Spune`mi.

 Intr`o scorbura zidita dintr`un stejar secular,in firide nestiute de nimeni,in talpi lipite de asfalt,se ascunde o inima imprastiata in cele patru zari. Inima incinerata. Instrainata de trup. Cel mai sadic cadou pe care ai putea sa il primesti: inima unei fete care iarta,dar nu uita,inchisa intr`o caseta facuta numai din lemnul trandafirilor pe care i`ai adus tu... L`ai primi?
 Ploua afara cand m`am decis sa`mi pun ordine in inima si sa ma fofilez printre umbre si asfalt. In inima mea era soare de despartire,simteam,profetic,ca sfarsitul lumii mele e aproape. M`am asezat in fata portii tale,asemeni unui cersetor ce te ameninta cu santajul sentimental. Ma uitam pe geam cu insatisfactia unui apropiat dat afara din casa sufletelor voastre. In imaginatia mea se facea ca langa tine era alta fata,te iubea alta,ramanea peste noapte la tine si se uita cu ura la homeless`ul plouat din fata portii. Simtea ca nu o sa poata face mai multe ca mine in nicio privinta... Mama ta era acolo... Ea ma compatimea,simteam asta din stropii de cafea care ii alunecau,usor,pe gat si din lacrimile care i se pralingeau pe degetul aratator cu care ma chema la tine,pentru inca o noapte pe care nu am apucat sa o traim impreuna. Ea inca isi dorea sa te stie stapan pe sufletul meu...

 Intr`un fulger,m`am lipit de fereastra ta si te`am vazut razand cu ea in fata calculatorului,luand`o in brate exact cum ma luai atunci cand ne apropia vreo adiere. Te`ai speriat si te`ai intors. Nu m`ai vazut,m`am confundat cu o umbra. Si ti`am intrat pe sub piele. Nu era un blestem,dar parca n`ai mai putut sa te apropii de ea. In seara aia,ai dormit cu sora ta. Nu te`a simtit cand ai plans,eu,insa,iti zvacneam in sange la fiecare nod care`ti pulsa in gat,la fiecare tresarire involuntara,ca un spasm ce ti se prelungea pana in inima si nu te lasa pana nu te stia in regula. M`ai absorbit cu dorul tau.
 Ti`ai propus sa ma suni. Dar cum,naivule,cum era sa iti raspund,daca ma inghitise,cu totul,trupul tau atat de frumos imperfect? Am iesit,usor,din tine,ca sa pot sa ma apropii si sa`ti sarut taliple,sa le incalzesc,apoi sa`ti blagoslovesc tampla si sa te adorm sub vraja mea. Si ai adormit. Ma simteam implinita,ca o mama,al carei copil a terminat convalescenta si se odihneste,sub atingerea magica a vindecarii,in bratele ei ostenite. Stii cum te iubeam? Cu indarjirea unei mame. Cu inconstienta animalica.
 M`am mai plimbat o data prin casa. Nestiuta de nimeni. Pierduta de identitatea`mi fugara si dezonoranta. Incognito. Tatal tau suferea. Mama ta uitase sa mai viseze. Sora ta se odihnea greu,aproape fara de suflare. Si iubita ta... Ma simtise si plecase pe nesimtite acasa...
 Ti`am facut clatite. In forma de inimioara. Asa cum mi`ai facut tu vara... Ti le`am lasat pe birou. Roseata de pe ele nu avea gust de zmeura sau de capsuni... Era amara... Puteai sa masori alcoolemia dezolarii in ea... Am sarutat pernele din patul tau si nu se vor mai odihni in veci. Nu se vor mai vindeca de toate partile uitate din mine...
 Am plecat. Acum ca mi`am lasat amprentele post-traumatice pe toti porii peretilor casei,ca mi`am impregnat aroma de sudoare indulcita de otravuri in fundatia casei,ca v`am privit pe toti,laolalta,dormind,ca ti`am vegheat somnul si ca te`am mai iubit inca o zi din timpul pe care il mai aveam... Mi`am permis sa plec.
 In alta seara,cand gandurile`mi vor rapai pe ferestrele tale,sa nu te mai uiti pe geam. Umbra mea traieste in concubinaj cu ideea ta de cuplu. E singura si nefericita. Dar nu mai e a ta... In seara aia,m`am uitat pe mine in pivnita casei tale. Dezgroapa`ma cand ne e cel mai greu sa traim un` far` de celalalt. Adu`ma la lumina cand nu vei mai vrea sa ma blestemi pentru fericirea pe care am avut nenorocul sa ti`o torn cu de`a sila in viata. Sa`ti ramana hartiile mele drept mostenire,care sa ateste viata pe care am pierdut`o. Sa`ti ramana literele mele inseparabile una de cealalta,care sa`ti promita iubire eterna. Sa`ti ramana parfumul meu in nari,ca sa stii ca si tu mai traiesti,inchis intre ridurile canapelei mele,cuprins in hainele mele,presat intre paginile caietelor si muiat in calimara cu cerneala. Portretul tau robot staruie pe unul din lobii creierului meu. Si pe perete sta,stinsa,urma unui glont care a ajuns,fara sa vrea,drept in humerusul meu. Si mi`a retezat dreapta. Astfel ca,de maine,nu sper,dar nu voi mai scrie despre tine...
 Ureaza`mi ranire usoara...