sâmbătă, 20 noiembrie 2010

Scrisoare catre El

                                                                                   20 noiembrie 2010,Primul pas spre Al Noualea Cer


                                                  Draga Tu,


 Au trecut luni intregi de cand tot incercam sa ne convingem ca suntem perfecti unul pentru celalalt, luni intregi de cand ne daramam mitul cu premeditare... De fiecare data cand redevenim Noi,in formatia asta, nu suntem altceva decat doua fiinte pierdute care se cauta una pe cealalta. Esti acel "El" de acum,din viata mea. Esti un atom de oxigen. Eu sunt celalalt. Fiindca nici tu,nici eu nu putem respira fara suficient oxigen, impreuna respiram ca lumea. Noi doi facem molecula diatomica de oxigen. Cine suntem noi? O2.
 M`ai invatat cum sa iert pentru simplul motiv ca imi pasa,m`ai invatat cum e sa tii la cineva...Mi`ai aratat cum e sa suferi,cum e sa fii adolescent, cum e sa iti tii respiratia in fata cuiva la care tii cu adevarat. M`ai invatat cum sa iubesc,dupa redusele mele posibilitati sufletesti... Insa,crede`ma,oricat de reduse ar fi ele,sufletul meu e mare! Si mereu va fi loc pentru tine acolo!!
 Dupa ce m`ai invatat toate astea,a venit timpul sa ma inveti sa zbor. Azi ai taiat si acest "Must-Do" de pe lista ta de "free time activities".
 Sunt atatea momente in care multumesc cerului ca existi... Si nu realizez de ce. Nu inteleg cum pot fi atat de atasata de tine. Pana si cele mai bune prietenii din copilaria mea au inceput sa se destrame... Dar ai venit tu! De ce mi`ar mai pasa?... Pe langa tine a venit si Ea. Inca o prietenie stransa. Dar va rezista. Nu ca cele din copilarie... Voi sunteti optimismul meu.
 Oare intelegi cum e ca atunci cand esti la pamant cu moralul,sa te gandesti la cineva si fata sa ti se lumineze,sa te ridici brusc si sa o iei cu toata forta de la capat? Asta insemnati voi pentru mine.
 Dar am inceput vorbind despre tine. Nu`ti limitez spatiul vital din mintea mea. Continuam,draga Tu.
 Sper ca momentele petrecute impreuna sa fie atat de reale pe cat de ireale le simt eu.
 Si,Doamne! Acum realizez! Atatea luni,atatea momente! Atatea lucruri pe care le`am invatat de la tine!... Tu ce ai invatat de la mine?... Ce am invatat impreuna?
 Am gasit,intr`o iarna calduta,fara prea multa zapada, o harta. Si ne intrebam amandoi unde duce. Am pornit pe drumuri separate pe conturul hartii... Din fericire,dupa ceva vreme, drumurile s`au intalnit.Si am plecat impreuna. Si tu imi tineai mana,asa cum faci si acum. In curand vom vedea unde duce harta. Eu simt ca suntem aproape. Si atunci,pun pariu ca vom realiza care e comoara vanata cu atata ardoare: sa ne avem unul pe altul!
 Stii ca in bratele tale ma simt in siguranta? Simt ca nu m`ar putea atinge nimic? Ma simt sigura pe mine. Stii ca atunci cand esti langa mine nu mai aud nimic din ce e in jur? Nu mai stiu nici macar de mine. Tu imi detii toata atentia. Stii?... Dupa ce pleci,eu raman "speechless". Esti primul care a reusit sa ma reduca atat de repede la tacere. Ma uit in zare. Stiu ca te gandesti la mine. Si asta imi da forta sa ma urnesc din loc,sa scap de povara cerului,care cade greu peste mine,invidios pe atata fericire,usurinta si libertate, asta ma ajuta sa pornesc spre o noua zi. Si stii?... Zilnic ma trezesc gandindu`ma la tine. Simtind ca`mi esti alaturi.
