sâmbătă, 23 octombrie 2010

Miercuri.

 Dupa ce,cu o zi inainte,dadusem dovada de cat de scorpie pot fi,m`am linistit brusc vazand ca vine ziua de Miercuri.Pentru prima oara,dupa mai bine de 3 saptamani,urma sa il vad...
 Incepatoare`ntr`ale dragostei,nevrand nici macar sa invat ceva,ci numai sa iubesc,tremuram in seara dinaintea zilei norocoase.Tremuram la ideea ca aveam sa`l vad din nou. Tremuram,fiindca trecuse atata timp,incat simteam ca nu`l mai cunosc absolut deloc. Credeam ca nimic nu va mai fi la fel si ca el nu mai tine la mine ca la inceput...
 Nu credeam nici macar ca va veni.Momentul era atat de iminent incat imi parea incredibil si,mai ales,foarte indepartat.Cu fiecare secunda care ma apropia de el,ma simteam din ce in ce mai departe. Simteam ca nu voi mai ajunge vreodata la el.Orele se scurgeau atat de repede,dar parca,impreuna,erau mult prea multe pentru a se mai termina vreodata.
 I was quite anxious...
 Coboram panta spre casa unde urma sa ne intalnim...In timp ce imi urmam drumul,trageam cu coada ochiului la drumul pe marginea caruia mergeam,in speranta ca aveam sa`i vad masina trecand pe langa mine.Si asa s`a si intamplat.Pentru un moment am avut impresia ca si el m`a vazut si ca s`a lipit de geamul portierei,ca sa nu ma scape din vedere.
 Indreptandu`ma spre el,vazandu`l coborand din masina,am simtit ca nu mai pot merge inainte.Ca imi doresc sa cad acolo unde eram si sa nu ma mai ridic pana cand nu il voi fi pierdut din vedere.Dar mergeam inainte.Pana cand,in mod surprinzator,m`am trezit in bratele lui,simtindu`i buzele pe obrazul meu.
 Era in privirea lui acel ceva care nu mai avea nevoie de cuvinte pentru a fi sesizat.
 Dupa o ora ce mi`a parut atat de scurta in prezenta lui,s`a oferit sa ma conduca pana acasa...Insa drumul s`a prelungit pana mult dupa casa mea...Ne`am oprit intr`un parculet si ne`am asezat in leaganele paralizate de vreme si de copiii care sarisera pe ele cu mult timp inainte de venirea noastra...
 Si am vorbit...Am vorbit...Am vorbit...Ma simteam acum atat de sigura pe mine,atat de confortabil in prezenta lui incat am inceput sa cred intr`un nou inceput...Ce am sfarsit la inceputul verii,in necunostinta de cauza,a reinceput de la sine la sfarsitul aceluiasi anotimp...
 Si niciodata nu`mi vine sa cred ca am putut sa fiu asa cu el,ca am putut sa`mi bat joc de ceea ce`si dorea,ca nu am crezut ca ma voia inapoi...Imi pare rau ca mi`a luat atata sa realizez ca el e singurul baiat alaturi de care ma simt eu insami.Orice alt baiat de care as incerca sa ma apropii nici macar nu se compara cu el si nu`mi poate oferi nici macar jumatate din ceea ce poate el sa`mi ofere.Doar el ma face sa ma simt speciala.Doar atunci cand ma iarta imi dau seama cat de mult am gresit...
 Si in sarutul lui am simtit ca ma regasesc mai mult ca niciodata,l`am simtit ca pe o rasplata mult mai mare fata de lungile zile de asteptare...In bratele lui m`am simtit puternica,asa cum m`am simtit si prima oara...
In bratele lui m`am simtit asa cum nu am reusit sa ma simt in bratele niciunui alt baiat din putinii care au incercat sa`mi fie alaturi...Langa el m`am simtit asa cum imi doresc sa fiu in fiecare zi: unica!
 Doua zile,aveam sa`l vad din nou...
 Doua zile mai tarziu,aveam sa imi recapat fluturii zburatori din stomac,ce ma umpleau de bunavointa si imi schimbau privirea in roz...
 Insa,oricate zile ar trece pana sa il revad,nu voi avea niciodata puterea sa`i spun ca,pentru mine,el e perfect si nu imi doresc sa il schimb pentru nimic in lume.Nu voi putea vreodata sa ii spun cat de mult inseamna pentru mine faptul ca imi e alaturi zi de zi...Nu voi avea vreodata curajul sa recunosc ca sunt dependenta de el,si ca imi doresc sa il am in privire in fiecare secunda si sa`i simt adierea zambetului in fiecare minut al oricarei zile...
 Niciodata nu ii voi putea spune in fata ca IL IUBESC.
 La fel cum niciodata nu ma voi putea purta in sonsecinta in prezenta lui...
 Dar il iubesc.Sper ca simte asta pe masura ce zecile de avioane trec deasupra lui,populandu`i cerul,semn ca ma gandesc la el...Sper ca simte asta pe masura ce fiecare secunda ne aduce mai aproape de momentul revederiii. Stiu ca simte asta de fiecare data cand adorm in  patul meu si ma trezesc in visele lui,si viceversa.Sper.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu