente în sprijinul celor care plăteau mai
mult sau care reprezentau o amenințare mai mare. Când lumea încă nu se rupsese
de preoți, iar republica nu era încă cea mai populară formă de guvernământ,
magia și liturghiile negre, ritualurile satanice și alte minunății din aceeași
arie încă fascinau opinia publică și puteau rezista ca explicații ale unor
fenomene sau ca paravan în spatele căruia istoria putea fi scrisă departe de
privirile inoportune ale vulgului. Unii s-ar mai lăsa păcăliți și astăzi de
asemenea fenomene. Și, mergând pe premisa <i>că
dacă n-ar fi, nu s-ar povesti,</i> ar putea cădea pradă capcanei stilului <i>incredibil de credibil</i> al autorului,
care redă cu o mare artă atmosfera unui secol nu atât de îndepărtat, totuși
străin. Cartea e o cale de mijloc deosebită: un Dumas mai accesibil, un Dan Brown mai erudit, fie-mi iertate blasfemiile.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<br />
Poate o să-i dau copilului meu, când va fi trecut de vârsta celor <i>1001 de nopți</i>, „Cimitirul din Praga”, ca să nu capete o aversiune față de literatură, ca mine. Nici el n-o să știe istorie când o să o citească, la fel ca mine, când mi se dădeau „Cei trei muschetari”, „Regina Margot”, „Mizerabilii”, „Cuore” și altele asemenea. Contează să-i lase impresia aia durabilă care să-l facă să revină în bibliotecă, în căutarea unor altfel de s<i>enzații tari</i>. Contează să-i stârnească interesul și să facă să se nască pasiunile. Ceea ce, repet pentru a mia oară, n-a fost cazul la mine. Iar dacă-n modă, ce-i vintage nu e niciodată <i>out of fashion</i>, poate și-n literatură ar trebui câteodată să ne mai întoarcem la origini, să facem o <span style="font-family: inherit;"><span style="background-color: white; font-style: italic; line-height: 18.2px;">mise</span><span style="background-color: white; font-style: italic; line-height: 18.2px;"> à </span><span style="background-color: white; line-height: 18.2px;"><i>jour</i> a tehnicilor și a modelelor premergătoare. Să mai reciclăm <i>bestseller</i>-uri din vremuri apuse și să le punem pe muzica zilelor noastre. Să mai salvăm un colț de cultură, să mai salvăm ce se mai poate din noi înșine.</span></span>Rheeahttp://www.blogger.com/profile/07923055752656964543noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-3170450332743064218.post-60256829558833775592016-05-06T07:25:00.000-07:002016-05-09T05:44:41.616-07:00Cronici la cald: Acoustic ”All” Stars, în Fire Club, sau ”Cel mai frumos loc de pe pământ” N-am mereu timp pentru ceea ce-mi face plăcere. Am sufletul împărțit între o mulțime de evenimente la care mi-aș dori să particip, cărți pe care mi-aș dori să le citesc cât mai repede, dar pe care sfârșesc prin a le stivui frumos pe rafturi, și proiecte pe care le las mereu, în ciuda sufletului cocoșat de povara vinovăției, pe ultima sută de metri. Mi-ar plăcea să scriu măcar câte un paragraf despre lucrurile care mă mai scot din apele-n care mă scald de obicei și pentru care încă fac față cu brio așa-ziselor responsabilități. Astăzi însă țin neapărat să-mi fac timp ca să dau mai departe câteva gânduri despre una din cele mai mari ”mici plăceri” ale mele: concertele.<br />
Inițial mi-am dorit să plec la facultate în Franța. Am rămas aici atât pentru că ar fi fost o ruptură prea bruscă și prea greu de gestionat, cât și pentru că nu apucasem încă să îmi văd toate trupele românești în concert. Ca orice provincial, am așteptat cu nerăbdare ziua în care aveam să ajung la capitală, aproape scrijelind pe perete un fel de numărătoare inversă până la fatidica zi a eliberării din cușca prea strâmtă a micului oraș în care am crescut. După un semestru de facultate, am reușit să intru-n pielea personajului și să mă încadrez aproape perfect în tipologia ”însetatului de cultură” (formală sau mai puțin formală, oficială sau cu tente underground). Așteptarea a luat sfârșit. Acum pot fi eu însămi, printre cei ca mine.<br />
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgdfb0znbPNVYsRxTSKqJPs1wdWg7afk064zpOZAUOWyT9d5bqgZjy31ATQAfrs6xy4hraO6FEBmEeC3-UJlmTkX1NN7Spt4Kb6gwbSTgzLQ8ht4bBgMoBMyTnmez_MemZfWbOfEgzdO0_D/s1600/13113167_1205148926191749_1331376845_o.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgdfb0znbPNVYsRxTSKqJPs1wdWg7afk064zpOZAUOWyT9d5bqgZjy31ATQAfrs6xy4hraO6FEBmEeC3-UJlmTkX1NN7Spt4Kb6gwbSTgzLQ8ht4bBgMoBMyTnmez_MemZfWbOfEgzdO0_D/s400/13113167_1205148926191749_1331376845_o.jpg" width="322" /></a> În Fire Club s-a organizat ieri un concert care a marcat 6 luni de la tragedia din Colectiv. Intrarea a fost liberă, a rămas la latitudinea fiecăruia dacă donează sau nu ceva în urnele fundației Estuar. Discret și frumos. Pe scenă au urcat, în ordine, <b>Breathlast, Days of Confusion, Pistol cu capse, E.M.I.L. </b>și <b>Coma</b>, să ne încânte cu variantele acustice ale unora dintre cele mai cunoscute piese ale lor. Nu o să descriu calitatea show-lui sau prestația artiștilor, pentru că renumele lor pe scena alternative românească și-au spus demult cuvântul, ci o să mă opresc un moment asupra atmosferei. Nu am reușit să mai ajung până acum la un concert pentru cei din Colectiv, așa că m-a impresionat teribil solidaritatea. Trupele care au adresat pe rând cuvinte pentru cei pe care îi cunosc și care au avut de suferit de pe urma incidentului. Cei răniți în Colectiv, cu zâmbete largi pe fețe, avangarda iubitorilor de rock, întărind primele rânduri ale mulțimii strânse în curtea clubului, în fața unei scene mici, unde oamenii care urcau nu erau decât portavocile cetei de ”rezistenți”. Familiile și prietenii celor ce au urcat pe scenă, veniți să îi susțină. Căldura care se degaja din gesturi, voci, priviri. N-aveai cum să nu te simți copleșit. Am empatizat cu cei care au trecut prin nefericitul eveniment încă din primul moment, însă peisajul din curtea clubului Fire m-a lăsat fără cuvinte. Am rămas mută de admirație. Am savurat fiecare melodie și m-am bucurat să văd cum își revin, cum se refac oamenii. M-am bucurat că n-am uitat, noi toți. Că am făcut parte din ceva ”mai mare decât noi”, dintr-un ocean de oameni dinspre care se revărsau val după val de emoții. Deși nu-mi cunoșteam decât grupulețul cu care am venit, m-am simțit parte dintr-o familie unită de o legătură indisolubilă. Dragoste pentru frumos, respect, empatie, solidaritate, energie.<br />
Gândurile nu-mi dau niciodată pace, ceea ce-i o povară și o binecuvântare, în egală măsură. Însă tac ca prin farmec la primele acorduri de chitară, fie ea acustică sau electrică. Prinsă în marea asta de oameni, nu mai contează unde-mi fuge mintea în restul timpului. În acel moment, sunt acolo, împreună cu toți ceilalți. Am un loc al meu, unde să fug atunci când cade pe mine molozul și balastul tuturor grijilor. Sunt o parte dintr-un întreg, nu dintr-o mulțime. Un întreg care nu va rupe rândurile la prima strigare și care va face întotdeauna diferența.<br />
În astfel de momente, mă bucur că am rămas aici. Mă bucur că sunt cine sunt și că vin de unde vin. Și asta compensează pentru toate momentele în care mă simt răvășită, nedreptățită, singură sau neînțeleasă.<br />
N-o să apuc mereu să împărtășesc experiențele care mi-au bucurat și îmbogățit sufletul, dar despre asta am ținut să scriu, pentru că rock-ul, metal-ul, au contribuit în cea mai mare măsură la formarea mea, alături de cărți și de experiențele personale, atunci când sfaturile apropiaților și profesorilor treceau pe lângă mine. Le mulțumesc trupelor care ne surprind plăcut de fiecare dată și care oferă o expresie a ceea ce noi nu putem mereu să articulăm, oamenilor deosebiți care încă rezistă împreună și organizatorilor, care au pus la cale un eveniment suficient de emoționant încât să-mi rămână lipit de inimă (și de laptop, ”pașaportul” oficial al experiențelor prin care am trecut). Printre oamenii mei, printre versurile lor, printre acordurile noastre, acolo-i cel mai frumos loc de pe pământ (frumos jucat, Coma!).<br />
<br />
<b>Rock on! </b><i>#împreunărezistăm</i>Rheeahttp://www.blogger.com/profile/07923055752656964543noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3170450332743064218.post-16398869186743448902016-04-03T14:07:00.000-07:002016-04-03T14:07:50.156-07:00Cronici la cald: ”Negustorul de începuturi de roman”, de Matei Vișniec După lupte seculare cu timpul și cu dispozițiile schimbătoare, am reușit să mai dau gata o carte. De data asta, am răpus o bucată de beletristică, ceea ce nu se mai întâmplase de ceva timp, fiindcă, odată intrată la facultate, am făcut din orientarea aleasă o pasiune și m-am dedat lecturilor de specialitate. Însă am simțit nevoia să mai și respir puțin, iar beletristica e o gură de aer proaspăt într-un univers uneori prea precis. Lectura cărții domnului Vișniec a fost fragmentară, aidoma narațiunii în sine. În programul meu eclectic, mi-am făcut loc pentru beletristică la în pauzele de masă și în timpii morți pe care îi aveam între întâlniri, respectiv între lecturile pentru seminarii și articolele care să-mi rezume actualitatea politică. Probabil tocmai de aceea m-a pus cartea asta atât de mult pe gânduri. Fiind eu însămi în căutarea multor răspunsuri, m-am pierdut și mai tare în țesătura de frânturi împrăștiate. <i>Postmodernismul de la școală nu se potrivește cu cel din târg. </i>Din târgul de începuturi de roman.<br />
Succinta descriere de pe spatele volumului, apărut în 2014 la editura Polirom, nu-i face câtuși de puțin cinste. Probabil n-aș fi cumpărat-o, judecând-o strâmb după ea, dacă n-ar fi fost la un moment dat o recenzie care să mă convingă de substanța ei. Cartea e mult mai mult decât un troc de începuturi de roman și fragmente întrerupte din zeci de opere distincte. E un fir ”roșu” strâns legat de unul al Ariadnei, care nu mai făcea față meandrelor și a sfârșit prin a se strânge ghem către sine. Am crezut de câteva ori că i-am înțeles logica, apoi situația s-a răsturnat și am ajuns să mă întreb unde am mai citit o poveste asemănătoare, uitând că ea începuse cu multe capitole înainte și fusese suspendată brusc.<br />
Romanul trepidează de vieți. Multe vieți, ale căror traiectorii ajung să se conjuge într-un final incert. Una din povești mi-a amintit de filmul ”A perfect sense”, pe care tocmai îl văzusem. Poemele de dragoste adresate de către scriitorul cvasi-anonim aspirant la recunoaștere mondială părților trupului iubitei sale dedublate mi-au amintit de zilele în care dedicam și eu versuri fantasmelor. Negustorul de începuturi de roman mi-a amintit că și eu sunt în căutarea unei prime fraze de efect, care să-mi ofere epifania drumului pe care trebuie să-l urmez. Singurătatea apăsătoare a unuia din eroii care e, pe rând, real și virtual, m-a liniștit (nu-s singura rămasă stingheră-n propria-i lume, blocată între realitate și ficțiune). Dacă la orele de română eram curioasă să aflu cine era adevărat și cine era doar un avatar în nuvela ”Sărmanul Dionis”, azi sunt și mai curioasă să aflu care dintre metaromane este cel adevărat, cine-a trăit și cum a sfârșit.<br />
Ce au în comun Franța, America și România? Unde converg interesele scriitorilor? Cine i-a inspirat pe Camus, Kafka, Hemingway în scrierea unora din cele mai apreciate romane? Au fost torționarii doar instrumente în slujba comunismului, sau mai sunt și alții, care-și iau solda de la instanțe superioare?<br />
Cu un ritm confuz, dar incitant, romanul te prinde în țesătura sa narativă cât se poate de diversă. Un mănunchi de viziuni narative și un buchet de perspective, o gamă largă de premise și o gamă și mai largă de romane începute și lăsate-n aer. Oricare din ele poate fi continuat cu succes, într-o <i>saga </i>a alienării și a căutării/negării sinelui.<br />
Tocmai faptul că n-am avut cum să citesc cartea d<i>a capo al fine</i> într-o zi sau două, pradă unui efort susținut, i-a dat un și mai mare farmec. Spre rușinea mea, de câte ori un personaj dispărea din peisaj, îl uitam. Apoi îl regăseam cu uimire undeva unde nu l-aș fi pus nici în ruptul capului. Uneori, pe parcursul lecturii, m-am lăsat îmbătată de aparenta verosimilitate a faptelor, uitând că, de fapt, eram prizonieră-ntr-un imaginar. Uneori prea multă singurătate, alteori prea multă agitație, uneori prea multă înțelegere, alteori prea mult erotism, uneori prea multă literatură, alteori prea multă divagație. Echilibrul e undeva la mijloc. Nu la mijlocul romanului, totuși.<br />
<br />
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjzzD_B21Z3HDneVG4vIdAGf1NPe6JIPYUuas8-sTUfn90z0OFOo3vjOFkil2hVeHr4dVZMofElUhluhwqqGqyFSMU97S30iuLodRLxRI5tTDLFc45ebisIs1qLJdjGvt50IC3zg-XY-N_E/s1600/12952797_1181188015254507_799197748_o.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjzzD_B21Z3HDneVG4vIdAGf1NPe6JIPYUuas8-sTUfn90z0OFOo3vjOFkil2hVeHr4dVZMofElUhluhwqqGqyFSMU97S30iuLodRLxRI5tTDLFc45ebisIs1qLJdjGvt50IC3zg-XY-N_E/s400/12952797_1181188015254507_799197748_o.jpg" width="400" /></a> <i>Toți cei pe care i-am uitat au făcut la final o reverență și distribuția s-a desfășurat halucinant într-un ultim delir ficțional aparținând cui? </i><br />
Jocurile alea pe care le jucam când eram mică, cu o foaie de hârtie pe care cineva a început o poveste, dată din mână-n mână, cu secvențele precedente acoperite, astfel încât fiecare creator de univers să pună în comun ce simțea el de cuviință, până când se umplea și dădea o poveste fără cap și fără coadă, au fost duse la un cu totul alt nivel. Au ajuns și-n librării. Faptul că romanul domnului Vișniec a reușit să mă captiveze într-o perioadă de nonșalantă amorțire a accentuat și mai tare impresia pe care mi-a lăsat-o, în dimineața asta, ansamblul cărții ajunse la final. Nicio carte nu s-a mai potrivit stării mele de spirit de ceva vreme. Probabil că aveam nevoie de ceva care să se plieze pe dualitatea mea și s-o facă să se simtă naturală. Poate că o poveste nu-mi era de ajuns. Uneori trebuie să le citești pe ale altora ca să o descâlcești pe a ta.<br />
Se spune că omul are nevoie de un vis ca să suporte realitatea.Ce te faci, însă, când ajungi să nu-l mai distingi de realitate...? Citești o carte și te prefaci că nu ai nicio vină în afacerea asta <br />
(ca să-i parafrazez pe băieții de la Travka). Ca să consolezi scriitorul român intrat în greva tăcerii timp de un an, în așteptarea binemeritatului renume.Rheeahttp://www.blogger.com/profile/07923055752656964543noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3170450332743064218.post-40042415104626521562015-05-01T06:04:00.001-07:002015-05-01T06:43:49.897-07:00Jurnal intim, #1 ("În contra direcției de astăzi în cultura română")<p dir="ltr">   De multe ori ești prea ocupat cu altele ca să mai vezi ce e în jurul tău. Nu e de condamnat. Dar știm cu toții unde se ajunge de acolo... Uneori îmi place să-mi ridic capul din pământ și să mă mai uit pe lângă mine. Alea-mi sunt clipele de liniște în care observ de ce merită să trăiești. Îți faci atâtea griji pentru ceva de care vei uita peste o zi-două, o lună-două, încât pierzi din vedere că există pe lumea asta lucruri care te fac fericit.<br>
   La sfârșitul unei zile pline, cu glume, caiete, cărți, dureri de încheietură de la prea multe pagini scrise, dureri de cap și vedere încețoșată de la prea mult învățat, mă retrag în sanctuarul meu. Mă întind în pat și mă dezmorțesc. Pun mâna pe telefon și-mi sun prietenul ca să vorbim până adorm. E mereu acolo la sfârșitul zilei. În restul timpului e în mintea mea. <br>
   Când vine un prieten de la facultate, vorbim dintr-o singură suflare despre tot ce se poate și-mi amintesc cât de nașpa e să stai printre ignoranți. În zilele alea îmi amintesc că știu mai multe decât aș fi putut bănui. Și-mi face bine să vorbesc despre chestii pe care nu le bagă nimeni în seamă.<br>
   Dar în marea parte a timpului suntem doar eu și muzica. Eu, muzica și cartea. Îmi place să cred despre mine că am câte o melodie pentru foecare gest, situație sau stare de spirit. Cât despre cărți... Citesc uneori chestii care mă bagă în ceață. Sunt autorii ăia atât de zeloși în descrierea personajelor, încât mă aruncă înapoi la stadiul de ignoranță. Tipa cutare din cartea "X" se dă cu un parfum marca Y, poartă haine făcute de creatorul Z, pantofi de la casa de modă "Alfa", fumează țigări "Beta", conuce o mașină "Gamma"... Mă simt vinovată că nu știu despre ce e vorba. Omul ăla încearcă să redea atmosfera unei epoci și niște mentalități, iar eu nu pot înțelege devăratul farmec al lersonajului pentru că nu știu toate mărcile alea. Apoi, autorul mai spune despre personaj că rostește o anume replică în stilul lui Habarnam Cinenaiba Ofi și mă pleoștesc de tot. Actori, personaliăți mărunte, trupe mai underground decât metroul...aș vrea să le știu pe toate. Dar la ce mi-ar folosi...?<br>
   Totuși îmi plac autorii care-și descriu așa personajele. Tocmai de aceea mai inserez și eu câte un nume de trupă mai puțin cunoscută care-mi place, parcă îmi dă un aer superior, de cvasiomnisciență. A fi sau a nu fi hipster? Aceasta-i întrebarea celui de-al doilea deceniu al celui de-al XXI-lea secol.<br>
   Citeam ieri un articol scris de un tip de la "Cațavencii" pe blogul personal, în care înjura cu consecvență hipsterii, dar mai ales anumiți exponenți ai tagmei lor, respectiv o trupă care-mi place- Robin and the Backstabbers. Le-aș fi luat apărarea, dar nu mă mai bag în gura lupului. Articolul ăsta îl succedă pe cel din "Cațavencii", unde jignise o trupă cu tradiție fără nicio jenă și fără prea mare temei. Acolo s-a despicat pământul în două și băiatul și-a primit binemeritata porție de înjurături. Nu pot să nu mă mir de drumul pe care ni l-am ales. Tot ieri citeam cum înjură Mărgineanu un grup anume, bazându-se pe o interpretare halucinantă pe care singur a dat-o unui articol. Pe scurt, m-am încărcat cu atâta energie negativă aiurea, încât m-am întrebat dacă ar trebui sau nu să-mi pese, dacă ar trebui sau nu să mă simt. Sunt eu o hipsteriță proastă, fără nicio cultură și cu aceleași înclinații și același coeficient de inteligență ca al unui cocalar, singura diferență dintre noi fiind modul de manifestare? Mă îndoiesc, sincer. I-aș fi spus domnului Hater de la "Cațavencii" câte ceva despre un exponent al sus-menționatei tagme pe care o descria prin câteva cuvinte simple, intercalate de valuri de înjurături complexe, dar mi s-ar fi răspuns cu "Te-a întrebat cineva ceva, #&$*@ proastă...?". Așa că m-am gândit să mă abțin. Cu tristețe constat că astăzi trebuie să treci cu ochii închiși pe lângă ură, trivialitate, atacuri la persoană, atentate, războaie, defăimări, invective și multe altele. De ce? Că mori cu ei de gât dacă te pune dracu' să le-ntorci vorba. De la băiatu' Cațavenc mă așteptam la o astfel de părere ieșită din neant, oamenii de genu' se trezesc, văd soarele pe geam și-l înjură că strălucește oblic și nu perpendicular. Așadar, nu trebuie să fii vinovat de ceva anume ca să te-njure, e de-ajuns că exiști. Și te-njură oricum. Dar domnul Mărgineanu...?</p>
<p dir="ltr">   În fine.<br>
   Mai era un articol care spunea ceva despre niște cărți pe care, dacă le citești, ești automat prost. Mă așteptam să fie "Exerciții de echilibru" a lui Chirilă acolo, dar am fost șocată să îi văd alături pe Paler, cu "Viața pe un peron", și pe Călinescu, cu "Enigma Otiliei". Să-nțeleg că am fost făcută proastă încă o dată. Așa că mă întreb cu ce arme ar trebui luptat împotriva lor. Or fi de ajuns cuvintele, sau trebuie să le desenezi, ca să priceapă..?<br>
   Îmi pun acum o mie de întrebări. Asta e lumea în care mă pregătesc să plec? Asta e prestigioasa opinie publică...? Asta e societatea românească în care caut motive ca să n-o părăsesc...? Sincer, mă simt prost. Sau proastă. Depinde cine citește, îmi place să fiu deschisă tuturor interpretărilor. Nu pot să nu mă-ntreb de ce am citit atâtea cărți, de ce am ascultat atâta muzică, de ce am învățat atât de bine, de ce am respectat atâtea reguli, de ce m-am dezvoltat atât de armonios. Ca să mi se spună că sunt proastă, în mod indirect, bineînțeles? Strâng motive pentru care să rămân în țară și să o reformez cumva. Au ei habar că unele din chestiile citate ca fiind tâmpenii sunt tocmai câteva din motivele pentru care nu plec la studii afară? <br>
   Respect scriitorii buni din România și aș vrea să mă număr într-o bună zi printre ei. Și consider că nu m-aș putea exprima la fel de armonios în nicio altă limbă. Iubesc trupele de alternative românești și metaforele lor. Îmi arată că există poezie și azi și că sunt norocoasă că pot s-o văd, s-o trăiesc, s-o ascult. Fericită sinestezie. Vreau să rămân în țară să apuc să le văd live pe toate. Vreau să rămân în țară pentru că mulți dintre oameni sunt frumoși și vreau să apuc să-i am alături înainte de a porni pe drumuri străine.<br>
   Știu pseudojurnaliștii ăștia că avem anumite simboluri, mai mult sau mai puțin cunoscute? Știu ei cât costă asemenea opinii...? Știu ei că noi, tinerii, ne pierdem încrederea în soarta țării când citim sau vedem în jur asemenea inepții...? Uneori stau și mă întreb ce aș putea face ca să-mi fac cunoscută munca. Aș vrea să-mi citească mai multă lume blogul, pentru că simt că merit și că am câte ceva de spus. Dar lumea alege să-i citească pe Chirilă, Nemerovschi și blogurile astea de hatereală ieftină care, ocazional, mai nimerește și la țintă. Dar și un ceas stricat arată ora exactă de două ori pe zi, deci... N-am nimic împotrivă că masele se orientează în direcția asta. Dar reprezentanții ăștia ai opiniei publice n-au habar cât noroc au. Sau ce să facă cu el. Asta e cel mai frustrant.</p>
<p dir="ltr">   În fine.<br>
   Poate pare că am divagat, dar, în esență, cam ăștia sunt vampirii energetici care ne omoară atenția distributivă. Dedicăm unor astfel de lucruri prea mult din timpul nostru liber, prea mult din timpul pe care ar trebui să-l petrecem bucurându-ne, făcând o sărbătoare din fiecare clipă pe care o putem folosi după bunul plac. Ne interesează prea mult ceea ce interesează prea puțin și alunecăm într-o extremă periculoasă. Îmi pare rău că deasupra țării ăsteia plutește un nor de negativism la fel de gros și de periculos ca ăla care cică ar veni dinspre Cernobîl, dar mai puțin mediatizat decât cel din urmă. Îmi pare rău că deschidem ușile ignoranței și nonșalanței, în loc să încurajăm schimbarea, întinerirea. Babele care bârfesc la poartă și care împânzesc mijloacele de transport în comun, bătrânii care fură toate beneficiile și se bucură de câte înlesniri e cu putință să primească s-au mutat pe internet. Unde ne intoxică zilnic cu câte o doză mică de tâmpenii, până când vom deveni irecuperabili. Nu-i neapărat o strategie, nu tot răul care se-ntâmplă azi face parte dintr-o amplă conspirație bine pusă la punct, e pur și simplu o alegere pe care o facem involuntar, ceva cu care ajungem să ne obișnuim, după ce l-am tolerat vreme îndelungată, fără să ne pronunțăm în vreun fel.<br>
   Poate că tăcerea e un păcat mai mare decât credem. Sau, mai bine spus, "Fețele tăcerii" sunt prea înșelătoare. Vorbim când ar trebui să tăcem și ne abținem atunci când chiar e necesar să spunem ceva.</p>
<p dir="ltr">   În fine.<br>
   Azi sărbătoresc cu liniște și muzică bună. Și pentru că am dedicat prea multe rânduri vampirilor energetici și chestiilor de pe internet care mă enervează, voi consacra următoarea ocazie ficțiunii.</p>
<p dir="ltr">   Așadar, las aici câteva linkuri care să vă ajute să-mi înțelegeți frustrarea, asta dacă a reușit articolul meu să ajungă până la voi. Și vă încurajez să militați în orice fel vreți voi pentru schimbare. Ne gândim adesea că schimbarea poate avea loc și fără noi, fiecare e numai unul, cantitate neglijabilă. Dar fiecare om care gândește așa nu e în plus la ideea de schimbare. E în minus. Gândiți-vă la asta. Și bucurați-vă astăzi de o minunată porție de liniște autoindusă. Pentru că meritați.</p>
<p dir="ltr">http://www.catavencii.ro/iris-s-au-reunit-de-foame/</p>
<p dir="ltr">http://www.piticigratis.com/2015/04/patruzeci/</p>
<p dir="ltr">http://www.kmkz.ro/recomandari-2/tepe-recomandari-2/10-carti-pe-care-esti-prost-daca-le-citesti/</p>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi93GXvqECgKTNHdhh13h9reiirtc7_lpW62skBTfYyPRuPh2_9kEm5Y27qx678MKo0xuHf13xmRBPRfYVQfixhwP7aHeIfb9k9h-i69Oy1ZoWJ-s4kYMzbqLSRrc2VBlzfNO2hytjP8FoX/s1600/Screenshot_2013-08-28-22-33-27.png" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"> <img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi93GXvqECgKTNHdhh13h9reiirtc7_lpW62skBTfYyPRuPh2_9kEm5Y27qx678MKo0xuHf13xmRBPRfYVQfixhwP7aHeIfb9k9h-i69Oy1ZoWJ-s4kYMzbqLSRrc2VBlzfNO2hytjP8FoX/s640/Screenshot_2013-08-28-22-33-27.png"> </a> </div>Rheeahttp://www.blogger.com/profile/07923055752656964543noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-3170450332743064218.post-57098039936732614292015-04-25T08:28:00.001-07:002015-04-25T10:49:56.791-07:00Constelații pe sub gene<div dir="ltr">
Și atunci când cel mai bun lucru din viața ta se dovedește a fi un simplu lucru...? Sau poate ți se pare. Totuși, atunci ce faci?<br />
Din toți care ar fi putut fi pe stradă, nu sunt decât eu. În jurul meu, toate au culoarea aia pe care o dau efectele vintage din programele de editare foto cele mai simple. Și parcă cineva din exterior cioplește într-un norișor care-mi plutește deasupra capului, ca-n desenele animate, ca să dea o formă gândurilor mele. Dar în mintea mea sunt prea multe locuri neocupate.<br />
Îmi vin în minte fragmente de melodii pe care nu le pot recunoaște, trebuie să cânt până la refren ca să-mi amintesc. Aș vrea să mă-nțeleagă și pe mine cineva. <br />
Rafturile librăriei erau ticsite de cărți, dar eu n-aveam bani să mă decid, așa că mângâiam cu privirea posibile povești de viață, de călătorie sau de moarte. Mi-era dor să fiu altcineva. Dar titlurile alea mă lăsau rece. La un târg de carte mi-am spus că n-o să mai judec niciodată o carte după copertă, la propriu. Sunt atâtea care nu-și merită banii. Banii, ca banii, da' niște copaci au suferit ca să ajungă suport de platitudini. Crudă soartă. Cum ar fi să devin și eu teatru de iubiri eșuate? Dar să nu fim pesimiști. Pot să fiu teatru de păpuși.<br />
Nu-mi dădeam seama cum am ajuns pe aceeași bancă, dar eram mulțumită că am ajuns totuși undeva. După toate visele alea ciudate, nu mă așteptam să mai calc prea curând pe teren ferm. Subconștientul e un teren minat, de nisipuri mișcătoare. Curând se vor termina zilele de venit devreme la școală. De fumat o țigară pe burta goală la 7:16 și de citit ceva în clasa goală până la fix. Doar atunci pot să stau fără muzică. Mai prind câte-un gând și-l mai alerg pe unde n-am mai fost.<br />
Uneori sunt tristă că o se sfârșească așa. Dacă am o viață, de ce nu pot să-ncep bine? Mă uit la mine și-mi amintesc de telefonul meu. A fost nou pentru o scurtă perioadă, apoi a căzut, s-a zgâriat și așa o să rămână. La rândul meu, am atâtea șanțuri în piele, de parcă în mine s-ar fi dat războaie și fusese nevoie de tranșee. Și chiar s-au dat. Dar când spiritele s-au calmat și apele s-au retras, eu de ce nu mi-am revenit? O să rămân așa până la sfârșit și mi se întâmplă să mă indispun din cauza asta. Am fost nouă până la un moment dat, dar acum sunt zgâriată iremediabil și chiar nu pot să-mi schimb carcasa.<br />
Dintre multele mele dorințe, am mai păstrat una. Să câștig în viitor suficienți bani cât să-mi pot permite toate cărțile pe care-mi pică privirea și bilete la concertele cui vreau eu. Viața capătă sens când asculți muzică bună direct de la sursă, când citești ceva care te mai face să uiți. Nu sper să arăt bine, să ajung sus, sper doar să trăiesc.<br />
Într-o zi o să scriu cartea aia. Sau poate că nu. Mi-aș face mai mult rău. Ce-a fost, a fost. Cele rele să se spele, cele bune să se-adune. Oare mă iubește? Sau mă vede cum mă văd și eu- ca pe un telefon stricat? Cu un singur cuvânt nelalocul lui strici tot, chiar dacă vorbești din cărți.<br />
La primul meu concert va fi toată muzica ce-mi place. Dacă nu pe scenă, în sală. Și eu voi cânta din spatele unei cortine de fum de țigară, într-un oraș care nu vrea să știe de mine. Până atunci voi fi citit sute de cărți și nimeni nu va ști, pentru că voi coborî de pe scenă imediat ce mi se va termina recitalul. Fiecare vis se termină dezamăgitor. Asta mi-am dorit toată viața...? Poate că dacă ar fi fost cunoscuți în public, m-ar fi aclamat. Dar alții n-au nicio obligație.<br />
Cineva îmi va mai îndeplini o dorință și mă va duce să văd lumea. Într-o incintă închisă, cu lumină difuză și scaune plușate. Apoi, când vom ieși, voi lua o gură de aer tare și proaspăt și mă voi scutura de praf și pânze de păianjen. Nici lumea nu e așa cum mă așteptam...<br />
Și, într-un final, nu rămâi decât tu cu gândurile tale. Ce păcat că-n ziua-ntâi l-am alungat pe cel care sculpta în norișorul de deasupra mea. De-atunci mi-am pierdut gândurile serioase și nu poți să te faci mare dacă nu-l lași pe nenea să-ți deseneze cum trebuie să fii.<br />
Norii sunt la fel de vaporoși și muzica e întârziată, pe un ritm vag sacadat. Se aud tamburine și acorduri de chitară, pe care le-nchide o voce tainică ce recită o mantră. Apoi auzi un saxofon și te crezi la New York, dar în vremurile noastre cortegiile funerare cântă ce muzică li se cere. O soprană își dă duhul lângă urechea mea și geamurile se sparg pe măsură ce înaintez. Sărmanul cu vioara din colț nu mai are niciun farmec de când și-a acordat-o.<br />
Și acum știu de ce n-o să-mi termin niciodată cartea: mă termină gândurile pe mine. Nu-mi permit să stric dezordinea și Ariadna și-a pierdut firul pe aici, pe undeva. Poate nici nu vrea să-l găsească. Poate nici eu nu vreau cu adevărat să fiu înțeleasă.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEim9U8SK7jwa2t5DEqt8uLF2UVWHOONqDkxCgQsBF8x-_YDbPhPOwsPNIZTBB9rCDSvoJjTUvpPMIXkUm77baDjrVv7PVVv-m6YV1EnCDfmIH3infPZarojxFfhbY7KFq2aswqkXSKrFbyg/s1600/IMG_83321410361346.jpeg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"> <img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEim9U8SK7jwa2t5DEqt8uLF2UVWHOONqDkxCgQsBF8x-_YDbPhPOwsPNIZTBB9rCDSvoJjTUvpPMIXkUm77baDjrVv7PVVv-m6YV1EnCDfmIH3infPZarojxFfhbY7KFq2aswqkXSKrFbyg/s640/IMG_83321410361346.jpeg" /> </a> </div>
Rheeahttp://www.blogger.com/profile/07923055752656964543noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-3170450332743064218.post-61921261120027883072014-05-02T07:59:00.001-07:002014-05-02T08:10:51.154-07:00În cinstea lor, a tuturor...<p dir="ltr"> Oh, da, profeții cu părul încâcit. Barzii rupți în cur. Horoscop în palmă şi alte blestemății. Lumea e un loc ciudat şi viața e un nod gordian la întâlnirea mai multor lumi simultane. Lumea a sărăcit. În toate privințele. Lumea-i multă, oamenii- puțini. Târându-mi tenişii murdari printr-o şi mai adâncă mocirlă, mă-ntreb ce-or zice ăia care nu mă ştiu despre mine. Haine baggy, fes pe cap şi un rucsac murdar în spate. Un chiştoc între degete şi o privire mai mult decât pierdută- deconectată. Nu m-or lua şi pe mine drept un poet desuet mort de foame de-un secol sau de vreun boschetar din ăla, privelişte abominabilă care te uimeşte când deschide gura? Nu-mi pasă.<br>
Ne luptăm ca să fim înțeleşi şi sfârşim la jumate prin a nu ne mai păsa pur şi simplu. Asta e problema: nimeni nu mai ştie să asculte. Nici măcar muzică, ce aşteptări să mai avem în cazul cuvintelor...? Nimeni nu mai citeşte. Nici măcar cărți, d-apoi în spatele unui gest mai nelalocul lui...? Nimeni nu mai ştie să se bucure. De o zi senină, ce să mai zic de o şansă la viață, oricât de mizerabilă ar fi...?<br>
Bun. Nimănui nu-i pasă de nimeni. Mie îmi pasă. Nu vreau să fac pe vraciul pentru rănile voastre ascunse şi nelinse prin ce scriu, vreau numai să îmi scot fesul cu plecăciune în fața voastră, a celor de care pare că nimănui nu-i pasă. Luptători atârnând pe baricade dărâmate, sfâşietor de dezarmați.<br>
Văd oameni cu tăieturi pe încheieturi, oameni care se forțează să râdă şi sunt luați, de alții mai deştepți, în râs. Dacă te tai eşti un debil egoist care nu vrea decât să atragă atenția. I-ați văzut vreodată pe ăia care se taie pe vene că-şi scot cicatricile la înaintare, să facă bravadă? Că vorbesc deschis şi cu mândrie de faptul că se taie? Eu nu. Şi ştiu că n-ai dreptul să judeci.<br>
Eu însămi mă gândesc de atâția ani să-mi pun capăt zilelor, o zic cu diverse ocazii, în speranța că o să primesc încurajări că o să fie mai bine. Oamenii nu mai ştiu să privească dincolo de nas. <i>You wanna jump? Do a flip!</i> N-am curaj s-o fac, na. Mereu zic că o să fie şi bine cândva. Până-ntr-o zi.<br>
Asta e pentru voi, cei care vă temeți şi vă feriți s-o arătați. Cei care plângeți într-ascuns, ca să nu se afle şi să vă sfâşie alții cu neînțelegerea lor. Cei care vreți să fiți acceptați şi vă loviți de o cruntă şi nefondată împotrivire. Cei care nu mai îndrăzniți să sperați la mai bine. Cei pe care nu se ştie cine, când şi unde v-a descurajat poate pentru totdeauna. Cei care nu contați. Cei care ascultați muzică pentru a vă vindeca, nu pentru a îngroşa rândurile unei mase şi-aşa amorfe. Cei care încă mai priviți cerul.<br>
<i>Regarde le ciel</i><br>
<i> </i>Voi, cei de care nu se vorbeşte. Voi, care nu luptați în tranşee, luptați cu voi înşivă, departe de bătăliile date-n văzul lumii, pentru lume. Voi, care aşteptați noaptea ca să nu mai nefericiți şi pe altcineva în afară de voi înşivă. Voi.<br>
Asta e pentru mine, ca să pot să zic că-i ok. Ca să simt că v-am împărtăşit asta, ca la o întâlnire <i>AA</i>. Dacă vreți, vă pot fi sponsor. <i>I can take the "ouch" away. I can take you further. Further more...</i> Pe genul <i>I can be your hero, baby</i>, dar nici chiar. Îmi pare rău că nu vedeți asta. Eu totuşi o scriu. M-am retras într-un părculeț, cu căştile în urechi (<i>Nightwish - Song of myself</i>) şi cu o carte pe care n-am chef s-o mai deschid în rucsac. Cu gândul la cartea pe care nu pot să o termin, la care nu mai pot să lucrez. Mă judec şi-mi cer iertare în fața mea că sunt cum sunt. A ajuns să-mi pară rău...<br>
<i>How hard it feels to crawl towards... n'importe quoi.</i><br>
<i> </i>Ce greu e să fii tu însuți când nici nu-ți dai bine seama cine eşti. Ce greu e să rămâi în picioare când lumea se subțiază din scoarță-n scoarță în jurul tău, îşi arată structura şubredă şi putredă şi aruncă toată povara pe umerii tăi. Vina. Extrapolând, îți dai seama că tot ce se-ntâmplă-n jur e o serie de cauze care-şi conțin urmările şi de efecte care-şi reneagă cauzele, tu eşti cauză, efect aici şi acum, de nenorocirea ta se leagă alta şi din vina ta mor oameni pe capete. Nu? E vina ta pentru tot...<br>
Mi se pare o porcărie că alora care se sinucid nu li se face slujbă. Nu-s cine ştie ce credincioasă, dar cred în suflete şi-n liniştea lor. Măcar atâta să facă religia pentru cei pe care ar trebui să-i ajute şi n-o face: să-i bage cum se cuvine în pământ. Ăla nu-şi ia zilele de nebun. Ăla nu ştie cum să trăiască, tot ce ține minte e reacția firească la neputință. Ar trebui să avem mereu pe cineva drag de-a dreapta. Aşa n-am mai fi singuri. N-am mai muri de singurătate. Nu ne-am mai zbura creierii şi-aşa praf...<br>
Mi-ar plăcea să fiu mai elocventă. Dar nu pot. M-am plafonat. M-am dus dracu', da sunt fetiță cuminte şi nu fac pact cu el, c-am auzit că nu se cade. Cum l-au alungat ăia din Rai, m-o arunca şi pe mine din ce iluzie ideală şi-o fi creat, s-o răzbuna tocmai pe mine. Şi până la urmă... ne trăim sfârşitul. Ce ar mai putea să-mi dea...? Ce pedeapsă mai cruntă aş putea să ispăşesc...?<br>
Profeții ăia năclăiți, cu păr încâlcit, barzii ăia nespălați, sunt blazați de primă mână. Ei nu ne prezic viitorul incert, deşi ni-l citesc pe frunte. Nu, ei ar vrea să ne ia gândul şi ne mint frumos, plătim cu sufletul o minciună care ne-ar reda speranța. Da' nu, că noi nu-i ascultăm. Noi i-am aruncat în stradă, am fi măcar datori să le ascultăm revelația dementă, nu? Punem bani în cutia milei şi trecem fără vreo reacție oarecare la tipul ăla prost îmbrăcat care cântă-n fața magazinului mare o melodie de care ne era dor. Care te ajută mai mult? Ăia care promit ce nu pot să dea, <i>tinerețe fără bătrânețe şi viață fără de moarte</i>, au tot ce le trebuie şi ăia care vor să ajute şi să se ajute n-au dreptul nici măcar la o şansă...<br>
Hai sictir!<br>
Lumea se duce pe pustii, da' nu era nevoie de încă o constatare de genu'. E nevoie de oameni care să-şi dorească să-mpiedice fenomenu'. Asta e pentru voi, cei care armați neputința care atunci când va fi adusă la paroxism... va curăța totul pe o rază imensă în jur. Rezistența e-n voi. O-ntâmpin când încerc să vă abordez. Opuneți-o lumii. Asta e pentru voi, că <i>cei din urmă vor fi cei dintâi</i>, nu? Voi aveți ceva ce ăia care ne omoară n-au: suflet. Țineți cu dinții de el, oricât ar mai durea. Mai bine să te doară decât să nu simți nimic. Toți vă vor răul, lăsa-ți-i să vi-l ia. Fiți voi ăia care vor binele. Doar pentru că nu l-ați avut.<br></p><p dir="ltr"> Până la urmă... viața-i chiar frumoasă când nu te omori cu ea.</p>
<p dir="ltr"> <i>Like a flower grows on inentionally towards the sun, I grow towards the one that hurts me most. And like a razor follows upon command, follows a guiding hand that's made to push the blade... And I know that if I were to save the day, I know it's not my victory... I'll just sit here with my golden smile. And if you were to save the world, you know it's not a day for heroes... you'll just sit there with your empty eyes and scarlet heart... And the curtain falls for all...</i></p>
<p dir="ltr"> ... Că la eroi în apartament lumina nu se stinge.<br>
</p>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjbhZcATd6geGvACxT3ID4iMRfh5L-h2iG3YBaiz46qzH6YlTrU42GRH-deL8Orr6fdvwQqqiCRZuRuBHkV2PfeXRXqGBL7lYGTMyF0Yy_cXfItr3LXB92ersroq3mWip1tohH-IEwUlOig/s1600/IMG_159300445535478.jpeg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"> <img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjbhZcATd6geGvACxT3ID4iMRfh5L-h2iG3YBaiz46qzH6YlTrU42GRH-deL8Orr6fdvwQqqiCRZuRuBHkV2PfeXRXqGBL7lYGTMyF0Yy_cXfItr3LXB92ersroq3mWip1tohH-IEwUlOig/s640/IMG_159300445535478.jpeg"> </a> </div>Rheeahttp://www.blogger.com/profile/07923055752656964543noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3170450332743064218.post-85004878834993460672014-04-16T05:14:00.001-07:002014-04-16T05:14:58.849-07:00Fapte diverse<p dir="ltr"> Tot weekendul am alergat după un caiet, cum aleargă proştii ăia din filmele americane după o cabină telefonică în mijlocul pustiului. Şi pe ploaie. Mă ardea mâna să scriu ceva şi eu-s mai conservatoare la capitolul ăsta. Țin la foaie şi la pix. Îmi place cum miroase mina aia a lui, cum curg literele pe foaie, de multe ori scriu numai ca să nu uit literele şi ca să mă las furată de cursul lor. Toate rândurile alea aproape estetice ies din mâna mea, cu sau fără sens. N-am găsit niciun caiet. Aşa că am citit. Regret că n-am citit mai mult când aş fi putut. Habar n-am cum aş fi făcut altfel. Ce-ar fi ieşit dacă mi-aş fi dat seama mai devreme că nu-i 'a bună. Poate aş fi făcut la fel.<br></p>
<p dir="ltr"> Mi-aş fi dorit să fiu mai înaltă şi mai slabă. Mi-aş fi dorit să am ceva mai mult tupeu. Să-mi placă riscul. N-a fost să fie. Mă văd o dubioasă d-aia în parpalac, pe ploaie, fără umbrelă, lipăind printre guri de canal neacoperite. În drum spre un acasă relativ. Tipele în parpalac n-au casă, sunt ori detective particulare, ori boschetare. Mă-ntreb în care categorie m-aş încadra. Nu-mi pare rău că s-a râs pe seama mea. Nici nu vreau să le dau peste nas, că uite ce bine am ajuns, nu-ți pare rău că ai făcut mişto de mine? Nu. N-o să le pară niciodată. Problema e că nu-s o boschetară în parpalac, sunt o tipă destul de bine, la în jur de 1.65, plină de viață şi de idei. Îmi place să mă plimb printre străini închipuindu-mi ce reacții trezesc în mințile celor pe lângă care trec. Uneori îmi completez jocul uitându-mă în urmă când depăşesc un personaj pe care-l găsesc interesant. Să văd dacă i-am atras şi eu atenția. Jumate-jumate. Uneori da, alteori nu. <br>
Sunt cam retrasă pentru o rockeriță. Deja nu-mi mai place la festivaluri de profil, toate tipele sunt îmbrăcate care mai de care mai...potrivit pentru eveniment, ca să epateze. Nu i-a ocolit nici pe ei boala asta. M-a întrebat o prietenă odată de ce sunt toate rockerițele roşcate. Habar n-am. Eu am fost roşcată pentru că mi-au plăcut dintotdeauna roşcatele cu ochi verzi. Ochii-i aveam, am rezolvat-o şi cu părul. Într-a noua era să-mi iau bătaie pentru că purtam tricouri cu trupe. Că eu nu-s rockeriță, vreau doar să ies în evidență. De fapt mi-erau dragi trupele, cu muzica am trecut peste toate şi eram mândră să-mi port favoriții la vedere. Oricum ei nu-nțeleg nimic din muzica asta, deci ce le pasă? În plus, tricourile alea lălâi îmi acopereau formele cam prea pline. Nu mi-a plăcut niciodată cum arăt şi împuşcam doi iepuri cu un singur articol de îmbrăcăminte: îmi mascam destul de abil imperfecțiunile şi îmi scoteam preferații la înaintare. Apoi am început să mă îmbrac normal, spre fancy chiar, ca să impresionez privirea imaginară a vreunui tip de care-mi plăcea. Chiar dacă nu mă vedea, voiam să fie mândru că se gândeşte la mine. Ce stupid, să-mi bag...<br></p>
<p dir="ltr"> Am revenit la vechiul negru. Niciodată nu m-a dezamăgit. Întunericul nu dezamăgeşte, nu te pune niciodată într-o lumină mai bună decât trebuie. În întuneric sunt eu însămi. Îmi place lumina la vremea ei. Iarna nu-mi place. Primăvara, în schimb, e imperios necesară. Să-ți mai ia ochii de la cât de nasol e oraşul şi altele de genul. Să ai o scuză când nu te uiți în ochii ălora pe care îi ocoleşti dinadins cu privirea şi să nu le dai "bună ziua": mi-a intrat soarele-n ochi...<br>
Îmi place să mă plimb când e soare. Uneori aş citi câte ceva pe o bancă în parc, da' parcul nostru e din ce în ce mai chel şi nu-ți mai trezeşte nicio dorință, ca o tipă care, din obiectul dorinței de acum mult timp, a ajuns cum nu se poate mai rău cu anii. Tu ți-o aminteşti cum era odată şi-ncerci să găseşti în ea ce-ți plăcea pe atunci, dar nu poți să stai de vorbă cu ea cu ochii-nchişi, ca să conversezi cu cea de odinioară. Soarele care-ți intră-n ochi nu mai e o scuză. <br></p>
<p dir="ltr"> Mă-ntrebam mereu ce le place unora la mine. Bine, şi mie-mi place că am simțul umorului şi mai fac câteodată glume deştepte şi e ok că ai ce vorbi cu mine, am şi darul de a plictisi, dar şi pe cel de a ține lumea-n priză. Faza tare e că niciunu' nu m-a apreciat fix pentru asta. Majoritatea închideau ochii la glumele mai inteligente pe care le făceam şi râdeau din oficiu. Nu aveau chef nici de discuții prea răsărite, habar n-au ce voiau. Că altceva oricum nu le dădeam. Poate d-aia plecau. Îşi aminteau că s-a deschis în partea cealaltă, o fi mai ieftin, şi cică-i şi nonstop. Nu te mai ține aia de la casă de vorbă aiurea, să dea bârfa mai departe.<br>
Îmi plăceau tenişii mei uzați şi blugii tociți, hanoracele largi şi tricourile cu trupe. Mă simțeam în largul meu. O să fie tare trist când o să trebuiască să țin puțin şi la aparențe. Cred că o să fiu o mamă cool. Blugi prespălați, converşi, bluze largi, ochelari Ray Ban şi poate câte o pălărie funky. Ruscac în spate şi căştile-n urechi. Mereu mi-au plăcut tipele elegante, la patru ace, cu genți mari după ele şi pantofiori super sensibili pe care habar n-am cum îi fereau de praf şi noroi. Dârele alea de parfum dulce de le lăsau în urmă, sprâncenele perfect conturate (ale mele au fost mereu asimetrice) şi părul fără cusur. Cu câte ore se trezeau mai devreme dimineața ca să arate aşa? Cămăşi, fuste, cizmulițe de firmă, geci cu ținte (nu din alea de rockeri, d-alea vreau eu), brățări, inele finuțe pe care parcă sclipea prețul exagerat, nu o imitație de dimant şi o gamă variată de coliere care mai de care mai interesante. Eşarfe puse chic pe după gât, zâmbete perfecte. Liceu, într-un cuvânt. Oricât mi-ar fi plăcut, mi-am dat seama la un moment dat că nu m-ar defini. Aia e. Eu voiam veste de blugi pline cu patch-uri cu trupe metal, geci de piele şi bocanci până la genunchi. Niciuna n-am bifat până acum, dar nu-i timpul trecut.<br></p>
<p dir="ltr"> Nu-s goală ca o umbră, dar nici indiferentă celorlalți. N-am avut totul pe tavă, dar am avut de mică o personalitate puternică. Regatul meu pentru un cal, gen. Toate hainele de firmă nu maschează "infirmitatea" asta. Cel mai mare plus e că-mi place rockul. De pe la 13-14 ani. Cu asta mă mândresc. Cu asta, şi cu hobby-urile mele cum nu se poate mai interesante: fotografia, scrisul, un minim de make-up şi cântatul. Dacă nici asta nu mă face interesantă... Habar n-am ce ar putea. Problema e că le fac pentru propria-mi satisfacție... Nu-ți place ce fac, n-ai de cât s-o faci mai bine. Mă mândresc cu ce-i al meu. Am o familie super deschisă, o viață normală şi aspirații mult prea înalte, logic. Îmi place să fumez şi să car oriunde după mine un rucsac. Nu-mi plac cluburile, barurile să fie dintre cele obscure, aşa e cel mai ok, şi să aibă muzică bună. Oamenii, să fie din cei sinceri şi să rezoneze la ce le zic eu, aşa e cel mai bine. Am puțini prieteni, dar țin la ei. Şi-mi place să cred că reciproca e valabilă. Sunt greu de scos din sărite, dar la fel de greu de băgat înapoi. Sunt o floricică zen, nu din aia hippie, una ceva mai normală, în limitele de bun simț ale normalului, dar zen. Pacifistă.<br>
Am o slăbiciune pentru tipii cu bărbi şi cei care ascultă muzică bună mă dau pe spate. Dacă-mi recomandă şi o carte interesantă, nu mai scapă de mine. Nu-mi plac în mod special cadourile şi atențiile, gesturile simbolice şi bine gândite mă emoționează pe termen lung. Îmi place să dau tot ce pot pentru oamenii care îmi pare că merită. Dacă mă faci mai târziu să regret asta, să-ți fie ruşine 20 de ani. Îmi place să mă plimb. Nu contează unde, doar să nu stau pe loc. <br>
Îmi plac oraşele cu specific medieval şi locul meu preferat din toată țara e, de departe, Sibiul. Sper să mă pot stabili acolo într-o bună zi. O conversație bună îmi ține de foame mai bine de o săptămână. Îmi place să leg prietenii pe net, acolo oamenii sunt mai dispuşi să se deschidă decât ar fi face to face. Sunt o romantică tăcută şi fără speranță, uneori o dau în patetism, da' e frumoasă tinerețea, ne iartă rătăcirile. <br>
Tot ce pot să-mi închipui azi dintr-o căsnicie e norocul ăla imens să poți adormi în brațele persoanei pe care o iubeşti şi să te trezeşti în fiecare dimineață tot acolo. Mai nou i se zice concubinaj, dar, cum am menționat mai devreme, nu-mi plac riscurile, vreau să fie totul ca la carte. În fine, e ok să faci asta şi înainte, ca să fii sigur că aceea e cu adevărat persoana lângă care vrei să te trezeşti în restul zilelor, aşa cred că se face când îți găseşti alesul/aleasa. Eu am zis mereu că cel care îmi poate ține mintea ocupată şi mă poate face să râd de la prima oră a dimineții, când sunt o morocănoasă- una frumoasă, ce-i derept, dar asta nu mă face mai uşor de suportat aşa devreme -nu o să mai scape de mine. Mă mărit în secret cu el. Atât de secret, că nici el n-o să ştie când a spus "da".<br></p>
<p dir="ltr"> - Ți-am luat deja cadou pentru ziua ta.<br>
- Nu trebuia. Ce e? <br>
- Surpriză. Stau şi-l cercetez în pat. O să-ți placă destul de mult, zic eu. La un moment dat ziceai că ai vrea aşa ceva. <br>
- Mă, tu mi-ai luat o bicicletă. <br>
- Exact aia ți-am luat. Şi-am zis s-o călăresc un pic în pat, ce impresie-ți faci?<br>
- E o carte.<br>
- Fire-ai tu...<br>
- Hahah. Ce carte?<br>
- Asta n-o să-ți zic. <br>
- Bukowski? <br>
- Dispari. Cum, mă? Cum s-o nimereşti din prima?<br>
- Hahah. E cumva...? <br>
- Nah. Mă bucur măcar că nu mă repet, dacă surpriza tot am stricat-o. <br>
- E cu poezii? <br>
- Nu. <br>
- Îmi plac poeziile lui, sunt misogine. <br>
- Mie mi s-au părut naşpa.<br>
Am răsfoit puțin cărțile înainte să aleg. Deşi ți-aş fi luat-o p-aia cu poezii, numa' pentru desene, foarte pornache, sigur le-ai fi scanat să le pui de copertă pe facebook. Până şi eu desenez mai realist. Da' am zis "pas". Între noi fie vorba, desenele arătau de parcă erau tristele mărturii ale unei copile molestate. Realiste, dar stângace. Şi perspectiva... Să nu mai vorbim. De parcă bietul copil nici nu l-a privit pe ăla în ochi când a primit bomboana şi următorul lucru pe care l-a văzut... Eh, să nu mai vorbim. Cert e că erau tare aiurea desenele alea. Candoare şi ardoare, cum vine asta? Împreună, aşa? Înțeleg eu destule, da' alea nici nu mă amuză. Mă lasă rece. Rămân la părerea mea: pornografia nu o să poată fi ridicată niciodată ridicată la rang de artă, fie că scrii despre ea, o ilustrezi, o cânți sau naiba ştie cum o mai iei. Citisem undeva că singura pornografie în artă e lipsa de talent. Bine spus.<br></p>
<p dir="ltr"> Ca să aflu după asta că ar fi avut chef să citească ceva de Llosa. Pe bune? Tocmai ce mă oprisem la o carte cu dialoguri între el şi Liiceanu. Şi ezitam, i-aş fi luat ceva de Llosa, am auzit că e ok. Sau ar mai fi avut chef de Camus. Pe bune? Şi eu am luat Bukowski...<br>
- Da-mi place, sincer. De-abia aştept s-o citesc.<br>
- Mda.<br>
Atunci am început să plâng, ca ultima fraieră. Eram dezamăgită că m-am dat de gol şi că, aparent, am dat-o-n bară. Aş fi putut fi mai inventivă, nu? Îmi place să fac cadouri şi chiar eram încântată de ăsta. Plus că era prima oară când a da cadou o carte nu mai sugera că n-ai avut alte idei şi ai luat şi tu ce ți-a venit la mână din bibliotecă, ai scris o dedicație şi "la mulți ani cu sănătate". Nu. Mersesem chiar la țintă. Şi se pare că nu-l mulțumea. Deşi a zis că nu mai primise un cadou de nu mai ştia când. Că nu se aştepta să îi iau ceva. "Nu mă cunoşti..." Că nu era obişnuit ca o tipă să îl placă atât. Că în general el era ăla cu contribuția sufletească. Mmmbine, trebuia unsă roata mai demult, să se mai învârtă şi ea. Era şi timpul, nu? <br></p>
<p dir="ltr"> Acum plouă şi eu ascult o compilație de la Enigma. Zicea aseară ceva de Kraftwerk, îmi aminteam vag că am ascultat şi eu, îi plăceau lu' taică-meu. Tata l-ar iubi. Făceam un inventar scurt, din ochi, la colecția lui de discuri. Madonna, Kylie Minogue, Johnny Cash, Enya, Rod Stewart, The Police, Kitaro, Gheorghe Zamfir, ABBA ş.a.m.d. Îmi povestea el de nu ştiu câte curente muzicale şi mie mi-era ruşine, că nici planşa mea n-o stăpâneam ca lumea. Mă rog, eu nici nu sunt ordonată, ştiu destulă muzică, dar n-o clasific, n-o încadrez, nu nimic. O ascult. Că de-aia-i muzică. Mi-ar plăcea şi mie infatuarea aia venită dintr-o largă cunoaştere, dar mă rezum la a face dialog pe fragmente. Cât timp stăpânesc domeniul...vorbesc. Când nu...o dau random şi mă mut pe nisipuri mai puțin mişcătoare.<br>
Apoi am avut revelația zilei, dacă nu chiar a anului: tocmai schimbasem impresii despre muzică şi cărți cu un tip...! Indeed, there is a God up there, somewhere. Unde-ai fost toată viața mea...? M-am oprit din plâns când mi- am amintit că tipu' ăsta mă place aşa cum sunt. Nu mă mai chinui să caut motive. La urma urmei, fiecare are dreptul la momentele lui de nebunie. Dacă vrea să se apropie de mine, e alegerea lui. Mie oricum îmi place. Mă face să râd şi-mi închide gura cu chestii drăguțe şi istețe. Îmi promite ciocolată ca să-i citesc ce-am mai scris. Îi pasă... Îmi place. <br>
Am citit şi eu puțin din cartea asta de Bukowski. Cred că-s eu mai încuiată, nu prea-i văd rostu'. În fine, acum scriu execrabil, cum m-am ferit mereu să scriu, da-mi place şi am zis s-o-ncerc şi p-asta. Antrenament la concizie. Acelaşi gust Coca-Cola, zero zahăr. Acelaşi iz de Irina, zero conținut. Se poartă azi. Fraze scurte, ca la jurnalism, vorba lui, care nu zic nimic. Să fie şi literatura cum sunt gândurile unui absolvent de liceu fără perspective: goală, fără şir, cu cuvinte răzlețe, neîmpăcată, neconsolată.<br></p>
<p dir="ltr"> Pisica toarce-n poală şi mă gândesc la el cum se joacă cu motanii. I se schimbă vocea când îi ia la joacă, ludicu' mamei. Cred că şi cu copiii se întelege bine, deşi se dă mare că-i detestă. De ce vrei tu să fii copil teribil...? De-abia aştept să mă mut la Bucureşti. Îmi place să-mi petrec timpul cu el. O să-mi aducă câte o gogoaşă de fiecare dată când plâng fără motiv. Da' i-am explicat că aşa sunt eu: am rămas cu sechele de când eram mică şi mai singură. Dacă țipi la mine o să vezi imediat cum mi se unplu ochii de lacrimi, îi deschid mai larg ca să întârzii momentul când or să cadă, dar totuşi încep inevitabil s-o ia la vale, eu strâng buzele şi mă simt ruşinată: aşa funcționez. Orice mic nimic trezeşte în mine cine ştie ce bazaconie latentă, amintirile se îndeamnă una pe alta şi până să realizez ce motiv aş avea...încep să plâng. Dar el a fost un scump şi m-am oprit repede, ca de obicei- a reuşit să mă facă să râd. Momente ca astea te fac să iubeşti oamenii însutit. Nu e nimeni dator să te scoată dintr-ale tale şi să te ia cu binişorul, nu e treaba nimănui că tu plângi. Uite, totuşi, că sunt oameni care, dacă nu pot fi acolo să-ți şteargă lacrimile, fac pe dracu-n patru şi ți le opresc instantaneu. <br></p>
<p dir="ltr"> Tre' să recunosc, e tare greu să-ți concentrezi esența. Frazele scurte... I'm not cut out for that shit. Glumele alea ieftine de Don Juan de colțu' străzii cu "Dă-mi o hartă, că m-am pierdut în ochii tăi" ar trebui adaptate în cazul meu- "Dă-mi o hartă, să găsesc şi eu predicatul în fraza asta. Care-i capu', care-i coada?" Capu' la peşte.<br></p>
<p dir="ltr"> De când am început să scriu chestia asta am vrut să mă leg puțin şi de Chirilă. Că tot am dat de cartea lui, răzleață, printre multe altele mai atractive în librărie. Mi s-a întâmplat ieri o chestie pe care aş fi vrut-o narată nu de Morgan Freeman, cum şi-ar dori mulți să-şi deruleze filmul vieții în momentul morții, narat de Morgan Freeman, că vezi, Doamne, are o voce calmă şi şmecheră, ci de Tudor Chirilă, cu obişnuita-i ghiduşie şi a sa filozofie jucăuşă, de barman care a făcut pe psihologul cu o duzină de generații de pacienți matoliți. Eram în maxi, dau să-nchid uşa, porneşte maxi, se deschide şi uşa. La fiecare om care se urcă. Una a stat în uşa deschisă vreo 200 de metri, n-ar fi închis-o, feri-o-ar sfântu'. Mi se părea imbecil, da' comic pe de-o parte. Mă durea mâna de la cât trântisem uşa, că stăteam în față şi de câte ori se deschidea uşa în mers se uitau toții ăia la mine cu reproş în priviri, parcă era de datoria mea s-o închid. Şi o închideam. Mi-ar fi plăcut totuşi să văd ce simbolistică i-ar fi găsit Chirilă uşii care nu contenea să se deschidă. Să fie, oare, acel wind of change care ne bate la uşă, ba chiar o şi deschide, să ne intre-n viață, dar noi, purtați de egoism şi de comoditate, i-o închidem concomitent în nas? Ce-ar fi zis filozoful nostru blazat pe tema asta, sunt tare curioasă...? O apologie pe tema convergenței sufletelor apăsate de divergențe...?<br></p>
<p dir="ltr"> Ia să-mi iau fața-n palme, deasupra chiuvetei, s-o clătesc puțin. Ochii verzi sunt frumoşi după ploaie. Se-nroşesc şi contrastează puternic. I-am zis să vină odată la mine vara, să vadă de deasupra curtea din față, când înfloresc păpădiile şi ne ne deranjează iarba, de-o lăsăm să crească. Un câmp de sori încinşi pe-o plajă verde. E frumos. Atât de simplu că nu-şi au rostul alte cuvinte. Rustic şi primordial- frumos, într-un cuvânt.<br></p>
<p dir="ltr"> Îmi plac oamenii curioşi, care pun întrebări. Îmi place să mi se răscolească trecutul, habar n-am de ce. Memento-uri sugestive care-ncep să mi se-aprindă-n suflet şi-mi amintesc să nu-mi repet greşelile. Îmi place să caut în trecutul oamenilor. Cei fără amintiri sunt trişti şi periculoşi, îți sugerează de la-nceput că nici măcar asta nu o să devii pentru ei, dovadă stând anii-ntregi din spate de care nici măcar nu aduc vorba. Cei care nu vorbesc despre plăceri şi neplăceri trecute nu sunt misterioşi sau atrăgători prin felul lor laconic de a vorbi despre ceea ce nu le face plăcere, ci pur şi simplu dubioşi. Ce-a fost, a fost. De ce n-ai aduce asta în discuție...? <br>
Mai presus de orice, îmi place să-mi închei fiecare seară şi să-mi încep fiecare dimineață cu câte un zâmbet. Mi-am făcut un crez din a-mi induce fericirea. Într-un final, se mai bagă şi ea-n seamă, nu trebuie numai s-o invoc eu. Îmi place că mă face să zâmbesc în fiecare seară. Ce spirituali suntem noi după 10 seara, nu mai putem. Toate replicile parcă-s memorabile. Aşa că le țin minte, să-mi facă plăcere şi mai târziu. Până ajung la Bucureşti, astea or să fie pupicii mei de "noapte bună". Nu-i rău nici aşa. Totuşi, de-abia aştept să pot să-l văd mai des (aproape tot timpul). Şi să-i luminez ziua cu tot felul de tâmpenii, să debitez utopii şi să-mi închipui cu voce tare imposibilul, în fundul gol, urlând din toți porii că se poate. Vreau să-mi aduc şi eu contribuția la rația zilnică de voie bună. Pentru că, mai presus de toate şi mai simplu decât "îmi lipseşti", trăim ca să îi ajutăm pe ceilalți să trăiască şi ne vedem nevoiți să recunoaştem că singurul scop al vieții este viața în sine.<br></p>
<p dir="ltr"> Şi eu tot n-am găsit blestematul ăla de caiet, după care alerg de vreo 3 zile.</p>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj8_Iwy5PF4xLK9_jw8KuxeVW0iyr2Q5TxMKG4Sjokp7f4634beK6vu_sFzxKqfFMrLKsQbfWqMtjBuIM7Rji92KLDAIcutpx_tC8-v3bd5_Kr8kNncOKPp1oVsbmfJkgp6zHLXWMUSoshc/s1600/Screenshot_2013-09-24-15-35-55.png" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"> <img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj8_Iwy5PF4xLK9_jw8KuxeVW0iyr2Q5TxMKG4Sjokp7f4634beK6vu_sFzxKqfFMrLKsQbfWqMtjBuIM7Rji92KLDAIcutpx_tC8-v3bd5_Kr8kNncOKPp1oVsbmfJkgp6zHLXWMUSoshc/s640/Screenshot_2013-09-24-15-35-55.png"> </a> </div>Rheeahttp://www.blogger.com/profile/07923055752656964543noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3170450332743064218.post-50543632407830877322014-04-11T12:07:00.001-07:002014-04-11T12:07:10.318-07:00Vin.<p dir="ltr"><i>   În curând fac 18 ani. Şi mi-e din ce în ce mai greu să scriu, aşa că mă urnesc acum, ca să-mi las ceva amintiri pentru mai târziu. O să fac un mic bilanț. Ultimii doi ani au fost de povestit, păcat că n-am eu tragere. Mă gândesc să-i mai trăiesc puțin şi după, dacă-mi mai rămâne vlagă, o să şi scriu despre ei. Cert e că am cam simțit pe propria-mi piele cum e să treci de la agonie la extaz cu viteza cu care-ți uiți visele imediat ce te trezeşti. Au fost plini, totuşi nu în sensul în care se aşteaptă un adolescent.</i><br>
<i>   Mi-am dat seama în timpu' ăsta, de când am căscat mai bine ochii, că am de ce să fiu mândră de mine. Mi-am lăsat loc de bună ziua prin toate viețile pe la care am trecut. Am marcat câțiva oameni. Am fost marcată, la rându-mi. Nu m-am plimbat cât aş fi vrut, dar am făcut ce mi-a făcut plăcere. Ani plini de muzică bună, versuri penetrante şi oscilații între poezie şi proză, m-am simțit atrasă de cea din urmă, am început să şi lucrez la un roman, da' nu se leagă nimic, probabil sunt prea tânără ca să am timp să am răbdare. Şi ce-i bun cere răbdare. O să revin asupra chestiunii. Cum spuneam, ani plini de muzică bună şi de flash back-uri din cărți şi filme ale căror nume nu reuşesc niciodată să mi le amintesc şi asta mă frustrează la culme. Asta, şi faptul că n-am trăit adolescența </i>comme il faut,<i> da' nu-i bai. Timpu' se mai abate de la normă pentru ăia care-l sfidează. Mi s-a spus că sunt genul de fată pe care nu o poți uita. Azi, pentru prima oară, o cred. Pentru cei care-mi citesc blogul nu e o noutate faptul că, în general, nu mă simt extraordinar în pielea mea, sunt mai degrabă melancolică, întunecată, bacoviană. Aşa cum programatorii sunt numiți în glumă instrumente care convertesc cafeaua în coduri, şi eu sunt un fel de unealtă care preface frustrările şi depresia [în mod de viață...] în poezie. Genul ăla de lectură care te prinde mereu, pentru că oricât de bine ai fi, mereu e loc de empatizat cu suferințele bine puse-n frază ale cuiva care ştie să meargă la țintă. Sper că v-am mers la inimă.</i><br>
<i>   Da, astăzi cred, într-adevăr, că sunt specială. Ani de-a rândul mi-am căutat nod în papură, mi-am zis că sigur tre' să fiu responsabilă pentru toate relele de pe pământul ăsta, că-i fac umbră degeaba şi altele-n spiritul ăsta. Ei bine, nu. Mi-am mai dat o şansă şi-o să iasă bine. N-are cum altfel. </i><br>
<i>   Prin vara anului trecut am cunoscut un tip. Al naibii. Rău. Habar n-am cum de l-am suportat. Îmi plăcea să-mi întind nervii pe pâine, tartine cu sinapse, specialitatea casei, gen. L-am auzit prima oară în noaptea în care gândul la R. m-a ținut trează. Asta, precum şi cel de-al şaselea simț, numit generic intuiție feminină, care mi-a pâlpâit prin fața ochilor până a doua zi şi care-mi semnala că e ceva în neregulă în desfăşurare în sânul familiei mele. În seara aia, ca de obicei, R. se întorsese, chipurile, şi parcă m-ar fi vrut. Dar eu eram cu cineva. Şi nu ştiam ce să fac. S-a rupt chestia de la sine, cu R. tot n-a fost să fie. Şi am vorbit cu tipu' ăsta o bună bucată din noapte. Amuzant. Genul meu, da' cam departe. Normal, cum îmi place mie. Cu cât mai imposibil, cu atât mai bine. Mi-a dat blogu' lui, zic "Bravo, degeabistule! E bine, tot aşa!", da' mi se terminase netu' şi n-am mai apucat să-i trimit şi lui replica asta. Scrie bine, haotic, dar bine. Poate odată o să ne dăm replica în scris. Faină carte de dialoguri ar ieşi. Tipul nu suportă lumea. Ia viața la mişto, şi-aşa şi ea a făcut un hobby din asta. Şoarecele şi pisica timp de luni de zile. O dădea în nesimțire şi parcă n-aveam chef să mai fiu bătaia de joc a cuiva. Prin decembrie-ianuarie eu am terminat-o definitiv cu R., care a conchis apoteotic cu o maximă tragi-comică: "Nimeni nu-şi doreşte lângă el o nebună!", iar tipu' se gândea serios să-şi vină-n simțiri.</i><br>
<i>   Am avut şi divina revelație: R. a fost purgatoriul, da, da. După anii ăştia infernali, a fost chinu' suprem care mă despărțea de tot ce-i cald şi bun. De ce să mă supăr pe un pixel de pe un monitor? Dacă dai în holograme te faci de râs, ca un Don Quijote modern care se bate cu aeru', nu cu morile de vânt. Aşa că am încuviințat la mărețele-i sentințe şi i-am dat pace. Ca să primesc şi eu puțină. Cam aşa s-a încheiat ultima mea obsesie nefondată din adolescență, o fantezie care făcea concurență maturității ce încerca să-şi facă loc în personalitatea mea. Ce să-i faci? La urma urmei sunt încă mică. Şi drumul de-abia acum începe. Ce-a fost mai greu a trecut. A trecut o lună de când tipu' care ia lumea la mişto e prietenul meu. Cea mai plăcută senzație e să fii agreat de cineva care urăşte pe toată lumea. Asta mi-a redat toată încrederea în mine, aş putea spune, dacă într-adevăr am avut vreodată încredere. În semn de mulțumire, vreau să las cât mai mult din mine-n el. Să-i spun tot, ca să împart la doi tot ce n-am chef să mai țin doar pentru mine, că simt că nu prea mai e spațiu de stocare aici, mă ramific spre exterior. Vreau să fac tot ce se poate cu el. Vreau să-l învăț să înoate. Şi franceză. Să fim de 8 ori într-o săptămână, cum îi place lui să zică. Să las timpul în pace şi tipul mască. Vreau să nu mă mai gândesc ce să fac cu el. Lasă aşa, are timpul milă de noi, în toate formele lui de manifestare.</i><br>
<i>   În al unşpelea ceas m-am trezit şi mă simt norocoasă, norocoasă că am ajuns la vârsta majoratului teafără şi nevătămată, fără cicatrici pe încheieturi sau dependențe, fără scene şi drame vizibile, şi fără prea mulți prieteni, dar cu multă perseverență. Norocoasă că uite, până la urmă îşi doreşte cineva o nebună aproape, că sunt cine sunt, că îmi place turcoazul, că trăiesc să aud păsările cântând şi zarzării înflorind, să văd lumea trecând pe lângă mine, că apuc să mă bucur de orice mic nimic, norocoasă că m-a aşteptat cu frezii în gară şi ne-am plimbat prin Bucureşti, că am stat pe iarbă şi l-am privit în ochi şi-am văzut sinceritatea la față, că ne-am învârtit ca doi copii pe alee, apoi am mâncat covrigi calzi, că nu ne-a prins controlorul fără bilet. Norocoasă că îl aud cu o ureche pe el, iar cu una stropii de ploaie care cad metodic pe tabla mansardei, în timp ce în sobă doineşte o flacără slabă, care-a ars în cripta acestei eroine ierni întregi, neobosită. Norocoasă că îmi plac fotografia şi muzica şi că am tot ce-mi trebuie ca să-mi fructific pasiunile. Că am timp de pierdut şi-l pierd cu folos. Că citesc şi bune şi rele. Că încep să-mi deschid corola sub un cer potrivnic de aprilie aparent şi că în scurt timp îmi iau zborul drept în viață. Norocoasă că ce-a fost a trecut şi că ce va fi merită tot stoicismul de care am dat dovadă până azi. Norocoasă că am avut răbdare şi n-am cedat niciodată primului impuls. Decât în dragoste. Ceea ce voi face şi de acum încolo. Din greşeală se naşte ce-i frumos. Din greşeală, am dat pe-alături. Scuză-mă, am dat din greşeală din mine. Acceptă-mi umilele scuze, curăț imediat. Doar dacă vrei, bine-nțeles. Norocoasă că am dat şanse egale tuturor şi m-am şters pe preş de reticență. Că în sfârşit sunt acceptată, cum mi-am dorit de mică. Că ai mei au un copil reuşit, de care pot fi şi sunt, în mod sigur, mândri. </i><br>
<i>   Din tot ce am acum, vreau să păstrez odată cu intrarea-n tunel zâmbetul. Şi capul sus. Nu vreau să mai ajung vreodată unde am fost. Tenebrele sunt pentru şobolani, nu pentru şoimi. Vreau să păstrez pofta de viață, care azi s-a trezit, după mult timp. Îmi fac cadou şansa de a-mi îndeplini toate visele, oricât de îndrăznețe ar fi. Şi-mi dedic melodii peste melodii, gen John Legend - You & I (Nobody in the world), Poets Of The Fall - All the way for you şi Fragile, The Calling - Wherever you will go, Alexander Veljanov - Because of you şi altele de genul, pentru că le merit, fiecare din noi merită, fiecare are un loc, al meu s-a eliberat mai greu, dar acum măcar nu va mai trebui să stau în picioare.</i> "Vine 69, e-al nostru, hai! Iartă-mă c-am deschis ochii când te pupam, da' nu voiam să-l pierdem! Mă duc eu în față, să prind loc."<br>
<i>   De azi înainte promit să mă bucur de voi toți, cunoscuți şi necunoscuți, să scriu, să citesc, să cânt şi să fac poze şi, mai presus de toate, să dăruiesc zâmbete. Nu pe ale mele, normal. Să fiu motiv de zâmbet pentru cine-o vrea, poftim, rectific. Promit să iubesc ca-n filmele de acțiune, cu sufletul la gură şi-n palmă la fiecare secundă şi să mă bucur ca-n filmele de dragoste- la sfârşit, când nu mai ai nimic altceva mai bun de făcut. </i><br>
<i>   Vă mulțumesc tuturor care m-ați marcat până acum. Familie, apropiați, profesori, prieteni şi foşti prieteni. Dacă nu erați voi, nu era nimic aşa. Era puțin altfel. Sau diametral opus. </i><b>Non, je ne regrette rien!</b><i> Şi-mi doresc ca şi voi să simțiți ce simt eu când fac bilanțul ăsta: </i>f-e-r-i-c-i-r-e.<i> Atât şi nimic mai mult. Să găsiți puterea de a accepta datul firii şi tăria de a nu vă lăsa doborâți. Orice se întâmplă ne merită efortul, fie ce-o fi, pentru că, în final, efortul e oricum făcut, rămâne doar să ne bucurăm de urmări. Şi nicio dată nu e ultima. Mai e şi zi după noapte. O exista şi viață după moarte. </i><br>
<i>   </i><b>Fiat lux! Alea iacta est. Finis coronat opus. Carpe diem!</b> Ş.a.m.d.<br>
   Mă retrag acum unde mi-e locul, în brațe sau lângă pisică, după caz, mă duc să-mi îmbrățişez gândul bun şi să-i spun cât de mult mi-a lipsit. Şi pe el. Da, pe tine, nesuferitule! Nu mai fi <i>hater</i>. Hai în lume. Fac 18. Debordez. Pe locuri, fiți gata... nu plec nicăieri fără tine.</p>
<p dir="ltr">   <b><i>Sfârşitul primei părți.</i></b><br>
<b><i>   Va urma.</i></b><br>
<b><i>    A nu se aştepta vreo continuare până după majorat.</i></b></p>
<p dir="ltr"><b><i>   </i></b>Fiți cuminți. Ne revedem la vară.</p>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjK6cz_0a58lwWA2j9lDUYFoilYaDNT2m-vCLcCnhe5XUyDmddvR11TG7pAR7u17giGMkb5x5U96eJiyPRxvYDW7hZCxB-ri64VJ_dUHLfKpWZ3C93mtxfygZLT77oxZViMlt0W12OnekN0/s1600/20140411_173454%25257E2_Alex_Local.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"> <img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjK6cz_0a58lwWA2j9lDUYFoilYaDNT2m-vCLcCnhe5XUyDmddvR11TG7pAR7u17giGMkb5x5U96eJiyPRxvYDW7hZCxB-ri64VJ_dUHLfKpWZ3C93mtxfygZLT77oxZViMlt0W12OnekN0/s640/20140411_173454%25257E2_Alex_Local.jpg"> </a> </div>Rheeahttp://www.blogger.com/profile/07923055752656964543noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3170450332743064218.post-40377576808272278412014-02-25T15:18:00.001-08:002014-02-25T15:41:28.386-08:00Last ride of the day<p dir="ltr"> When internal wounds which had never ached before started bleeding, I remembered what my dentist once told me, when my gums were bleeding: "This is infected blood. It's good to let it out." So I stood confident. It's okay, I used to tell myself. But day after day, the ground I was standing was falling apart and I was growing stranger and stranger.<br>
"Don't worry, it's infected blood, you have to let it out!" he said to me when he hurt me for the millionth time. But I was already immune. I already knew it was good to refresh- from feelings to mind and blood. "Make up your mind and make up your face." Why not?<br>
My body was nothing but a human ashtray, where strangers extinguished their each and every cigarette. My flesh was nothing but a prison the demons loved to live in. I was nothing but another shade of grey.<br>
He was nothing but another act of my mind. The courtain had fallen, covering him with my remorse. The final act. We loved each other in the anteroom of death, during the afternoon of life. He was worshipping life, while I was fearing death. That led me astray. That was why he doubted our compatibility.<br>
I never did. I just needed. A light, a shade, a look. Anything I could rely upon in order to come back to the life I had long forgotten. I loved him, he loved me not. Our love was like a no leaf clover. It might as well have been lucky, but it had no chance to win, as it lacked its own true self.<br>
I should let the demons out, they're no good for my health. I'm seventeen and dying on the inside, though I desperately want to live, I desperately hold on to anything. Wishing upon stars, glancing in the blink of an eye on the pale moonlight, swaying on a ray of sun. Does that make us happy? Just for a while. But demons don't emprison us for a while. They're here to stay. Maybe they're the only ones not to ever give up on us.<br>
I used to fall in love with illusions, but then I moved on to people nobody looked at, because they were ugly. Ugly appearences hide beautiful essences. Soon, I will no longer love. I will no longer long for another presence around me. I have enough of them gathered inside. None of of those who came in my life are ever gone. They adapt to those demons and dig on the inside until it bleeds.<br>
And then it aches for the very first time. And the blood is welcome, as it clears suffering. It would say "It's almost over, hold on!" Oh, but how I know... it's only just begun.<br>
Shall it be morning, afternoon or night... there's no better time to love than this very moment. I hate schedules. I threw them all when I saw people suffering from cancer checking the days they were left on schedules. Not real ones, but some which felt the biological clock ticking on the inside. I gave them all up. A schedule makes you aware of the life which passes you by. And I don't want to feel it, I want to live it. To live for now.<br>
I wish I could love someone right now, but no dream can heal a broken heart.</p>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg7Zj-L3IlMAcaeqfizFFdt6YfblnC38-_a_pC-boC9dyzA0dECnkRc9ZAf5GEINs__T3SMSHklFrl2n_EH9RvHay4rqqDkw29VjYd2ihQj0U8_lCod3yILSnZKDZdIPKMxNa-QxRvsv5MC/s1600/Screenshot_2014-02-23-23-15-48.png" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"> <img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg7Zj-L3IlMAcaeqfizFFdt6YfblnC38-_a_pC-boC9dyzA0dECnkRc9ZAf5GEINs__T3SMSHklFrl2n_EH9RvHay4rqqDkw29VjYd2ihQj0U8_lCod3yILSnZKDZdIPKMxNa-QxRvsv5MC/s640/Screenshot_2014-02-23-23-15-48.png"> </a> </div>Rheeahttp://www.blogger.com/profile/07923055752656964543noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3170450332743064218.post-55791306916138273882014-01-30T13:01:00.001-08:002014-01-30T13:01:00.474-08:00Peste noapte călcăm peste noi<p dir="ltr">   Poate ,uneori, ar trebui să fim recunoscători că nu trăim calvarul celorlalți. Nu mă-ntreb ce-aş face dacă aş fi în locul altcuiva. Mă întreb ce pot să fac ca să îmi doresc să fiu în pielea mea. Tu ce ai face dacă ai fi în locul meu? Să-ți dau un punct de plecare.<br>
   Te-ai trezi la 6:50 şi ai mai zăbovi până la fix, uneori până la şi 10. Continuându-ți un vis care nu şi-ar găsi locul în realitatea imediată. Uneori ai rămâne blocat între vis şi realitate şi n-ai mai vrea s-o continui pe niciuna. Ai vrea pur şi simplu să se uite de tine. Fără voia ta, din inerție sau din puțina responsabilitate cu care ai fost nevoit să te obişnuieşti, te ridici şi-ți iei ziua de unde ai lăsat-o cu o zi înainte. De punctul ăla şi aşa nu treci. Pleci la şcoală sau la muncă, unde te aruncă viața, şi îți petreci de la 6 la 8-9 ore dorindu-ți să te întorci acasă, orice ar însemna asta.<br>
   I-ai face pe alții să râdă în speranța că cineva o să-ți ia şi ție cu mâna durerea care nu lasă o noapte să treacă fără să te-apuce plânsul. Zâmbetul lor ar însemna mai mult decât un vis frumos, care să te-ajute să înfrunți realitatea. Şi ți-ar lua puțin gândul de la subiectul pe care-l dezbați în permanență cu rațiunea-ți, al cărei somn probabil a născut monştrii care trăiesc acum în tine: "Oare astăzi am destul curaj s-o fac...?"<br>
   Astăzi ai curaj să-ți curmi suferința? Apoi te întrebi dacă merită. Lupta sau întoarcerea armelor. Şi alea sunt momentele în care privirea ta în gol îi ține pe toți departe şi tu începi să nu mai ții pasul cu realitatea, pierzând succesiv minute după minute. Pe care nu ți le mai dă nimeni înapoi. Şi tu tot nu ştii dacă-ți doreşti să trăieşti...<br>
   Vrând, nevrând, te achiți şi pe ziua de azi de obişnuitele obligații. Anevoie. Cu ochii pe ceas. Şi mai de-al dracu', timpul trece în ciuda ta. Greu şi zeflemitor. Aşa că nu mai cumperi baterie la ceasul de mână fără de care altminteri nu ai fi putut trăi. Sau doar din prea multă lehamite. Să mai faci un drum şi ca să schimbi bateria acestui pluton de execuție la purtător? Ziua judecății şi-aşa vine. Pe aia n-ai cum s-o ratezi, restul deja nu mai contează. Din inerție, devii punctual după soare.<br>
   Iei metroul sau autobuzul şi ajungi de unde ai plecat. Te trezeşti singur şi parcă ai vrea să faci pe cineva să zâmbească. Ai vrea să te plimbi, dar nu-ți ține nimeni isonul. Te simți singur şi să-ți spun şi de ce. Pentru că eşti. Nu din proprie inițiativă. Ce ți-e scris, în frunte ți-e pus. Nu eşti ca ceilalți. Noaptea o dormi, nu o bei. Şi ziua mori încet. Acum demonii interiori o iau razna şi ți se zvârcolesc prin toate părțile. Ai zice că ți-e foame, dar nu simți nevoia să mănânci. Simți nevoia să mai treacă o zi. Ca să ajungi mai aproape de...? Nici tu nu ştii ce vrei şi pe ce temei.<br>
   Mai citeşti, mai stai de vorbă pe net, mai asculți muzică. Ai mai mulți prieteni pe net decât în viața reală. Eşti conştient şi te întristezi. Totuşi, îți mai alungi singurătatea cu ei. Speri ca într-o zi să apuci să îi cunoşti în persoană şi să le mulțumeşti că te-au ținut în picioare. Desigur, îmi vei spune că ai părinți. Dar ştim amândoi că nu te mai înțelegi ca înainte cu ei. Cine nu ține pasu' cu cine? Devine un război rece din care ambele părți se retrag lezate şi de cele mai multe ori pentru totdeauna. Fără să-şi propună asta sau să şi-o asume. Aşa că sprijinul cel de zi cu zi ți-l cauți în necunoscuți binevoitori care au probleme asemănătoare, fie că o recunosc deschis sau nu. Altfel nu ar sta să te ajute. Nu-i pasă nimănui prin ce treci.<br>
   Ai fi în depresie de luni de zile şi cei din jur n-ar observa nicio schimbare. Şi dacă ai spune cuiva, în speranța că ți-ar da vreun reper peste care tu ai trecut cu vederea... ai afla că e vina ta. La tine e problema. Suferi de "mania persecuției". Refuzi ajutorul lor imaginar. Aparent, a te simți inferior, bun de nimic, lăsat în urmă, singur, neînsemnat nu e o problemă reală, ci una autoindusă. Dar pace nu ai nici acasă, nici în suflet şi a cuiva trebuie să fie vina. Dacă toți ceilalți sunt curați, trebuie să o iei asupra ta. Şi asta te îngreunează şi te încetineşte. Încerci să le rezolvi pe toate, dar ceva nu se potriveşte. Şi un decor perfect cu o piesă lipsă se transformă într-un adevărat haos, lacuna se simte cu atât mai pregnant cu cât atmosfera generală sugerează o perfecțiune tangibilă, dar totuşi greu de cucerit.<br>
   Începi să crezi că ai înnebunit. În fine, încă nu-i târziu, aşa că dai o tură de cartier, dacă nimeni nu s-a avântat cu tine până mai departe. Îți aprinzi o țigară şi speri să găseşti pe cineva la telefon, ca să-ți mai treacă timpul. Dacă termini ziua vorbind cu altcineva decât cu tine ai impresia că ziua n-a fost chiar pierdută, chit că n-ai făcut nimic notabil. Parcă ți-e dor de trotuarele răsuflând uşurate după o ploaie. Totul e atât de uscat că tuşeşte prin toți porii, ca şi tine. E frig şi tu n-ai pe tine decât un hanorac. Acelaşi. Țigările se termină şi nu ştii când o să mai ai iar bani de pachet. Te simți oarecum uşurat când îți iei pachet, confunzi uşurarea asta cu o fericire temporară. Şi te bucuri de el până ajungi la jumate. Apoi le numeri şi vezi cam cât ar trebui să-ti ajungă, până când îți cumperi altul. Nu te-nduri să iei la bucată, nu-ți dau mereu ce vrei tu. Şi zilele tale-s mici, ca şi motivele de bucurie. Nu te-ncumeți să-ți fixezi țeluri mai mari de frică că nu le-ai putea atinge. Teama de eşec, printre altele, te face să plângi uneori. E un cerc vicios.<br>
   Din care te scoate iubirea, din când în când. Autodepăşire în doi. Vă țineți de urât şi deveniți mai frumoşi. Dar vezi că nu poți avea pe nimeni. Şi cei care te vor, te afundă mai adânc în întunericul din care te zbați să ieşi. Te uiți în jur şi vezi fericire. Te întrebi dacă vei avea şi tu parte vreodată de asta. Apoi un zâmbet răzleț îți luminează fața pentru câteva clipe. Îți aminteşti de momentele când ți-a fost şi ție bine. Şi trăieşti pentru ele. Uite, ai un motiv. Să speri că se vor repeta. Dar îți aminteşti că la sfârşit ai suferit. Şi nu mai ai curajul să îți fugăreşti fericirea. În termeni banali, poți spune că o laşi să treacă pe lângă tine, tu uitându-te în jos.<br>
   În fine, am cam divagat. Dacă ai fi în locul meu, n-ai vrea să adormi, pentru că e greu şi durează puțin. Dar nu ai ce face. Uneori plângi până când devine un efort să ții ochii deschişi. Nu întotdeauna înțelegi ce a dus până acolo, dar nu te mai oboseşti să-ți explici. Sunt prea multe, oricum. Mai bine le reduci la absurd şi nu te mai concentrezi pe niciuna. Dar se năpustesc toate odată asupra ta...<br>
   E 12, 1, 2... apoi, imediat, se face 6:50.<br>
   Dacă ai fi în locul meu, aşa ți-ai număra zilele. Dar într-o zi vei reuşi. Vom reuşi. Altfel nu se poate. Nu degeaba nu găsim în nicio zi curajul să terminăm cu toate. Sau poate doar pentru că zilele sunt identice, la fel ca şi emoțiile, motivele, stările. Trăieşti ori la modul relativ, ori la modul absolut. Când vom reuşi să renunțăm la constantă, vom răsturna şi valorile. Şi tot ce a zăcut în imponderabilitate, în relativitate, se va reprofila şi va apuca o altă cale.<br>
   Nu m-am născut să fiu un eşec. Nimeni nu s-a născut pentru asta. Nu pot mereu să scriu. Sau să rețin ce mi se spune. Să fiu o prietenă bună sau un om bun. Nu sunt mereu "pe val". Nimeni nu e. Starea asta de tranziție va trece. De-aia stăm pe loc. Ca să avem de unde ne avânta, când ne va veni vremea. Nimeni nu e singur pentru totdeauna. Când râzi, râd toți. Când plângi, plângi de unul singur. Nu mai plânge. Zâmbind, îți amâni sentința. Te apropii de absolut.<br>
   Dar dacă eşti ca mine... numai în delir mai găseşti zâmbetul ăla convins că de partea cealaltă se găseşte absolutul. Cel puțin acum. Mâine poate o să fie sincer şi sănătos. Dar zilele sunt toate la fel şi visele au început să se repete...</p>
<p dir="ltr">   6:50. Ce ai de gând să faci?</p>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjV_cll5ZWXWr45geU0ruH6Caih49EuFc_sC_Wgluk-upbUWiCcYKGbrM4iJRweRFvi1E8MddTvsWLmf8qkSEDqTpfkWVw08WKCCICxIhxj8CeMGZCWgpS8UiCBummxJcCjXCohOtkhmq2S/s1600/Screenshot_2013-11-03-11-41-56.png" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"> <img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjV_cll5ZWXWr45geU0ruH6Caih49EuFc_sC_Wgluk-upbUWiCcYKGbrM4iJRweRFvi1E8MddTvsWLmf8qkSEDqTpfkWVw08WKCCICxIhxj8CeMGZCWgpS8UiCBummxJcCjXCohOtkhmq2S/s640/Screenshot_2013-11-03-11-41-56.png"> </a> </div>Rheeahttp://www.blogger.com/profile/07923055752656964543noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3170450332743064218.post-14374953389493192002014-01-06T13:53:00.000-08:002014-01-06T13:56:27.253-08:00Gemini - Atât îți mai spun înainte să plec: nu uita niciodată să-ntrebi, poate așa o să mai dai de mine.<br />
Așa i-aș fi spus dacă l-aș mai fi avut vreodată în fața ochilor. Eu, pe de altă parte, pot pleca fără ca măcar să fi venit. Ascultam versuri fără șir, găsisem oameni care rezonau la tăcerea mea mai bine decât mă luptam eu cu temerile nefondate. Îl ascultam pe băiatul ăla, Oza, de parcă mi-ar fi ghicit în palmă. Parcă un străin ar fi pus în cuvinte neliniștile mele, pe care apoi a început să le strige cu mai multă artă decât mi-aș putea juca eu propria tragedie.<br />
Adevărul e că m-am temut pentru viața mea. M-am temut când n-am mai avut despre ce să scriu, m-am gândit că nu peste mult mi se va lua și dreptul de a mai fi. Am încheiat anul împăcată cu restul și certată cu mine, adormind în zori cu zeci de planuri ambițioase. Vreau să fac un scurt-metraj. Vreau să mai iubesc o dată, că nu m-am învățat minte încă. Vreau să scriu din nou. Și vreau să cânt. Dar nu mai știu cum să mă-mpart și mi-e frică să nu rămân pustie de atâta infidelitate în pasiuni.<br />
Habar n-am când a plecat și când a venit altul. La mine-n viață e ca-n gară, vine cine vrea, pleacă cine poate. Mulți vor, puțini știu și de ce. Acum mi-e mai greu ca niciodată. Aplecată peste caiet în timp ce scriu, mă hipnotizează propria caligrafie născocită, atât de aproape stau încât simt mirosul cernelii din pix. Așa miroase, în visele mele, vinul. Și nu-mi mai pasă ce scriu, atâta timp cât scriu. Mă las cuprinsă de nostalgie și scriu cu narcisism, îmi place cum scriu, nu-mi place ce scriu, ci doar înșliruirea aia nebună de litere. Apoi mirosul... îmi amintește de dorințe pe care le-am uitat înainte de a mă trezi la viață.<br />
Bun. Respir adânc. Nici în seara asta nu se moare, s-a găsit una bucată motiv de prelungire a convalescenței. Am cunoscut pe cineva. E prea repede? Nu e. Niciodată nu-i decât târziu. Devreme nu e decât ca să murim. Ori eu nu mor, mă-ndrăgostesc. Când privești din exterior, pare simplu. Când încerci pe pielea ta, e-al dracului de complicat. Cel puțin în cazul meu. Că n-are mereu finalitate. Și de când m-am golit pe dinăuntru, nu știu dacă întunericul mi-a ascuțit celelalte simțuri sau le-a atrofiat. Știu numai că greșesc. Și asta-mi place la nebunie.<br />
Sunt acum multe seri în care încerc să fiu cât mai convingătoare în fața mea, să mă conving că viața merită trăită, dar sunt atât de obosită încât uit să mai pledez în favoarea cuiva. Și cel mai adesea adorm pe o parte, cu viața-n coasta stângă și moartea atârnând lugubru de lobul urechii drepte. Mă trezesc cu frică și adorm iar obosită de a nu fi găsit nicio explicație. Mi se pare absurd să trăiești împotriva propriei voințe, dar totuși să nu ai curaj să-ți impui un punct de vedere în fața destinului.<br />
În orice caz, încerc să mă-ndrăgostesc, cum am mai spus, ca să-mi iau gândul de la alte prostii. Dar în conflictele astea meschine de interese, n-are nimeni câștig de cauză. Și mie mi se revocă sau măcar suspendă temporar, din când în când, dreptul la pereche. Am încins firul telefonului vorbind în dreapta și-n stânga, în speranța că din toate cuvintele, unul măcar îmi va vibra în coaste. Faza e că al mi-a dat fluturi în stomac. Acum, când am cea mai puțină nevoie de complicații și cea mai mare greață de palpitații. Cum am spus, totuși, niciodată nu-i decât târziu. Și-ntre ”târziu” și ”niciodată”, ar fi momentul să fie ”la timp”. Zic și eu...<br />
<br />
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh39Q0cJWPIRW-o965MzWHWBbgEfTZ0SWsgM0ONgh7KlT-IBc8BlHoDz2FSBQ1yE5gtshvLsWUuWt3TKhUv94JFXtxSdWpSdVF31QjkLSSmRZmKdHaljwAQZ0goJgBYSpB1dU8-sPOtsz-i/s1600/Screenshot_2013-10-23-19-12-39.png" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh39Q0cJWPIRW-o965MzWHWBbgEfTZ0SWsgM0ONgh7KlT-IBc8BlHoDz2FSBQ1yE5gtshvLsWUuWt3TKhUv94JFXtxSdWpSdVF31QjkLSSmRZmKdHaljwAQZ0goJgBYSpB1dU8-sPOtsz-i/s1600/Screenshot_2013-10-23-19-12-39.png" height="400" width="225" /></a> Îl ascultam pe băiatul ăla, Oza, cu poeziile lui triste. Tot respectul. Am scris și eu odată poezii. M-am lăsat. Și nu te lași decât de cele ce-ți fac bine. Poate d-aia, ascultându-l, simt nevoia să revin asupra deciziei și să mai croiesc un stih sau două. Dar nu, nu mai am aceeași substanță, aceeași fluiditate, mi-am pierdut talentul de a scuipa scurt și la obiect puroi din mine, ca să-l modelez la cald în flori de mucegai. Așa că mă deschid din nou, rozetă de carne vătămată, în fața aceluiași auditoriu absent, dar dedata asta din cel mai pur egoism: ca să-mi arăt mie însămi că încă mai pot.<br />
Curând o să intru-n viață. Irevocabil. Și mă gândesc că până atunci mai e timp de-o dragoste scurtă, cum e mereu timp la finele pauzei de-o țigară poștită în doi. Mereu e timp, mai puțin atunci când nu vrem. Dar eu vreau, deci nimic nu ar trebui să mă-mpiedice. Fantomatic și deloc enigmatic, îl urmăream în vânt prin autobuze, nu voiam să știu unde stă, voiam doar să sper că-i bine. Întâi de toate, mi-a vrut binele, ca mai apoi să-mi facă rău. Ăsta-i, în general, semnalul la care știu că trebuie să mă îndrăgostesc. Ca o comandă înnăscută, însușită pe deplin de-a lungul unui cantonament pe vară la dresaj. Deci am zis să mai încerc o dată, că n-o fi foc. Și-l urmăream, și voiam să fiu mare, s-ajung la el înainte să poată veni el la mine, să am destinul în propriile mâini, poate m-aș fi decis să mi-l pecetluiesc cu al lui. Dacă m-ar prinde că visez în secret la el, poate că n-aș ști ce să-i spun. M-aș înroși și i-aș întoarce spatele. Și s-ar mai duce unul. Fără ca să-mi pese, fără ca să-i pese.<br />
Îmi doresc să fiu suficient de mare încât să pot să suport ce se-ntâmplă în mine. Dar, din păcate, când ajungi suficient de puternic ca să înfrunți ceea ce ți-e dat, ca prin miracol se oprește tot și destinul îți mai joacă o festă.<br />
Are părul lung... și nu prea iese din casă, decât ca să-și amintească unde stă. Nu-l iubește nimeni, poate, în afară de mine. Și nici eu nu știu cât și dacă mai pot să-l iubesc. Dar îmi place vocea lui. E vocea mea, dar masculină. El e un fel de eu întors pe dos. Tot ce sunt eu la suprafață, e el pe dinăuntru. A scris și el, acum e-n lumea celor care uită, dar nu uită de unde a plecat. Cum nici eu nu uit că-ntr-o zi a vrut să scriem împreună. Și din ziua aia a rămas pentru mine tipul cu blogul. Deci nu-i un oarecare, e un oarecare eu aleatoriu asimilat de mulțime. E un punct oarecare pe o axă deșartă, dar nu e un oarecare pe axa dinamismului meu. Am în mine curbe seismice care-mi spun că nu-s departe de-o ciocnire între două pietre tari. E firesc, niciodată nu m-am mai certat cu mine.<br />
Îi ascultam pe băieții ăia faini de la Steleverzi (gata, au devenit laitmotivul postării și-al noii povești) și mă gândeam că fără ei nu l-aș fi cunoscut. Nu știu acum dacă mi-ar fi părut bine sau rău, las rândul ăsta cu precădere pentru zilele de după furtună, când voi căuta în nisipul începutului urmele primelor mele senzații. O să zic atunci cum mi-ar fi părut. E prematur să mă fi îndrăgostit și el e pre-matur, a luat-o, la o adică, înaintea maturității și-i ține de șase cât timp ea scrie cu spray de graffiti pe Casa Poporului o cerere impertinentă în căsătorie. Așa e el. Grijuliu din fire. Chiar și cu ceea ce nu-i aparține.<br />
<span style="background-color: white; color: #37404e; font-family: 'lucida grande', tahoma, verdana, arial, sans-serif; font-size: 13px; line-height: 18px;">Două steleverzi, gemenii din acuarelă, stropii de noroi din noi, de sub umbrelă.</span><br />
<span style="background-color: white; color: #37404e; font-family: 'lucida grande', tahoma, verdana, arial, sans-serif; font-size: 13px; line-height: 18px;"> </span>Acum și pururea, dar mi-e frică de vecii vecilor.<br />
<br />
<br />Rheeahttp://www.blogger.com/profile/07923055752656964543noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3170450332743064218.post-55549089502349104132013-12-08T03:04:00.001-08:002013-12-08T03:04:28.798-08:00Iar iarna ei...<p dir=ltr>   Oamenii sunt doar forme fără fond. Sărbătorile sunt doar zile de naştere colective, prin care nostalgicii îşi retrăiesc frenetic copilăria. În oraşul meu sunt cei mai urâţi brazi de Crăciun. Se vede că lumea s-a săturat să trăiască. Trec pe stradă peivind oamenii în ochi. Niciunul nu-mi zâmbeşte înapoi. Nu cunosc pe niciunul, dar toţi sunt la fel.<br>
   Era frumos când eram mai mică. Mergeam la patinoar, mă strângea oraşul, dar eu îl sfidam şi mă-nvârteam fără vină într-un ring de 2 pe 2. Îmi ocupam şi eu timpul cu ce puteam. Şi aveam iluzia că-mi place. Acum stau pe o bancă printre blocuri şi ascult nişte pensionare vorbind despre perfuzii, amnezie, peşte şi sărbători. N-are nicio legătură, dar asta e mondenitatea pentru ele. Lumea mea e mică, exact ca a lor. Sărbători cu peşte dulce, pe perfuzii, între amintirea Crăciunului de anul trecut şi a celui din '79.<br>
   Eu nu eram în '79. Bine, că nu sunt nici acum. Nu recunosc oraşul. Să fiu eu cea despre care vorbesc bătrânele? Să fi avut un accident nefericit care m-a aruncat aici? De ce-mi plac sărbătorile? Eu mi-am serbat zilele de naştere când eram mică. Nu-s o nostalgică. Îmi place să cred că eu trec pe lângă timp, nu el pe lângă mine. Ce-i ăla Crăciun fără zăpadă? Ce-i aia adolescenţă fără incidente? Ce-i aia tinereţe fără prietenii? Blasfemii închipuite, afronturi aduse unei legi universale nescrise. Ce am de gând să fac mai încolo?<br>
   Să fiu fericită. M-am oprit din a mă mai ocupa de mine. M-am oprit din a mă preocupa de viitor. Şi am atâtea exemple în jurul meu... Oameni pentru care nu contează decât clipa, nu ceea ce va urma. Dar nici pe aia nu ştiu s-o trăiască. Eu am obosit încercând s-o despic în patru, când ştiu că n-are prea multe subdiviziuni, şi chiar dacă ar avea, nu mi-ar ajunge sute ca să disec numai una. Şi, spre deosebire de oameni, ele nu seamănă-ntre ele. O clipă schimbă un destin. Într-o clipă devii din comcret amintire. Din aer în beton. Cel mai tâmpit sincretism. În fine, oriunde ai fi, te amesteci cu alţii asemenea ţie. În viaţă sau în moarte. De ce-ar conta atât clipa dacă nu aduce nimic nou în sensul ăsta?<br>
   Pentru că sunt o fată care îngheaţă scriind. Încerc să-mi dau seama de ceva. Încerc să mă-ndrăgostesc de ceea ce-mi repugnă. Şi printre fantomele Crăciunurilor trecute, uneori găsesc şi momentul de luciditate-n care dansez în ceaţă. Oraşul meu e frumos doar când e soare-afară. Toate ruinele au farmec când sunt iluminate frontal. Şi urâtul are atâtea feţe, că din polisemantismul lui mai reuşeşti câteodată să smulgi buruiana frumosului. Preţ de-o clipă, urâtul e frumos, scara se răstoarnă şi cerul se aruncă spre pământ. Vedeţi ce-i clipa, nu?<br>
   Nici eu.<br>
Acum ninge. Într-o clipă parcă am adormit. Într-alta m-am trezit într-o cu totul altă lume. O clipă am fost sigură pe mine. În clipa următoare nu mai ştiam nimic. Într-o clipă se întunecă. Într-o clipă vine iarna, pe pământ şi asupra fiinţei. Într-o clipă nu mai iubeşti ceea ce ţi-a dat sens. Într-o clipă te îndrăgosteşti din nou, deşi puteai să juri că nu ţi se va mai întâmpla. Într-o clipă eşti altul. Într-o clipă treci puntea...<br>
În fine, m-am făcut înţeleasă. Cert e că nu-i nimic mai fragil, mai ambiguu şi totuşi mai concret decât clipa. E tot ce putem fi siguri că avem. Şi, brusc, nu mai pot filozofa pe nicio temă. Nu pot scrie când sunt fericită şi nu pot filozofa când sunt nesigură, deşi ăsta părea a fi domeniul meu. Într-o clipă m-am trezit iar singură. Şi-n următoarea, cineva şedea de-a dreapta mea.<br>
Cei mai frumoşi brazi de Crăciun sunt cei pe care-i împodobeşte zăpada. Cei mai sinceri oameni sunt străinii care-ţi zâmbesc înapoi. Sufletele pereche sunt cele care-ţi contrazic visele. Şi iarna e anotimpul în care-mi fac curajul să vă privesc pe toţi în ochi. Dar toţi sunteţi la fel... Şi Crăciunul s-a desemantizat. E despre depăşirea frustrărilor şi a complexelor, e o competiţie. Nu mai e despre fericire nealterată. E comedie burlescă de speţă din ce în ce mai joasă. Prozaic totul, prozaic şi previzibil. Eu mă bucur de voi. Voi de cine vă bucuraţi?</p>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgxggdYvxI9iVwvtsuMEAgE35Q_pQQMvWS3oWVowGRxL-frNgef0hJEMRdTa4wefWxz7QvilpTCbewHJW36EFoARliVoh1aiMafGKziThxUQa_uO61CATGW-S-QBYJxfAGLzJEuJiPSCGvd/s1600/IMG_20131208_125822.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"> <img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgxggdYvxI9iVwvtsuMEAgE35Q_pQQMvWS3oWVowGRxL-frNgef0hJEMRdTa4wefWxz7QvilpTCbewHJW36EFoARliVoh1aiMafGKziThxUQa_uO61CATGW-S-QBYJxfAGLzJEuJiPSCGvd/s640/IMG_20131208_125822.jpg"> </a> </div>Rheeahttp://www.blogger.com/profile/07923055752656964543noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3170450332743064218.post-31679928433924058142013-11-29T12:35:00.001-08:002013-11-29T12:35:36.652-08:00Sâmbăta morţilor sau Evanghelia după cei ce speră<p dir=ltr> Adevăru' e că m-am născut într-un oraş mic, ca un blestemat de univers miniatural, conştient de propria-i micime şi complăcut în meschinărie. Tot ce am văzut aici aş fi putut vedea oriunde, la o scară mult mai mare. Ăsta s-ar putea să fie cel mai apăsător păcat al existenţei mele. Oameni mici, fresce ale unor relicve dintr-un trecut demult apus, credincioşi ai unei tradiţii demult pierdute, fanatici ai unui imperiu demult dărâmat. Pentru ei, ziua judecăţii nu venise încă. Pentru mine, însă, da...<br>
N-am suficiente pietre ca să-mi detest păcatele, dar, culmea, nici nu-mi prea pasă. Orice m-ar fi scos din transa apăsătoare a globului de sticlă în care trăiam a fost binevenit. La intervale neregulate, cineva se juca cu noi şi scutura din toţi rărunchii comica bulă de aer populată, ca pe globuleţele cu zăpadă cu care mă jucam când eram mică. Ca la un semn, toţi se extaziau şi credeau că ăsta-i jocul sorţii. Pentru mine, încredinţată că lumea se întinde mai mult decât ne e nouă plapuma, era mai degrabă un joc al ielelor. Ei nu credeau decât în superstiţii, eu eram eretica ce se zbenguia în ploaie şi se bucura de viaţa aia mică ce-mi fusese pusă la dispoziţie. Asta era ocult pentru ei. Pentru mine, ocultă era fericirea lor deformată la scară mică şi mulţumirea resemnată a unui destin împlinit între patru pereţi flagrant vizibili, însă care nu păreau să-i supună vreunei constrângeri. Nu am putut niciodată să-i înţeleg pe cei care s-au întors aici. Pentru Dumnezeu, câţiva metri pătraţi nu au putut niciodată să mulţumească pe nimeni. Ce nu vedeţi că or să cadă metri cubi pe voi la măreţul final şi că o să vă petreceţi apusul încrustaţi în piatră? Măcar acum să îndrăzniţi să speraţi...<br>
Ei bine, anii adolescenţei mi-au revelat totul. Am fost şi eu mulţumită în copilărie cu o lume care mă încăpea perfect. Dar odată ce creşti, devii tu însuţi neîncăpător şi sufocant. Aştepţi măcar de la ceea ce te înconjoară un spaţiu de desfăşurare. Am aflat atunci că scopul scuză orice mijloc... de transport care ar putea să te ducă departe. Aş fi putut să mă droghez. Aş fi putut să fac sex cu o infinitate de oameni, care să treacă prin mine mai înainte de a trece prin oraşul în care am crescut. Aş fi putut să fiu sordidă, ca şi mediul care începuse să-mi repugne. Aş fi putut sa fug de acasă. Să vagabondez. Să profanez morminte, în semn de adâncă frustrare pentru cei care s-au ratat în spirit de sacrificiu pentru confort, un confort căruia nici nu-i ştiau bine proporţiile. Să-mi bag picioarele în toată îngustimea orizonturilor lor, doar-doar le-oi lărgi. Dar n-aş fi rezolvat nimic. Nu aş fi pornit vreo revoluţie, mai degrabă aş fi fost alungată-n mine. Şi asta mi-ar fi făcut mai mult rău. Adevăru' crud e că, mai întâi de toate, mă temeam de propriile-mi limite. Nu aveam de gând să dau vina pe nimeni şi pe nimic pentru cum mă simţeam.<br>
Atunci l-am cunoscut pe el. La fel ca şi mine, avea un şablon bine trasat şi delimitat, pe care, însă, ştia cum să-l depăşească. Atunci când am început să ieşim, a ştiut exact cum să umple lacunele, ca şi cum aş fi fost o carte de colorat vie. A făcut totul, chiar şi puţin peste. A colorat totul şi a trecut chiar şi peste contur, cum ştiam că nu trebuie să faci, altfel strici întregul aspect estetic. La dracu' cu el. E atâta perfecţiune pe lumea asta, că mulţi nu-şi părăsesc oraşele natale. Atâta-i totul de perfect, că nu-şi dau seama că şi idealul merge depăşit. Nu ne-am ţinut de mână, nu ne-am atins, pur şi simplu ne-am înţeles. Nu am pus punctul pe nicio vocală, pur şi simplu am fost împreună. Dintr-odată, fără prefix, explicaţii, preambul, cuprins sau didascalii. Am ştiut că aşa trebuie să fie. Nu eu, nu el. Am ştiut amândoi. Şi dacă ne-ai fi cunoscut, ai fi zis la fel.<br>
Atunci am plecat la facultate. Uneori mi-era frică, pentru că nu ştiam care mi-e locul în braţele lui. Pe scut sau sub scut? Avea obiceiul să dispară foarte des. Şi nu puteam să-i cer altceva, pentru că, tacit, am consimţit la această stare de fapt. Totuşi, eu aveam o doză de loialitate care a umplut la fix conturul şi nu m-a dezvăţat de-o bună cuviinţă minimală. Oraşul era dintr-o dată sufocant de mare şi nu ştiam unde să-ncep să-l caut. Atunci mi se făcea dor de oraşul în care crescusem. Acolo, şi să vrei - n-ai fi avut unde să te ascunzi. Când se-ntorcea, sărbătoream pe întuneric drumul fără ocolişuri la care ne-nhămaserăm. Dansam pe muzica firii şi-n loc să ne călcăm pe vârfuri, ca nişte pasionaţi stângaci de sofisme, ne călcam pe nervi. Şi plecam eu. Pesemne că simţea la fel, pentru că nu-l mai găseam când mă-ntorceam. Şi-n ritmu' ăsta, n-am renunţat niciodată unul la celălalt.<br>
Ştiu, nu-i idealul. Dar care naiba e? Odată, când m-am pus serios pe rătăcit, unul s-a îndrăgostit de mine şi m-a cerut în căsătorie. M-am speriat şi-am făcut ce ştiam cel mai bine: am fugit. Ce altceva să fac, când modelul meu a fost un fugar urmărit de propria-i umbră? Pentru mine, lucrurile bune n-au finalitate. De ce să mă leg prin nişte tinichele de-un suflet care şi-aşa-i volatil? Între mine şi cel pe care-l iubeam era o fugă ne-ntreruptă, în direcţii voit opuse, care duceau, într-un final, tot către celălalt. Nu, n-aveam de gând să mă mărit.<br>
Am plecat apoi să îmi termin studiile afară. I-am lăsat clasicul bilet pe masă, prin care-l anunţam că ţara fusese pusă la cale şi că mai avem de fugit până să ne-ntâlnim. În definitiv, putea să nu se mai întoarcă niciodată acolo, dar m-am gândit că n-ar fi avut unde să meargă în altă parte. M-am întors peste câţiva ani, sătulă de bazarul ăsta cultural la care sperasem fără să ştiu şi să-mi explic de când eram. Atunci i-am înţeles pe cei care s-au întors, şi-am învăţat să nu mai judec. Poate că ei trăiseră dispersaţi toată viaţa şi tocmai micimea iniţială a urbei natale i-a redus la condiţia de existenţă. La un moment dat, nu mai cauţi decât să fii tu. Şi unii nu cunosc altă latură a fiinţei decât aceea pe care o limitează liniştea şi fericirea neştiinţei. Atunci m-am întors acasă.<br>
N-am trecut pe la ai mei, n-aş fi avut ce să le spun. Le-aş fi mulţumit poate că m-au lăsat să fiu cum sunt, dar la ce bun? Şi-aşa nu aveau altă variantă. Mi-era dor de el, dar nu speram la nimic. Nu mă apropiam nici măcar de 30 de ani şi simţeam că nu mai aveam ce să văd. Anii copilăriei nu făceau altceva decât să se-ndepărteze, se scufundau în uitare ca un om înghiţit de ape care aude numai un gâlgâit sinistru în locul rugăciunii de rămas bun. Regretam că nu apucasem să mă plimb de mână cu el. Înlănţuirea asta de degete betegite de pribegie ne-ar fi legat mai strâns decât orice inel idiot de logodnă. Dar n-aveam de unde să-ncep să-l mai caut. Aşa că m-am aşezat, aşteptând să mă găsească el pe mine, ca prima oară. Noi am fost proşti şi n-am învăţat din greşeli. Puterea obişnuinţei plana încă deasupra noastră şi eram încă supuşi repetării experienţelor anterioare. Chit că nu ne-ar fi adus vreun folos concret, orice greşeală care ne-ar fi marcat un zâmbet merita cu prisosinţă să fie reluată. Întocmai, fără abatere de la regula generală.<br>
- Păi cum rămâne cu conturul?<br>
A naibii telepatie. M-a găsit fără prea mare efort. Ştia că-n momentele de rătăcire mă retrăgeam să mă cert cu morţii, nu mă-nduram să-ngrop trecutul şi îmi disputam cu umbrele foloase necuvenite.<br>
- De data asta am să stau, ştii?<br>
Şi tăcerea-i un răspuns.<br>
- Bine, poţi să nu crezi. Nu am stat cu tine, nu m-am ales cu ceva desăvârşit. În toată aglomeraţia, ochii mei de chipul tău i-am ferit. Dar acum sunt aici. Să-ţi iau capul în mâini şi să-ţi strig în ureche cu buzele cui vrei tu că vreau să te fac a mea, auzi? A mea!<br>
- Strigă-mi cu buzele ăluia care m-a condamnat la viaţă printre străini, blestematule!<br>
- S-au cam răcit, de cât tot te-au strigat.<br>
- Ştiai unde sunt.<br>
- Dar nu ştiam a cui ai să te-ntorci.<br>
- Cât tupeu! A cui m-am întors de fiecare dată, când n-am avut ce să mai găsesc!<br>
Şi mi-am amintit câte paturi colindasem, crezând că m-a uitat. M-am autoexilat, m-am automutilat. Nu mă simţisem o clipă infidelă, deşi ştiam că, de undeva, mă vede. Tant mieux. Să mă vadă, să ştie ce-a pieedut. Dar s-a disputat vreodată partida în mod concret, ca să ştim cine ce pierde? Am conchis. N-am pierdut decât timp, dar ce conta, când intuiam că am câştigat ceva ce nici nu speram?<br>
- Cine-mi mai dă înapoi tinereţea pierdută, visule?<br>
- Zburătorul ăla care ţi-a luat minţile când erai copilă. De când te-a ars vântul, n-ai mai fost niciodată la fel.<br>
- Şi n-am să-ncetez să mă schimb cu fiecare schimb de gaze pe care-l fac cu universul. Asta-i partea mea de schimb. Ăsta-i destinul meu. Să sustrag oxigen nemeritat.<br>
- Cred că ţi-a oxidat vreun resort, altfel nu-mi dau seama cum de gândeşti aşa.<br>
- Am făcut vreodată altceva?<br>
- Ai scos capul în lume. M-ai iubit. Ne-am iubit. Nu asta-i totul?<br>
- Nu mă lua pe mine cu d-astea. "În viaţă tre' să construieşti o casă, să faci un copil şi să plantezi un pom." Pe naiba. Eu m-am fortificat pe mine, mi-am omorât în ţipete copilul dinăuntru şi-am smuls din rădăcini copacii doar cu puterea gândului.<br>
- Ştii ceva? Poate că ai dreptate. Te-ai sinucis în braţele mele de prea multe ori.<br>
- Păi şi-atunci?<br>
- De azi vreau să renaşti.<br><br></p>
<p dir=ltr> Ghinionul meu a fost că m-am născut într-o lume a constrângerilor. Totuşi, în universul meu miniatural, cu biserici, restaurante, baruri, case şi şcoli, ca şi ieslea în care catolicii recrează an de an scena naşterii, l-am întâlnit pe el. Globul nostru de sticlă s-a-nclinat pervers şi periculos, aproape lasciv, ar putea spune cineva care i-ar fi urmărit rotaţiile aritmice, dar de data asta nu s-a mai prins nimeni. Era doar universul meu, care se zdruncina din temelii şi-mi expunea o preţioasă revelaţie. Totuşi, în cinstea revelaţiilor precedente, am ales să nu-l bag în seamă. Aşa că o să repet greşelile, într-o nesfârşită peregrinare la poalele sufletului său. În mintea mea, mi-am trăit viaţa de zeci de ori. În realitate, de-abia acum începe.<br>
Totul pleacă de la dor. Şi ajunge, într-un sfârşit, să doară. Însă beatitudinea cuprinsă între geneză şi apocatastază este cea care merită toată urgia ce va urma. Am 17 ani acum. Copilăria nu-ncetează să se detaşeze de mine. Însă am auzit că noi suntem cei care n-ar trebui să ne detaşăm de ea. Când mi-a promis că se-ntoarce, probabil că a vorbit serios. Gaudeamus igitur. Şi nelipsitul blestemat de "carpe diem". Inevitabilul s-a produs. Dacă peste ani voi urla din nou la morţi surzi şi ursuzi, va fi numai din vina lui. Dar de azi... universul meu miniatural nu mai e şi meschin. Porţile sufletului meu s-au deschis ca să primească o promisiune. Nu mă încălzeşte cu nimic, dar măcar e ceva. Trebuie să plecăm, în primă instanţă, ca să putem să ne permitem să n-ajungem nicăieri.</p>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgEkoVXcPoCx6ljf_Ov4uiTenC-ekN68qHlBt2NP6OsiwX2RUh-6KgLwiIdLHnoJsZv92-nD9wOMHBrvbrmvKRvVvbvgyykOvUqNWyE9Dd7B3Iub9v693VWm4fWlX29_Mx4BrbMDu1AFf0s/s1600/Screenshot_2013-11-28-14-36-03.png" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"> <img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgEkoVXcPoCx6ljf_Ov4uiTenC-ekN68qHlBt2NP6OsiwX2RUh-6KgLwiIdLHnoJsZv92-nD9wOMHBrvbrmvKRvVvbvgyykOvUqNWyE9Dd7B3Iub9v693VWm4fWlX29_Mx4BrbMDu1AFf0s/s640/Screenshot_2013-11-28-14-36-03.png"> </a> </div>Rheeahttp://www.blogger.com/profile/07923055752656964543noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3170450332743064218.post-3820510261571158102013-10-20T09:47:00.001-07:002013-10-20T09:52:06.095-07:00D'ale carnavalului. Cu și despre mândria de a fi român<iframe allowfullscreen="" frameborder="0" height="344" src="//www.youtube.com/embed/1R3cD0hb1rw?list=PLE76104B3E679ECF9" width="459"></iframe><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<iframe allowfullscreen='allowfullscreen' webkitallowfullscreen='webkitallowfullscreen' mozallowfullscreen='mozallowfullscreen' width='320' height='266' src='https://www.youtube.com/embed/gqVtGQ4Za4k?feature=player_embedded' frameborder='0'></iframe></div>
<br />
<br />
<br />
Ăsta e unul dintre motivele pentru care am încredere în muzica românească. Obișnuiam să fac parte din tagma celor care critică asiduu involuția muzicii românești, însă am deschis mai bine ochii. Era și eu foarte refractară. Pentru mine rockul românesc nu însemna nimic. Până i-am descoperit pe cei care dau valoare cuvintelor. Nu mi-am dat seama cât de mult se pot îmbogăți când le pui pe note.<br />
Nu pot să zic că am aprofundat subiectul. Dar am găsit melodii care să-mi umple zilele. Și ele vin de la:<br />
- Travka<br />
- Byron<br />
- Coma<br />
- Luna Amară<br />
- Grimus<br />
- Fluturi pe asfalt<br />
- uneori de la Urma și Vița de vie<br />
- Robin and the backstabbers<br />
- The Mono Jacks<br />
- Kumm<br />
- Implant pentru refuz<br />
La capitolul alternative.<br />
Apoi Butterflies in my stomach, la capitolul jazz. Pe Moonlight Breakfast nu știu unde să-i încadrez și nu deschid Wikipedia special pentru asta. Apoi Zgârie-Nori, un fel de hardcore. Și Steleverzi, care-o ard pe rap, parcă. Toți cei menționați au atâta poezie în versuri, încât de la o vreme nu mai ascult decât trupe românești.<br />
Și încă mai caut, completez lista. Celor care intră pe blogul meu le dau căldurosul sfat de a asculta câte ceva de la cei amintiți mai sus. Să se audă și mai departe de Radio Guerrilla. Nu mă pricep la recenzii, dar dacă aș lua fiecare melodie care mă inspiră-n parte, poate aș găsi mai multe de spus decât s-au gândit cei care au făcut-o. Pentru că asta trebuie să facă muzica bună: să inspire, să dea restart la creieraș și să-i învețe pe asceții dintre betoane să creadă și-n altceva decât ceea ce-i învață cultul materialismului. Eventual, să le și amintească cum se visează, pas cu pas, mot-a-mot, prin cuvinte, dacă nu prin grai nearticulat decât de corzi.<br />
Inițial nu voiam decât să împart cu voi melodia superbă mai sus-menționată. Dar mi-am amintit cât de frustrată mă simt când nu-mi împărtășește cineva pasiunea pentru frumos și am zis să mai cizelez puțin niște simțuri și să port mai departe încrederea în ceea ce pot să facă românii, dacă investesc suflet și pasiune.<br />
Că tot am avut un capitol interminabil la română despre originea poporului român și evoluția lui. Asta-i o încununare destul de reușită a atâtor eforturi, nu? Și, la drept vorbind, referindu-mă strict la limbă, nu am mai găsit în nicio altă limbă atâta încărcătură într-un singur cuvânt. Când pui atâtea unul lângă altul, pe parcursul a 4-5-6-7 minute... cum se mai poate numi asta, altfel decât cântec? Mă rog, deja o iau pe arătură. Ideea e că orice fac românii cu bun simț se numește muzică. Pentru ochi, auz sau simț, asta deja e chestiune de detaliu.<br />
Și-mi place. Un motiv în plus pentru care aș rămâne în România după facultate. To do list: de întâlnit toți artiștii preferați, înainte, în timpul, sau după un concert.<br />
Știu că nu-i mare lucru părerea pe care o tot expun aici cu un lux poate exagerat de amănunte, dar dacă unei adolescente închise-ntr-un spațiu infim, preocupate de filozofia vieții goale și care a crescut numai cu muzică bună toate astea îi aduc ora/orele de eliberare din concret, înseamnă că-i lucru necurat la mijloc. Sau treabă foarte, foarte bine făcută.<br />
La mine nu mai prind porcăriile pentru adolescentele aflate în căutare de cai verzi pe pereți (gen Vama, am spus-o și o s-o mai spun de câte ori am ocazia). Am nevoie de muzică să mă hrănească de azi și până când oi fi sătulă (greu de estimat cu aproximație când se va-ntâmpla asta...). De muzică ce-și schimbă mesajul din aceleași versuri odată cu timpul. De muzică asemănătoare cu vinul. Căreia îi crește valoarea odată cu vârtsa. Ieri poate nu adunasem destulă mânie încât să mă poată recupera melodiile astea. Dar azi da. Și mâine mi-or fi și mai necesare. Așa că merg înainte, cu o mare curiozitate în ceea ce privește rezervele zilei de mâine.<br />
Click, play, enjoy.<br />
Și, ca să-i citez tot pe băieții de mai sus: ”Sunt masochist, trăiesc în România. Dar nu știu cum de mai rezist în toată nebunia...” Dacă e pe-așa... nici nu vreau să fiu sănătoasă-n altă parte :)Rheeahttp://www.blogger.com/profile/07923055752656964543noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3170450332743064218.post-86764318309371885492013-10-19T16:19:00.001-07:002013-10-19T16:43:16.597-07:00Apologia fumului de ţigară<p dir=ltr>   Am fost mereu o înverşunată a fumului de ţigară. Mereu mi s-a părut interesant felul în care personajele din filme fumau. M-am străduit să le imit, dar niciodată nu-mi ieşea. Totuşi, nu era nimic unic în gesturile cu care duceau ţigara la gură sau în care scoteau fumul. Mi-am dat seama de asta într-o după-amiază devreme, când mi-am aprins o ţigară după ce citisem nişte vorbe de duh. Brusc, gestul meu a părut că seamănă cu cel din filme, pe care îl studiam cu atâta nesaţ. Şi mi-am dat seama că nu atât gestul în sine, cât situaţia conta. Dădusem prea multă importanţă unui obicei cu valoare ornamentală. Dar mie-mi place să fumez...<br>
   Am observat că şi oamenii sunt priviţi altfel când îşi aprind o ţigară. Ies din cerc, parcă-şi depăşesc condiţia, capătă estetica aia interesantă, misterul care le lipseşte, totuşi îşi afişează o slăbiciune. De ce un pas mai aproape de moarte ne face să strălucim atât în ochii celorlalţi?<br>
   Mă simt mai interesantă când fumez. E un artificiu impropriu vârstei. În goana după maturitate, împrumutăm plăcerile în locol responsabilităţilor, preferăm încălcarea interdicţiei comportamentului responsabil. Începem de-a-ndoaselea, dar creştem. Ne maturizăm în zig-zag, din rău în mai rău. Idolii noştri din poze au ţigara în mână şi scrumierele pline de chiştoace. Făt-frumos fumează. Bărbatului ideal i s-a îngroşat vocea de la tutun, iar femeia perfectă are în inflexiunile vocii gravitatea anilor de viciu din spate.<br>
   Le numărăm şi niciodată nu-s destule. Câte consumăm până ne iese o poză cât de cât reuşită cu fumul... Câte clipe reuşite, atâtea ţigări strivite pe borduri, iarbă, pervaz, bănci, scrumiere sau chiar pachete goale. Câte momente tăiate pe calapodul nostru, atâtea ţigări fumate pe jumate şi lăsate pe mai târziu, în speranţa că odată cu ele se vor repeta şi momentele dragi. Câte plăceri, atâtea arome. Câtă spontaneitate, atâtea mărci. Câte regrete, atâtea fumuri.<br>
Vreau şi eu să mă găsească cineva fascinantă pentru că fumez într-un fel. Ca-n filme. Vreau să spună şi despre mine ceva modul în care fumez. Vreau şi eu misterul! De ce fumez? Mi-aţi sugerat toate avantajele astea prin reclame cu mesaj subliminal, de ce nu primesc în schimb ceea ce am cumpărat? Îmi vreau timpul înapoi.<br>
Ba nu. Poate o să cunosc pe cineva la o ţigară. Dimineaţa, pe brumă, în Piaţa Mare, la Sibiu. Poate un tip cu mănuşi din alea cu două degete, cu paltonul încheiat strâmb şi cu şapca îndesată pe cap. Cu căştile-n urechi, bocanci în picioare şi restriştea-n priviri. Să fumeze aceleaşi ţigări şi să-i scape din buzunar şerveţelul pe care a reuşit să ia cu o seară înainte autograful unei trupe underground de rock româneşti. Să se caute comic de foc prin toate buzunarele şi să îmi atragă atenţia cu un semn că are nevoie de unul. Să-i dau bricheta şi să-i privesc cu subînţeles nasturii, ca el să se încheie din nou sub privirile mele amuzate. Să-i zic care e melodia mea preferată de la trupa de pe şerveţelul pe care i l-am ridicat cu două degete de pe jos. Şi să stăm la o discuţie scurtă, concisă, ca fumul de ţigară plecat metodic din furnalele la purtător pe care le tot frecăm îngheţaţi între degete. Să aibă cu 3 ani mai mult decât mine, să-i placă oraşele medievale şi să-şi urmărească trupa preferată în turneu prin ţară. Când va fi prea târziu pentru mai multe, să-i strecor o carte de vizită în palma cu două degete cu model norvegian. Blogul meu va fi ajuns undeva, sus. Iar eu lucrez în domeniul publicitar. O carte de vizită simplă, cu fum de ţigară pe colţuri şi mirosind a gumă de mestecat cu struguri. Le ţin pe toate la un loc. Şi el chiar să mă sune. Să mă cheme în părculeţul ăla de pe marginea drumului unde mă opream să fumez când veneam verile la festivalul meu prefrat de rock. Să-mi spună că şi el crede în reîncarnare. Că a avut déjà-vu-uri cu mine şi cu fumul de ţigară.<br>
Că-şi aminteşte când m-a văzut în dimineaţa aia la Braşov, în gară. Târam de bagaje şi-mi cumpăram ţigări. Ţine minte portofelul meu original. Nu mai văzuse pe nimeni să-şi ţină banii pe post de semn de carte. De fiecare dată când primeam restul, puneam câte o bancnotă aleatoriu între paginile cărţii şi ce-mi părea mai răsărit de acolo păstram ca motto. Ţine minte c-ar fi vrut să mă abordeze, dar trenul lui pleca în vreo 3 minute. Eu ştiu că nu l-am cunoscut, dar ştiu şi că mi-ar face o plăcere teribilă. Îl cheamă Octavian. Coincidenţă? Nu cred. Îi spun că unul din fiii mei va fi Octavian. Poate să-i fie naş? Ar putea să-i fie şi tată, gândesc în sinea mea.<br>
Îmi place cum îşi aprinde ţigara. Îmi aminteşte de ziua când am aprins-o şi eu după ce am citit vorbe de duh. Şi-a mi-am dat duhul la primul fum. Cu cât eram mai încărcată spiritual, cu atât mai natural era actul meu preferat. <br>
Îl văd cum se uită după oameni pe stradă.<br>
- Chiar îi cunoşti pe toţi?<br>
- Nu, dar mi se pare fascinant ce poartă-n ei.<br>
- Şi tu încerci să le ghiceşti povestea?<br>
- O ştiu dinainte, am luat parte la ea.<br>
- E mai frumos să nu cunoşti şi să dai cu presupusul.<br>
- Preocupare de ţigănci escroace.<br>
- Preocupări de oameni cu imaginaţie.<br>
- Cu mult timp liber.<br>
- E frumos să le dai dimensiunea pe care o vrei tu, poate că ei nici nu visează la ea.<br>
- Tocmai d-aia nici nu-i bine să le-o vânturi pe sub nas. Unii poate au complexe de inferioritate.<br>
- Dar ei nu-mi citesc gândurile.<br>
- Ţi-ai fixat ghiocul chiar sub nasul lor. E la îndemăna tuturor să-ţi ghicească-n el.<br>
- ?<br>
- Citesc în fumul de ţigară.<br>
- Nu-nseamnă nimic.<br>
- Aici te-nşeli. Mai ţii minte când ai scris pe ţigări şi le-ai fumat? Acum plămânii tăi sunt cărţi deschise şi cine ştie să vadă-n ele te citeşte.<br>
Ştie. Ştie. Sufletele pereche se găsesc la o ţigară amicală. Ca-n vremurile bune. Ca-n adolescenţă. Poate nici nu creştem atât cât ne dorim. Lucrurile importane se întâmplă ciclic. Copilărie-adolescenţă-copilărie-adolescenţă. Chiar dacă nu mai ţinem minte nimic de atunci, au fost cele mai frumoase momente. Şi se repetă. Devin memorabile.<br>
Păcat că astea se întâmplă numai în filme.<br>
Eu rămân cu ţigara. Mă-nchei la geaca de piele şi scriu povestiri din gară. Până vine trenul, îmi trăiesc viaţa pe un peron. Şi îmi uit intenţionat bricheta acasă sperând că jumătatea mea aleasă arbitrar din mulţimea navetiştilor şi turiştilor îmi va oferi un foc şi va rămâne să-mi ţină de cald până când va trece toamna zorilor vieţii mele. Şi să mă tragă în faţa şemineului când frigul şi-ntunericul vor trage de mine-n iarna fiinţei.<br>
Dar astea se întâmplă numai în filme. <br>
Nu mi-a spus nimeni că dacă fumez, nu e neapărat posibil să intru-n pielea personajelor pe care le admir. Aştept, totuşi, ca viaţa să bată filmul.<br>
Dar asta se întâmplă numai în filme.</p>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEihtCD_RkLd4OtTZbXvUIZZ-zrck6cTphCs7nhlo6o7alT8xRYty4Kn-vWzc9nS7rs5769urC9oa2ndDN6zaZkSFLTOKcqQP9CSfVcUaBRTR6S39jLvYOK0awratZLGALIFUAux_LFp8EYk/s1600/2013-10-13_06_21_00_Janine_Local.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"> <img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEihtCD_RkLd4OtTZbXvUIZZ-zrck6cTphCs7nhlo6o7alT8xRYty4Kn-vWzc9nS7rs5769urC9oa2ndDN6zaZkSFLTOKcqQP9CSfVcUaBRTR6S39jLvYOK0awratZLGALIFUAux_LFp8EYk/s640/2013-10-13_06_21_00_Janine_Local.jpg"> </a> </div>Rheeahttp://www.blogger.com/profile/07923055752656964543noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3170450332743064218.post-2285869004952704862013-10-13T05:26:00.000-07:002013-10-13T05:28:19.525-07:00Cenuși de gri dorian spălate de ploi... Simt că ceva anume mă trage spre inerție, dar nu știu exact ce. Uneori am tendința să contemplu prea mult stările astea de tranziție. Dacă mă simt cumva încărcată, în vreo manieră metafizică, țin neapărat să detectez sursa de provenință a acestor inconveniente... Simt uneori că pierd câte puțin cu fiecare zi ce trece din puținele minți ce mi-au rămas. Scobesc în ele ca-ntr-un colț de pâine, când, de fapt, am în ele ultimul colț de lume valabil. Mi-e dor de oameni pe care nu i-am cunoscut și mă dor povești care nu mi-au aparținut. Exact ce spuneam: alienare. Junglă prost încadrată, cu liane de opal, nemișcare colectivă, resorturi organice ruginite. La raionul de confecții nu se mai găsește ”om”. Așteptăm să bage marfă.<br />
Dinăuntru văd foarte bine lumea de afară, ca un spectru în care se reflectă convenabil spectacolul, sunt un spectator plăcut, zăcând în expectativă și dictând didascalii celor din scenă. În mine se bat doi. Nu mai sunt ce am fost. Nu mă mai recunosc ca atare. Eu, independentă de mine. Prin mine trăiesc simultan două suflete azimutale, convexe, deloc convergente, nu tocmai diametral opuse, însă discrepante. Prin mine și în mine. Dacă mor eu, se duc și ele...?<br />
Îmi iese fum din gură și parcă-ar intra în pământ. Parcă mestec aer și cum să mesteci ceva atât de rarefiat încât parcă nici n-ar exista...? ”- Dacă nu-L văd, nu există. Nu există Dumnezeu. - Dar aerul? Îl vezi? - Nu. - Atunci de unde știi că există?” ... Îmi place să mă joc cu buclele unui abur cu destul mai greu decât aerul încât să-și poată desluși pe fondul lui siluetele fantasmagorice. Parcă m-aș juca cu buclele unei copile viciate. Față de porțelan și păr sintetic îmbâcsit de praf, pânze de păianjen și aer stătut. E atâta mizerie în tinerețea asta decrepită de cât e de statică, încât simt că pot să extrag penicilină din ea. Penicilină pentru infecția care nu ne mai răpune odată.<br />
Cu fum împac aceste două creaturi care se zbat în mine, le țin ocupate într-un front comun. Mi se pare echitabil. Vând sănătatea trupului ca s-o cumpăr pe cea a minții. Am uitat, în ansamblu, cam tot, dacă se poate spune că am știu vreodată ceva cu adevărat. Și nici nu vreau să-mi amintesc. Doar atât: mă mai iubește cineva? Sau viciile mi-au atras antipatia partidelor sufletești favorabile? Societatea matriarhală din mine caută un pretendent valabil, cu o genealogie sănătoasă. Patriarhatul, pe de altă parte, îi dă dracului pe toți, nici originea nobilă nu-i salvează pe ăia care-s porci din naștere și nimic nu-i bun pentru fata pe care a conceput-o în parteneriat strict spiritual cu partea feminină a sufletului, care nu face altceva toată ziua decât să întocmească tot felul de cataloage ale viței sufletești nobile, din care să aleagă produsul lor organic umlător, respectiv subsemnata. Două fantome s-au ținut de mână și imediat au fost prinse sub o epidermă care s-a întins întâi fără vergeturi, după aia nu i-a mai păsat. Un copil se naște dintr-un suflet ambivalent. Atunci la ce rost căutarea jumătății, dacă ți-l reîntregești prin tine însuți? N-ai părinți, ai prea multe suflete. N-ai Dumnezeu, ai îndoieli.<br />
Contează cât mă ramific? Contează că fiecare tunel care-mi sondează adâncimile tenebroase duce spre inimă, așa cum toate drumurile duc la Roma? Cine sunt? Chiar atât de dezagreabilă...?<br />
<br />
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjrId8XyjmX2M3dUErbkQAOJqRo_Pbyc0pnXvTNClmW_9Iy-S18iZKMJKxX_dgyPlFh1up1C4wI3VRGwQbdB9rHYJRv8jAkkv7dhgVFOAuIWqmslhFKJHf5iM3HTz4vY1XhsNPkAMunpv0p/s1600/492998112_f6fd7b5039.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjrId8XyjmX2M3dUErbkQAOJqRo_Pbyc0pnXvTNClmW_9Iy-S18iZKMJKxX_dgyPlFh1up1C4wI3VRGwQbdB9rHYJRv8jAkkv7dhgVFOAuIWqmslhFKJHf5iM3HTz4vY1XhsNPkAMunpv0p/s400/492998112_f6fd7b5039.jpg" width="265" /></a> Mă întreb cui o să lipsesc dacă o să mor. Mă întreb cum e moartea în sine, mai lungă sau mai scurtă decât viața împărțită mizerabil între două destine? E identitate măcar în moarte, sau e totul un conflict de interese meschine? Dincolo mă așteaptă cineva cu sufletul ieșindu-i pe gură (fumul meu...), sau mă confundă toți, ca aici? Mă confundă vag cu amintirea unei colectivități a reveriei. Sau cu imaginea comprimată-ntr-una singură a unui demult pierdut sacru feminin, poate... Eu sunt tot ce nu au apucat să cunoască și să simtă în vise, de vreme ce ele se termină tocmai în momentul în care încep să prindă contur real pentru mințile obosite. Am cu toți un numitor comun în spațiul oniric, unde sufletele rămase fără casă se zbat să-și ocupe un loc.<br />
Și dacă le-aș strânge eu pe toate? Frânt orfelinat de ambiții spulberate, casă cu care timpul nu ține, în care își abandonează toate bătăliile și cauzele pierdute. De unde știu eu păpușa aia de porțelan cu ochii șterși și roșul obrajilor ciobit...? Cu părul smucit în jurul prafului, cu haina totuși vie, deși cu gura rămasă strâmbă, a moarte...? De unde-mi amintește mie fumul din țigară de ea...? ”Gorgona, nu mai vreau la ea în suflet, e pustiu ca acasă, de când n-au mai venit mami și tati...” Gorgona fuma o țigară. S-a uitat în ochii ei și ea a căzut, din faianță, pe podeaua de lemn. De atunci stă în pod și o confund în toate visele confuze cu un suflet valid. Totuși, nu-i decât un tribut adus fumului de țigară...<br />
Și toate sufletele astea, pe care le prind în mine ca și când aș fi o plasă de vise, trebuie ori să le renasc, ori să le sting pe piele, cum mi-aș stinge una din țigările cu care mă joc în vârful degetelor. Și carnea arsă are mereu miros de mandarină, piersică, lăcrămioare, tuberoze, flori de portocal, iasomie, mosc, ambră, vanilie și lemn de santal. Și arsura mi se urcă la vedere, ca o protuberanță indecentă, ca un memento cu alzheimer, care uită de câte ori și-a amintit să se repete și zvâcnește continuu, ca să fie sigur că-și împlinește menirea...<br />
Sting pe piele epidemiile de care am suferit înainte să mă nasc. Un suflet umblă pe mai multe coclauri și violează multe curve, în speranța că se va înfige în vreuna. La urma urmei, poate că nu strâng suflete într-un borcan, poate că sufletele pe care le simt în conflict sunt de fapt unul singur, care a marcat mai multe destine, care acum se revoltă că le-a fost luat. Și-a deschis două perechi de ochi pe două meridiane opuse ale aceeași ființe și atitudinea lor ostilă mă face să cred că am să cad în demență și curând după aceea am să mor.<br />
Și dacă o fi cumva să mor, ziceți-mi de deochi și lăsați-mă să dorm, nu încercați să mă treziți. Cele două ființe dinăuntrul meu au căzut la pace în sfârșit, înseamnă.Rheeahttp://www.blogger.com/profile/07923055752656964543noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3170450332743064218.post-56464640240389017902013-09-17T08:28:00.001-07:002013-09-17T08:28:33.265-07:00Jurnalul adolescentei mioape Și sufletul ei se deschise de-odată, cu un sunet de sipet vechi din lemn, neatins de secole. A trosnit din toate încheieturile și s-a îndoliat. Dacă puneai mâna pe el se auzea zgomotul ăla atât de cald și familiar al parchetului din casele mari, de modă veche. Dacă-l pipăiai, ieșea praf, o fi fost alergic la strângeri de mână nesincere în vreo viață anterioară. Toată schela aia șubredă care dansa în vânt cu muzicalitate de esență tare, tot angrenajul ăla îmbrăcat în suflu, s-a deschis ca la un semn: credea din nou în iubire.<br />
Nu-i moarte mai vie ca cea a letargiei din care te trezește doar fatala realitate a despărțirii.<br />
Vai, ce le-aș da dracului de sentimente! Adevărul e că nu mai pot să rămân în umbră, în postura asta naratorială omniscientă. Vreau să fiu părtașă. Sunt sătulă să îmbrac păpușile de paie în tot felul de hăinuțe din stambă colorată, să le sic pe nume suflete, oameni, fată, băiat, când, de fapt, ar trebui să primeze egoismul. Da, este vorba despre mine, camuflată într-o mie de ipostaze deficitare. Niciuna nu-mi priește, pentru că sunt, după caz, ori mai fericită, ori mult mai tristă ca-n realitate, niciun etalon nu e conform cu realitatea și așa îndoielnică. Parcă mă mint pe mine când scriu, deși tot pentru ale mele consum caracterele. Vezi tu, tind să exagerez când mă aflu în umbră. Nu să păcălesc, nu să înșel, ci pur și simplu să impresionez prin măreția unor trăiri care nu sunt nici pe departe așa cum le descriu. Or fi, dar mă îndoiesc. Cât timp nu sunt eu suprafața mediană, pe parcursul căreia să se răsfrângă toate cele menționate, simt că sinceritatea mea e incompletă.<br />
Sunt, într-adevăr sătulă. Cine nu e? Cine nu cochetează cu extremismul, cine nu se-nfruptă din teribilism? E vârsta. Lumea o ia razna, de ce aș sta tocmai eu pe loc. N-are nimeni nevoie de-o constantă, material umil proiectat să suporte frecarea devenirii. Eu și așa nu am fost ca voi. Am ars în mine mai mult gaz decât centrala care ne încălzește liceul.<br />
Nimic nu-mi mai dă apă la moară. Am uitat cum e să iubești ca să-mi mai trag seva creatoare din asta. Și fără asta sunt moartă, înțelegi tu? Nu mai am nimic. Doar despre asta știu să scriu, nu-i vina mea că adolescența nu m-a învățat o serie de alte trucuri pentru supraviețuirea în cazul unei pauze în inspirație. Mai știu să scriu despre teama de moarte, dar și cu asta m-am corupt prea mult ca să pot s-o mai întind.<br />
Constat cu un amar regret că sunt genul de persoană care nu suportă singurătatea. Mai degrabă aș suporta-o pe cea în cuplu, decât să mi-o asum pe cea voluntară. Constat că am crescut mult și labilitatea asta emoțională și veșnica nevoie de atenție s-a născut demult, de când a murit în mine stima de sine. Îmi amintesc de cum am început să iubesc, să scriu, pentru toate a fost nevoie de un ABC. Cel al iubirii a fost cel mai greu de învățat, pentru că în cazul silabisirii inocente de la început de drum, caietele tip I erau brațele și picioarele mele, pe care scriam cu ură fiecare dezamăgire, mușcând sau zgâriind, lăsând urme pe propriul corp doar ca să nu mă arăt vulnerabilă celui care tocmai renunțase la mine. Sau la care tocmai renunțase. Oricare din cele două, eu tot prost mă simțeam, intuiam singurătatea imediat următoare. Îmi amintesc cum n-aveam nicio reticență în a-i plânge-n telefon ”alesului” și a-i spune cât de mult mă doare atitudinea lui. Ironia vârstei de 14 ani. Când mă uit în urmă, chiar și la postări de blog mai vechi, râd de una singură și mă mir cum autodisciplina asta m-a întors la aproape 180 de grade în numai 3 ani.<br />
Constat cu amar regret că îmi lipsesc copilăria, vata pe băț, baclavaua aia care-mi strepezea dinții, bomboanele sau acadelele cu ambalaje colorate, care nu-mi plăceau la gust, dar pe care le voiam datorită învelișului atractiv, soarele mai cald, orașul mai gol, frunzele moarte- mai tinere, lumea care-mi aparținea în întregime, lipsa oricărei griji, pinguinul gonflabil, roaba ruginită din curtea verde plină cu păpădii, plăcerea cu care inspectam albumul cu fotografii de familie, presiunea în minus, întreaga perioadă în care nu-mi păsa de personalitatea în curs de dezvoltare și de vreun viitor.<br />
Acum le-aș transpune într-o jumătate de măsură de maturitate, alinată de atingeri dantelate și voalate ca vata pe băț, compensată cu săruturi cu gust de baclava, le-aș schimba cu experiențe la fel de fascinante ca și bomboanele alea interesante, cu o perspectivă la fel de senină ca și cerul pe care se lăfăia soarele ăla mai cald și mai apropiat sufletelor, cu un suflet la fel de calm ca și orașul în care nu vedeam mai pe nimeni când eram mică, cu fiori care să scrâșnească din mine mai ceva ca frunzele moarte ce păreau mai tinere pe atunci, cu o lume mai tolerantă și mai ancorată în realitate, precum aceea care stătea la picioarele unei minți de copil naiv și neinițiat în mârșăviile realității cotidiene, cu senzația de zburdălnicie asociată lipsei grijilor, cu o predispoziție către infantilismul al cărui simbol a fost pinguinul meu gonflabil, cu o imaginație debordantă și expansivă, gata oricând să mă permute în curtea verde de odinioară, în care părinții sau bunicii mă plimbau printre păpădii cu roaba cea ruginită, cu nevinovăția nealterată a ochiului care privea cu drag și fascinație dovezile colore ale unor vieți trăite înainte de a mea. Le-aș da pe toate la schimb pentru senzațiile care mi le readuc în minte. Risc să șterg amintiri, dar am șansa să primesc altele și mai și în loc.<br />
O dau pe melodramă comercială. Dar ce să faci când mintea ți-e suprasaturată de toate nonsensurile care ți se predau în societatea asta dorit dogmatică? Decât să-mi las capul împuiat cu tot felul de aberații, prefer să visez la norișorii mei pufoși, la absolut, la nemărginit, la... , la... , și la...<br />
Mi-am pierdut confident după confident, credință după credință, încredere după durere. Încerc să arăt că nu-mi pasă, încerc să scriu când, de fapt, nu mai pot. Nu mă mai definește parcă. Sau... Growing up sucks. The least I can hope is that I will not grow old too soon...<br />
Apelez la caritate și la destin să-mi mai dea o poveste de dragoste pe care s-o iau în tragic și din care să-mi mai trag ceva sevă creatoare din când în când. Până atunci o să rămân în contemplație, atentă la fiecare mișcare din jur, doar-doar o ieși de-un bestseller. Că romanul n-a vrut încă să iasă la suprafață. De fapt... cu dragoste îmi populez eu existența măruntă. Îmi dă un sens. Să mă simt dorită este ceea ce-mi luminează diminețile și îmi spune să nu mă machez măcar o zi, pentru că zâmbetul mi-a astupat deja cearcănele făcute într-atâtea luni. E motivul pentru care mai îndrăznesc să sper că există un bine și pentru mine. E motivul pentru care mi-am păstrat credința. Dezamăgirea nu-și are locul într-o conștiință al cărei unic țel e să se-nconjoare de suflete. E egoism să cer suflete pentru propria-mi bunăstare, dar poate reușesc să dau și ceva în schimb, pentru ca ambele părți să rămână satisfăcute.<br />
<br />
<br />
<br />
Profit de această postare pentru a-mi cere scuze din nou celor care au răbdare și încă mă citesc pentru faptul că nu o să mai postez o perioadă, pe același motiv: trebuie să mă regăsesc și să regăsesc o fărâmă de inspirație. Sper să revin imediat ce or să mi se aprindă călcâiele după cineva, pentru că scrisul rămâne cea mai fidelă manieră de exprimare în cazul meu, deasupra fotografiei și încă puțin superioară muzicii. Sper să revin repede. Mulțumirile de rigoare că mă citiți, fie că ajungeți din întâmplare pe blogul meu, că sunteți în trecere sau sunteți ”vizitatori fideli”. Mulțumită vouă am ajuns la aproximativ... 50 000 DE VIZUALIZĂRI!!! dintre care 1000 în numai o săptămână. VĂ MULȚUMESC și sper să-mi rămâneți alături, la fel și eu, prin tot ceea ce simțim la fel. Cei ce mă citesc mă motivează să o țin tot așa și să-mi privesc evoluția scrisă alături de ei. Ne revedem la următorul ”flash” inspirațional! Până atunci... rămâneți la fel!Rheeahttp://www.blogger.com/profile/07923055752656964543noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3170450332743064218.post-37102459107162022452013-09-12T13:30:00.000-07:002013-09-12T13:31:33.474-07:00Dama de pică-n dizgrație <span style="font-family: Courier New, Courier, monospace;"> Canat de buze vinete, pătrat nostalgic pătat cu nicotină, se vrea zâmbet, deși e perfect geometric, nici urmă de rotunjime, de profunzime... Se vrea zâmbet fără o undă de mister. E pătrat în perplexitatea simetriei lui goală de conținut. Își amintește cum odată fusese și el zâmbet. Nu mai știe...</span><br />
<span style="font-family: Courier New, Courier, monospace;"> Unde dracu<span style="background-color: white; color: #333333; line-height: 14px; white-space: pre-wrap;">' </span>stă gându<span style="background-color: white; color: #333333; line-height: 14px; white-space: pre-wrap;">' </span><span style="background-color: white; color: #333333; line-height: 14px; white-space: pre-wrap;">ăsta? Îmi bag picioarele-n parodia asta de realitate. Pică pic-pic-pic, ploaie pe piatră, carne pe mochetă, buze pe parchet, palme pe fereastră - ”Salvează-mă!”. Și el din umbră îi face cu mâna, sperând c-o să moară înainte să iasă el pe poartă. Pic-pic-pic... sânge din tavan. Crimă după crimă, moarte după moarte, cadril suspendat în aer de septembrie.</span></span><br />
<span style="background-color: white; color: #333333; line-height: 14px; white-space: pre-wrap;"><span style="font-family: Courier New, Courier, monospace;"> ”Taci!”. Tace pieptul în locul ei.</span></span><br />
<span style="background-color: white; color: #333333; line-height: 14px; white-space: pre-wrap;"><span style="font-family: Courier New, Courier, monospace;"> Aștept să mă iubească și pe mine cineva, cum mi-am iubit eu călăii.</span></span><br />
<span style="background-color: white; color: #333333; line-height: 14px; white-space: pre-wrap;"><span style="font-family: Courier New, Courier, monospace;"> Pic-pic-pic de milă n-am. Mi-e scârbă de ce-am devenit.</span></span><br />
<span style="background-color: white; color: #333333; line-height: 14px; white-space: pre-wrap;"><span style="font-family: Courier New, Courier, monospace;"> ”Arșiță.” își spune, învârtindu-se haotic într-un altar de trupuri unduindu-se. Pic-pic-pic, lacrimi pe lespedea rece. Aburește cu glasul care nu vrea să iasă din ea, limitându-se la o jalnică răbufnire caldă, geamul unui cavou și-și citește crucea.</span></span><br />
<span style="background-color: white; color: #333333; line-height: 14px; white-space: pre-wrap;"><span style="font-family: Courier New, Courier, monospace;"> Ca-n visul ăla al meu, când tata mă conducea la propriu-mi mormânt. Își citește epitaful și constată că-i stă bine moartă. Pe pietriș se-aude ultimul pas, în plânsul ei- ultimul dangăt de clopot.</span></span><br />
<span style="background-color: white; color: #333333; line-height: 14px; white-space: pre-wrap;"><span style="font-family: Courier New, Courier, monospace;"> ”Adio...” și el îi face cu mâna din spatele unei cruci de mormânt - ”Am terminat-o cu tine.” Nu era nevoie să moară. Îl vede și-i pare rău. Își înfige unghia-n buză, buza vânătă care-i închide pătratul viciat al amintirii unui zâmbet. Și-ncepe să curgă vin, ”Tai tu în carne vie și apar basme, lasă-mă pe mine, să-ți arăt cum se face.” </span></span><br />
<span style="background-color: white; color: #333333; line-height: 14px; white-space: pre-wrap;"><span style="font-family: Courier New, Courier, monospace;"> Și-a cântat cântecul de lebădă. A iubit înainte de a muri. O mântuiește asta de restul zilelor pierdute din egoism? Niciodată. Și-a iubit moartea pe care-a văzut-o zilnic, a sărutat-o, a îmbrățișat-o. I-a transpirat în brațele leșinate și a invocat-o în delir. Și ultimul orgasm i-a fost și ultim reflux. Când el s-a retras, ea s-a agățat de perdea. El a coborât scările, toc-toc-toc, ea a implorat milă. Mâinile i-au înghețat pe geam, pic-pic-pic. Și vânătaia aia tumefiată pe care ar fi numit-o odinioară gură i-a încadrat ultimul răcnet, strâns decisiv pe marginea unui rictus de plăcere amară. I-ar fi dat oțet dacă ea ar fi cerut apă. Convulsii. Plăcere. Vid.</span></span><br />
<span style="background-color: white; color: #333333; line-height: 14px; white-space: pre-wrap;"><span style="font-family: Courier New, Courier, monospace;"> Se vede moartă. ”Uite-o poartă. Unde duce?” Și-a intrat pe ea. Și nu duce... nicăieri.</span></span><br />
<span style="background-color: white; color: #333333; line-height: 14px; white-space: pre-wrap;"><span style="font-family: Courier New, Courier, monospace;"> ”Mulțumesc.” Mulțumește pentru gol în suflet și pentru sufletul care cerșește izbânda zvârcolindu-se-n gol. Mânăncă toată cârpa aia de doliu, o îndeasă pe gât și moare-n visul despre moarte. Moare-n moarte. Îi moare moartea. Dar nu se trezește. E negru, nu aude, nu vede, nu simte, plutește, stă pe loc, nu se simte pe ea, nu știe cum arată, nu știe cum e. Nu s-a născut. E moartă cine știe de când. </span></span><br />
<span style="background-color: white; color: #333333; line-height: 14px; white-space: pre-wrap;"><span style="font-family: Courier New, Courier, monospace;"> ”Acum știu cine sunt. Sunt moartă.” Pentru asta a așteptat ea o tinerețe întreagă. Pentru asta și-a răpit zilele. S-a regăsit în sfârșit. Să-i fie sufletul reciclat și povara ușoară la dus și năprasnică la-ntors. Se mai întoarce? Nici pe ea nu se mai aude, în mintea ei bolborosește un ocean și se interferează glasul ăsta nedefinit cu o mie altele, își plâng soarta, fie ea vie sau moartă. Apoi nu mai aude nimic.</span></span><br />
<span style="background-color: white; color: #333333; line-height: 14px; white-space: pre-wrap;"><span style="font-family: Courier New, Courier, monospace;"> ”Mor și-mi trece.” Dar în fața propriei morți nu a putut rămâne altfel decât nemișcată. Cum rămânea în brațele lui, crezând că așa-i binele.Tot binele spre rău.</span></span><br />
<span style="background-color: white; color: #333333; line-height: 14px; white-space: pre-wrap;"><span style="font-family: Courier New, Courier, monospace;"> ”Adio...” nici nu-i mai pasă. Acum chiar că pentru el a devenit de domeniul trecutului. Viitor pentru ei nu avea cum să mai existe... Asta doar dacă...</span></span><br />
<span style="background-color: white; color: #333333; line-height: 14px; white-space: pre-wrap;"><span style="font-family: Courier New, Courier, monospace;"> ”Iartă-mă, am păcătuit!...” Ultima spovedanie, apoi vid. L-a tras după ea.</span></span><br />
<span style="background-color: white; color: #333333; line-height: 14px; white-space: pre-wrap;"><span style="font-family: Courier New, Courier, monospace;"> ”Scăparea nu e-n moarte. Scăparea e în tine. Dacă tu mi-ai adus moartea, vreau să scap înainte să mă-ntorc la viață. Citește-ți crucea cu voce tare și asumă-ți ce mi-ai făcut. Fie-ți somnul dulce. Eu mă-ntorc.”</span></span><br />
<span style="background-color: white; color: #333333; line-height: 14px; white-space: pre-wrap;"><span style="font-family: Courier New, Courier, monospace;"> Și din vid lumină, din lumină-n vid... Nimic nu-i nou sub soare. Am senzația că am mai văzut-o de atunci. Dar pe el nu. Sinucigașii nu mai au dreptul să se vadă-n oglindă. Nu li se face slujbă, sunt îngropați la o parte... De ce să faci un paria din cel ce și-a recunoscut vina și nu și-a mai putut duce povara? Pentru că pedeapsa a fost să zacă sub piatra gândurilor, nu să-și ușureze singur cugetul... Aberez. Nu l-am mai văzut pentru că e mort. Nici nu știu dacă l-am cunoscut vreodată. Dar l-am iubit, în mod cert. Avatar nebun, zici că scria singur, respira poezie prin toți porii și mă iubea în ploaie. În mintea mea...</span></span><br />
<span style="background-color: white; color: #333333; line-height: 14px; white-space: pre-wrap;"><span style="font-family: Courier New, Courier, monospace;"> Știi ceva? Mi se rupe de tine. Nici nu te-ai născut încă și eu aștept să te iubesc. Vezi să nu te reinventezi când oi fi pe patul de moarte. Atunci nu-mia mai folosești la nimic. Vino la mine cât sunt încă în viață.</span></span><br />
<span style="background-color: white; color: #333333; line-height: 14px; white-space: pre-wrap;"><span style="font-family: Courier New, Courier, monospace;"> Mori, mă... Nu mă omorî pe mine.</span></span><br />
<span style="background-color: white; color: #333333; line-height: 14px; white-space: pre-wrap;"><span style="font-family: Courier New, Courier, monospace;"> Am o cămașă și multă voință. Ploaia e făcută s-o treci cu pasul, ca și lumea asta, în căutarea a ce-i mai bun. Și din fantoma asta seminudă care stă s-o iubească ploaia au rămas numai moaștele zâmbetului de odinioară, care-i acapara trupul întreg, într-un dans macabru, dar plăcut vederii totodată. Din pânza de păianjen care se-ntinsese din creionul negru de pe pleoape până i-a acoperit tot ochiul iese praf, paiele din păpușa asta romantică s-au risipit demult, încă de când era folosită pe post de sperietoare de ciori într-un lan de imaturi plecați la agățat.</span></span><br />
<span style="background-color: white; color: #333333; line-height: 14px; white-space: pre-wrap;"><span style="font-family: Courier New, Courier, monospace;"> Mi se rupe de tine. Iadu-i acolo unde-ți cauți Raiul, jurând pe toți sfinții că n-o să mai calci pe cadavre ca să-l atingi.</span></span>Rheeahttp://www.blogger.com/profile/07923055752656964543noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3170450332743064218.post-76989644399405082952013-08-20T19:16:00.001-07:002013-08-20T19:16:09.871-07:00Dragă R.,<p dir=ltr> M-am pierdut. Complet, sper că nu şi irevocabil. Mi-ai spus că iei în considerare opţiunea aşa-zisei jumătăţi de măsură, că nu vrei să mai aştepţi atâta timp până când voi veni la tine. Mă crezi că sunt în stare să las orice alt sentiment - pasager sau nu - şi să reiau ce aveam noi odată?<br>
E jalnic, R. E jalnică starea asta pustie. Nu mai văd altceva decât fericire, caldă beţie cu apă rece. Am încredere în ce-mi spui, dintre toţi pe tine te-am văzut cel mai puţin şi te ştiu cel mai mult. Eşti etalonul meu. Băiatul pe care vreau ca ai mei să îl cunoască. Băiatul pe care toţi prietenii mei îl vor îndrăgi. Singurul băiat care m-a făcut să râd ca la carte, care a ştiut să mă păstreze a lui chiar şi fără să fie lângă mine şi care mi-a delimitat timpul: am ere dinaintea lui, după el şi istorie alături. Tu ştii să faci să merite secundele de singurătate apăsătoare. Poate zic asta de prea multă exaltare, adevărul e că te-am mai şi uitat. Voit, ce-i drept, dar uite că am reuşit să îmi impun să nu te mai caut cu gândul. Acum, însă, când văd că nu zadarnice mi-au fost clipele de zbucium, nu-mi pare rău că m-am frământat, tu faci să merite orice iluzie.<br>
Am ajuns departe. Tu nici nu ştii încotro să te îndrepţi şi eu vreau să te prezint tuturor. Da! Vreau. Am tot fost văzută în compania multora. De braţul tău voi rămâne agăţată cu sau fără voia ta. Probabil te vei gândi: "Eu termin facultatea. Fac 23 de ani, ea e un copil. Probabil voi ajunge destul de sus. Cu ea ce să fac? Mi-ar fi ruşine să fiu bine văzut şi zărit în compania unei puştoaice. Dar şi ea mai are puţin şi intră la facultate... E o domnişoară, nu, n-ar arunca nimeni priviri piezişe către noi... totuşi... Eu am treabă. Eu lucrez. Învăţ. Ea-şi pierde timpul printre dulci nimicuri. Nu vreau să facă din mine ocupaţia-i de bază; o să sufere. Da... Dar uite cât de mult am mers... Şi mai e mult până departe..."<br>
Dragul meu, renunţ la tot. La obsesii, la depresii, la pretenţii. Mă dezbrac de fostu-mi caracter, care pare-se că ţi-a repugnat la un moment dat, de m-ai înghiontit de lângă tine şi te aştept, să-ţi onorezi gândul onorabil unduit sub formă de vagă promisiune. Alătură-te mie!<br>
Nu o să uit zilele goale de la liceu în care singurul zâmbet mi-era adus de nelipsita cochetărie, machiaj puţin strident şi haine-n care nu mă regăseam, puse pe mine pentru a impresiona un om aflat la nu mai puţin de 121 de kilometri distanţă. Ştiam bine că nu mă poţi vedea, dar gândeam că-mi eşti alături la fiecare pas şi că te simţi măgulit de rigoarea cu care-mi aşezam până şi firele de păr din coadă. Adevărul e că m-ai schimbat. Chiar dacă nici vocea nu ţi-am mai auzit-o de vreo jumătate de an, tot mai sper că o să mă învăluie pe neaşteptate, la un moment dat. Mi-ai dat răbdare, o noţiune abstractă pentru o adolescentă. Mi-ao dat maturitate, să suport greutatea aşteptării. Mi-ai dat înţelepciune, să nu-mi refuz călăuzele ce se oferă să-mi poarte năpasta, dar şi tăria să nu te uit, nici chiar când le sărutam mâinile copleşite de povară.<br>
Nu o să uit cât mi-am dorit să mă laşi să mă apropii. N-am vrut altceva decât fericire pentru doi. Eu am învăţat s-o găsesc în orice lucru neînsemnat şi în orice chip binevoitor. Tu ai s-o regăseşti altfel decât prin mine? Sper, dar numai cu o jumătate de suflet. Cealaltă speră ca fericirea să aibă cel mult autonomie, dar să depindă, totuşi, de mine. <br>
Mă bucuram de-un om frumos până să mă gândesc din nou la tine, de ce sunt în stare să dau siguranţa şi stabilitatea pe-o nălucă? Probabil pentru că-i o nălucă oe care o iubesc...? Care m-o fi sărutat de atâtea ori la pragul dintre vis şi dimineaţă şi m-a-nsoţit cu câte-un gând bun î fiecare zi cu ploaie. Năluca aia sigur ştie cât nu-mi place ploaia. Ce frică mi-e de tunete şi fulgere şi mai ales de întuneric. Năluca aia-mi ştie metehnele. Şi încă-mi vorbeşte-n vis. Că-n realitate, tu îmi scrii. Şi-aşa m-ai subjugat, şi-ntr-atât de strâns mă ţii doar din cuvânt. Şi greu mi-a fost să cred că mă pot încrede-n vorbe dulci până la pragul orbirii...<br>
Dragule, atât te rog: să nu-mi ceri mai încolo să renunţ la toată bunăstarea, din senin, ca să fug în lume cu tine. Acum nu pierd nimic dacă mă las dusă de val, dar mai încolo... cine ştie? Hai să prindem valul de 7 dimineaţa, când se-ngână ziua cu noaptea, ca la-nceput de toamnă şi să gustăm o zi amarul convieţuirii de dragul amintirilor. Să vezi că nu-i atât de greu cum pare şi că în mine-ai să găseşti ce vrei: prietenă devotată, sinceră şi dezinteresată, iubită înfrigurată de-aşteptare, cu inima mereu deschisă, ca un cufăr cu tot ce-i bun în lume, păstrat să se reverse din trupu-i ca dintr-un corn al abundenţei şi amantă şăgalnică, abilă, vigilentă, mirodenia ce piperează viaţa monotonă, dacă vreodată va fi aşa-ntre doi oameni care convieţuiesc cu distanţa...<br>
Dacă nu crezi că se poate... ajută-mă să uit. Căci "la noapte ne certăm definitiv, ne despărţim în mici felii de pâine şi ne urâm acum fără motiv, să ne-mpăcăm fără motive mâine. Nu-i cauză şi nu e nici efect în toată încleştarea asta mare; iubirea noastră toată-i un defect - ferească Dumnezeu să se repare! Îmi vine să te-njur de Dumnezeu şi-apoi să-L rog pe El să te salveze, eşti binele, precum eşti răul meu, cea mai cumplită dintre ipoteze..."<br>
Şi totuşi... de-ar fi să te rog ceva... ar fi să nu mai pleci... Că n-o fi bine acum, ţi-oi da dreptate. Dar cândva tot o să fie. Şi când va fi să fie, vreau să-l împart cu tine, că greul tot l-ai refuzat... Cât încă sunt mică şi mă-ncăpăţânez să mă-ndurerez şi să mă-ndoliez, cât încă sunt dispusă să mă complic, de dragul unei pacoste de băiat, care nu-şi poate face curat la mansardă, ca să mă primească-n gazdă. O lună, două, trei, un an, o viaţă, două, cât mai multe. Un suflet am şi p-ăla am de gând să-l tocesc până când o să te lămureşti că şi eu sunt o pacoste pe măsură, ba chiar mai teribilă şi mai ambiţioasă. Mi-am pus în gând să te iau de mână şi să nu te mai eliberez.<br>
Scrie-mi când te vei hotărî, oricare ţi-ar fi nefasta inspiraţie-a momentului. Dacă refuzi, scrie-mi. Dacă accepţi, sună-mă. O ocazie ca asta merită sărbătorită cu uralele cuvenite, şi vreau să-mi auzi trilurile, în cazul în care decizi să mă fericeşti. În ambele cazuri, vei rămâne parte de-a mea, dorinţa ascunsă-ntr-o biografie subţirică şi prilej de descătuşare a tuturor ambiţiilor.<br><br></p>
<p dir=ltr> A ta de când te-a întâlnit prima oară,<br>
Irina.</p>
Rheeahttp://www.blogger.com/profile/07923055752656964543noreply@blogger.com0