Calugari stranii,cu torte de frunze in maini,mormaind ample rugaciuni neintelese si marsaluind in randuri compacte...Raza lor de actiune se intindea numai pe griul demodat al cerului.Calugarii-pasarile ce pleaca spre un fel de lume de dincolo,din care se vor intoarce,cand infernul glacial se va topi...
Copacii au devenit ruguri arzande,ziduri ale dorintelor,martorii tuturor suferintelor unamne.Si durerea lor tomnatica ni se transmite si noua,convertindu`ne la melancolia dureroasa raspandita "partout"...
Oamenii au devenit tipare monotone ale unui singur model de conversatie,cu idei secatuite de vlaga si minti inundate de acelasi "la fel".
Case gri,strazi gri,fete gri,ganduri gri.Purtam toti aceleasi uniforme gri.Uniforme care,prin transparenta lor lasa sa se vada cat de identici ne lasa lipsa de activitate derivata din toamna...Ne avem radacinile intr`un pamant cald si primitor,din care ne putem oricand trage seva cu aceeasi placere diabolica cu care decapitam un fruct...Toamna ne ingheata radacinile,prin insasi moartea pamantului.Si ne simtim mutilati de racoarea dubioasa,care parca ne`a amputat intregul fir al ideilor,inca de la radacina...I`a ramas doar capatul,care se zbate zadarnic in neant,in vederea agatarii de un alt fir,mai nou,inovator,proaspat.Sa astepte mult si bine.Pana la primavara.
Zici ca doar flora si o parte din fauna reinvie atunci.Da` tu nu tot regnului animal apartii?Rezulta ca si tu tot atunci reinvii.Chiar daca nu in sensul propriu al cuvantului,si omul se dezmorteste si reinvie odata cu apropierea caldurii,care dezgheata pamantul in care isi are infipte radacinile,adica incalzeste climatul ideilor inmormantate peste iarna.
Anu` asta am cam trecut de stadiu` de toamna...Parca intram din vara direct in iarna,cu o mica-micuta pregatire in prealabil.
Una e ca am racit de la primele simptome ale toamnei,dar am si prins un frig demential in oase...Daca as putea sa ma vad in interior pariez ca as gasi niste minunate sculpturi in gheata...
E toamna.Si nu te mai pot ruga sa`mi acoperi inima cu ceva,cu umra unui copac sau,mai bine,cu umbra ta...Fiindca umbra ta e mai rece si mai indepartata decat orice alta realitate terifianta,izbitoare si evidenta...Esti la fel de departe ca si umbra ta,si in ea te ascunzi de mine...
E frig...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu