miercuri, 26 octombrie 2011

Ce nu te omoara,te intareste.

 Azi ma uit in oglinda si vad alta fata. Am in ochi umbre de iubire,pe buze urme de sarut si pe obraji purpura primei iubiri adevarate. Acum sunt adolescenta. Am invatat sa pierd cu demnitate si sa nu ma revolt impotriva destinului- oricum nu are niciun rost. Ma trezesc si`mi rememorez replica: "Bai,am fost iubita. Ce mai conteaza de acum?"
 Or sa fie si mai multe. Poate tot mai putine. Dar in 2 zile am simtit ca intru in viata si ma scufund in ea,ca`ntr`o oaza de nisipuri miscatoare,pana la gat si chiar mai sus... Viata te ia prin surprindere cand ai nevoie mai putin. M`a aruncat din cer,de acolo de unde credeam ca imi e locul si m`a invatat lectia umilintei. Mi`a aratat drumul spre casa si spre prietenii pe care i`am neglijat doar ca sa`i fiu alaturi mereu si mereu si mereu. Nu zic ca n`a fost corect,pe de`o parte. Nu pe de`a`ntregul. Ca acum ma intorc la ei cu coada intre picioare si cersesc un colt de suflet pe care sa ma asez si sa plang pana consider ca pot reveni la lumea reala. Un umar pe care sa imi odihnesc capul doar o clipa lunga,pana cand va trece iarna si`mi va renaste sufletul. Nu`i mult. Si ei asteapta. Si eu le multumesc.


 De maine nu sunt alta. Sunt tot eu,dar fara mine. Nu zic ca nu`mi place viata,am invatat sa o gust iar,dupa ce mi`a dat cuvenitul sut in cur. Are gust de praf de pe bocanci,de carti,de Eugenii si cafele de la automat. Are gust de prietenii uitate si de timp care vindeca tot si le vede toate.
 Nu`ti cer sa te intorci,te inteleg,stiu ce ai facut si de ce. Preferam sa ma faci TU sa inteleg. Sunt destul de departe,dar nu suficient incat sa fi uitat ca o sa mai ai nevoie de mine. Nu sunt manta de vreme rea,dar ma poti pune in cui,sa ma iei cand vine iar sezonul ploios si te vor inghesui in casa averse de sentimente de nedistins. Am ramas alaturi chiar si celor care m`au tradat,si nu`s Iisus,ca sa ma simt fara de pacat si tradata pe nedrept. Stiu cand gresesc si imi cer scuze. From now on.
 Rad cand ma gandesc ca visam sa avem impreuna 2 copii,o fata si un baiat,pe fata sa o cheme Amaranth si pe baiat Pavel. Rad cand ma gandesc ca ne ardea de casnicie,cad nici nu ne cunosteam mai departe de ziua de ieri,pe care o aveam in comun. Cine stie daca am avut vreodata altele?...
 Ma simt oarecum pustiita. Si nu`mi e rusine sa spun ca ma agat de orice speranta. Dar nu cu disperare,ca pana acum. E meritul tau,ca m`ai invatat sa stau demna in fata avalanselor vietii. Cam tarziu si cam de inteles de ce voiai tu,de fapt,sa ma pregatesti. Dar a fost. Uite,nu suport ca,intr`o singura zi,sa se duca totul de rapa. Din iubiti sa devenim aliati la impingerea rotii vietii. Sa tragem impreuna la jugul vietii unuia fara decelalalt. Si asta sa ramana totce mai avem de facut. Stiu ce era de facut,iarta`ma ca am vrut ceva mai multa iubire in ultimele zile,ca mi`a prisosit intr`adevar in celelalte. M`ai  facut sa ma simt unic. Si nu`mi pare rau. Doar ca inchid ochii si ne sarutam in intuneric,indelung,asa cum obisnuiam odata,care se indeparteaza cu fiecare secunda care trece. Sa fim intelesi: nu vreau nimic de la tine. Scriu doar ca sa ma impac cu mine insami si cu decizia asta insolita si inoportuna pentru inima mea,care inca mai voia sa iubeasca. Ea simtea ca nu s`a terminat. Nu vreau sa`ti provoc mila,sa te dezgust,sa`ti intorc stomacul pe dos cu niste combinatii dulci-amarui. Vreau numai sa`mi explic ce a fost.


 Viata mea a luat`o pe alt drum. Hotarat. Dar nu ma impiedic,nu ma poticnesc,caut altceva. Ceva in care sa`mi pun iar toata baza si care sa nu se clatine la prima furtuna. Maine merg iar pe acelasi drum. Dar fara tine. Sa nu crezi ca nu plang. Lor le zambesc si le vorbesc deschis,dar daca m`ar cunoaste,ar vedea ochii rosi de nesomn si de plans. Umflati. Exoftalmici la vederea lui. Scursi dupa timpul in care au privit un abis caprui.
 A trecut prima noapte. Vor trece si celelalte 1001. Repede si`n somn de voie,ca nu mai am ce visa,subconsitntul e letargic si hiberneaza involuntar. Am luat o pauza din a mai visa. M`am angajat la vederea lumii asa cum e. Si le iau pe toate ca atare. In mana sau in gluma. Depinde. Viata mi te`a oferit,viata mi te`a luat. Mi se pare corect. Hai sa trecem peste. Chiar daca mainile ne sunt impregnate cu amintiri greu de (re)negat,chiar daca mintile ne sunt pline de ce a fost,chiar daca veasul se misca inapoi,spre momentul cand ne`am imprietenit,chiar daca buzele noastra murmura un singur nume...
 Sunt mai departe. Dar inca alaturi.


●◦.••◦° Riri`.→Hmmmm.°◦•: Viata ne trimite ingeri,iar cand ii izgonim,ne aflam prigoniti intr`o viata anosta,fara noi si fara noima.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu