luni, 14 februarie 2011

Despre idealuri si nu numai.

 Sambata asta e olimpiada. Nu`mi urati succes,ca mi`e podu` plin. Tupeu,nu? Pentru ca,vorbind la modul general,chiar am nevoie de bafta si de alte exprimari populare,colocviale ale norocului.
 Asa ca ma indop pe ultima suta de metri,ca porcul la 100 metri sprint,cu tot ce prind,ca sa`mi intre`n cap cat mai multe citate,expresii ale eruditiei in zilele noastre,foarte apreciate de catre corectori si foarte utile pentru aspectul general al lucrarii,ce sa zic... Dupa cum spunea un autor al carui nume nu`l mai tin minte-cum era si normal-,citat de profa de romana,citatele astea nu`s decat o masca pentru cei lipsiti de idei si de originalitate. Nu spune omu` ca ar fi un lucru rau sa vorbesti in citate,dar iti neglijezi astfel propria personalitate,iti formulezi raspunsurile in functie de ce stii,ca sa`ti maschezi o eventuala nestiinta... In plus,majoritatea oamenilor care folosesc citate din abundenta nu se ridica la valoarea culturala a acelor vorbe de duh. Si pot reprezenta un pericol atat pentru propria lor imagine,cat si pentru autorul pe care il defaimeaza prin folosirea neadecvata a cugetarilor lui...
 Dar tot ma informez. Ca io nu o sa pot invata niciodata toate citatele pe de rost,nu le pot pune intr`un repertoar in functie de ordinea alfabetica a numelor artistilor... Eu iau ideea. Si o imbrac asa cum imi vine mie. As putea spune ca de la second-hand,avand in vedere ca ideile mele nu vor fi niciodata de prima mana,precum cele care au ramas deja in cartile cu citate,maxime si aforisme.
 Tot apropo de citate si de cultura,m`am gandit cum ar fi sa ma simt neimplinita ca nu am citit toate cartile de pe lume. Ei,bine,e fizic imposibil,avand in vedere considerentele de ordin temporar. Si,pentru o fiinta ca mine,sunt necesare doar cateva capodopere ale genului si cateva lucrari ascunse`n umbra ca sa`mi dau seama cam despre ce e vorba in lumea asta. Nu`i nevoie de prea mult. Sper doar ca,peste ani,sa ramana si vorbele mele prin vreun caiet al vreunui elev care se pregateste pentru olimpiada si cauta citate care sa`i usureze munca.
 Adta apropo de idealuri si nu numai.

________________________________________________

 In acelasi timp,am descoperit ca "Daca prima iubire a murit,celelalte sunt postume." Asa zice Dumitru Almas. Sunt partial de acord. Te`am rugat si pe tine sa te gandesti la asta. Pentru ca ma intreb care o fi fata pe care ai iubit`o cu adevarat pana acum. Tu esti in topuri la mine. Imi dau seama ca,de acum,voi trai niste iubiri umbrite,pentru ca cea care iti apartinea partial s`a cam dus pe apa sambetei. Si chiar a murit dintr`o cauza anume: am renuntat sa mai sper la ea. A fost un ideal,si din idealuri nu ti`e dat sa gusti zilnic. Tu ai fost un ideal. Irepetabil prin felul tau de a fi. Vor mai fi si alti idealisti care vor spera la suprematia in inima mea. Poate o vor avea. Dar niciodata nu o vor mai avea la fel cum ai avut`o tu. Si cum n`ai prea stiut sa apreciezi... Stiu ca despic firu`n patru,si chiar imi place sportu` asta. Vorbesc p`aici cu tine de parca m`ai auzi,de parca m`ai intelege. Adevaru` e ca nu m`ai inteles nicioddata. Incompatibilitatea nu e motiv de separari,dar e motiv de instrainari. D`asta am uitat treptat unul de altul. D`aia nu mai existam noi unul pentru celalalt decat ca prieteni. Simpli amici. Dar eu nu pot trece in niciun caz peste ce a fost odata... Asa`mi sta in fire. Apropo de idealuri si nu numai.
                                    (Asta`mi ramane de la tine. Imi aminteste de noi. Mi`e dor.)
_______________________________________________

 Tot azi m`am transofotmat intr`un antonim al lui Cupidon,ca,de! E Valentine`s Day... Am nascocit pentru asta si un mesaj din propria`mi parte,pentru marea masa amatoare de floricele,inimioare,roz si romantism ieftin,de dragul numelui si de arta comercialului:

 -FUCK VALENTINE`S DAY. fROM HEART TO OBSESSED HEARTS.-

 Nu sunt adepta. Si nu,nu pentru ca "nu sunt iubita" de vreun zburator anume in ziua asta,cum a zis diriga,ci pentru ca m`am transformat mult in ultimul an. Si pur si simplu nu vad in banal si in comercial valoarea pe care o apreciaza atat indragostitii astia frenetici si obsedati... Ce daca e 14 februarie? S`o facem si zi libera(proiect de lege)???
 Iubirea exista si in restul anului. De ce naiba sa ne complicam cu cantece de dragoste si sa ne prefacem ca noi chiar simtim pasiunea in inimioarele alea pufoase? Cand stim bine ca`i doar de fatada. O fac americanii,o face toata lumea,s`o facem si noi,nu? (Da,da,in grup,cum vreti voi...)
 Poate sunt eu orbita de raceala asta acuta. Da` nu cred. Nu`mi trebuie un iubit ca sa`mi dau seama cat de rusine mi`ar fi daca ar veni cu un maimutoi de plus la mine in ziua asta... Nu stiu de ce. Dar mi`ar fi. Chiar si daca as primi o floare. Pentru mine nu materialul conteaza,ci mostenirea spirituala pe care ti`o lasa orice sentiment trait cu cap. Imi e rusine,pentru ca de la iubitul meu nu astept luna de pe cer,astept sa fie el si sa ma vrea pe mine,si nu vreo imagine sau altceva ce i s`o fi parand lui. Imi e rusine,pentru ca idealul meu a sa fiu iubita,indiferent de consecinte si de aportul de sentimente,indiferent de incercari,mai presus de realitatea imediata. Nu sa primesc un trandafir rosu` care sa`mi transmita asa,nu stiu cum, ca ma iubeste ala pasional,cu foc si cum mai vrea el.
 Sa ne fie clar: nu o floare iti arata cum te iubeste sau cat te iubeste. Zilele petrecute alaturi iti arata cat va meritati unul pe celalalt. Si nimic altceva. Restul sunt dovezi efemere,a caror idee dispare odata cu gestul,odata cu pierderea bunului sau cu ofilirea florii. Amintirea reala ramane. Nu scrisa pe vreun breloc,pe vreun tricou... In mintea voasstra,bai prostilor!

 Tot apropo de ziua asta extra-pulico-ordinara,gasesc potrivit un gand apartinand lui Nichita Stanescu:

 -"DACA FLORILE SI`AR DARUI OAMENI LA FEL CUM OAMENII ISI OFERA FLORI,DE UNDE AR FI TAIATI OAMENII?..."-


 Ganditi`va la asta,oameni buni! Ganditi`va la poezie si la profunzimea ei,la dragoste si la mitul ei,la persoana iubita si la apropiere. Nu la caluti verzui pe ziduri incuiate.
 Ganditi`va la ceea ce intr`adevar conteaza. Nu la ce crede toata lumea ca e important. De Ziua Indragostitilor,nu ezitati sa fiti altfel. Ce rost mai are sa sarbatoresti daca nu rupi gura targului prin felul in care te manifesti?...





 © Riri`. Please ask before copying.

vineri, 11 februarie 2011

Imi doresc...

 Imi doresc sa veniti inapoi,voi doi. Sunt capabila sa iubesc mai multi oameni. Nu deodata,pe rand,dar pot. Nu inseamna ca daca am simtit ceva,nu voi mai putea simti. Nu inseamna ca,daca am gustat o data nemurirea,nu o voi gusta si a doua oara. Da,dragilor. Prin voi gusta o fata nemurirea. Prin voi e ea fericita. Ca stiti si voi cum straluceste o fata care e iubita. O recunosti din prima,fara s`o cunosti,fara sa fi vorbit cu ea in prealabil.
 Mi`ati fost amandoi motiv de a zambi dimineata. Uneori ma duceam la baie si ma uitam in oglinda din reflex,fara niciun zambet,fara nicio privire mai nu-stiu-cum. Nu numai ca ma simteam neatragatoare,ma simteam si neiubita pe deasupra... Dar am reinceput sa zambesc. Mi`am amintit de voi,dragilor.
 O fata nu e cu adevarat fata pana nu afla si ce e iubirea. Studii recente au aratat ca iubesti o singura data`n viata. Realitatea,insa,contrazice de cele mai multe ori teoria. Nu am nevoie de experti ca sa`mi spuna cand si cum sa iubesc. Eu am iubit. Si a fost greu la inceput,e de invatat ca`n orice meserie de pe lumea asta,dar rezultatele se vor vedea... Da,voi fi si eu o data si`o data calificata in "meseria" de iubita. E si o arta,e si o meserie,e mereu asa cum vrei s`o iei. Pe voi nu v`am luat nicidecum drept clienti sau drept persoane ce atenteaza la locurile din sufletul meu. din contra,voi ati fost liberi spectatori si liberi arbitri ai vietii mele. Fiecare ati pus cate ceva cu care sa raman mai pe urma. De la fiecare am invatat cate ceva. Si n`as da nimic ca sa va pot uita mai repede...
 Chiar daca de multe ori amintirile ajung sa mi se scurga pe fata,nu ma tem sa va infrunt. Nu ati devenit inca umbre ale trecutului. Dar tot mi`e greu si teama sa ma confrunt cu voi... Sunteti amari,dragilor. As vrea sa va pun putin zahar si sa va sorb mai cu tragere de inima. Sa va amestec putin prin viata mea si sa imi vad reflectia in lichidul vostru,clatinandu`se de peretii canilor aparentelor... Voi sunteti ca o bautura... Nu alcool,ca`mi pica greu la stomac. Nu carbogazoase,ca nu le suport prea mult timp... Nu cafea,ca nu beau foarte des. Apa! Asta era. Pe ea o gust zilnic si de multe ori. Si de fiecare data are alt gust. Ma ajuta sa trec mai departe sau ma sileste sa vars cana si sa o umplu din nou,de dragul unui gust mai insipid. O singura piesa din comparatie care nu se potriveste: nu sunteti reci ca apa pe care imi place s`o beau. Nu mi`ati facut rosu`n gat de cat v`am vazut si niciodata nu m`ati imbolnavit de altceva decat de dor...
 Sper sa nu intre nimic in rutina. Singura rutina pe care o admit este rutina unui singur baiat in viata mea. Asta da. Daca nu ma pot satura de el,sunt in stare sa`i vad mutra zilnic. Fara repercursiuni asupra psihicului meu ahtiat dupa nou. Daca iubesc,admit rutina imbratisarilor,saruturilor... Dar nu voi accepta niciodata cliseul unei "Zile a Indragostitilor". Uite ca se apropie... Dar n`am nevoie de absolut nicio zi ca sa arat ca iubesc. De nicio pata de roz ca sa ma transform intr`o inimioara... Am nevoie numai de unul ca voi.
 Ati avut cam prea mult loc in viata mea. Si sunteti,poate ma repet,singura rutina pe care o admit. Una a fost de lunga durata,alta a fost simpla coincidenta... Dar v`am iubit pe amandoi. Nu pot spune ca nu mai simt asta... Macar pentru unul... Sau pentru celalalt... Intrebarea este... Vreunu` din voi ma mai iubeste?
 S`au derulat toate ca`ntr`o telenovela... Prost-gust la discretie. Dar si sentimentele au fost pe masura. Imi dau seama ca am dezamagit la greu. Am fost,la randul meu,dezamagita... Reciprocitatea asta nu m`a ocolit... Cel mai important ca am dat si de`o lege a compensatiei,care m`a trecut cu succes peste toate...
 La numai 14 ani incep sa`mi scriu biografia. Si voi sunteti parte din ea.
 Si dau zor cu cliseele,sa nu ma simt mai prejos decat orice fiinta care a iubit. Dragostea insasi e un cliseu,preluat de sute de generatii. E un cliseu pentru ca toti o incearca la un moment dat. Dar e unica pentru ca nimeni nu vorbeste de ea ca de ceva banal. Dragostea e un zambet. Zambetul e un cliseu cand sta pe fetele tuturor. Dar e unic cand sta pe fata unui indragostit. E un cerc fara iesire. Si l`as urma cu bucurie la nesfarsit daca nu as avea si altele de facut,si pe altii in viata...
 Ati avut si voi prioritate,nimic de zis. Nu va urasc pentru asta,dragilor. Pot sa ma urasca doar admiratorii mei secreti,pe care poate n`o sa`i stiu niciodata. Multi isi dau repede arama pe fata. As prefera sa mai tina`n ei pana se asigura ca ma vor intr`adevar. Ca din cauza unora ca ei am facut si greseli. De iertat. Dar sunt tot greseli,si greseala e o pata in calea perfectiunii,dar si un strop de perfectiune pentru cel care invata din ea...
 Pot filozofa pe tema voastra mult si bine. Dar,in acelasi timp,ma pot gandi la voi ca la cei pe care i`am asteptat pana acum sa`mi implinesaca viata. Mi`ati implinit`o pana acum,dragilor. Dar cresc si`mi cresc si asteptarile. Si voi avea nevoie de altii ca voi sa mi le satisfaca... Altii si altii... Care umbla nestingheriti prin viata mea,dar doar atat. Nu pot chiar toti sa ramana la nesfarsit acolo.
 Cel putin unul din voi,insa,va putea. El nu va iesi niciodata,oricat de mare ar fi forcepsul cu care voi incerca sa`l scot. E grea msiunea... Sau,parafrazand un celebru personaj: "E grea misia asta,misia de iubita... Famelie de contraste mare,renumeratie sentimentala mica... Dupa bugetul perechii,Coane Fanica..."
 Asa ca...Hai sa clarificam totul. Am scris. Ca asta ma pricep eu sa fac. Voi intelegeti ce vreti,actionati in consecinta... E oarecum tarziu... A apus veselia mea pe ziua de azi. O culc undeva,in pat langa mine,sa se refaca si sa imi mai poata zambi si a doua zi...
 Cat imi veti mai fi alaturi?... Cand ne vom reuni?... Cand voi mai iubi asa?...
 Pe mai tarziu,dragilor. Pe etapa urmatoare:).









  © Riri`. Please ask before copying.

sâmbătă, 5 februarie 2011

Few words in pics. [Fragmente de ganduri si poezii]















Olimpiada. Partea a II-a. "Furtuna se vestea pe dealuri"

 Pamantul se rupea in doua intr`o dulce agonie. Parea o flacara vie,ce`si impartea nimbul in fragilitate si putere. Si suferea cu atata pasiune,incat insasi durerea parea a fi un pacat,trecuta de la canon in tagma dezertoarelor placeri efemere...
 Si dincolo de orizont se petrecea ceva ce contraria orice creatura aparent vie. Dar nu se vedea nimic. O crunta gelozie unea toata natura impotriva celor ce se petreceau in spatele cortinei. Era ceva in natura...
 Dealurile-chisturi ale scoartei terestre-plesneau din incheiaturi in tunete ce prevesteau furtuna. (...) Insecte,palite de aciditatea atmosferei,sufereau in spasme regulate,incheind parca un ritual grotesc,un sacrificiu pe altarul temerilor.
 O perfecta regularitate-de (...)-izbea fulgerele de nori si tunetele de umbrele lor. (...) Statura herculeana a pamantului ceda caldurii din ce in ce... Anesteziat de acul veninos al fulgerului,a tacut. Mii de chinuri i`au fost implantate,iar frumusetea lui de holtei ceda si ea treptat,imbatranind prematur,vaduvind de dragul naturii dezlantuite...
 Cerul (...) slobozi deodata un ras homeric,un glas atotstiutor si gol de intelesuri intepeni tabloul,dandu`i valoarea unui penibil fals avansat la rang de cliseu. Acelasi glas tuna in dogme pana ce fiara dintre nori se dezlantui,ca`ntr`un sfarsit vremelnic al lumii...
 Nu s`a tinut cont de calendarul distrugerii. Pe unde om gasi o arca,sa ne fereasca specia de inec?... nu e nimic in jur. E o renastere,o legenda in desfasurare,o comica tragedie ce explica venirea omului pe pamant. Nu`i sfarsitul. De`abia acum incepe totul.
 Din rodul furiei ne tragem si ne`am nascut din chin,din chin si frustrari,sufetinte reprimate. Ne`am nascut din rgie,in urgie pieri`vom,caci din agonia inceputului decurge lungul calm al prezentului si incolteste actul final al despartirii. Intreaga viata ne e pregatire pentru chinul suprem.. Si generatie dupa generatie invata cum sa`si primeasca sfarsitul. Noi-rod al calvarului-ne vom stinge cu calm in urgie...

 ©Riri`.Un produs al starii pre-olimpice.Ask before copying.Thx.