Si inca odata-Ploaia...

 Si inca odata,oricum zilnic,ploaia...

 Cand nimeni nu se "avanta" afara din casa,tocmai eu m`am trezit sa ies,ca doar de!...aveam pregatire...

 Pe umbrela mea cu boabe de cafea se abateau picaturi de ploaie din ce in ce mai mari,apoi din ce in ce mai mici.

 Sunetul sacadat al pasilor mei,cand pe nisip,cand pe noroi,cand pe asfalt,era singurul sunet care acompania ploaia.Liniste deplina pe peste tot pe unde treceam.Fara masini,fara copii,fara trecatori.

 Doar eu si ploaia.Doar eu,fata in fata cu gandurile mele.

 In timp ce mergeam,zeci si alte zeci de chestii imi treceau prin minte.

 Am ajuns pe strada cu amintirile cele mai amare...Printre pietrele de pavaj se ascundeau stropii razleti,dat disparuti,ai fericirii mele de atunci...

 Calcam pe locul celui de`al 5`lea sarut al nostru...

 Si peste tot unde calcam,simteam ca pasesc pe noi...Pe mine calcam cel mai apasat.

 Ajung in cartierul lui.Ploaia era logic ca o sa il tina in casa...Asta e locul unde il priveam,unde mi`l doream,unde speram sa fie al meu,cand il priveam direct in ochi...Asta e locul unde l`am luat prima oara in brate,cand m`a privit uimit,neintelegand ce se petrece cu mine...Atunci stiam ca il iubesc...

 Am ocolit blocul lui,locurile lui,azi devenite atat de durerase pentru mine...

 Uite!Aici s`a oprit in fata mea si m`a intrebat ce fac...Dupa ce ne`am despartit.Aici am realizat ca totul s`a terminat...

 Aici a intors capul cand m`a vazut,fara sa ma bage in seama...Cand eu si verisoara lui ne`am ascuns intr`un magazin,in speranta ca ne va observa cand vom iesi...

 Si asta e locul in care s`a razgandit,si`a dat seama ca tine la mine si s`a intors sa ma priveasca,crezand ca nu sunt atenta si nu il vad...

 Am terminat pregatirea...Am plecat.Cat de bine e ca nu l`am vazut...

 M`am gandit pe drumul de intoarcere la tot ce mi`a zis...La felul in care se purta...La vorbele pe care mi le arunca la nervi...Mi`am dat seama ca relatia noastra a fost o cauza pierduta din momentul in care s`a nascut...

 Atunci a rasarit in gandul meu el...Cel care m`a salvat de calvarul care devenise relatia cu...cu el...Celalalt el...

 Am comparat felul in care ei tineau la mine...

 El era in avantaj...El niciodata nu mi`a aruncat vorbe grele,precum cele ale..."fostului"...

 El niciodata nu m`a urat...Mereu mi`a vorbit.Si mereu a incercat sa`mi fie alaturi cand mi`a fost greu...Nu mi`a spus niciodata "nu imi pasa","soarta" sau "n`am chef de tine"...

 Si mi`am dat seama cat am gresit fata de el,cand ne`am despartit pentru ca eu sa fiu cu "fostul"...Ce o fi crezut despre mine...Cat de josnica oi fi devenit petru el...

 "Fostul",pentru care am fost mereu treaza si iubitoare,azi m`a uitat.
 Se simte distanta pe care a strecurat`o intentionat intre noi.
 Se simte raceala cu care vrea sa ma tina departe de el...Nu vrea sa`i mai ruinez viata cu inca un moment de gelozie pur justificata...

 Ma intorc agale acasa...

 Drumul-dus-a fost cu gandul la "fostul"...Drumul de intoarcere ii e dedicat "lui"...
 Gandurile nu imi vor mai fi impartite.

 Din momentul acesta,cand tastele mi se topes printre degetele care`mi merg in ritm alert,"fosul" s`a sters din mintea mea,lasand loc liber,mult loc liber,pentru "el"...

 El e de acum totul.
 Si tot ce a fost ramane ingropat adanc in cimitirul de pe plaja,in cel din padurea de la bunici si in cel al sufletului meu.

 Si nu va mai iesi niciodata de acolo.

 Amintirilor le pun capat cu un steag falfaind,ce poarta literele "R.I.P" in ritmul vantului ce sufla prin toate cotloanele fiintei mele.

 S`a nascut o alta iubire.A renascut...

 Si mereu va fi necesar ca ceva sa moara,pentru ca altceva sa traiasca...