 Adun cuvinte pentru momentul in care ti le voi putea deserta in fata. Dar n`am curaj. Nu`ti voi putea spune vreodata in fata ca Te Iubesc... Nu voi putea niciodata recunoaste ca tu imi faci ziua mai buna. Nu ti`as putea zice din senin ca din cauza ta sangerez fericire. Ca din cauza ta,in loc sa inhalez aer,inhalez cuvinte si,in loc sa dau afara dioxid de carbon,te dau afara pe tine...
 Nu voi fi niciodata in stare sa`ti zic in fata ca nu te`as putea pierde fara sa ma pierd si pe mine insami.
 De unde atata siguranta?... Nici eu nu stiu.
 Dar stiu cu siguranta ca as fi penibila venind spre tine,dupa ce te`am vazut de departe,aruncandu`ma in bratele tale si turnandu`ti in paharul urechilor alcoolul miilor de cuvinte fara sens... 
 Dar as fi,oare,la fel de penibila daca as reusi sa adorm cuminte pe genunchii tai,suspinand in vis ca...Te Iubesc?...
 Asta e cam tot ce mi`as dori...
 Dar,ceea ce imi doresc mai presus de toate,  esti tu!
 Am inceput ultimul an de gimnaziu impreuna... Oau! Suntem adolescenti... Hai sa`l terminam la fel! Te rog...
 Simt din nou cum imi dau lacrimile.De fericire si tristete,deopotriva...
 De fericire fiindca sunt o fata foarte norocoasa. De tristete ca nu voi fi mereu asa...
 Stii la ce ma refer,nu?...
 Au fost atatea certuri... Si cu fiecare impacare simteam ca te iubesc mai mult. La inceput eram doi amici reuniti de destin. Incetul cu incetul,am devenit mai mult... Eu doar te placeam... Acum [o zic din nou...] te iubesc. Inainte de`abia ma cunosteai. Acum ne suntem foarte buni prieteni... Si iti multumesc pentru fiecare clipa in care eram demoralizata,iar tu m`ai facut sa zambesc.
 Ma intreb daca ai avut rabdare sa citesti tot ce am scris... Am scris asta pentru tine. Acum,cat imaginea ta e inca vie. Foarte vie. Neinchipuit de vie. N`au trecut decat vreo 3 ore de can ai plecat...
 Dar...Totusi... Ai plecat...
 Am ramas fara cuvinte dupa,cu privirea pironita`n orizont. Cred ca si acum sangereaza de cata forta am pus in privirea aia. Era,cred, taioasa ca un pumnal. Si era cu atat de dureroasa cu cat a ramas blocata acolo mult timp,ranind norii zgariati,sfasiind apusul doar pentru a linisti proaspatul Dor-De-Tine.
 Sa fi inventat tocmai eu o boala noua?
 Tot ce se poate.
 Gaseste`i antidotul!
 Nu mai pot.
 Ce sa mai zic?
 Toate ideile se clatina. Betia de tine e atat de pregnanta incat mi se flutura prin toti porii. Proaspat iesita din cada,n`am reusit [si nici n`as vrea] sa ma curat de tine. Undeva,prin adancul figurii mele reimprospatate,sufera mirosul tau. Se transforma. Se completeaza. Ajunge la maturitate. Creste impreuna cu al meu.


 Stii la ce ma gandeam?...
 Parul meu arata mult mai bine rasfirat pe umerii tai,decat imprastiat cu tot stilul din lume pe ai mei...
 Mana mea nu se incalzeste nicaieri mai repede decat intr`a ta... Si ma mai gandeam ca mainii mele ii vine minunat printre degetele tale...
 Aaaa! Da. Si buzele mele nu s`au simtit niciodata mai usoare ca in momentul in care au simtit apasarea buzelor tale.
 O,Doamne!... Sunt plina de tine!
 Si...Nu stiu daca am mai zis`o pana acum... Dar... TE IUBESC!...








                                                                                                                Cu drag,
                                                                                                                        Umbra Ta.


  P.S.: Te`am visat acum cateva zile. 




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu