luni, 15 noiembrie 2010

Doar as vrea. Nu zic ca se si poate.

 In asemenea momente nu ma pot intelege nici macar eu.
 In asemenea momente imi doresc ca tu sa fii aici. Fiindca am cea mai mare nevoie de tine...
 La inceput ne`am certa. As urla. M`as lua de tine din orice motiv.
 Apoi as cadea obosita in bratele tale,plangand.
 Pentru ca tu esti singurul,in afara de mama si cea mai buna prietena, pe care l`as lasa sa`mi stearga lacrimile. Dar tu esti PRIMUL care as vrea sa faca asta...
 Prietenii sunt alaturi,vad lacrimile,le simt amare,dar nu le sterg. Nu e inca treaba lor... Ei doar consoleaza mersul lor. Tu esti singurul care le poate opri mersul.

 Sunt seri intregi in care nu pricep de ce,dar o fac...
 Si imi doresc imposibilul- sa fii aici,sa imi spui ca totul e bine,sa stergi urmele pseudosuferintelor,sa`mi arati ca nu a fost nimic, sa ma ajuti sa ma conving ca am avut un moment mai aiurea...
 Si intind mana. Sperand ca in mersull ei scurt sa prind mana ta...
 Si ma intind pe jos. Sperand ca acolo voi gasi aceeasi caldura pe care doar tu poti s`o induci fiintei mele.
 Si plang. Sperand ca tu te vei gandi la mine.

 Si te iubesc.Sperand ca si reciproca e valabila.
 Si... Si ce?...
 Si ploua.
 Si... Tu esti inca foarte departe.
 Si...Am nevoie de tine.
 Vei vedea oare vreodata asta?...
 Probabil ca nu. Sau poate ca da.


 I`ll be here,waiting for you. As I always do...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu