joi, 28 octombrie 2010

Si daca timpul trece...

 Si daca timpul trece,eu imi dau seama ca intensitatea sentimentului scade.
 Cu fiecare zi simt ca nu mai insemn nimic pentru tine.
 Cu fiecare replica simt ca tu nu mai ai aceeasi fluturi in stomac cand ne vedem sau cand ne vorbim
 Cu fiecare zi,ma conving tot mai mult ca nu voi mai auzi vreun "Te iubesc!" din partea ta.
 In fiecare noapte imi propun sa fiu mai tare. Sa invat sa ma stapanesc. Dar ma gandesc la tine. Si nu pot sa ma abtin. Si se intampla mai mereu. Fara ca eu sa pot face ceva ca sa ma opresc...
 In fiecare zi ma gandesc din ce in ce mai intens la momentul despartirii. Si imi proiectez,in linistea de acum,durerea de atunci.
 De fiecare data ma intreb ce am facut...Cum de te pot impiedica sa nu mai simti la fel...
 Ma simt din ce in ce mai usor de inlocuit si mai vulnerabila in sufletul tau.
 Si ma gandesc cu amaraciune la iminentul moment cand,in loc sa fiu alaturi de tine atunci cand vei avea nevoie,va fi alta... Cand,in loc sa te gandesti la noi,te vei gandi la ea... Cand nu voi mai fi eu,ci va conta ea...
 Si imi dau seama ca asta va fi. Ca nu te pot impiedica cu absolut nimic. Ca,incetul cu incetul...dispar pentru tine.
 Si imi pare rau. Si imi doresc sa fac cumva sa fie bine,dar momentul ma depaseste,iar constiinta mea se absolva de orice vina...Micile mele mari defecte,le`am recunoscut si mi`am cerut scuze pentru ele. Poate ma vei ierta. Poate m`ai iertat deja.
 Insa eu nu mai pot adauga nimic pentru a pastra viu sentimentul ce deja a inceput sa dea coltu`...In momentul cand isi va da ultima suflare,voi aduce o echipa profesionala de bocitoare,ii voi face pomana si tot tacamu`...Ii voi spune,auzindu`ma doar eu, "Odihneasca`se`n pace..." si voi purta doliu in felul meu.
 Pana atunci nu pot face altceva decat sa sper intr`o resuscitare miraculoasa,care sa aduca acea scanteie dintre noi la viata...
 Pentru ca fiecare saptamana e altfel...In fiecare saptamana ne indepartam unul de celalalt. In fiecare saptamana ne sapam singuri groapa relatiei. Si ne mai si intrebam ce vina avem...
 Hai la urgente!
Si,dupa aceea,sarbatorim resuscitarea cu o gura de vin,umpluta cu fum de noi...Caci,da,intr`adevar,fiintele noastre ard si se consuma ca niste tigari vii in sentimentul la care amandoi tinem in felul nostru... Adu o bricheta si hai sa ne fumam unul pe celalalt din nou!:)...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu